Cuprins

Introducere ................................................................................................................................................... 2
Capitolul 1 ..................................................................................................................................................... 5
Analiza pieţei ............................................................................................................................................. 5
1.1. Piaţa internă .................................................................................................................................. 8
1.2. Piaţa externă ............................................................................................................................... 11
Capitolul 2 ................................................................................................................................................... 18
Comerţul intern şi extern cu floarea soarelui ......................................................................................... 18
2.1. Comerţul intern ............................................................................................................................... 18
2.2. Comerţul extern .............................................................................................................................. 18
2.2.1. Importuri ................................................................................................................................... 19
2.2.2. Exporturi ................................................................................................................................... 21
2.2.3. Balanţa comercială .................................................................................................................... 25
Capitolul 3 ................................................................................................................................................... 26
Concluzii .................................................................................................................................................. 26
Bibliografie .................................................................................................................................................. 28

1
Introducere

Floarea–soarelui este una din cele mai importante plante uleioase cultivate pe glob
(13% din producţia mondială de ulei) şi cea mai importantă plantă uleioasă pentru România.
Uleiul extras din achenele de floarea-soarelui este semnificativ şi se caracterizează prin culoare,
gust, şi miros plăcute, conţinut ridicat în vitamine (A, D, E, K) şi substanţe aromatice; în plus
uleiul de floarea-soarelui se conservă foarte bine pe o perioadă mai îndelungată.
Uleiul de floarea-soarelui este unul dintre cele mai echilibrate sub aspectul acizilor graşi pe care
îi conţine. El este utilizabil atât „la rece” cât şi gătit şi este bogat în acid linoleic – acid esenţial
pentru alimentaţia umană.
Uleiul se extrage uşor prin presare , randamentul normal la extracţie fiind de circa
45%. La un hectar cultivat cu floarea – soarelui se pot obţine, la nivelul producţiilor actuale, între
900 şi 950 kg ulei, planta fiind astfel foarte economică; ca urmare poate asigura necesităţile ţării
în ulei alimentar (şi parţial industrial), putându-se realiza anual şi disponibilităţi pentru export.1
În afară de folosire directă în alimentaţie, uleiul de floarea-soarelui este întrebuinţat
în industria conservelor şi a margarinei. Uleiul mai poate fi folosit pentru obţinerea acidului oleic
necesar în industria lânii, a săpunurilor, ca adjuvant în fabricarea pesticidelor, ca ulei fiert pentru
vopseluri.
Fosfatidele rezultate în timpul procesului de extragere a uleiului permit fabricarea
pe scară largă a lecitinei, mult apreciată în industria alimentară: în panificaţie, la prepararea
ciocolatei, a prăjiturilor, a mezelurilor.
Deşi preţul său este ridicat, prin comparaţie cu uleiul de soia, ceea ce ar limita
utilizarea ca ulei industrial, proprietăţile sale îl fac apt pentru o gamă largă de aplicaţii tehnologic
(industriale). Astfel are un indice iodic moderat, conţinut ridicat în acid linoleic şi concentrare
scăzută în acid linolenic, astfel că poate fi folosit pentru fabricarea de vopsele albe. Poate servi
pentru producerea de lacuri speciale, răşini şi pentru numeroase utilizări în scopuri energetice.
Turtele de floarea-soarelui se situează printre cele mai valoroase, având în vedere: conţinutul
ridicat în substanţe proteice (45 – 55%) şi bogăţia acestora în metionină; prezenţa în cantitate
mare a vitaminelor complexului B; floarea-soarelui conţine mai multă riboflavină decât soia sau

1 V. BÂRNAURE, 1991
2
arahidele; are un mai bun echilibru fosfo-calcic, comparativ cu turtele de altă provenienţă.
Conţinutul ridicat în celuloză limitează folosire lor la furajarea monogastricelor; turtele provenite
din seminţe decorticate nu prezintă acest inconvenient.
Prin prelucrarea miezului de floarea-soarelui se pot obţine făină, concentrate şi izolate
proteice. Încorporarea a 8-15% făină de floarea-soarelui în făina de grâu sporeşte densitatea
aluatului şi reduce volumul acestuia. În industria mezelurilor, concentratele de floarea-soarelui
pot fi incluse în carne în proporţie de până la 25%; acestea pot fi folosite şi în industria laptelui.
Seminţele de floarea-soarelui pot fi consumate direct (seminţe prăjite), modalitate de
consum mai larg răspândită in SUA, ţările scândinave, unele ţări mediteraneene şi din Europa de
Est. Soiurile destinate acestui scop prezintă seminţe mai sărace în grăsimi (în jur de 30%), coji
mai groase şi mai puţin aderente la miez; pe lângă aminoacizi esenţiali, bine reprezentaţi
(triptofan, izoleucină, lizină), floarea-soarelui de „ronţăit” conţine mai mult fier, glucide, săruri
minerale, vitamine (A,E, riboflavine şi tiamine) şi asigură în jur de 55o calorii/100g seminţe
consumate.
Calatidiile (resturile de inflorescenţe) pot fi folosite ca furaj, mai ales pentru oi
(conţin 7% proteine şi până la 57% glucide), apreciindu-se că au o valoare nutritivă similară cu a
unui fân de calitate mijlocie.2 Din cojile măcinate (pericarp) se extrag alcool etilic, furfurol, sau
ele pot fi folosite pentru prepararea drojdiei furajere, un furaj proteic valoros pentru animale şi
păsări.
Tulpina este foarte bogată în potasiu, şi poate fi utilizată pentru obţinerea carbonatului de potasiu
sau a altor produse. Tulpinile sunt încă folosite ca sursă de căldură (local) sau în industrie, pentru
fabricarea de plăci antifonice.
Floarea-soarelui este şi o excelentă plantă meliferă. În ţara noastră asigură cel mai
important cules pentru familiile de albine (alături de salcâm şi tei). La un hectar de floarea-
soarelui se pot obţine 30-130 kg miere (sau 15 – 40 kg miere/familia de albine).3
Din punct de vedere agricol, este important că floarea-soarelui eliberează devreme
terenul (sfârşit de august – început de septembrie), permiţând o bună pregătire a terenului pentru
grâul care urmează; nu este la fel de favorabilă ca soia, dar starea structurală şi de fertilitate a
solului după floarea-soarelui este, În general benefică, ceea ce face ca floarea-soarelui să fie o

