Tema 9: Situațiile financiare

9.1. Noţiuni privind situațiile financiare

9.2. Caracteristica generală a situațiilor financiare

9.1. Noţiuni privind situațiilor financiare

Situațiile financiare reprezintă un sistem de indicatori interdependenţi, care caracterizează
activitatea economică a întreprinderilor desfăşurată în cursul perioadei de gestiune. Indicatorii
din situațiile financiare se reflectă ca un ansamblu de date comparabile şi veridice privind
situaţia patrimonială şi financiară a întreprinderii, veniturile, cheltuielile şi rezultatele activităţii
acesteia, structura şi modificările în capitalul propriu, fluxul mijloacelor băneşti. Această
informaţie este necesară unui cerc larg de utilizatori atît interni, cît şi externi, pentru luarea
deciziilor de gestiune, evaluarea rezultatelor activităţii desfăşurate în perioadele de gestiune
precedentă şi curentă, analiza situaţiei financiare a întreprinderii.
Situațiile financiare se întocmesc conform formularelor-tip aprobate de Ministerul
Finanţelor, se prezintă în termenele prevazute de legislaţia Republicii Moldova. În funcţie de
criteriile stabilite în Legea Contabilităţii şi necesităţile informaţionale ale utilizatorilor entitatea
poate întocmi:
1. Situaţii Financiare complete, care cuprind: Bilanţul, Situaţia de profit şi pierdere,
Situaţia modificărilor capitalului propriu, “Situaţia fluxurilor de numerar, nota
explicativă şi anexele respective.
2. Situaţii Financiare simplificate, care cuprind: Bilanţul, Situaţia de profit şi pierdere, nota
explicativă şi anexele respective.

Pentru prezentarea obiectivă a informaţiei, rapoartele financiare trebuie să corespundă unor

cerinţe anumite, bazate pe principii de contabilitate, şi anume:
 obligativitatea şi oportunitatea prezentării care influenţează asupra importanţei şi utilităţii
informaţiei pentru luarea deciziilor de gestiune;
 veridicitatea informaţiei care trebuie să reflecte exact şi obiectiv activitatea economică şi
situaţia financiară a întreprinderii, indiferent de interesele unui anumit cerc de personae.
 comparabilitatea indicatorilor prezentaţi în rapoartele financiare trebuie să fie atît pe
orizontală, adică în comparaţie cu datele furnizate de alte întreprinderi, cît şi în dinamică, în baza
unei metodologii unice, respectîndu-se prevederile S.N.C.;
 claritatea şi accesibilitatea sunt asigurate prin dispunerea de către utilizatorii informaţiei a unor
anumite cunostinţe despre regulile furnizării şi reflectării informaţiei de acest gen.
Pentru toatele întreprinderile, anul de gestiune cuprinde perioada de la 1 ianuarie pînă la 31
decembrie inclusiv. Prima perioadă de gestiune pentru întreprinderea nou creată se consideră perioada de
la data dobîndirii de către aceasta a drepturilor persoanei juridice pînă la 31 decembrie inclusiv.
Întreprinderile lichidate (reorganizate) prezintă situaţiile financiare în cursul perioadei de la începutul
anului pînă la momentul lichidării (reorganizării).
Informaţia conţinută în situaţiile financiare se obţine în urma prelucrării datelor furnizate de
contabilitatea sintetică şi analitică, şi trebuie să corespundă integral cu aceasta.
Datele din bilanţul de la începutul perioadei de gestiune trebuie să corespundă datelor din bilanţul de
închidere, aprobat pe perioada precedentă perioadei de gestiune.
În conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, toate întreprinderile, indiferent de formele
organizatorico-juridice, prezintă situaţiile financiare în termene strict stabilite proprietarilor şi
organelor teritoriale ale statisticii de stat la locul de înregistrare, conform actelor de constituire.
Situaţiile financiare se întocmesc şi se aprobă în modul stabilit de actele de constituire. Toate
formularele situaţiilor le semnează conducătorul şi contabilul şef al întreprinderii.
Responsabilitatea pentru veridicitatea, plenitudinea şi oportunitatea rapoartelor financiare o
poartă conducătorul întreprinderii.
Situaţiile financiare anuale privind rezultatele activităţii economice, situaţia patrimonială şi
financiară a întreprinderii pot fi date publicităţii pentru utilizatorii interesaţi (investitori,
furnizori, cumpărători).
În cazurile prevăzute de legislaţia în vigoare, întreprinderile publică Situaţiile financiare în
curs de şase luni după sfîrşitul perioadei de gestiune.
La prezentarea şi verificarea Situaţiile financiare se controlează respectarea termenelilor de
prezentare, existent tuturor formularelor şi indicatorilor realizaţi în perioada curentă şi
precedentă, corectitudinea completării acestora, existenţa semnăturilor necesare, precum şi
corespunderea evaluării posturilor din bilanţ cu cerinţele standardelor naţionale de contabilitate.
La verificare trebuie să se stabilească dacă datele de la începutul perioadei de gestiune sunt
identice cu datele de la sfîrşitul perioadei precedente. Este necesar să se determine, de asemenea,
cum se concordă indicatorii diferitelor formulare ale Situaţiile financiare şi indicatorii fiecărui
formular aparte. De exemplu, postul 360 “Profitul net (pierderea) al perioadei de gestiune”
din “Bilanţ” (formularul nr.1) va corespunde indicatorului similar din rîndul 120 “Profit net
(pierderea neta)” al “Situaţiei de profit şi pierdere” (formularul nr.2).
Nota explicativă la Situaţiile financiare anuale, în conformitate cu S.N.C.“Prezentarea
Situaţiile financiare”, trebuie să conţină date privind dezvăluirea politicii de contabilitate a
întreprinderii, în care sunt descrise metodele adoptate pentru evaluarea activelor şi datoriilor,
constatarea veniturilor şi cheltuielilor, şi care sunt importante pentru prezentarea obiectivă a
rapoartelor financiare.
În nota explicativă vor fi arătate, de asemenea, măsurile luate pentru respectarea disciplinei
de decontare şi plată şi soluţionarea altor probleme privind ameliorarea ulterioară a activităţii
întreprinderii.
Anexele la Situaţiile financiare anuale trebuie să conţină informaţii care le completează şi le
dezvăluie, precum şi date de analiză a indicatorilor economici ai activităţii întreprinderii,
indicîndu-se factorii principali care influenţează rezultatele economice şi financiare ale activităţii
întreprinderii în anul de gestiune.

