Modulul II

În acest modul veţi învăţa:

- noţiuni introductive despre substantiv;
- declinarea I ;
- declinarea a II-a.
Morfologia este partea gramaticii care studiază părţile de vorbire. Morfologia poate fi divizată în
morfologia nominală, care cuprinde: substantivul, adjectivul, pronumele şi numeralul şi morfologia
verbală în care am inclus verbul şi adverbul, ca parte de vorbire intermediară între nume, prin gradele de
comparaţie, şi verb, prin determinare şi topică. Părţile de vorbire neflexibile ca prepoziţia, conjuncţia şi
interjecţia le vom include într-un capitol special intitulat Instrumente gramaticale. Din enumerarea mai
sus menţionată se observă că în limba latină nu exista articolul. Această parte de vorbire este tot de
origine latină. Ea provine dintr-un pronume demonstrativ: ille, illa, illud, în cazul articolului hotărât,
respectiv dintr-un pronume nedefinit, unus, una, unum, în cazul articolului nehotărât, care şi-au pierdut
funcţia lor morfologică primară.
Substantivul - generalităţi
Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumeşte lucruri, fenomene ale naturii, acţiuni,
sentimente, relaţii. Substantivele se clasifică după felul lor în comune: terra, rosa, lupus, prunus, rex,
tempus, civis, mare, exercitus, dies şi proprii: Lucius, Marcus, Pompeius, Caesar, Caligula.
Categoriile gramaticale ale substantivului sunt declinarea, genul, numărul, cazul.
Declinarea Minimalizată în analiza gramaticală a limbii române, declinarea în limba latină avea o
importanţă deosebită, deoarece în cazul unei limbi sintetice, cum era aceasta, desinenţele declinărilor
ofereau informaţii nu numai asupra cazurilor, ci şi asupra genului şi numărului. În limba latină sunt cinci
declinări, în timp ce în limba română s-au moştenit trei.
Declinarea este forma pe care o ia substantivul în trecerea lui prin cele şase cazuri specifice limbii
latine la singular şi plural. Apartenenţa unui substantiv la o declinare este indicată de desinenţa
genitivului singular. Întotdeauna, în dicţionar, un substantiv latin va avea indicate două forme, prima
este nominativul singular, iar cea de a doua, genitivul singular.

