DIN VIAȚA DE ZI CU ZI (7)

Are cineva o altă părere ? (ll)

(continuare din episodul anterior) Să vă prezint o inedită modalitate, totuși foarte

cunoscută și generalizată, prin care poliția rutieră înțelege să prevină încălcările
normelor legale de circulație pe drumurile publice. Mă aflu la Giurgiu, duminică 7
mai, pe la orele 11,30. Am cumpărat ceva de la Kaufland-ul de pe Șos. București și
mă încadrez disciplinat în coloana kilometrică de mașini care se urnea, ca melcul,
spre ieșirea din curtea magazinului. Sens obligatoriu la dreapta, cu cedarea
priorității, fără semafor. Dinspre stânga curgeau necontenit valuri de mașini. Să
nu-mi mai văd șoferul cum se înfurie, cobor să fac o scurtă plimbare și-i spun să
mă culeagă de la pasarela c.f.r. În apropiere, dar într-un unghi greu vizibil de cei
care reușesc să iasă în șoseaua principală, staționează un autoturism al poliției
rutiere, cu radarul în funcțiune. Înăuntru, doi agenți. Ei înregistrează pe radar
conducătorii auto care ignoră sensul obligatoriu dreapta și fac stânga, după ce se
asigură, dar încalcă linia continuă. Privesc fețele celor doi; jubilează de bucurie la
fiecare astfel de înregistrare. După ce și-or fi consumat timpul alocat acelei
staționări, precis s-au dus la birou și au raportat, cu mândrie patriotică, faptul că
și-au îndeplinit misiunea de onoare de a preveni... și iar bla, bla, bla. Ce-or fi
prevenit ei, atâta timp cât i-au lăsat pe unii semeni de-ai lor, aflați la volan, să
încalce anumite reguli de circulație? Îmi închipui, scârbit, ce satisfacție personală
trăiau când se gândeau că, pe unii șoferi angajați i-au lăsat fără pâine o perioadă
mare de timp, că vor fi recompensați pentru isprava de-a îndurera pe alții cu
sancțiuni aspre, inclusiv pecuniare care sunt foarte greu de suportat. Firește că
nici aceștia nu pot avea o scuză și-și merită soarta. Dar, nu era mai firesc și mai
umanitar, dacă tot au plecat pe traseu pentru a preveni, echipajul respectiv să se
fi poziționat la vedere, eventual în parcarea benzinăriei Rompetrol aflată vis-a-vis
de ieșirea de la Kaufland și atunci nimeni nu și-ar mai fi permis virajul la stânga?
Ori să se fi aflat în mijlocul acelei semiintersecții, de unde cu fluierul și cu mănușa
albă, imaculată, să fi dirijat circulația? Adevărul este că acel echipaj nu venise
acolo pentru a preveni ceva, ci pentru a cerși bani pentru stat, de pe urma
neatenției unora. Pentru că o astfel de acțiune nu se poate numi prevenire. Exact
ca-ntr-un banc de demult: o tânără, un milițian burtos și somnoros și câțiva
bărbați într-un compartiment de tren. Aceștia din urmă spuneau diverse glume, în
exprimare academică, dar cu subînțelesuri voalat pornografice. Profitând că
bărbații au ieșit, la un moment dat, să fumeze pe hol, femeia îl apostrofează pe
somnoros: „Tovarășe milițian, nu-i auziți pe aceștia ce prostii spun, de ce nu-i
preveniți să nu mai vorbească așa”? „Tovarășă călătoare, stați liniștită”, răspunde
acesta, „eu doar mă prefac, nu dorm absolut deloc, dar aștept să zică unul o
prostie pe românește și să vedeți ce amendă-i dau”! Acum, să nu creadă cineva
că doar la Giurgiu se procedează așa; peste tot, cum am spus chiar la început, pe
cuprinsul întregii patrii, nu interesează pe cineva o prevenție reală, ci numai
aplicarea cât mai multor sancțiuni, ca acțiune politică și economică a statului de
drept. În timp, milițianul s-a schimbat în polițist, tovarășa în doamnă, numai
mentalitatea de-l lăsa pe altul să greșească pentru a-l sancționa apoi, nu s-a
schimbat! (continuare).
George Șt. Savu