EXTINCȚII ȘI

ROLUL LOR ÎN
EVOLUȚIE
CUPRINS
MICROEVOLUȚIA ȘI MACROEVOLUȚIA

EXTINCȚIA DE FOND / EXTINCȚIA ÎN MASĂ

5 MARI EXTINCȚII ÎN 440 M.A

O NOUĂ EPOCĂ – ANTROPOCENUL

CONCLUZII
Evoluția acționeză pe 2
căi
MICROEVOLUȚIA
ȘI
MACROEVOLUȚI
A
MICROEVOLUTI
A
Microevolutia- transformarea unei specii intr-o alta specie
(se adapteaza)

SPECIAȚIA ALOPATRICĂ

Cintezele lui Darwin- forma ciocului a evoluat pentru a se

potrivi cu sursele de hrană de pe insule diferite.
Speciația parapatrică
Speciația stasipatrică - are la bază
mutațiile cromozomiale pentru
a permite speciilor să colonizeze
mai ușor
Speciația simpatrică-izolare
reproductivă (Rhagoletis
pomonella)
MACROEVOLUȚIA – perturbări majore ale
factorilor de mediu; org. intra in zone adaptative noi sau apare o achizitie majora –
receptori vizuali
- reprezintă evoluția propriu-zisa, în urma căreia rezultă taxoni
mari (regn, clasă, familie, încrengătură)
- în intervale foarte mari de timp (zeci,sute mii de ani)

Caracterele macroevolutiei

- nu se produce peste noate (caracterul treptat)

- se produce prin acumulari successive
- se modifica genotipurile indivizilor care compun
populatia

Macroevolutia transformare unei specii in mult mai

multe specii
EVOLUȚIA CONVERGENTĂ
Caractere similar la grupuri taxonomice total
diferite ex: delfini,pesti – aspect pisciform
EVOLUȚIA DIVERGENTĂ
Ia nastere o unitate taxonomica superioara
Exista un stramos comun nespecializat din care evolueaza
alte specii care se specializeaza pe nise ecologice
-proces lent; ex: membre vertebrate
Pentru lungi perioade de timp asistam la o stagnare evolutiva ( factorii de mediu – constanti).
Cand factorii de mediu incep sa se modifice – viteza cu care se modifica specia respective va creste.

Rate si viteze evolutive – nu toate speciile evolueaza cu aceiasi viteza ; unele evolueaza mai rapid
altele au ramas neschimbate pentru o perioada lunga de timp: ex Limulus ( in Triasic si a ramas
neschimbat ), Tuatara.

Modificare factorilor de mediu – creste viteza de evolutie

Cu cat mai dezvoltat este un organism probabilitatea sa evolueze cu o rata mai mare, este mai mare
EXTINCȚIA DE FOND ȘI
EXTINCȚIA ÎN MASĂ
 DEFINIȚIE
Rata de extincție a fundalului – rata normal Extincție în masa – speciile au dispărut mult
de extincție cu care dispar speciile (frecvență mai repede decăt pot fi înlocuite
și timp)

o 5% din specii dispar la fiecare 1 milion de o 75% din speciile lumii dispar într-un
ani, interval scurt de timp, mai puțin de 2,8
o 30% la fiecare 10 milioane de ani, milioane de ani
o 65% la fiecare 100 milioane de ani

“… extincția este un fenomen cu ocurență rară…producându-se la o

așa-zisă rată de extincție de fond… Extincțiile în masă sunt
diferite. În locul unui zgomot de fond se produce, de fapt, un bubuit
puternic, pe măsură ce crește rata de extincție.” E. Colbert
EXTINCȚIA DE FOND VS. EXTINCȚIA ÎN MASĂ
EXTINCȚIA DE FOND EXTINCȚIA ÎN MASĂ

• Specii dispar ca ale specii sa poata aparea • implică extincția unui număr mare
de specii într-un timp geologic scurt
• implică extincția indivizilor din cadrul speciei
• cauzată de catastrofe la nivel global
• cauzată de acțiunea factorilor de mediu, a pierderii
habitatelor, a competiției dintre specii

• este un rezultat al procesului evolutiv regulat

• rata extincției de fond este constantă în timp geologic

5 MARI EXTINCȚII ÎN
440 M.A
 Speciile difera de la o perioada geologica la alta.

Din cele patru miliarde de specii despre care se crede

că au trăit pe Pământ în ultimele 3,5 miliarde de ani,
circa 99% au dispărut (Novacek, 2001). Rezultă de aici
că extincțiile sunt un fenomen comun pe planeta
noastră, balansate însă prin speciație.

În istoria geologiei au fost identificate cinci evenimente

considerate drept „extincții în masă”
 EXTINCȚII IN MASĂ
Oamenii de știință au identificat 5 mari extincții de-a lungul evoluției, fiecare
dintre ele ducând la o pierdere de peste 75% din specii.