Tabelul declinării substantivului

Declinarea Terminațiile Exemple
N. sing. G. sing. (substantive în forme de bază)
I -a -ae aqua, -ae; silva, -ae; poeta, -ae
II -us, -um, -er -i amicus, -i; filius, -ii; puer, -eri; ager,
agri; bellum, -i
III Diferite -is homo, -inis; lex, legis; mater, matris;
tempus, temporis; nomen,-inis
IV -us, -u -us fructus, -us; domus, -us; cornus, –us;
V -es -ei res, rei; dies, diei
Genul
Genul substantivelor are o structură bipolară fiind clasificat la un nivel primar în animate şi
inanimate, iar la un nivel secundar animatele se structurează în genul masculin şi în genul feminin, în
timp ce inanimatele includ genul neutru.
Unele denumiri de persoane şi unele nume de specii de animale se pot folosi pentru ambele genuri şi
acestea poartă numele de nomina communia. În cazul nevoii de particularizare a acestuia se adaugă
substantivului un adjectiv: civis Romanus – cetăţean roman sau civis Romana – cetăţeană romană,
coniux meus – soţul meu sau coniux mea – soţia mea, hic bos – acest bou sau haec bos – această vacă,
lepus albus – iepure alb sau lepus alba – iepuroaică albă.
 Substantivele care au un anumit gen cu care exprimă ambele sexe se numesc nomina epicoena.
Astfel de genul masculin sunt corvus – corb, corboaică, vultur - vultur, vulturoaică, de genul feminin
vulpes – vulpoi, vulpe, feles – pisică, motan.
Numărul
Numărul are aceeaşi structură binară ca şi genul. El se bifurcă în 1 (sg.) şi >1(pl). La rândul ei
pluralitatea implică 2 (numărul perechii) şi >2(care implică mai mult de doi, mulţimea). În limbile indo-
europene era foarte bine marcat numărul perechii, dualul, ale cărui semne sunt mai evidente în greaca
veche decât în limba latină unde rămăşiţele sale se reduc doar la câteva cuvinte: duo – doi şi ambo –
amândoi. Se observă că marca dualului în limba latină era desinenţa –o.
Cazul
În limba latină sunt şase cazuri: Nominativ, Genitiv, Dativ, Acuzativ, Ablativ, Vocativ. În afară de
acestea ea mai prezintă urme ale unui vechi caz indo-european Locativul, care arăta situarea pe loc în
timp şi spaţiu şi care are desinenţe specifice doar la singular: la declinarea I, -ae, Romae - la Roma, la
declinarea a II-a şi a III, -i, Tarenti – la, (în) Tarent, Carthagini – la, (în) Cartagina. La plural, şi ulterior
şi la singular, Locativul va fi înglobat de către Ablativ.
Ablativul este de asemenea un caz specific limbii latine. Cazul ablativ, la un nivel primar, poate indica
plasarea în spaţiu, cu excluderea mişcării, şi această funcţie a lui a făcut posibilă înglobarea ulterioară a
Locativului, separarea de un spaţiu, precum şi instrumentul cu care se realizează acţiunea, din aceste
funcţii primare derivând funcţii abstracte şi derivate, care vor fi discutate pe larg la sintaxa cazurilor.
Nominativul este cazul subiectului unui verb conjugat la un mod personal și răspunde la întrebările
quis? „cine?”, quid? „ce?”. Funcția sintactică este de subiect:
Iulia est amica bona. „Iulia este o prietenă bună.”
Genitivul indică apartenența unei persoane sau a unui obiect și răspunde la întrebarea cuius? „a, al,
ai, ale cui?”. Funcția sintactică de bază a genitivului este cea de atribut neacordat:
Mater Iuliae est magistra. „Mama Iuliei este învățătoare.”
Dativul arată în folosul sau detrimentul cui se face acțiunea și răspunde la întrebarea cui? „cui?”.
Substantivele în dativ au, de cele mai multe ori, funcția de complement indirect:
Mater stolam Iuliae emit. „Mama i-a cumpărat Iuliei o haină”.
Acuzativul este cazul complementului direct și răspunde la întrebările quem? „pe cine?”, quid
„ce?”:
Mater Iuliam amat. „Mama o iubește pe Iulia.”
Vocativul este cazul adresării, adică numește persoana chemată:
Iulia, da mihi librum! „Iulia, dă-mi cartea!”
Ablativul este cazul complementelor circumstanțiale, precum și al complementului indirect, și
răspunde la întrebările: quo? „cu cine?”, „cu ce?”, „despre cine?”, „despre ce?”, „pentru cine?”, „pentru
ce?”, „din ce cauză?” , „unde?” „de unde?”, „cum?” „când?”etc.
Mater cum Iulia domum veniunt. „Mama cu Iulia vin acasă.”
Bineînțeles, acestea sunt valorile și funcțiile sintactice de bază pe care le au cazurile latine, însă în
contextul concret pot apărea și situații speciale, cu valori specifice, pe care le precizăm din semantica
contextului.

Structura cuvântului
La nume, structura cuvântului constă în tema (identică cu radicalul) şi terminaţia formată din vocală
tematică şi desinenţă: amic-us, silv-a, exercit-us.
Rădăcina sau radicalul este morfemul de bază, care conţine sensul lexical al cuvântului: lup-, amic-,
templ-, silv-, exercit-.
Prefixul este aşezat înaintea rădăcinii, căreia îi precizează sensul lexical şi cu care alcătuieşte nucleul
cuvântului: con-sul, ex-sul.
Vocala tematică (VT), defineşte clasa de flexiune, numită de obicei declinare: -a-(I), -o/e-(II), ǿ(tip
consonantic) şi –i-(III), -u-(IV), -e-(V).
Desinenţa este morfemul gramatical cel mai important al numelui şi precizează categoriile
gramaticale ale cazului, numărului şi uneori implicit genului.

