Camille Saint-Saens (Camil Săn-Sans)

1835, Paris, Franța – 1921, Algiers, Algeria (în Africa de Nord)

Camille Saint-Saens a fost compozitorul și organistul francez care a scris celebra operă „Samson
și Dalila”. O figură muzicală majoră a epocii romantice, a fost, de asemenea, un pianist de mare
succes și un savant cunoscător al istoriei muzicii. A fost un copil minunat în muzică, care a dat
primul său concert la vârsta fragedă de 10 ani. Continuându-și pasiunea pentru muzică, a studiat
orga și compoziția la Conservatorul din Paris și a continuat să își desfășoare o carieră de organist
la renumita Biserică Madeleine din Paris. Întâlnirea cu celebrul compozitor și profesor maghiar
Franz Liszt a dus la o prietenie de-a lungul căreia Liszt a ghidat și a influențat cariera de înflorire
a tânărului Saint-Saens. De-a lungul anilor și-a făcut un nume ca pianist și compozitor strălucitor
și s-a stabilit într-o carieră independentă înfloritoare. A fost mult căutat nu numai în Franța natală,
dar și în alte țări europene, Marea Britanie și America. De asemenea, a ocupat funcția de profesor
și, chiar dacă a predat mai puțin de o perioadă de cinci ani, a lăsat un impact profund asupra
dezvoltării muzicii franceze. În ciuda ilustrei sale cariere profesionale, viața personală nu a fost
una fericită, însoțită constant de probleme familiale.
Copilăria și viața timpurie. S-a născut la 9 octombrie 1835, ca singurul copil al lui Victor Saint-
Saëns și al soției sale, Françoise-Clémence din Paris. Tatăl său era un oficial în Ministerul de
Interne francez. Din păcate, Victor Saint-Saens a murit de o boală la scurt timp după nașterea lui
Camille. Astfel și-a petrecut copilăria alături de mama sa și de mătușa ei văduvă, Charlotte
Masson, care l-a învățat pe tânăr elementele de bază ale interpretării la pian.
A devenit elev al lui Camille-Marie Stamaty la vârsta de șapte ani și a primit o pregătire excelentă
de la el. A început să-și afișeze geniul de la o vârstă fragedă, iar mama sa a recunoscut în scurt
timp potențialul său. El avea toate trăsăturile unui minune al copilului, dar mama lui în cauză nu
voia ca el să devină prea celebru prea curând. Prin urmare, ea a restricționat numărul de spectacole
publice pe care le-a acordat. Chiar dacă a început să joace în fața publicului mic de la vârsta de
cinci ani, și-a făcut debutul public oficial ani mai târziu, la zece ani. Camille s-a dovedit a fi un
student de excepție la școală și a excelat în multe materii precum literatura franceză, latină și
greacă și matematică. De asemenea, a dezvoltat interese pe tot parcursul vieții în filozofie,
arheologie și astronomie.
S-a înscris la Conservatorul din Paris, cea mai importantă academie de muzică din Franța, în
1848. Acolo, printer compozițiile sale de studenție se numără o simfonie în A major (1850) și o
piesă corală, „Les Djinns” (1850), pe o poezie de Victor Hugo.
Carieră. El a acceptat funcția de organist la Biserica Saint-Merry, unde a lucrat timp de patru ani
înainte de a trece la celebra Biserică Madeleine din Paris, în 1857. Deja la 20 de ani, a scris și a
interpretat primele 2 simfonii ale sale. De-a lungul activității sale de organist, el și-a început și
cariera de profesor de pian la Ecole Niedermeyer (școală pentru muzică bisericească) între 1861
și 1865. Unul dintre elevii săi, Gabriel Fauré (Foră), ulterior a devenit un pianist și compozitor
de renume mondial.
A jucat un rol cheie în crearea Societății Naționale de Muzică în 1871, care a promovat spectacole
ale celor mai semnificative creații orchestrale franceze. Primul său poem simfonic, „Le Rouet
d’Omphale” (Roata de învârtire a lui Omphale), a fost creat în același an.
În anii 1870, muzica sa a câștigat o importanță internațională după ce Camille a întreprins o serie
de turnee europene pentru a-și promova muzica. A devenit cel mai cunoscut compozitor francez
din vremea sa cu operele și concertele sale. Călător dedicat, a vizitat și Africa, Orientul Mijlociu
și Orientul Îndepărtat, Rusia și America de Sud.