2 AL. VRÂNCEANU, 2000

3 I. CÂRNU, GH. V. ROMAN, ANA-MARIA ROMAN, 1982
3
premergătoare bună pentru grâu.
Cheltuielile cu floarea-soarelui nu sunt ridicate: îngrăşare cu azot şi cu fosfor
moderată, cerinţe mari faţă de potasiu, dar restituiri abundente; costurile pentru sămânţă sunt
comparabile cu cele de la porumb. Floarea-soarelui se acomodează adesea, mai bine decât
porumbul, pe terenuri cu soluri de calitate medie şi suportă mai bine stress-ul hidric. În plus,
pentru lucrările din tehnologia de cultivare (semănat, prăşit, recoltare, etc.) floarea-soarelui
necesită un echipament agricol specializat (fermele producătoare de cereale păioase şi porumb,
de exemplu, posedă echipamentul necesar). Totodată, calendarul lucrărilor agricole: pregătirea
terenului, semănatul, combaterea chimică a buruienilor, recoltatul se pot realiza fără să
stânjenească lucrările destinate celorlalte culturi agricole.
Dintre inconvenientele florii-soarelui se menţionează: sensibilitatea la boli, care
impune restricţii foarte serioase în rotaţie, fiind excluse monocultura şi revenirea pe acelaşi teren
mai devreme de 6 ani; dificultăţile de amplasare după multe plante cu care are boli sau dăunători
comuni; consumul mare de apă şi elemente nutritive din sol, ceea ce impune fertilizarea
culturilor postmergătoare, prin aplicarea de doze mari de îngrăşăminte.

4
Capitolul 1

Analiza pieţei

Ofertă şi cererea reprezintă componente esenţiale ale mecanismului economic, care

definesc conceptul general de piaţă concurenţială. Făcându-se abstracţie de amploarea
domeniului de manifestare şi de tipul ei de funcţionare, piaţa este definită ca locul unde se
întâlnesc şi se confruntă ofertă şi cererea, aceasta tinzând să se echilibreze, prin
intermediul oscilaţiilor preţurilor.
Oferta de produse agricole a scăzut, comparativ cu perioadă anterioară anului 1989,
datorită reducerii suprafeţelor cultivate, respectiv a efectivelor de animale. Se manifestă efectele
restructurării agriculturii în condiţiile unui sprijin insuficient din partea statului; există
diferenţieri în ceea ce priveşte nivelul ofertei şi preţul acesteia, în funcţie de zonă geografică;
este în creştere oferta de produse provenite din import.
Oferta de produse agricole poate fi caracterizată prin următoarele trăsături
principale:
• sezonalitatea;
• zonalitatea;
• perisabilitatea;
• inconstantă;
• incertitudinea;
• reducerea graduală a consumului natural, în favoarea produselor prelucrate;
• eterogenitatea ofertanţilor;
• durată mare a ciclului de producţie din agricultură.
Oferta de produse agricole este dată, în principal, de producţia agricolă. Volumul ofertei
depinde însă şi de o serie de alţi factori, cum ar fi:
• factori climatici;
• factori tehnici: stadiul de dezvoltare tehnică şi tehnologică a producţiei; capacitatea de
producţie;

5
 • factori economici legaţi de preţ:preţul produsului, preţul produselor de substituţie,
preţul inputurilor etc.;
• factori economici legaţi de cost: costul marginal complet, dat de costul de
aprovizionare, de producţie şi de desfacere.
Producţia agricolă vegetală a avut o evoluţie neuniformă de-a lungul perioadei
analizate, pentru toate culturile. Evoluţia acesteia a fost decisiv influenţată de condiţiile climatice
ale fiecărui an, suprafaţa cultivată, gradul de aplicare a îngrăşămintelor şi de execuţia lucrărilor
agricole.
Cererea reprezintă o componentă a pieţei, care împreună cu oferta, definesc conţinutul
conceptului de piaţă, ele constituind două subsisteme interdependente. Sub aspect teoretic,
prin cerere se înţelege cantitatea dintr-o anumită marfă pe care cumpărătorul
intenţionează şi este dispus să o achiziţioneze, într-o anumită perioadă de timp, şi la diferite
niveluri de preţuri
Mărimea cererii depinde, în principal, de nivelul preţului unitar propus al bunului
solicitat şi de mărimea veniturilor cumpărătorului, respectiv de partea din venit ce poate fi
orientată spre achiziţionarea bunului respectiv. Acest comportament raţional al cumpărătorului
este reflectat de structura cheltuielilor de consum.
În opinia lui Lipsey R.G. şi Chrystal K.A., cantitatea cerută de către un consumator este
determinată de o serie de variabile, cum sunt:
• preţul bunului economic solicitat;
• preţul celorlalte bunuri;
• venitul şi avuţia consumatorului;
• diferiţi factori „sociologici';
• gusturile consumatorului;
• forţele exterioare controlului uman, de pildă condiţiile climaterice.
Preţul ocupă un loc central în sfera cercetărilor de piaţă, fiind unul dintre factorii
determinanţi ai cererii de mărfuri, influenţa acestuia exercitându-se, îndeosebi, prin prisma
rolului şi importanţei deţinute în cadrul politicii de piaţă.
În economia de schimb contemporană, funcţia de exprimare a valorii de schimb a tuturor
bunurilor economice a fost preluată de monedă, banii fiind aceia care măsoară acel „ceva'
existent în toate bunurile destinate pieţei. Cum economia de schimb contemporană are

6
un profund caracter monetar,noţiunea de preţ este ea însăşi deosebit de complexă şi dinamică.
În asociere cu alţi termeni, preţul reflectă stări şi evoluţii variate ale economiei şi segmentelor
acesteia, el fiind utilizat cu sensuri diferite.

7
1.1. Piaţa internă

Floarea–soarelui este una din cele mai importante plante uleioase cultivate pe glob (13%
din producţia mondială de ulei) şi cea mai importantă plantă uleioasă pentru România.
Floarea-soarelui deţine locul 3 ca suprafaţă cultivată în România, după porumb şi grâu,
fiind o plantă tehnică cu tradiţie în România. Suprafeţele cultivate cu floarea-soarelui au
înregistrat o tendinţă crescătoare după 1990, fiind printre puţinele plante de cultură care s-a
bucurat de atenţia cultivatorilor. Aceasta s-a datorat în principal preţului de vânzare atractiv şi
siguranţei desfacerii recoltei, dar şi tehnologiei de cultură relativ mai simplă, precum şi
stabilităţii recoltelor de la un an la altul, determinată de comportarea mai bună a florii-soarelui la
secetă, comparativ cu alte plante de cultură.

Tabel nr. 1.1: Suprafaţa cultivată cu floarea-soarelui in Romania(mii hectare)

Ani 2007 2008 2009 2010 2011 2012
Suprafaţa cultivată cu floarea-soarelui (mii 835,9 813,9 766,1 790,8 995,0 1020,0
hectare)
Sursa: http://www.insse.ro/cms/files/Anuar%20statistic/14/14%20Agricultura%20si%20silvicultura_ro.pdf
http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/com_anuale/Prod_veg/prod_veg_r12.pdf( pentru anul 2012)

Floarea soarelui se numără printre culturile cu tradiţie în România. Din punct de vedere al
suprafeţei cultivate cu floarea soarelui în anul 2012, România s-a situat pe primul loc în rândul
Statelor Membre, suprafaţa cultivată înscriindu-se în limitele agrotehnice normale.
Cu un climat favorabil şi soluri bune, România se află pe o poziţie avantajoasă faţă de
numeroase ţări europene în ceea ce priveşte producţia de floarea-soarelui.

