Relația dintre două personaje

-Ștefan și Ela-
Kelemen Cristina

„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” este un roman modern, scris de
Camil Petrescu, un prozator roman, publicat pentru prima dată în anul 1930. In cadrul acestuia se
remarcă: utilizarea elementelor de analiză psihologică și prezentarea implicită a planului
conștiinței personajelor și a confictului interior; perspectiva narativă subiectivă, folosirea
persoanei I, prin care este redată confesiunea, autenticitatea, lipsa cronologiei, apelarea la
memoria voluntară sau involuntară, folosirea introspecției, anticalofilismului.

Istoria amoroasa a lui Stefan si a Elei e plasata intr-o societate confruntata cu doua mari
probleme: apropierea primului razboi mondial si pasiunea exagerata a oamenilor pentru bani.
Lumea traieste un moment de criza care afecteaza totodată si relatiile interpersonale, iar
tensiunea majora ce destabilizeaza casatoria protagonistilor consta intr-o dificultate tot mai
accentuata de a comunica. Criza de comunicare particularizeaza intreaga constructie a
romanului.

Ştefan Gheorghidiu, personajul principal al operei, este, la început, un student sărac la

filosofie, căsătorit din dragoste şi din orgoliu cu Ela, o studentă frumoasă, de aceiaşi condiţie,
studentă la Litere. Devine bogat peste noapte, printr-o moştenire lăsată de unchiul său, Tache, iar
apoi este sublocotenent în armata română, în timpul Primului Război Mondial. Însă, în mod
constant, rămâne un spirit introvertit, neliniştit și lucid. Spiritual, acesta poate fi considerat un
inadaptabil. El trăieşte în lumea ideilor, a cărţilor şi are impresia că s-a izolat de realitatea
materială imediată. Însă tocmai această realitate imediată produce destrămarea cuplului pe care
el îl formează cu Ela.

Ela este personajul feminin al romanului, simbolizând idealul de iubire la care aspiră
Ştefan. Ea este construită numai prin ochii bărbatului copleșit de absolutul iubirii. Trăsăturile
fizice sunt puţine, dar sugestive pentru frumuseţea tinerei: ,,ochii mari, albaştri, vii ca nişte
întrebări de cleştar.’’ Cei doi, în prima fază, trăiesc iubirea la modul idealist, dragostea
însemnând pentru el împlinirea totală. Ea este orfană și modestă, locuind înainte de căsătoria cu
Ștefan alături de mătușa ei, care o crescuse. După primirea averii, acesta intră în lumea urbană,
schimbându-și astfel statutul social, iar în cele din urmă divorțează de Ștefan. Moral, dacă la
început era blândă și inocentă, după primirea averii, devine superficială, egoistă, infidelă, toate
aceste trăsături fiind atribuite din ochii lui Ștefan. Psihologic, este o fire extrovertită cu o
personalitate puternică și adaptabilă.
 Relația dintre Ela și Ștefan pune-n evidență tema principal a romanului, care este drama
intelectualului lucid în raport cu două experiențe capital, iubirea și războiul, prin care eroul speră
să-și găsească identitatea. Titlul romanului este unul amplu, acesta aflându-se în direct relație cu
conținutul, reflectând structura operei și anticipând cele două aspect tematice central: dragostea
și războiul.

Incipitul textului surprinde descrierea frontului unde Ștefan asistă la o conversație a doi
prieteni despre un bărbat care și-a omorât nevasta infidefă și a fost anchetat și găsit nevinovat, în
acel moment Gheorghediu se înfurie și îi este declanșată memoria afectivă. Astfel acesta își
amintește de relația sa cu Ela de pe vremea când aveau o stare materială mai modestă. Această
scenă fiind o retrospectivă a iubirii pierdute. Opiniile legate de acțiunile soțului înșelat sunt
variate, chiar contradictorii, relevând artistic multitudinea perspectivelor subiective asupra
aceluiași subiect. Unii susțin că ,,nevasta nu trebuie să își facă de cap”, în vreme ce alții îl
condamnă pe soțul înșelat pentru pedeapsa capitală pentru femeia care nu îl mai iubește,
susținând că ,,dreptul la dragoste e sfânt” și nu trebuie condamnată femeia, care își caută
împlinirea sufletească. Ștefan alege într-n final să își exprime opinia față de acest eveniment
sugerând ideea că iubirea este un proces de autosugestie și că ,, aceia care se iubesc au drept de
viață și de moarte, unul asupra celuilalt.