9.2. Caracteristica generală a Situaţiilor financiare

Bilanţul reprezintă un raport financiar în care se reflectă patrimoniul şi situaţia economico-
financiară a întreprinderii la un moment dat. Bilanţul se întocmeşte la sfîrşitul perioadei de
gestiune.
Regulile de întocmire a bilanţului contabil sunt foarte precise, astfel că pentru finalizarea lui
este obligatorie parcurgerea unor lucrări premergătoare, a căror executare se desfăşoară succesiv,
într-o ordine logică, şi anume:
 verificarea înregistrarilor din conturi a tuturor operaţiunilor economice şi
financiare efectuate în timpul anului sau în perioada pentru care se întocmeşte bilanţul;
 întocmirea primei balanţe de verificare (a rulajelor şi a soldurilor), înaintea
inventarierii;
 inventarierea mijloacelor materiale şi băneşti, componente ale patrimoniului
administrat, precum şi a resurselor de provenienţă a capitalului, drepturilor de creanţă şi
datoriilor;
 verificarea concordanţei dintre datele înregistrate în conturi şi realitatea constatată
la inventariere, stabilirea diferenţelor de inventar;
 înregistrarea în conturi a diferenţelor constatate şi executarea tuturor
regularizărilor: a amortizărilor, a delimitării în timp a cheltuielilor şi veniturilor;
 stabilirea rezultatelor financiare ale exerciţiului;
 întocmirea bilanţului contabil şi a anexelor la bilanţ.
 Bilanţul se întocmeşte potrivit unui formular unic aprobat de Ministerul Finanţelor al
Republicii Moldova. În bilanţ se compară rezultatele anului de gestiune precedent şi curent.
Posturile din bilanţ sunt grupate după destinaţie. Nu se admit compensări reciproce între posturi
de activ şi pasiv. Posturile înscrise în bilanţ trebuie să corespundă datelor înregistrate în
contabilitate, puse de acord cu situaţia reală de la inventar. Evaluarea în bilanţ a elementelor
patrimoniale se efectuează în conformitate cu prevederile standardelor naţionale de contabilitate.
Bilanţul se întocmeşte în baza soldurilor conturilor clasei I-V, şi anume: „Active
imobilizate”, „Active circulante”, „Capital propriu”, „Datorii pe termen lung”, „Datorii curente”.
Una din cele mai importante şi esenţiale părţi a Situaţiile financiare, care prezintă un interes
primordial atît pentru conducerea întreprinderii, cît şi pentru alţi utilizatori de informaţii, se
consideră Situaţia de profit şi pierdere. El se întocmeşte cu total cumulativ de la începutul
anului de gestiune.
În conformitate cu S.N.C.„Prezentarea Situaţiile financiare”, Situaţia de profit şi pierdere
cuprinde indicatori care reflectă veniturile, cheltuielile şi profiturile (pierderile) realizate în
cursul perioadei de gestiune şi perioadei corespunzătoare a anului precedent. Primii opt
indicatori ai raportului caracterizează rezultatele din activitatea operaţională a întreprinderii,
activitate care cuprinde totalitatea operaţiunilor legate de activitatea de bază a întreprinderii.
Apoi, se reflectă rezultatul din alte activităţi unde se ia în calcul rezultatul din activitatea cu
active imobilizate, rezultatul din activitatea financiară şi din activitatea excepţională
Tehnica de întocmire a Situaţia de profit şi pierdere constă în completarea fiecărui rînd în
baza rulajelor aferente conturilor de venituri şi cheltuieli din clasele 6 şi 7 ale planului de conturi
contabile. În procesul completării Situaţia de profit şi pierdere, rezultatele financiare pozitive
(profiturile) se înregistrează cu cifre obişnuite, fără paranteze, iar cele negative (pierderile) – în
paranteze.
Situaţia fluxului de numerar este unul dintre formularele principale ale situaţiilor
financiare, în care se reflectă toate modificările intervenite în resursele financiare ale
întreprinderii, din punct de vedere al încasării şi plăţii mijloacelor băneşti, în cursul perioadei de
gestiune respective.
Existenţa profitului la întreprindere încă nu înseamna existentul de mijloace băneşti
disponibile. Deseori, conducătorul nu ştie unde s-au cheltuit mijloacele băneşti ale întreprinderii.