Tabel nr. 1.2: Producţia de floarea-soarelui (1000 t)

Ani 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Producţia de 546.9 1169.9 1098 1262.9 1789.3 1398.2 2017.4

floarea-soarelui
(1000 t)

Sursa:http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&init=1&language=en&pcode=tag00109&plugin=1

8
 Producţia totală de floarea-soarelui a avut o evoluţie oscilantă în România în anii 2007-
2013, atingând maximul în anul 2013 cu o producţie totală de 2017.4 mii tone, datorită
condițiilor meteorologice, 2011 fiind un an asemănător.Pe lângă vremea favorabilă, la acest nivel
trebuie să vorbim și de o consecvență în politicile adoptate de autorități la nivelul sprijinirii
domeniului agriculturii. Spre exemplu, plata înainte de termen a subvențiilor către fermieri și
agricultori a venit în întâmpinarea acestora ajutând în bună măsură la buna desfășurare a
procesului agricol, la fel cum și ajutorul pentru irigații a fost binevenit.

Tabel nr. 1.3: Producţia de floarea-soarelui pe locuitor (kg/loc.)

Ani 2007 2008 2009 2010 2011
Producţia de floarea- 25.4 54.4 51.1 58.9 83.6
soarelui pe locuitor
(kg/loc.)
Sursa: https://statistici.insse.ro/shop/

România a avut o evoluţie ascendentă în ceea ce priveşte producţia de floarea-soarelui pe

locuitor, ajungând de la 25.4 kg/loc. în anul 2007 la 83.6 kg/loc. în anul 2011.

Tabel nr. 1.4: Preţul mediu pe piaţa internă la floarea-soarelui

Ani UM Preţ mediu
2007 lei/kg 0,84
2008 lei/kg 1,12
2009 lei/kg 0,86
2010 lei/kg 1,19
2011 lei/kg 1,58
2012 lei/kg 1,84
Sursa : Anuarul statistic – Agricultura - 10.6 Preturile medii de achizitie la principalele produse agricole

În ultimii ani, preţul la floarea-soarelui a oscilat, dar tendinţa a fost de creştere: un preţ
mediu de 0,84 lei/kg în 2007, 0,86 lei/kg în 2009, 1,19 lei/kg în 2010, 1,58 lei/kg 2011 şi 1,80
lei/kg în 2012 - ca urmare a secetei din bazinul Mării Negre şi sudul Europei producţia de
floarea-soarelui a fost redusă în anul 2012, preţul menţinându-se la un nivel ridicat.
9
 Preţul florii-soarelui şi a uleiului depinde de tendinţa cererii şi de politica agricolă,
nivelul acesteia fiind influenţat de calitatea materiei prime.
Evoluţia preţurilor la seminţele de floarea-soarelui reflectă o tendinţă accentuată de
creştere a preţului la ulei şi o creştere lentă a preţului materiei prime, această tendinţă
accentuându-se pe măsura conjuncturii nefavorabile pe piaţa seminţelor şi uleiului de floarea-
soarelui la nivel mondial, în ultimii ani – deşi tendinţa de aliniere a preţurilor interne la floarea-
soarelui la preţurile pieţei mondiale este relevantă.

Tabel nr. 1.5. Consumul mediu anual pe locuitor, la principalele produse alimentare şi
băuturi
Principalele produse alimentare şi UM Ani
băuturi
2007 2008 2009 2010 2011

Ulei comestibil (greutate brută) kg 10.6 11.5 12.9 14.6 12.3

Ulei comestibil (100% grăsimi) kg 10.1 10.9 12.2 13.9 11.6

echivalent
100%
grăsimi

Sursa: https://statistici.insse.ro/shop/

Conform datelor înregistrate în tabel, consumul mediu anual pe locuitor oscilează de-a
lungul anilor 2007-2011 între 10 şi 14 kg/locuitor. Cel mai mare consum de ulei s-a înregistrat în
anul 2010 (14,6 kg/loc) şi cel mai mic în anul 2007 (10,1 kg/loc); uleiul de floarea soarelui
domină piaţa consumului în România şi este preferat datorită preţului redus, uleiul fiind
considerat un aliment de bază.

10
1.2. Piaţa externă

Piaţa internaţională reprezintă un ansamblu alcătuit din cererea şi oferta de mărfuri, din
condiţiile confruntării şi de realizării acestora din relaţiile economice ce iau naştere cu acest
prilej între parteneri din diferite ţări.
Potrivit Departamentului Agriculturii din SUA (USDA), producția mondială de semințe
oleaginoasea urmat un trend susținut ascendent în ultimele 5 sezoane, cu excepția sezonului
2011/2012, când a fost marcată de o uşoară scădere cu 4,2% față de sezonul anterior. Pentru
sezonul 2012/2013, USDA estimează o revenire cu 7,8% a producției globale de oleaginoase la
circa 472 milioane tone, pe fondul creşterii susținute a consumului global de uleiuri vegetale, în
special pentru sectorul de biocombustibili din țările OECD şi pentru consumul uman în țările în
curs de dezvoltare.
Principalii producători mondiali de oleaginoase sunt SUA, Brazilia, China, Argentina,
India şi Uniunea Europeană. Cu peste 40% din producția globală comercializată pe piețele
internaționale, semințele oleaginoase sunt în topul mărfurilor agricole cele mai tranzacționate pe
plan global.
Principalii exportatori mondiali de semințe oleaginoase sunt SUA, Brazilia, Argentina şi
Canada, cel mai mare importator fiind China.În ultimii ani, multe dintre țările producătoare au
demarat politici de extindere a sectorului de procesare pentru creştere valorii adăugate la
export.Boabele de soia domină comerțul mondial cu semințe oleaginoase, topul exportatorilor
fiind reprezentat de SUA, Brazilia şi Argentina.Semințele de rapiță sunt exportate, în principal,
de Canada, Australia şi Ucraina, însă volumul de export echivalează numai 1/8 din volumul de
export al boabelor de soia.