Conflictul interior, din conştiinţa personajului-narator, care trăieşte stări şi sentimente

contradictorii faţă de soţia sa, Ela. Acest conflict interior este generat de raporturile pe care
protagonistul le are cu realitatea înconjurătoare. Principalul motiv al rupturii dintre Ştefan şi soţia
sa este suspiciunea adulterului, dar şi implicarea Elei în lumea mondenă, pe care eroul o
dispreţuieşte. Aşadar, conflictul interior se produce din cauza diferenţei dintre aspiraţiile lui
Gheorghidiu şi realitatea lumii înconjurătoare. Pe parcursul actiunii, prin intermediul analizei
psihologice protagonistul incepe sa evidentieze tot mai accentuat conflictul dintre imaginea pe
care si-o construise despre ideea de iubire si situatia concreta a relatiei lor. Astfel pana si
bunatatea sufleteasca a Elei ori disponibilitatea ei de a-l insoti la cursuri sunt interpretate de
barbatul gelos drept simptome ale inferioritatii, iar secventa narativa in care Ștefan ajunge sa
mosteneasca o avere impresionanta reprezinta pentru protagonist un nou exemplu in sustinerea
ideii ca de la bun inceput sotia sa nu se deosebeste cu nimic de o fata comuna. Combinatia dintre
gelozie si orgoliu nemasurat ce sta la baza confesiunii eroului il determina sa disece fiecare
amanunt al vechii sale relatii incat incepe sa se transpună intr-o adevarata divinitate pentru sotie.

În plimbarea la Odobeşti, Ela se comportă ca o cochetă, devenind din ce în ce mai

superficială. Fidelitatea Elei este pusă sub semnul întrebării, Ştefan observând mimica şi
gesturile femeii care gustă cu familiaritate din farfuria lui G. Între cei doi soţi intervine o
tensiune stânjenitoare, care se amplifică, Ela acceptând să divorţeze deşi se consideră nevinovată
şi jignită de bănuielile lui. Chiar dacă unitatea cuplului este zdruncinată, iar Ştefan îşi pierde
treptat încrederea în iubirea absolută şi în femeia cu ajutorul căreia speră să-şi realizeze idealul,
împăcarea vine şi de această dată, după ce Gheorghidiu descoperă un bilet rătăcit printre lucrurile
Elei, bilet pe care verişoara lui, Anişoara, o invita pe Ela să petreacă noaptea la ea, tocmai la data
la care el nu o găsise acasă.

Concentrat pe Valea Prahovei, unde aştepta intrarea României în război, Gheorghidiu

primeşte o scrisoare de la Ela prin care aceasta îl chemă urgent la Câmpulung, unde se mutase
pentru a fi mai aproape de el. Femeia vrea să-l convingă să treacă o sumă de bani pe numele ei
pentru a fi asigurată din punctul de vedere financiar în cazul morţii lui pe front. Aflând ce-şi
doreşte, Gheorghidiu e convins că ea plănuieşte divorţul pentru a rămâne cu domnul G., pe care
Ştefan îl întâlneşte în oraş. Protagonistul crede că domnul G. nu se află întâmplător la
Câmpulung şi că a venit acolo pentru a fi alături de Ela. Din cauza izbucnirii războiului, Ştefan
nu mai are ocazia să se convingă dacă soţia îl înşală sau nu.
În opinia mea, relația celor două personaje este una de dragoste ajunsă într-un final să se
transforme în război.
În primul rând, relația celor deși la început era una bazată pe sentimente pure și sincere
de iubire, ajunge să dezintegreze odată cu apariția moștenirii lui Ștefan și transformarea Elei într-
o femeie ca toate celelalte.
În al doilea rând, odată cu decizia lui Ștefan de a se înrola în armată, datorată atitudinii
schimbate radical a Elei, apare drama colectivă din cauza geloziei și dezamăgirii.
Deznodământul fiind divorțul celor doi soți.
În concluzie, datorită transformărilor celor doi, putem spune că de cele mai multe ori
societatea și principile ei își pot pune amprenta pe personalitatea ta. Că de cele mai multe ori
iubirea ajunge să un război continuu de sentimente și că orice experiență produce o maturizare a
ta ca persoană.