Declinarea I
 Declinarea I cuprinde substantive de genul feminin: silva - pădure, casa - casă, familia - familie,
capra - capră, rosa - trandafir, terra -pământ, şi excepţii masculine ca:
- nume de bărbaţi: Catilina, Numa, Cinna, Seneca;
- nume de popoare: Geta, Persa, Scytha;
- nume de fluvii: Aluta, Sequana, Garumna;
- nume de ocupaţii bărbăteşti: agricola - agricultor, nauta - corăbier, poeta .- poet, auriga - vizitiu,
scriba - scrib, athleta - atlet, incola - locuitor, collega - coleg, conviva - oaspete, paricida – paricid.
Substantivele declinării I au vocala tematică (VT) –a, iar desinenţa genitivului singular este –ae.
Substantivele feminine se declină la fel cu substantivele masculine. La fel se declină şi adjectivele şi
participiile terminate în –a: purpurea - roşie, tacita – tăcută, candida – albă, nigra – neagră, laudata –
lăudată.
Singular Plural
N. terra N. terrae
V. terra V. terrae
G. terrae G. terrarum
D. terrae D. terris
Ac. terram Ac. terras
Abl. terra Abl. terris
Observaţii:
1. Există o veche terminaţie la G.sg. –as în expresiile pater familias (şeful familiei), mater familias
(stăpâna casei).
2. La G.pl se întrebuinţează de obicei desinenţa –um în loc de –arum la următoarele tipuri de
substantive: a. drachma, amphora – drachmum, amphorum (monede greceşti).
b. La substantivele compuse cu –gena şi –cola: terrigena (om, născut al pământului), caelicola
(locuitor al cerului) – terrigenum şi caelicolum.
c. La nume greceşti de popoare terminate în –des: Aeneades, Dardanides, Aeneadum, Dardanidum.
3. La D. şi Abl. pl, substantivele dea (zeiţă) şi filia (fiică), pentru a fi distincte de deus (zeu) şi filius (fiu)
de declinarea a II-a, adaugă desinenţele –abus.
Unele substantive sunt defective de număr: divitiae – bogăţie, tenebrae – întuneric, insidiae –
capcană. Substantivul copia la singular înseamnă belşug, la plural – trupe; substantivul littera la singular
înseamnă literă, la plural înseamnă scrisori. În cazul numelor de popoare, când ele sunt la singular
desemnează un individ care aparţine acelui popor, când sunt la plural denumesc întregul popor: Geta -
un get, Getae - geţii, poporul get.

Exerciţii de autoevaluare:
1. Recunoaşteţi categoriile gramaticale şi traduceţi în limba română cuvintele de mai jos identificând şi
formele de bază ale acestora: aulam, prudentia, numae, formicas, disciplinae, rosis,
terrarum, naturis, capras
2. Puneţi substantivele de mai jos la cazurile D.sg., Abl. sg., V. pl., G. pl., Ac. pl:
concordia, -ae tabula, -ae pugna, -ae
ara, -ae rana, -ae via,- ae
sapientia, -ae, modestia, -ae Geta, -ae
3. Traduceţi sintagmele următoare în limba română:
coma puellae vitam feminarum mensis epulis
epistulae amicis aleae fortunae disciplinas scholis
aqua pluviae terra silvis nautae ripa
vitis pulchris aula magna columnarum rectarum
discordiae malae terrae agricolarum epistulas amicae
famam gloriae amica magnae modestiae deam nostram Minervam
4. Ataşaţi adjectivele din coloana dreaptă a substantivelor adecvate din coloana stânga, la cazul la care
sunt acestea, şi traduceţi sintagmele formate:
Aquae longa
Epistulam pulchra
Statuas rapida
Rosarum pigra
Silvis rosea
Terra tenera
Puellis fecunda
Caprarum honesta
Dea nigra
5. Declinaţi la numărul plural: pugna, umbra, victoria, filia.
6. Traduceţi: copia et fortuna, famam et memoriam, causa pugnae, victoriae et gloria, fuga et curae.

Atenție! Ordinea cuvintelor într-o propoziție

Funcţiile cuvintelor într-o propoziţie sunt indicate prin desinenţe. În limba latină ordinea cuvintelor nu
este rigidă, dar cu toate acestea există câteva particularităţi:
- Verbul stă de obicei la sfârşitul propoziţiei: Italiam cum nautis petit. (Se îndreaptă spre Italia împreună
cu marinarii).
- Adjectivul precedă de obicei substantivul: Novam patriam condidit. (A întemeiat o nouă patrie).
- Atributul substantival în genitiv poate sta atât în faţa numelui cât şi după acesta: nautae terra sau terra
nautae (pământul marinarului).
- Atributul substantival în genitiv este plasat de obicei între nume şi atribut adjectival: nova puellae
patria (noua patrie a copilei) sau între nume şi prepoziţie: in puellae patria (în patria copilei).
- Complementul stă de obicei înaintea verbului: Italiam cum nautis petit. (Se îndreaptă spre Italia
împreună cu marinarii).