11
 Tabel nr. 1.6: Balanța comercială mondială a semințelor oleaginoase
Sezon Stocuri la Producţie Importuri Exporturi Consum Stocuri la
început de intern sfârşit de
sezon sezon
-milioane tone-
2008/2009 61,73 396,70 93,95 94,23 401,49 56,66
2009/2010 56,66 444,97 101,71 108,35 421,61 73,38
2010/2011 73,38 456,47 104,08 109,23 443,30 81,41
2011/2012 81,41 437,26 106,04 106,52 455,43 62,76
2012/2013 62,76 471,48 112,62 115,10 466,13 65,63
Sursa: USDA

Prețurile internaționale la semințele oleaginoase sunt susținute de o serie de factori,

precum aşteptările legate de un eventual dezechilibru între cererea şi oferta de pe piață şi un
declin al stocurilor, creşterea consumului de uleiuri şi grăsimi vegetale ‐ în particular, de soia ‐ în
sectorul producției de biocombustibili, etc. Nu pot fi excluşi factorii negativi şi incertitudinile de
pe piață, precum tensiunile bugetare din Europa şi SUA, care ar putea determina reducerea
subvențiilor în aceste țări acordate producției de biodiesel. În mod similar, criza datoriilor şi cea
financiară ar putea afecta piața, iar recesiunea economică ar avea un impact semnificativ asupra
cererii. De asemenea, vremea favorabilă ar putea asigura un nivel ridicat al prețurilor, care, la
rândul lor, ar stimula extinderea suprafețelor cultivate cu oleaginoase şi, în consecință, a
producției peste nivelul preconizat pentru emisfera sudică.

Tabel nr. 1.7: Suprafaţa cultivată cu floarea soarelui la nivel Global, European şi al UE

Suprafaţa 2008 2009 2010 2011 2012

cultivată
Global 25,426,682 24,401,996 23,147,504 25,885,327 25,011,871
European 14,535,217 14,105,237 14,309,160 16,736,160 16,033,334
U.E 3,748,385 3,883,184 3,738,738 4,296,254 4,264,018
Sursa: http://faostat3.fao.org/faostat-gateway/go/to/download/Q/QC/E

12
 Datorită avantajelor sale economice de necontestat, cultura de floarea-soarelui şi-a
câştigat un loc de seamă în agricultură mondială după primul război mondial.Uleiul de floarea-
soarelui prezintă o importanţă deosebită pe lângă calităţile sale dietetice şi culinare şi prin faptul
că deţine la ora actuală locul 4, după soia, palmier şi răpită.
Din tabel, se poate observa că suprafeţele cultivate cu floarea-soarelui au avut o evoluţie
ascendentă, excepţie făcând anul 2012 – an care s-a dovedit a fi un an greu pentru fermieri, un an
neproductiv, în special din cauza condiţiilor climatice precare, care şi-au pus amprenta asupra
producţiei de floarea-soarelui atât la nivel global, cât şi european (implicit al UE).
Pe glob, floarea-soarelui este cultivată pe o suprafaţă de peste 20 milioane hectare.
Surse F.A.O arată că floarea-soarelui s-a cultivat începând cu 2008 pe o suprafaţă mai mare de
24 milioane de hectare, iar în 2012 pe 25.011.871 hectare.
Asistăm astăzi la creşterea interesului pentru cultura de floarea-soarelui manifestat de
majoritatea ţărilor europene, asiatice şi a celor de pe continentul american.
Printre cele mai importante ţări cultivatoare de floarea-soarelui, se numără Argentina, cu
3.176.000 ha, Ucraina cu 5.081.700 ha, India cu 2.200.000 ha, Spania cu 1.460.000 ha, România
cu 1.020.000 ha, Franţa cu 793.000 ha, Federaţia Rusă cu 4.166.000 ha şi S.U.A. 1.407.000 ha.
Se apreciază că în viitor suprafeţele cultivate cu floarea-soarelui vor creşte în continuare,
însă într-un ritm mai scăzut, tendinţa generală fiind de stabilizare a suprafeţelor, datorită
restricţiilor tehnologice (ponderea în structura culturilor, atacul agenţilor fitopatogeni) şi
performanţelor productive şi calitative ridicate ale hibrizilor nou introduşi în cultură.
Tabel nr. 1.8: Producţia mondială de floarea-soarelui (mil. tone)

Ani Producţia mondială de floarea-soarelui

2009/10 32.14
2010/11 33.63
2011/12 40.64
2012/13 36.34
Aug 2013/14 40.34
Sep 2013/14 41.76
Sursa:http://www.fas.usda.gov/psdonline/psdreport.aspx?hidReportRetrievalName=BVS&hidReportRetrievalID=53
1&hidReportRetrievalTemplateID=5

13
 La nivel global, cea mai mare producţie de floarea soarelui s-a înregistrat în septembrie
2013, atingând 41,76 mil. tone, în timp ce în anul 2009 valoarea a fost cea mai mică (în
intervalul de ani analizaţi 2009-2013).
Luând în consideraţie realizările pe plan mondial care i se atribuie acestei specii de plante
şi multiplele avantaje pe care le oferă sub aspect fitotehnic, cu un loc important în producţia de
ulei alimentar, floarea soarelui este una dintre cele mai rentabile culturi agricole.

Tabel nr. 1.9: Producţia şi consumul intern mondial de ulei din floarea soarelui (mil. tone)

Ulei din floarea soarelui

Ani Producţie Consum intern
2007/08 10.19 9.31
2008/09 12.08 10.87
2009/10 12.28 11.79
2010/11 12.42 11.76
2011/12 15.34 13.10
2012/13 13.94 13.71
2013/14 15.37 14.34
Sursa:
http://www.fas.usda.gov/psdonline/psdreport.aspx?hidReportRetrievalName=BVS&hidReportRetrievalID=717&hid
ReportRetrievalTemplateID=13

La nivel mondial producţia de ulei din floarea soarelui, de-a lungul anilor 2007-2013, a
înregistrat valori între 10 şi 15 mil. tone, valoarea maximă fiind atinsă în anul 2013. În ceea ce
priveşte consumul, acesta a înregistrat valori între 9 şi 14 mil. tone, valoarea maximă fiind atinsă
tot în 2013. Acest lucru se poate explica prin faptul că cei mai mulţi dintre cumpărători nu-şi
permit să utilizeze frecvent uleiul de măsline; la asta se adaugă şi obiceiurile de consum mai
puţin sănătoase, orientate pe cantitate şi nu pe calitate, precum şi suprafeţele mari cultivate cu
floarea soarelui.

