Acatistul icoanei Maicii Domnului Îndrumătoarea de la Mănăstirea

Neamţ
(9 iulie)

De aproape șase secole, Moldova are o neînfricată mijlocitoare în icoana Maicii

Domnului, numită „Îndrumătoarea”, primită în dar în 1429, de către evlaviosul
domnitor Alexandru cel bun, de la împăratul Ioan al VIII-lea paleologul.

[Preotul, după ce își pune epitrahilul și felonul, deschide dvera și dă obișnuita bine-
cuvântare din fața Sfintei Mese, zicând: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, tot-
deauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.]
Dacă nu este preot de față, în locul binecuvântării de mai sus, diaconul, monahul
sau mireanul, va rosti: Pentru rugăciunile Sfinților părinților noștri, Doamne Iisu-
se Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.

Apoi se rostesc rugãciunile începãtoare:

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, care pretutindenea eşti, şi

toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi te sălă-
şluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată intinăciunea, şi mântuieşte,
Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi;
Doamne, curăţeşte păcatele noastre;
Stăpâne, iartă fărădelegile noastre;
Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluieşte !
Doamne, miluieşte !
Doamne, miluieşte !

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.

Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta,
facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă
dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm
greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

[Dacã este preot de faţã, zice: Cã a Ta este Împărăţia, şi puterea, şi slava: a

Tatãlui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana:
Amin.]
Dacã nu va fi preot de faţã, diaconul, monahul sau mireanul, va rosti: Pentru rugã-
ciunile Sfinţilor părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,
miluieşte-ne pe noi. Amin.

Apoi se zic troparele de umilinţă:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un

răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi, păcătoşii robii Tăi,
miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi

foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne
izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem
poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Uşa milostivirii deschide-o nouă,binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să

nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu
eşti mântuirea neamului creştinesc.

Simbolul credinţei

Cred Într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul, Făcătorul cerului şi al pămân-

tului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.
Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, care din
Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu
adevărat din Dumnezeu adevărat, Născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin
care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire.S-a pogorât din ceruri Şi
S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara Şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont, Şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi după Scripturi .
Şi S-a suit la ceruri şi Şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă, să
judece viii şi morţii, A cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, care din Tatăl purcede,
Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, care a grăit prin
prooroci.
Întru-una Sfântă Sobornicească şi apostolească Biserică,
Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor,
Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin !

Doamne, miluieşte ! (de 12 ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm, şi să cădem la Hristos Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm, şi să cădem la însuşi Hristos Împăratul şi Dumnezeul
nostru.

Apoi: Psalmul 142

1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta,
auzi-mă, întru dreptatea Ta.
2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea
Ta.
3. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a
să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri.
4. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu.
5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile
Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
6. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat.
7. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la
mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
8. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe
care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
9. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne.
10. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să
mă povăţuiască la pământul dreptăţii.
11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate
din necaz sufletul meu.
12. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc
sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.
Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule! (de 3 ori).

Şi îndatã se cântã, pe glasul al 3-lea: Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă.
Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. (de 3 ori), apoi:

Troparul, glasul 1: Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, cu dragoste şi cu

credinţă ne închinăm sfintei tale icoane numită Îndrumătoarea şi, mulţumind, o
sărutăm cu evlavie, că prin ea dăruieşti celor binecredincioşi tămăduiri sufletelor şi
trupurilor. Pentru aceasta, grăim către tine: Slavă fecioriei tale! Slavă milostivirii
tale! Slavă purtării tale de grijă, ceea ce eşti una binecuvântată!

Apoi: Doamne, miluieşte! (de 3 ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.

Psalmul 50
1. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru
cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale
mi-ai arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada
mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru
cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
14. Învăţa-voi pe cei fărădelege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor
întoarce.
15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele;
bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o
va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile
Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune
pe altarul Tău viţei.

***
Acatistul Icoanei Maicii Domnului Îndrumătoarea de la Mănăstirea Neamţ:
https://www.youtube.com/watch?v=ADVrRAtyJVc

Acatistul Maicii Domnului în cinstea icoanei făcătoare de minuni de la Sfânta

Mănăstire Neamţ:
https://www.youtube.com/watch?v=CHpuyDzgYAU

&&&

Condacele şi icoasele

Condacul 1
Chipului tău, prea curată Născătoare de Dumnezeu Fecioară care străjuieşte în bi-
serica Mănăstirii Neamţ, ne închinăm noi, credincioşii, cinstindu-1 cu evlavie; că,
prin mijlocirile tale, ne păzeşti şi ne izbăveşti de ispite, de necazuri şi de toate re-
lele întâmplări. Pentru aceea, mulţumind, strigăm către tine: Bucură-te, Maica
Domnului, Îndrumătoarea cea slăvită!

