Pagina „Diesel” trimite aici.

 Pentru alte sensuri vedeți Diesel (dezambiguizare).

Prototipul din 1894

Motor diesel construit de MAN AG în 1906

Patentul lui Rudolf Diesel din 1893 pe proiectul motorului său

Motorul diesel este un motor cu ardere internă în care combustibilul se aprinde datorită

temperaturii ridicate create de comprimarea aerului necesar arderii, și nu prin utilizarea unui
dispozitiv auxiliar, așa cum ar fi bujia în cazul motorului cu aprindere prin scânteie.
Motorul lucrează pe baza ciclului Diesel.
Istorie[modificare | modificare sursă]
Numele motorului a fost dat după inginerul german Rudolf Diesel la sugestia soției sale, Martha
Diesel, care în 1895 îl sfătuiește cu: Nenn ihn doch einfach Dieselmotor! („numește-l pur și
simplu motor Diesel!”),[1] ușurând astfel lui Diesel căutarea după denumirea motorului, pe care l-a
inventat în 1892 și l-a patentat pe 23 februarie 1893. Intenția lui Diesel a fost ca motorul său să
utilizeze o gamă largă de combustibili, inclusiv praful de cărbune. Diesel și-a prezentat invenția
funcționând în 1900 la Expoziția Universală (World's Fair) având drept combustibil ulei de alune
(vezi biodiesel).

Scurtă cronologie[modificare | modificare sursă]

 1862 - Nikolaus Otto dezvoltă motorul pe bază de gaz de cărbune, similar unui motor
pe benzină modern.
 1891 - Herbert Akroyd-Stuart îmbunătățește motorul său pe bază de ulei și cedează
drepturile către Hornsby din Anglia pentru construcția motoarelor. Aceștia au
construit primul motor cu aprindere prin comprimare cu start rece.
 1892 - Motorul Hornsby cu numărul 101 este construit și instalat într-o casă de apă.
Acesta se află în muzeul camioanelor MAN din nordul Angliei.
 1892 - Rudolf Diesel dezvoltă versiunea sa de motor având la bază
principiile motorului Carnot alimentat cu praf de carbune. În data de 10
august 1893 în Maschinenfabrik Augsburg pornește pentru prima dată motorul
inventat de el. Aprinderea carburantului în cilindru produsese o bubuitură atât de
puternică, incât a spart niște geamuri și aparate de măsurat, motorul însă rămânând
intact. A mai durat însă încă patru ani, până motorul a funcționat. El avea o putere de
20 CP.[1] El este angajat de Carl von Linde, apoi de producătorul de fier MAN
AG din München și mai tărziu de Sulzer, companie de motoare din Elveția. Diesel
împrumută idei de la fiecare și lasă o moștenire bogată firmelor.
 1892 - John Froelich construiește un tractor cu motor având drept
combustibil petrolul.
 1894 - Witte, Reid, and Fairbanks încep construcția de motoare pe bază de petrol cu
diverse sisteme de aprindere.
 1896 - Hornsby construiește tractoare cu motor diesel și motoare pentru locomotive.
 1897 - Winton produce și conduce primul automobil pe benzină din Statele Unite;
mai târziu construiește fabrici de motoare diesel.
 1897 - Mirrlees, Watson & Yaryan construiesc primul motor diesel englez cu licență
Rudolf Diesel. Acesta este expus în Science Museum din South Kensington, Londra.