14
 Tabel nr. 1.10: Producţia de floarea-soarelui la nivelul Europei şi al Uniunii Europene
Seminţe de floarea-soarelui

2008 2009 2010 2011 2012

Europa
21,953,167.20 20,581,652.60 19,905,457.00 27,698,648.00 24,135,702.00
(Total)
Producţie
(tone) U.E.
7,089,202 6,974,384 6,932,465 8,341,525 6,947,383
(Total)

Sursa: http://faostat3.fao.org/faostat-gateway/go/to/download/Q/QC/E

Producţia de seminţe de floarea soarelui la nivelul Europei, dar şi al Uniunii Europene a

oscilat în perioada analizată 2007-2012, atingând maximul în anul 2011 (27.698.648, respectiv
8,341,525 tone), iar minimul în anul 2010, respective 2012.
Anul 2011 a fost un an favorabil producţiei de floarea-soarelui ca urmare a cresteriii
suprafeţei cultivate, dar şi datorită condiţiilor meteorologice prielnice. În consecinţă, atât la
nivelul Europei, cât şi UE producţia a fost maximă în perioada de timp analizată, Europa
devenind şi un important exportator de seminţe de floarea-soarelui.
Comparativ cu anul 2011, 2012 producţia agricolă vegetală a înregistrat scăderi la toate
culturile cu excepţia sfeclei de zahăr, 2012 fiind un an nefavorabil din punct de vedere
meteorologic, fermierii fiind puşi în faţa unei producţii scăzute, care a condus la o creştere a
preţurilor (la materii prime, produse finite), a importurilor (în special creşterea importurilor de
produse finite, precum uleiul), dar şi la reducerea suprafeţelor cultivate.

15
 Tabel nr. 1.11: Consumul intern al Uniunii Europene (mii tone)

Anul de Seminţe oleaginoase de floarea Ulei din floarea soarelui

comercializare soarelui
2011/12 2012/13 2013/14 2011/12 2012/13 2013/14
Consumul Oct-Sep 7,784 7,209 7,671 3,698 3,723 3,788
intern al
Uniunii
Europene
Sursa:http://www.fas.usda.gov/psdonline/psdreport.aspx?hidReportRetrievalName=BVS&hidReportRetrievalID=71
2&hidReportRetrievalTemplateID=11

Cea mai mare cantitate de seminţe de floarea soarelui consumată s-a înregistrat în anul
2011 (7,784 mii tone), în timp ce consumul de ulei a atins valori maxime în anul 2013 (3,788 mii
tone) – datorită unei producţii considerabile obţinute în anul 2013 preţul a scăzut, fapt pentru
care cumpărătorii au achiziţionat cantităţi mai mari.

Tabel nr. 1.12: Preţuri- Dolari($)/tonă la nivel Global, European şi al Uniunii Europene

Preţuri 2007 2008 2009 2010 2011

Dolari($)/tonă
Uniunea
Europeană +
(Total) 415.63 475.30 327.9 434.88 529.69
Europa + (Total) 429.45 472.5 337.37 468.92 534.01
Global+ (Total) 388.66 521.01 392.06 445.11 571.70
Sursa:http://faostat.fao.org/site/703/DesktopDefault.aspx?PageID=703#ancor

Până în 1989, preţul la floarea-soarelui plătit producătorului agricol era stabilit

administrativ de Guvern. Din anul 1993, preţurile s-au liberalizat, urmând ca, treptat, să se
alinieze la preţul pieţei externe.
Evoluţia ascendentă a preţurilor la seminţele de floarea-soarelui (aşa cum se deduce din
tabelul de mai sus) reflectă o tendinţă accentuată de creştere a preţului la ulei şi o creştere lentă a
preţului materiei prime. Această tendinţă s-a accentuat pe măsura conjuncturii nefavorabile pe
piaţa seminţelor şi a uleiului de floarea-soarelui pe plan mondial, în ultimii ani; tendinţa de
aliniere a preţurilor interne la floarea-soarelui la preţurile pieţei mondiale este relevantă.

16
 Totuşi, indicatorii economici arată că escaladarea preţurilor materiilor prime în perioada
2008-2011, nu a afectat semnificativ preţul alimentelor (uleiul, în acest caz); practic, începând cu
2009, preţul materiilor prime (a seminţelor) a înregistrat o creştere continuă atât la nivel global,
cât şi European, respectiv al U.E.
O altă cauză a creşterii preţurilor, ar putea fi şi consumul mondial de uleiuri vegetale mai
mare, la acesta adăugându-se şi rezultatele incidentelor climatice (de ex. anul 2010 când
producţia a fost mică în comparaţie cu ceilalţi ani pe toate planurile –mondial, European,
naţional) , motive care au determinat operatorii de pe aceste pieţe să fie extrem de atenţi la
evoluţiile acestora; preţul florii-soarelui a înregistrat creşteri şi ca urmare a unei cereri aflate în
creştere, precum şi a unui disponibil redus.

17
Capitolul 2

Comerţul intern şi extern cu floarea soarelui

2.1. Comerţul intern

Comerţul intern constă în totalitatea operaţiunilor de vânzare-cumpărare de mărfuri şi

servicii destinate consumului populaţiei şi agenţilor economici dintr-o ţară.
Comerţul intern cu floarea soarelui se realizează en-gros (comerţ cu ridicată), care constă
în cumpărarea şi vânzarea de mărfuri în sortiment industrial în cantităţi mari, dar şi en-detail
dacă ne referim la comercializarea uleiului, margarinei, seminţelor de floarea soarelui (ambalate
în pungi).

Referitor la structura comerţului intern, reflectat din consumul intern pe categorii de

gospodării, populaţia urbană achiziţionează cantităţi mai mari decât cea din mediul rural, aceasta
datorându-se autoconsumului ridicat din gospodăriile rurale.

2.2. Comerţul extern

Comerţul extern reprezintaansamblul exporturilor şi importurilor de bunuri economice

ale unei ţări.Comerţul extern modifică structura materială a PGB (Produs Global Brut), ritmul de
creştere a PIB (Produs Intern Brut) şi volumul valoric al acestuia.Principalele căi de creştere a
eficienţei comerţului extern sunt:
a) reducerea cheltuielilor de producţie;
b) creşterea gradului de prelucrare a mărfurilor;
c) ridicarea calităţii produselor şi serviciilor destinate exportului;
d) creşterea substanţială a productivităţii muncii;
e) adâncirea specializării produselor destinate exportului;
f) creşterea complexităţii şi diversificarea serviciilor destinate exportului;
g) modernizarea şi adaptarea modului de prezentare a mărfurilor la nivelul cerinţelor pieţei
mondiale.

18
2.2.1. Importuri

Tabel nr. 2.1: Importuri

Perioada (ani) 2007 2008 2009 2010 2011
Floarea-Soarelui
România (cantitate importată – 66,651 89,577 141,063 208,286 237,377
tone)

Sursa: http://faostat3.fao.org/faostat-gateway/go/to/download/T/TP/E

În perioada analizată, cultura de floarea-soarelui a fost una dintre cele mai profitabile
dintre plantele oleaginoase; aşa cum se observă din tabel, evoluţia importurilor a fost una
ascendentă, cea mai mare cantitate importându-se în anul 2011, fiind un an cu condiţii climatice
nevaforabile şi România fiind nevoită să importe o cantitate mai mare; o altă cauză pentru care s-
a importat o astfel de cantitate ar mai fi şi organizarea internă a industriei agroalimentare
româneşti care favorizează mai mult importurile decât sursele autohtone de hrană.