60-76% specii extincte

85%

96%
1. E X TI N C TI A DI N O RDO VI C I A N 3. E X TI N C ȚI A D I N 5. EXTINCȚIA DIN CRETACIC-PALEOGEN— 6 6 M A
CU 440 M ILIOANE DE ANI P E RM I A N -TRI A SI C —
IN URM A 250 M A - Pământul a fost lovit de un asteroid - serie de

specii extincte

specii extincte
o Victimele sale nu sunt așa prestigioase o Cauză – necunoscută – cutremure, tsunami, incendii de vegetație, schimbări
o Cauze: schimbări climatice, galciațiuni, posibil asteroizi, erupții bruște de temperatură și alte modificări climatice care
erupții vulcanice, metale toxice, radiații vulcanice, schimbări au condus la colapsul lanțului trofic
ultraviolet
climatice
o Se crede că plantele sunt răspunzătoare
pentru prima extincție o Cel mai mare eveniment și 6. E X T I N C Ț I A H O L O C E N U L U I C U
cel mai devastator din cele 11,700 D E A N I Î N U R M Ă Ș I P Â N Ă Î N
PREZENT
cinci, cunoscută ca și
Următoarea extincție în masă poate avea loc

83%
„Marea Moarte”
2. E X T I N C Ț I A D I N deja. Rata actuală de extincție este de cel
DEVONIA N —365 M A puțin o mie de ori mai mare decât rata de
o Cauze: scăderea concentrației de O2

specii extincte

80%
extincție „normală”. Oamenii de știință cred
din mediul acvatic, scăderea
temperaturilor, erupții vulcanice, 4. TRI A SSI C -JU RA SSI C că .impactul uman asupra mediului este
asteroizi EXTINCTION—200 M A principala cauză a disparițiilor în prezent.
4000

o o succesiune de evenimente ce au
Cauze: erupții vulcanice,

specii extincte
durat aproximativ 500 000 și 25
milioane de ani accidifierea oceanelor
o Spre deosebire de celelate 4 mari Acest eveniment devastator,
exticții în masa, care s-au remarcat
ca „spike-uri” deasupra ratei de
a pavat drumul supremației
dinozaurilor în Jurasic.
3000

extincție a fundalului, extincția de la

sfârșitul Devonianului este Aceștia au ocupat nișe
caracterizată de o „cocoașă” ecologice eliberate de
GENURI

speciile extincte la sfârșitul

Triasicului
2000
1000

Ca m b ria n O rd ovicia n Silurian D evonia n Carbonif er Permian Triasic Jurasic Cret a cic
PALEOZOIC MEZOZOIC CENOZOIC
500 400 300 200 100 0
( P R EZENT )
TI M P (M I L I OAN E D E A N I )
 EXTINCȚIA DIN K-Pg – cu 66 m.a în
- urmă
chiar dacă nu este cel mai amplu
din categoria lui, istoric vorbind, este „de departe cel mai
faimos, pentru că a încheiat epoca
dinozaurilor, le-a cedat supremația mamiferelor și, în cele
din urmă, indiferent de consecințe, a
făcut posibilă apariția speciei noastre“ (Wilson, 1989).

Oamenii de știință au scris că, „dacă mediile de viață

nu ar suferi astfel de schimbări,
evoluția ar putea foarte bine să se oprească” (Gould
1984), că „viața ar fi încă limitată la o stare
primitivă” (Eldredge 1987), că „daca dinozaurii ar fi
supraviețuit, nu există nicio îndoială că noi
nu am fi mers pe pământ astazi ” (Stanley 1987), si
ca biologia globală trebuia să fie „reîncărcată”
prin extincție în masă (Raup 1988).
Radiatia adaptativa – fenomen catastrofic – care restructureaza major un ecosistem de dimensiuni foarte
mari- raman cateva specii in zona reprezentante de populatii mici – pentru a umple nisele ramase – dupa
fiecare incident major de extinctie “evolutia o ia la goana “
- apar achizitii anatomoice si morfologice majore care permit taxonilor sa se sparga in nise din ce in ce mai
diverse : sinapside in mamifere – dupa ce nisele ecologice au fost lasate libere de dinozaurii care au pierit
in extinctie din K-Pg

Radiatia adaptative- o specie care brusc se sparge in alte specii in concordanta cu nistele ecologice libere .
Viteza evolutive e mare , pana cand se ajunge la stagnare – cand ecosistemul ajunge in stadiul de climax
O NOUĂ EPOCĂ -
ANTROPOCENUL
A început a 6-a extincţie în masă?
Planeta intră într-o perioadă în care umanitatea modelează
schimbările de pe Pământ, inclusiv o posibilă a șasea dispariție în
masă. Cercetatorii denumesc deja aceasta perioadă Antropocen.

Dacă pentru primele cinci extincții în masă, cauzele au

fost pur naturale, în cazul celui de-al șaselea eveniment
similar apare factorul antropogen, adică Homo sapiens.
O singură specie care, deși terestră, a devenit top
prădător și pentru oceane.

Cele mai importante amenințări la adresa speciilor identificate în

raport sunt legate direct de activitățile umane, inclusiv pierderea
habitatului, degradarea și exploatarea excesivă a speciilor
sălbatice.
 EXTINCȚIA SPECIILOR ȘI POPULAȚIA UMANĂ

În secolul al XX-lea, rata de extincție a

speciilor a fost de până la 100 de ori mai
mare decât ar fi fost normal, dacă nu
exista impactul uman.

De ex 477 specii de vertebrate au dispărut

din 1900, în comparație cu 9 care ar fi
trebuit să dispară

E estimate că 50% din specii vor dispărea

până în anul 2100.
CONCLUZII
1. Extincția de fond și extincția în masă sunt cele două tipuri de dispariție a speciilor.
2. Cele mai intense perioade de dispariție a speciilor sunt datorate celor 5 marii extincții în
masă.
3. In urma unei extincții în masă, supraviețuitorii sunt aleși aleatoriu.
4. Microevoluția este evoluția sau schimbările mici care ajută organismele să se adapteze
mediulu înconjurător.
5. Macroevoluția se referă la procese evolutive din care pot rezulta noi specii.
6. Există o mare șansă ca în viitor omenirea să fie răpusă în cele din urmă de transformarile
peisajului ecologic pe care o realizează cu propriile mâini.
MULȚUMIM
PENTRU
ATENȚIE !