Declinarea a II-a
Declinarea a II-a cuprinde:
- substantive masculine terminate în –us, atât comune: lupus - lup, amicus - prieten, filius - fiu, deus -
zeu, cât şi substantive proprii: Lucius, Marcus, Aemilius, Cornelius;
- substantive masculine terminate în –er, puer - copil, gener - ginere, socer - socru, liber – carte, ager -
ogor;
- substantive masculine terminate în –ir, vir – bărbat.
- substantive neutre terminate în –um, templum – templu, donum – cadou, imperium – comandă, bellum
– război.
- Excepţii feminine terminate în –us, care denumesc:
a. nume de arbori şi pomi fructiferi: pirus – păr, prunus – prun, cerasus – cireş, malus – măr, fagus – fag,
platanus, i - platan;
b. nume de ţări: Aegyptus, Epirus, Peloponesus;
c. nume de oraşe: Corinthus;
d. nume de insule: Cyprus, Rhodus, Samus, Delus.
La declinarea a II- a VT este -o/e-. Genitivul singular este -i. Substantivele feminine se declină la fel
cu substantivele masculine terminate în -us. Doar la aceste substantive, terminate în -us la nominativ
singular, vocativul singular este diferit de nominativul singular, fiind –e. În rest V=N la singular şi
respectiv la plural.
La genul neutru sunt trei cazuri identice: N=V=Ac atât la singular cât şi la plural.
Loculus (nr. sing), servus (nr. Pl.)
Singular Plural
Masculin Feminin Masculin Feminin
N. amicus cerasus N. Amici cerasi
V. amice cerase V. amici cerasi
G. amici cerasi G. amicorum cerasorum
D. amico ceraso D. amicis cerasis
Ac. amicum cerasum Ac. amicos cerasos
Abl. amico ceraso Abl.amicis cerasis
 Substantivele masculine terminate în- er, fie îl pierd pe e, ca în ager, agri – ogor, magister, magistri
- profesor, liber, libri – carte, fie îl menţin pe e, ca în socer, soceri - socru, gener, generi -ginere, liber,
liberi - zeul Bacchus, puer, pueri - copil, vesper, vesperi - seară, liberi, liberorum - copii. Substantivele
care îl pierd pe e îşi schimbă radicalul începând cu cazul genitiv singular. O dată ce acest radical a
fost schimbat el rămâne aşa pe tot parcursul declinării, mai puţin la N.sg şi V.sg unde e se menţine. La
substantivele la care e se menţine în radical pe parcursul flexiunii, declinarea se face întocmai ca la
substantivele masculine terminate în –us, adăugându-se desinenţele la radicalul cuvântului.

Singular Plural
N. ager N. agri
V. ager V. agri
G. agri G. agrorum
D. agro D. agris
Ac. agrum Ac agros
Abl agro Abl.agris
Substantivele neutre au trei cazuri identice, N=Ac=V. La singular desinenţa este –um, iar la plural
desinenţa este –a.
Singular Plural
N.Ac.V. templum N.Ac.V. templa
G. templi G. templorum
D.Abl. templo D.Abl. templis