2.2.1.1. Metode de reducere a importurilor

Creşterea economică sustenabilă în agricultură românească devine discutabilă, atâta timp

cât „performanţele” agriculturii României se află la limita cea mai de jos, atâta timp cât, în
condiţiile ecologice ale ţării noastre, importăm circa 25% din valoarea consumului alimentar
românesc.
Cunoaşterea realităţilor agriculturii şi a economiei rurale româneşti de azi este condiţia
sine qua non pentru elaborarea şi aplicarea unui program coerent pe termen mediu şi lung pentru
reconstrucţia europeană a economiei rurale româneşti, pentru sporirea contribuţiei agriculturii la
atenuarea crizei actuale şi pentru reluarea creşterii economice sustenabile.
Cadrul naţional strategic, programele şi proiectele europene pentru agricultură au în
centrul lor dezvoltarea rurală durabilă, ca factor al creşterii economice sustenabile, care
presupune o economie rurală puternică, edificată pe o infrastructură rurală modernă, o echipare
tehnică adecvată a teritoriului rural al localităţilor şi locuinţelor rurale prin folosirea resurselor
naturale locale (din mediul rural) reînnoibile în circuitul economic, protecţia mediului şi a

19
peisajului şi, ca efect al acestora, atingerea unui standard acceptabil de viaţă rurală prin atenuarea
şi restrângerea sărăciei severe din spaţiul rural.
Dezvoltarea economică sustenabilă se poate obţine, înainte de toate, numai dacă se
investeşte pe termen mediu şi lung în consolidarea exploataţiilor agricole şi a întreprinderilor de
procesare alimentară, în tehnologii avansate, în echiparea adecvată a teritoriului agricol, prin
sisteme de irigaţii, de desecări, antierozionale, perdele forestiere de protecţie a câmpului, sisteme
antiinundaţii etc.. Suportul financiar direct din fondurile europene şi naţionale trebuie direcţionat
pentru realizarea acestor premise ale dezvoltării rurale durabile. Totodată, trebuie intensificate
acţiunile legislative, instituţionale şi financiare în vederea creşterii competitivităţii circuitelor
comerciale internaţionale şi naţionale, extinderea participării produselor agricole româneşti pe
terţe pieţe, în primul rând pe piaţa comună europeană, precum şi în vederea atenuării riscurilor şi
turbulenţelor cauzate de fluctuaţiile anuale şi multianuale de producţie şi a preţurilor. Trebuie
acordată o mai mare importanţă extensiei pieţei agricole regionale şi locale.
În ceea ce priveşte mediul şi schimbările climatice, se poate pune accent să:
- se garanteze practicile de producţie durabile şi pentru a asigura furnizarea de bunuri publice
care respectă condiţiile de mediu din moment ce multe dintre beneficiile publice generate de
agricultură nu sunt remunerate prin funcţionarea normală a pieţelor;
- se favorizeze dezvoltarea ecologică - creşterea verde - prin inovare, ceea ce necesită adoptarea
de noi tehnologii, dezvoltarea de noi produse, schimbarea proceselor de producţie şi sprijinirea
noilor aşteptări ale consumatorilor;
- se urmărească acţiunile de reducere a efectelor schimbărilor climatice - precum şi a permite
agriculturii să se adapteze schimbărilor climatice. Întrucât agricultura este în mod particular
vulnerabilă la impactul schimbărilor climatice, permiţând sectorului o mai bună adaptare la
efectele fluctuaţiilor meteorologice, se pot reduce astfel efectele negative ale schimbărilor
climatice.4
Referitor la floarea-soarelui, procesarea seminţelor are loc în prezent, în principal, în
fabrici modernizate sau retehnologizate, ca urmare a investiţiilor din ultimii ani. Piaţa uleiului
din România este stabilă, cu o producţie asigurată de fabricile locale.

4 http://www.acad.ro/forumuri/doc2013/d0701-02StrategieCadrulNationalRural.pdf

20
 Preţurile scăzute pe piaţa externă, subvenţiile ridicate din ţările producătoare de floarea
soarelui şi facilităţile oferite de statul român la exportul de seminţe de floarea-soarelui nu
stimulează procesatorii români. Se impune încurajarea exportului de produse cu grad înalt de
prelucrare (ulei rafinat, margarină), stimularea producătorilor agricoli pentru creşterea
randamentelor la hectar şi reducerea costurilor, astfel încât să-şi asigure venituri suficiente şi să
vândă materia primă la preţuri accesibile procesatorilor români.

2.2.2. Exporturi
Tabel nr. 2.2: Exporturi

Perioada (ani) 2007 2008 2009 2010 2011

Cantitate exportată
Floarea-Soarelui 382,687
România 471,391 564,243 557,409 1,182,870
(tone)

Sursa: http://faostat3.fao.org/faostat-gateway/go/to/download/T/TP/E

Din punctul de vedere al promovării pe piaţa externă, România are avantaje în export ca
urmare a cererii ridicate în UE şi Orientul Mijlociu (Turcia). Ca urmare a extinderii UE, a crescut
şi rolul României în calitate de producător cheie de floarea-soarelui. De aceasta vor beneficia
producătorii agricoli, precum şi fabricile de prelucrare a seminţelor oleaginoase, fabricile de
nutreţuri şi zootehnia.
Producţiile de floarea-soarelui obţinute în ultimii ani au depăşit cererea internă, existând
astfel un disponibil pentru export (tabelul de mai sus).
Exportul de seminţe de floarea-soarelui este dezavantajos pentru industria uleiului din
România, iar încurajarea acestuia este dăunătoare întrucât produsele finite importate sunt de
calitate inferioară şi la preţuri ridicate. Prelucrarea florii-soarelui în fabricile româneşti este o
importantă sursă de valoare adăugată şi de valută rezultată din exportul unor produse procesate
de calitate superioară.
Exporturile mondiale de floarea‐soarelui au totalizat o valoare de 2,7 miliarde euro în
anul 2011, din care, peste 500 milioane au reprezentat contribuția României. Țara noastră deține
18,8% din exporturile globale de floarea‐soarelui, împreună cu Bulgaria şi Franța asigurând circa
50% din oferta globală de export. În topul exportatorilor mondiali de semințe de floarea‐soarelui

21
se mai includ Ungaria, Ucraina, China, SUA, Slovacia, Moldova şi Argentina.În anul 2011,
exporturile româneşti de semințe de floarea‐soarelui s‐au majorat de aproape 5 ori față de cele
din anul 2007.
Principalele piețe de desfacere ale României, în anul 2011, au fost: Olanda, Turcia,
Pakistan, Franța, Ungaria, Italia, Spania, Portugalia, EAU şi Slovacia.