Cum funcționează motorul diesel[modificare | modificare sursă]

Comprimarea unui gaz conduce la creșterea temperaturii sale, aceasta fiind metoda prin care se
aprinde combustibilul în motoarele diesel. Aerul este aspirat în cilindri și este comprimat de către
piston până la un raport de 25:1, mai ridicat decât cel al motoarelor cu aprindere prin scânteie.
Spre sfârșitul cursei de comprimare motorina (combustibilul) este pulverizată în camera de
ardere cu ajutorul unui injector. Motorina se aprinde la contactul cu aerul deja încălzit prin
comprimare până la o temperatura de circa 700-900 °C. Arderea combustibilului duce la
creșterea temperaturii și presiunii, care acționează pistonul. În continuare, ca la motoarele
obișnuite, biela transmite forța pistonului către arborele cotit, transformând mișcarea liniară în
mișcare de rotație. Aspirarea aerului în cilindri se face prin intermediul supapelor, dispuse la
capul cilindrilor. Pentru mărirea puterii, majoritatea motoarelor diesel moderne sunt
supraalimentate cu scopul de a mări cantitatea de aer introdusă în cilindri. Folosirea unui răcitor
intermediar pentru aerul introdus în cilindri crește densitatea aerului și conduce la un randament
mai bun.
În timpul iernii, când afară este frig, motoarele diesel pornesc mai greu deoarece masa metalică
masivă a blocului motor (format din cilindri și chiulasă) absoarbe o mare parte din căldura
produsă prin comprimare, reducând temperatura și împiedicând aprinderea. Unele motoare
diesel folosesc dispozitive electrice de încălzire, de exemplu bujii cu incandescență, ajutând la
aprinderea motorinei la pornirea motorului diesel. Alte motoare folosesc rezistențe electrice
dispuse în galeria de admisie, pentru a încălzi aerul. Sunt folosite și rezistențe electrice montate
în blocul motor, tot pentru a ușura pornirea și a micșora uzura. Motorina are un grad mare de
viscozitate, mai ales la temperaturi scăzute, ducând la formarea de cristale în combustibil, în
special în filtre, împiedicând astfel alimentarea corectă a motorului. Montarea de mici dispozitive
electrice care să încălzească motorina, mai ales în zona rezervorului și a filtrelor a rezolvat
această problemă. De asemenea, sistemul de injecție al multor motoare trimite înapoi în rezervor
motorina deja încălzită, care nu a fost injectată, prevenind astfel cristalizarea combustibilului din
rezervor. În prezent, folosirea aditivilor moderni a rezolvat și această problemă.
O componentă vitală a motoarelor diesel este regulatorul de turație, mecanic sau electronic, care
reglează turația motorului prin dozarea corectă a motorinei injectate. Spre deosebire de
motoarele cu aprindere prin scânteie (Otto), cantitatea de aer aspirată nu este controlată, fapt ce
duce la supraturarea motorului. Regulatoarele mecanice se folosesc de diferite mecanisme în
funcție de sarcină și viteză. Regulatoarele motoarelor moderne, controlate electronic, comandă
injecția de combustibil și limitează turația motorului prin intermediul unei unități centrale de
control care primește permanent semnale de la senzori, dozând corect cantitatea de motorină
injectată.
Controlul precis al timpilor de injecție este secretul reducerii consumului și al emisiilor poluante.
Timpii de injecție sunt măsurați în unghiuri de rotație ai arborelui cotit înainte de punctul mort
superior. De exemplu, dacă unitatea centrală de control inițiază injecția cu 10 grade înainte de
punctul mort superior, vorbim despre un avans la injecție de 10 grade. Avansul la injecție optim
este dat de construcția, turația și sarcina motorului respectiv.
Avansând momentul injecției (injecția are loc înainte ca pistonul să ajungă la punctul mort
interior) arderea este completă, la presiune și temperatură mare, dar cresc și emisiile de oxizi de
azot. La cealaltă extremă, o injecție întârziată conduce la ardere incompletă și emisii vizibile de
particule
Motorul diesel modern este o îmbinare a creațiilor a doi inventatori. În mare, rămâne fidel
conceptului original al lui Rudolf Diesel, adică combustibilul este aprins prin comprimarea aerului
din cilindru. Însă, aproape toate motoarele diesel de azi folosesc așa-numitul sistem de injecție
solidă, inventat de Herbert Akroyd Stuart, pentru motorul său cu cap incandescent (un motor cu
aprindere prin comprima