Întrucît mijloacele băneşti constituie o resursă limitată a întreprinderilor în condiţiile tranziţiei la
economia de piaţă, succesul acestora este determinat, în majoritatea cazurilor, de capacitatea
conducătorului de a repartiza şi a utiliza raţional banii.
Informaţia conţinută în Situaţia fluxului de numerar permite de a aprecia capacitatea
întreprinderii de a atrage şi a utiliza mijloacele băneşti, de a determina necesităţile întreprinderii
de mijloace băneşti în cursul unei perioade determinate.
Cu ajutorul acestor date este posibilă compararea situaţiilor financiare privind activitatea
întreprinderilor care utilizează diverse metode de contabilizare a operaţiunilor şi evenimentelor
similare. În baza acestora, se fac previziuni şi analiza comparativă a fluxului de numerar ale
diferitelor întreprinderi.
Datele din Situaţia fluxului de numerar ale perioadelor precedente se utilizează frecvent
pentru a previziona volumul producţiei, întocmirea graficelor provizorii ale fluxului ulterior al
mijloacelor băneşti. Modul de întocmire a raportului privind fluxul mijloacelor băneşti este
reglementat de prevederile S.N.C. “Prezentarea situaţiilor financiare” .
Spre deosebire de alte formulare de situaţiile financiare, întocmite în baza metodei
specializării exerciţiilor, Situaţia fluxului de numerar se întocmeşte în baza metodei de casă.
Toate încasările şi plăţile mijloacelor băneşti şi ale echivalentelor acestora se contabilizează în
sumele încasate efectiv în casierie sau înregistrate în conturile contabile. Plăţile mijloacelor
băneşti se reflectă la sumele plătite efectiv din casierie sau virate din conturile bancare.
Fluxul de numerar se generalizează în raport în cadrul a trei capitol principale
corespunzătoare tipurilor de activităţi ale întreprinderii, şi anume activitatea operaţională, de
investiţii şi financiară.
 Separat, se reflectă încasările şi plăţile de mijloace băneşti aferente situaţiilor excepţionale,
precum şi diferenţele favorabile şi nefavorabile de curs valutar, rezultatele din modificările în
ratele de schimb al valutei străine.
Gruparea fluxurilor de mijloace băneşti pe capitol, care corespund direcţiilor activităţii
întreprinderii, permite reflectarea influenţei fiecăreia din ele asupra situaţiei mijloacelor băneşti.
Situaţia modificărilor capitalului propriu constituie o parte componentă a situaţiilor
financiare obligatorii. Evidenţierea indicatorilor privind modificarea capitalului propriu într-un
formular separat este legată de importanţa acestei informaţii pentru diferiţi utilizatori şi, în
special, pentru proprietarii întreprinderii.
Situaţia modificărilor capitalului propriu caracterizează acea parte a activelor care
constituie proprietatea întreprinderii. Aceasta reprezintă o garanţie pentru creditori privind
achitarea datoriilor în cazul lichidării întreprinderii. Anume la această parte a activelor au dreptul
să pretindă proprietarii (acţionarii, asociaţii) după satisfacerea pretenţiilor patrimoniale ale
creditorilor. Astfel, deşi proprietarii sunt expuşi unui risc maximal, specific activităţii
întreprinderii, ei au dreptul la tot patrimoniul rămas.
În conformitate cu prevederile S.N.C.“Prezentarea situaţiilor financiare”, Situaţia
modificărilor capitalului propriu constă din 4 capitole, care cuprind date privind modificările
părţilor componente ale capitalului propriu sub aspectul grupării prevăzute de capitolul III al
bilanţului contabil:
 capitalul social şi suplimentar;
 rezerve;
 profit nerepartizat (pierdere neacoperită);
 alte elemente de capital propriu
Spre deosebire de bilanţ, Situaţia modificărilor capitalului propriu conţine nu numai date
la o dată anumită, ci şi informaţii referitoare la fluxul (majorarea şi diminuarea) elementelor
componente ale capitalului propriu în cursul unui interval determinat de timp.
Tehnica întocmirii Situaţia modificărilor capitalului propriu constă în completarea fiecărui
rînd în baza soldurilor şi rulajelor din conturile clasei a 3-a din planul de conturi contabile.