A fost ales membru la Institutul Francez în 1881, iar în următorii 20 de ani au fost premiate nouă
dintre noile sale opere. El a trăit o viață lungă pe parcursul căreia a scris mai multe opere, a
compus piese de pian și, de asemenea, a scris critici, poezie, eseuri și piese de teatru.
Creații. Este cel mai cunoscut pentru „Samson și Dalila”, o operă grandioasă în trei acte bazate
pe povestea biblică a lui Samson și Dalila, din Vechiul Testament. Interpretată prima dată la
Weimar la Teatrul Grossherzogliches (Marele Ducal) la 2 decembrie 1877, rămâne singura sa
operă care este interpretată regulat.
Inspirația sa provine din toate stilurile, abordează toate domeniile, toate genurile, atît laice cît și
religioase, reușind s lucreze cu ușurință cu instrumentele cele mai variate și cu formațile vocale.
Este ciudat faptul ca acest mare pianist nu a lăsat nici o partitură marcantă printer cele 34 de
compoziții dedicate instrumentului său. Evidențiem totuși măiestria sa asupra acompaniamentului
orchestrei, in special in cele 5 concerte scrise pentru pian.
Din albumul creatiei compozitorului, se desprind totuși Variatiunile pe o tema de Beethoven
pentru doua piane si trei caiete ce cuprind fiecare cîte 6 studii.
Discipol al lui Liszt, este influențat de virtuozitatea acestuia și scrie trei concerte pentru vioară.
Tot pentru corzi scrie Rondo capriccioso și Havanaise, precum si alte 2 concerte pentru violoncel.
Compune 36 de lucrari pentru muzica de camera, doua sonate pentru vioara si pian, doua sonate
pentru violoncel si pian, doua triouri, un Cvartet pentru coarte si pian, un septet, doua cvartete de
coarde, deasemenea celebrul Carnavalul animalelor.
Saint-Saens a fost unul din marii inovatori ai simfoniei. Din cele cinci lucrari pe care le-a compus
de acest gen, doua au ramas inedite: Simfonia a III-a, scrisa in memoria lui Franz Liszt, ce aduce
inovari atat pe plan formal cat si in componenta orchestrală. Este primul compozitor francez care
abordeaza poemul simfonic dupa Liszt, scriind Vîrtelnița Omfalei, Dans macabru și Tinerețea lui
Hercule.
Dintr-un numar de 119 melodii compuse, evidențiem deasemenea Melodiile persane, Potopul,
Oratoriu de Craciun, Recviem. Atras de teatru, compune pentru acest gen neavand succesul
asteptat cu o singura exceptie, opera Samson si Dalila. Este atras de acest gen si mai compune
Henric al VIII-lea, Prosepina, Prințesa Galbena, Ascanio, Dejanire, și baletul Javotte.
Premii și realizări. A devenit cavaler al Legiunii de Onoare în 1867. Mai târziu, a fost promovat
la Officier în 1884 și Grand Croix în 1913. El a primit, de asemenea, mai multe onoruri străine,
inclusiv Ordinul Regal Victorian Britanic (CVO) în 1902. În plus, este beneficiarul doctoratelor
onorifice de la universitățile Cambridge (1892) și Oxford (1907).
Viața personală și moștenirea. El a trăit viața unui burlac până la 3- de ani, împărtășind o casă
cu mama sa. Apoi s-a îndrăgostit de Marie-Laure Truffot, sora cea mică a unuia dintre studenții
săi și s-a căsătorit cu ea în 1875. Cuplul a avut doi fii, amândoi însă au murit, din păcate, chiar la
naștere. Pierderea teribilă a afectat profund cuplul și căsătoria lor s-a prăbușit. În cele din urmă
s-au despărțit. După destrămarea căsătoriei sale, Camille nu s-a implicat niciodată cu nicio altă
femeie. În anii de mai târziu a căutat confort în compania prietenului și fostului său elev, Gabriel
Fauré și a familiei sale. Saint-Saens a murit în urma unui atac de cord la 16 decembrie 1921, la
86 de ani.