Tabel nr. 2.3: FLOAREA SOARELUI: Dinamica exporturilor româneşti pe principalele

pieţe partenere de desfacere şi potenţialul de import pe aceste pieţe, 2007-2011

Top pieţe de Export 2011 Pondere în Creştere medie anuală Top principali
export 2011 (mii euro) export 2007-2011 (%) furnizori pe pieţele
România Export Import piaţa de export ale
(%) România pe parteneră României 2011
piaţa
parteneră
Total export 503.314 100,0 38 17
România, din -
care în:

1.Olanda 90.854 9,5 103 19 BG,FR,HU,CN,DE

RO-loc 2
2.Turcia 87.132 16,0 2 17 UA,BG,MD,RU,US
RO-loc 4
3.Pakistan 74.038 2,8 34 RO-loc 1
CA,IN,MD,UA,CN
4.Franţa 71.416 7,6 79 45 RO-loc 1
BG,UA,US,ES,CL
5.Ungaria 47.833 1,3 67 21 RO-loc 1
RS,SK,TR,FR,US
6.Italia 28.141 4,0 35 0 RO-loc 1
UA,HU,MD,BG,FR
7.Spania 22.281 7,7 -15 5 FR,US,CN,UA,IL
RO-loc 14
8.Portugalia 15.231 3,7 - 39 ES,BG,NL,UA,FR
RO-loc 5
9.EAU 15.172 1,1 - 25 CA,US,CN,AR,IN
-
10.Slovacia 8.131 0,9 - 52 HU,FR,MD,CZ,IT
RO-loc 19
11.Bulgaria 7.825 0,8 102 3 RO-loc 1
FR,MD,UA,ES,HU
12.Rusia 6.750 4,5 - 33 TR,US,FR,UA,HU
RO-loc 5

22
13.Maroc 6.085 0,3 - 1UA,US,ES,FR,BG
RO-loc 8
14.Ucraina 5.481 2,9 52 22 US,TE,FR,CL,ES
RO-loc 7
15.Germania 5.389 7,5 121 8 FR,HU,BG,CN,SK
RO-loc 11
16.Bosnia- 3.935 0,7 - 1 HR,BG,HU,RS,SK
Herţegovina RO-loc 2
17.Belgia 2.781 1,8 215 43 BG,FR,NL,HU,UA
RO-loc 5
18.Austria 1.629 2,4 82 9 HU,SK,FR,DE,CZ
RO-loc 10
19.Moldova 806 0,2 99 -5 US,TR,HU,FR,ES
RO-loc 5
20.Elveţia 648 0,3 303 2 IT,DE,CN,AT,FR
RO-loc 7
21.Grecia 391 0,5 38 23 BG,MD,US,FR,RU
RO-loc 7
22.Croaţia 380 0,1 - -37 HU,BG,US,ES,RS
RO-loc 7
23.Serbia 347 0,5 -25 11 HR,FR,BG,US,MD
RO-loc 2
24.Kazakhstan 301 0,1 - -39 RU,UA,US,HU,FR
RO-loc 2
25.Marea 151 1,7 -28 7 CN,FR,BG,SK,US
Britanie RO-loc 17
Notă: BG-Bulgaria, FR-Franţa, HU-Ungaria, CN-China, DE-Germania, UA-Ucraina,
MD-Moldova, EU-Rusia, US-SUA, CA-Canada, IN-India, ES-Spania, CL-Chile,
RS-Serbia, SK-Slovacia, TR-Turcia, IL-Israel, NL-Olanda, AR-Argentina, CZ-Cehia,
IT-Italia, AT-Austria, HR-Croatia, RO-Romania.
Sursă: ITC/UNCTAD/WTO.CRPCIS – prelucrare date

În anul 2011, principalii competitori ai României pe piețele de export relevante au fost:

■ În Olanda: Bulgaria este principalul furnizor de floarea‐soarelui al pieței olandeze, cu o
pondere de 31,5% în importurile totale de floarea‐soarelui ale acestei țări. România deține o cotă
de piață de 29,1%, plasându‐se pe locul secund în topul furnizorilor de floarea‐soarelui ai
Olandei. Alți furnizori de top sunt Franța (17,1%) şi Ungaria (14,4%), urmate de China şi
Germania, însă cu cote de piață sub 3%.
■ În Turcia: România ocupă locul 4 în topul furnizorilor de floarea‐soarelui de pe piața turcă, cu
o pondere de 14,8% în totalul importurilor la acest produs, după Ucraina (29,3%), Bulgaria
(28,4%) şi Moldova (21,3%). Rusia şi SUA se regăsesc, de asemenea, între furnizorii de

23
floarea‐soarelui ai pieței turce, însă cu ponderi modeste în totalul importurilor de floare (4,2% şi,
respectiv, 0,6%).
■ În Pakistan: România este furnizor absolut de floarea‐soarelui pe această piață, cu o cotă de
aproape 95%. Pakistan importă floarea‐soarelui şi din Canada şi India, dar în proporții extrem de
modeste (3,4% şi, respectiv, 1,1%).
■ În Franța: 39,8% din importurile de floarea‐soarelui ale acestei țări provin din România,
22,2% din
Bulgaria şi 13,9% din Ucraina. Cote mai mici de piață, sub 5%, revin SUA, Spaniei şi Chile.
■ În Ungaria: Importurile de floarea‐soarelui provin, în proporție de circa 35% din România,
următoarele țări furnizoare ale acestei piețe fiind Serbia (cotă de piață de 13,7%), Slovacia
(10,7%), Turcia (9,2%), Franța (7,5%) şi SUA (6,8%).
În anul 2011, România s‐a regăsit în topul primilor 5 furnizori de floarea‐soarelui şi pe
alte piețe de desfacere, precum: Italia şi Bulgaria (România este cel mai mare furnizor de
floarea‐soarelui pe aceste piețe), Serbia, Bosnia‐Herțegovina şi Kazakhstan (locul 2 în topul
furnizorilor acestor piețe), Portugalia, Rusia, Belgia şi Rep. Moldova (locul 5).
Pe ansamblu, piețele de desfacere pentru floarea‐soarelui din România au evidențiat
pentru dinamica cererii de import 3 tendințe majore:
■ Piețe cu potențial în creştere atât pentru aprovizionările de pe plan internațional, cât şi pentru
cele din România ‐ Franța, Ungaria, Ucraina, Germania, Belgia, Grecia, Austria;
■ Piețe cu potențial în creştere pentru livrările din România, dar cu cerere modestă sau în scădere
la importurile din alte țări furnizoare ‐ Olanda, Bulgaria, Rep. Moldova, Elveția, Italia;
■ Piețe cu tendință de creştere modestă atât la importul total de floarea‐soarelui, cât şi la
importurile din România ‐ Turcia, Maroc, Bosnia‐Herțegovina, Serbia, Marea Britanie , Spania,
Croația.
Există, de asemenea, piețe de desfacere care au înregistrat creşteri semnificative ale
cererii în ultimii 5 ani (creşteri medii anuale ale importurilor de‐a lungul perioadei 2007‐2011),
însă România nu se numără printre furnizorii acestor piețe:
■ Creşteri ale cererii de import cu peste 100% pe an: Tunisia, Egipt, Israel, Iran;
■ Creşteri ale cererii de import între 50% şi 100% pe an: Vietnam, Kuweit, Turkmenistan,
Ecuador, Kirghizstan, Africa de Sud, Muntenegru, Ghana, Albania, Nicaragua;