Icosul 1
Îngerii din cer, soborul cuvioşilor monahi şi mulţimea credincioşilor de pe pământ
cu mare bucurie te laudă pe tine, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce în braţele tale
de mamă ai purtat pe Fiul şi Cuvântul Iui Dumnezeu, aşa cum vedem în cinstita
icoană ce se numeşte Îndrumătoarea, pe care, prin rânduială dumnezeiască, ai tri-
mis-o pe plaiurile Moldovei spre a ne aduce bucurie şi pace, binecuvântare şi în-
credinţare de ocrotirea ta, nouă, celor ce-ţi cântăm:
Bucură-te, ceea ce te arăţi nouă prin sfântă icoana ta;
Bucură-te, cea numită cu adevărat Îndrumătoarea;
Bucură-te, ceea ce ai zugrăvit prin minune chipul tău în biserica din Lida;
Bucură-te, ceea ce ai fost văzută acolo de apostolii Petru şi Ioan;
Bucură-te, iubitoare de plaiuri moldave, locuite de creştini evlavioşi;
Bucură-te, mângâiere pentru voievodul Alexandru cel bun;
Bucură-te, egumenă, care aduni cu grijă suflete în obştea monahală;
Bucură-te, ceea ce, cu smerenie, ţii în braţe pe Fiul tău, Dumnezeul nostru;
Bucură-te, ceea ce ne ocroteşti şi ne dăruieşti sănătate;
Bucură-te, ceea ce, în icoană, te înfăţişezi vie celor credincioşi;
Bucură-te, ceea ce ni-L arăţi cu dreapta pe Pruncul Hristos;
Bucură-te, ceea ce ne dai bucurie când privim chipul tău scăldat în lumină;
Bucură-te, Maica Domnului, Îndrumătoarea cea slăvită!

Condacul 2
Apostolii Domnului, Petru şi Ioan, propovăduind Evanghelia, Împărăţiei lui Dum-
nezeu în ţinuturile cetăţii Lida din Ţara Sfântă, au rugat-o pe Maica Domnului să
binecuvânteze lăcaşul creştinilor din cetatea aceea, iar Preacurata i-a trimis înainte
pe apostoli, care, ajungând în biserică, au văzut zugrăvit pe un stâlp chipul nefăcut
de mână omenească al Preasfintei Fecioare. Pentru aceasta, au cinstit-o ca pe o
purtătoare de grijă a credincioşilor şi au lăudat pe Hristos Dumnezeu, cântându-I:
Aliluia!

Icosul 2
Apostolul şi evanghelistul Luca a zugrăvit cel dintâi chipul tău, Preasfântă Născă-
toare de Dumnezeu, purtând în braţe pe Pruncul Hristos, apoi a venit să-ţi arate
icoana, iar tu, bucurându-te, ai grăit astfel: harul Celui ce S-a născut din mine şi
binecuvântarea mea să fie cu icoana aceasta! Acelaşi har l-ai dat şi icoanei tale de
la Lida, pentru care cu evlavie strigăm ţie, Stăpână:
Bucură-te, ceea ce ai binecuvântat zugrăvirea chipului tău;
Bucură-te, ceea ce prin minune ţi-ai întipărit chipul în biserică;
Bucură-te, făcătoare de minuni prin acea icoană;
Bucură-te, ceea ce săvârşeşti lucrări care covârşesc mintea noastră;
Bucură-te, că înaintea acestei icoane s-a rugat şi fericita Polihronia, maica marelui
mucenic Gheorghe;
Bucură-te, povăţuitoare nevăzută, prin care moaştele mucenicului au fost mutate în
biserica ta din Lida;
Bucură-te, rugătoare fierbinte pentru toţi creştinii, împreună cu purtătorul de bi-
ruinţă;
Bucură-te, ceea ce ai binecuvântat pelerinajul Sfântului Gherman în Ţara Sfântă;
Bucură-te, ceea ce l-ai chemat în biserica din Lida să se închine icoanei tale;
Bucură-te, ceea ce l-ai îndemnat să facă o copie a chipului tău;
Bucură-te, că, de aceea, noua icoană s-a numit Lidianca;
Bucură-te, că prin acel chip ai întărit pe creştini în dreapta credinţă;
Bucură-te, Maica Domnului, Îndrumătoarea cea slăvită!