Observaţii:
Substantivele terminate în –ius şi –ium la nominativ singular fac genitivul singular în –ii. Lucius –
Lucii, ingenium – ingenii, consilium – consilii.
Numele proprii de origine latină terminate la nominativ singular în – ius, -aius, -eius, fac vocativul
singular în –i: Publius – Publi, Cornelius – Corneli, Lucius - Luci, Pompeius - Pompei, Horatius -
Horati. La fel se comportă substantivele: filius - fili, genius - geni şi pronumele posesiv meus - mi.
Unele substantive fac genitivul plural în –um în loc de –orum.
a. nume de monede sau măsuri: nummus – nummum, sestertius – sestertium, denarius – denarium.
b. nume de popoare: Grai – Graium, Argivi – Argivum, Pelasgi – Pelasgum.
c. în câteva cuvinte lungi: consanguineus – consanguinem.
Substantivele humus – pământ, şi numele de oraşe şi insule mici de declinarea a doua, la singular
păstrează urmele unui vechi caz, numit Locativ, a cărui desinenţă specifică este – i: humi – pe pământ,
Corinthi – în Corint.
Unele substantive sunt defective de număr: castra, -orum – tabără, arma, orum – armă, liberi, orum –
copii.
Exerciţii de autoevaluare:
1. Indicaţi care din cuvintele următoare se declină precum dominus. Este suficientă terminaţia –us a
cazului nominativ singular pentru a afirma că un nume este la declinarea a II-a?
populus, populi – popor genus, generis – categorie
tempus, temporis – timp tribunus, tribuni - tribun
modus, modi – fel corpus, corporis - trup
manus, manus – mână socius, socii- aliat
legatus, legati – sol, locţiitor scelus , sceleris –crimă.
2. Declinaţi la plural servus şi la singular locus.
3.Indicaţi categoriile gramaticale ale următoarelor nume: subst., declinarea(I, II), genul, numărul și
cazul
magistras templum
donis rosarum
lupae puero
terris lupe
lupi nautam
terram cerase
dona dominus
virorum fili
5. Declinaţi pulcher puer, bonus liber, femina et vir, miser servus.
6. Traduceţi în limba română:
Post Aeneam Ascanius, Aeneae filius, in Italia diu regnat. Cum amicis et magno servorum numero,
Albam in amoeno loco condit. Post Ascanius, Ascanii filius magno animo patriam regit, nec deos omittit.
Ita per multos annos Aeneae familia in Italia regnat. Tandem Proca regnat qui duos filios gignit.
Numitor post Procam patriae curam accipiet, nam sapientissimus est: „O, fili, semper patriam in animo
habe, nam Albae dominus eris.” Sed mox Amulius, malus filius, eum ex patriae muris expellit, filiosque
interficit. Filiam quoque, Rheam Silviam, Vestae vovet: ita neque nubere neque filium habere debet.
Fortuna vero deum Rheae Silviae obiicit: Rhea in silva ambulans, deum videt. Deus Rheam Silviam
amat. Ita Rhea gemellos pariet: Romulus et Remus dei feminaeque filii sunt.
(după Titus Livius)
Maxime. Memorizați.
11. Veni, vidi, vici – Am venit, am văzut, am câștigat.
12. Sol lucet omnibus – Soarele lucește pentru toți.
13. Vestis non facit virum – Haina nu îl face pe om.
14. Vivere cogitare est – A trăi înseamnă a gândi.
15. Vivere militare est – A trăi înseamnă a lupta.
16. Non olet – Nu miroase.
17. Barba non facit philosophum – Barba nu-l face filozof.
18. Ab imo pectore – Din tot sufletul.
19. Dum spiro, spero – Cât trăiesc, sper.
20. Labor omnia vincit – Munca le învinge pe toate.

Bibliografia:
1. Barbu, Marian, Dicționar de maxime și expresii străine. București, 1995.
2. Bujor, I.I., Chiriac, Fr., Gramatica limbii latine, Bucureşti: Știinţifică, 1971.
3. Bălăianu, Viorica, Marinică, Constantin, Limba latină. Manual pentru clasa a VIII-a. București:
Didactică și pedagogică, 1997. https://www.yumpu.com/ro/document/view/63393435/343287178-v-
balaianu-c-marinica-manual-limba-latina-clasa-a-viii-a-bucuresti-1986-pdf (accesat 19. 04. 2020)
4. Cemârtan, Claudia, Ciobanu Anatol, Limba latină. Manual pentru clasa a X-a, a XI-a, Chișinău:
Lumina, 1999, 2001.
5. Curs de Limba Latină. Morfologia Nominală. https://dokumen.tips/documents/80404083-limba-
latina.html (accesat 25.05. 2020)
6. Dună, Monica, Pârvu Ștefan, Limba latină, Manual pentru clasa a IX-a. București: Humanitas, 2008.
https://ro.scribd.com/document/444936178/348523156-Limba-Latina-Manual-9-A-pdf accesat
(13.04. 2020)
7. Dicționar latin-român online https://www.limbalatina.ro/dictionar.php
8. Dicționar român- latin online https://ro.glosbe.com/la/ro