24
 ■ Creşteri ale cererii de import între 25% şi 50% pe an: Uzbekistan, Arabia Saudită, Irak,
Luxemburg, Bahrain, China, Belarus, Hong Kong, Rusia, Peru, Venezuela, Malaezia,
Azerbaidjan.
Ținând seama de proximitatea acestor piețe, taxele vamale aplicate de aceste țări la
importurile din Uniunea Europeană, formalități vamale, documentație vamală, cerințele de
comercializare pe aceste piețe (standarde de ambalare, etichetare, transport, cerințe fitosanitare,
etc.), grad de procesare, destinația utilizării, etc., exportatorii români de floarea‐soarelui ale căror
livrări pe piețele tradiționale s‐au restrâns sau care doresc să se extindă pe noi piețe pot analiza
posibilitatea orientării către piețele menționate.

2.2.3. Balanţa comercială

Balanţa comercială a unei economii reprezintă diferenţa netă dintre valoarea importurilor
de bunuri şi servicii şi cea a exporturilor. Calculul balanţei comerciale se calculeză de regulă
anual.

Tabel nr. 2.4: Balanţa comercială

Perioada (ani) 2007 2008 2009 2010 2011

Exporturi- 316,036 381,814 423,180 349,123 945,493

Importuri

Sursa: pe baza calculelor proprii

Balanţa comercială este favorabilă deoarece valoarea exporturilor de seminte de floarea-

soarelui este mai mare decât volumul importurilor.
Exporturile mondiale de floarea‐soarelui au totalizat o valoare de 2,7 miliarde euro în
anul 2011, din care, peste 500 milioane au reprezentat contribuția României. Țara noastră deține
18,8% din exporturile globale de floarea‐soarelui, împreună cu Bulgaria şi Franța asigurând circa
50% din oferta globală de export. În anul 2011, exporturile româneşti de semințe de
floarea‐soarelui s‐au majorat de aproape 5 ori față de cele din anul 2007.

25
Capitolul 3

Concluzii

Seminţele de floarea-soarelui se utilizează în principal pentru exragerea grăsimilor (95%)

şi doar 5% se folosesc ca atare, în scop alimentar sau furajer.
Seminţele conţin 40-45% ulei, care este întrebuinţat în alimentaţie şi pentru obţinerea
margarinei.
În cadrul pieţei agroalimentare, atât seminţele de floarea-soarelui, cât şi derivatele
acesteia rezultate din procesare au anumite caracteristici care le diferenţiază de alte produse, cum
ar fi: din tehnologiile de procesare a seminţelor pot rezulta produse cu un grad diferit de
valorificare şi de acceptare de către consumator (ulei, margarină, şroturi); filiera la floarea-
soarelui şi derivatele acesteia porneşte de la producţia de seminţe şi continuă cu procesarea;
beneficiarii produselor prelucrate sunt agenţi economici cu profil industrial sau comercial,
canalele de distribuţie putând fi foarte scurte, dar şi medii şi lungi; cultivatorii de floarea-soarelui
beneficiază de subvenţii bugetare şi alte forme de sprijin nerambursabil; produsele finite în urma
procesării sunt considerate produse de bază în alimentaţia consumatorilor şi se află în concurenţă
indirectă în cadrul pieţei agroalimentare din România (cu grăsimile de porcine, unt), diferenţele
dintre nivelul şi structura consumului populaţiei din mediul urban şi al celei din mediul rural se
reflectă şi în consumul diferit de ulei şi margarină; România este exportator net de şroturi, cu
prioritate în ţările membre ale UE, s.a..
România a înregistrat o creştere semnificativă a producţiei de floarea-soarelui, mai ales
pe seama creşterii suprafeţelor cultivate, ceea ce îi conferă, conform FAO, locul al şaptelea în
ierarhia mondială. Cu toate acestea, se impune creşterea randamentelor la hectar, în vederea
necesarului de consum intern de ulei şi pentru export.
Aşa cum am mai spus, procesarea seminţelor de floarea-soarelui are loc în fabrici
modernizate, ca urmare a investiţiilor masive din ultimii ani. Piaţa uleiului din România este
stabilă, cu o producţie asigurată de fabricile locale.
Preţurile scăzute pe piaţa externă, subvenţiile ridicate din ţările producătoare de floarea-
soarelui şi facilităţile oferite de statul român la exportul de seminţe de floarea soarelui nu
stimulează procesatorii români. Se impune încurajarea exportului de produse cu grad înalt de

26
prelucrare, stimulare a producătorilor agricoli şi reducerea costurilor, astfel încât să-şi asigure
venituri suficiente şi să vândă materia primă la preţuri accesibile procesatorilor români.
Consumul intern de uleiuri comestibile este redus şi în scădere în aproape toate tipurile de
gospodării şi, se poate afirma că, cantităţile de grăsimi vegetale achiziţionate sunt mai ridicate în
mediul urban decât în cel rural, din cauza autoconsumului menajelor rurale.
Evoluţia preţurilor reflectă o tendinţă accentuată de creştere a preţului la ulei şi o creştere
lentă a preţului materiei prime. Această tendinţă s-a accentuat pe măsura conjuncturii
nefavorabile pe piaţa seminţelor şi uleiului de floarea-soarelui pe plan mondial.
Producţiile de floarea-soarelui obţinute în ultimii ani au depăşit cererea internă, existând
astfel un disponibil pentru export. Ca urmare a extinderii UE către Europa de Est, a crescut şi
rolul României ca producător cheie de floarea-soarelui, de care beneficiază producătorii agricoli,
fabricile de prelucrare a seminţelor oleaginoase, fabricile de nutreţuri şi zootehnia.
În concluzie, floarea–soarelui este una din cele mai importante plante uleioase cultivate
pe glob (13% din producţia mondială de ulei) şi cea mai importantă plantă uleioasă pentru
România.

27
Bibliografie

1. Zahiu, Letitia, Politici si Piete Agricole, Editura Ceres, 2005

2. ec.europa.eu/eurostat
3. www.insse.ro
4. www.fao.org
5. www.romtradeinvest.ro
6. www.usda.gov

28