Condacul 3
Văzând multa evlavie a credincioşilor din cetatea Sfântului Constantin, monahii
isihaşti ai Mănăstirii Manganelor, au zugrăvit cinstita icoană a Maicii Domnului cu
Pruncul, numită Îndrumătoarea, după chipul icoanei Lidianca, adusă din Ţara Sfân-
tă de patriarhul Gherman. De aceea noi, credincioşii, lăuddăm pe prea curata Fe-
cioară Maria, care a purtat de grijă pentru zugrăvirea icoanei sale şi slăvim pe
Dumnezeul minunilor, cântând: Aliluia!

Icosul 3
Ca un semn ceresc a fost icoana ta Îndrumătoarea, pe care împăratul Ioan al VII-lea
Paleologul a trimis-o bine credinciosului I voievod Alexandru cel bun, ca bine-
cuvântare pentru Biserica Moldovei. Deci, fiind aşezată în cetatea de scaun a Suce-
vei, s-a bucurat tot poporul, zicând: Cu adevărat, mare dar ne-a făcut Maica
Domnului prin această minunată şi slăvită icoană a sa!, iar noi, pentru aceasta, cu
mulţumire îţi cântăm:
Bucură-te, ceea ce ai pus în icoana ta darul facerii de minuni;
Bucură-te, ceea ce o însoţeşti cu binecuvântarea ta în tot locul;
Bucură-te, ceea ce aduci bucurie celor ce se închină ţie înaintea ei;
Bucură-te, păzitoare nebiruită a întregii Moldove;
Bucură-te, povăţuitoare a celor ce se roagă ţie cu credinţă;
Bucură-te, ceea ce arăţi cu dreapta ta pe Cuvântul lui Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce, arătându-L, spui tuturor: Pe Acesta să-L ascultaţi;
Bucură-te, Maică a Cuvântului întrupat, care în tăcere ne arăţi Calea;
Bucură-te, călăuzitoare, care spre Rai ne îndemni mereu;
Bucură-te, ceea ce ne eşti pildă de smerenie şi de ascultare;
Bucură-te, lumină a tuturor slujitorilor Bisericii;
Bucură-te, ceea ce îi înţelepţeşti pe monahii râvnitori;
Bucură-te, Maica Domnului, Îndrumătoarea cea slăvită!

Condacul 4
Precum din pricina lui Irod, odinioară, ai fugit în Egipt cu Pruncul Iisus în braţe,
Preasfântă Fecioară, tot aşa ai rânduit să fie mutate, în vremuri de restrişte, icoa-
nele tale, ferindu-le din calea defăimătorilor şi a prigonitorilor. De aceea, ai dus
icoana ta Lidianca în cetatea Roma, iar icoana Portăriţa în Muntele Athos, apoi,
mai târziu, lăsând iarăşi cetatea marelui Constantin, ai venit la bine credincioşii
creştini din Moldova prin sfântă icoana ta numită Îndrumătoarea, spre ocrotirea de
rele şi povăţuirea celor ce cântă lui Hristos: Aliluia!

Icosul 4
Voievodul Moldovei Alexandru cel bun, împreună cu arhiereul lui Hristos, Iosif,
întâiul mitropolit, cu tot clerul, înconjuraţi de mulţi credincioşi creştini, au întâm-
pinat sfânta ta icoană şi s-au închinat ei cu credinţă, iar cei care au primit ajutor în
nevoile lor au devenit vestitori ai darurilor tale; deci, aducându-şi aminte de minu-
nile revărsate prin icoanele tale, ţi-au cântat aşa:
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ajutătoarea creştinilor;
Bucură-te, Portăriţă, uşa care ne treci de pe pământ la cer;
Bucură-te; Triherusa, mărturie despre apărarea cinstirii Sfintelor icoane;
Bucură-te, Cucuzeliţa, care asculţi pe cei ce cântă ţie cu evlavie;
Bucură-te, Dulce sărutare, iubirea Mamei pentru Pruncul ei;
Bucură-te, Alăptătoare, care hrăneşti pe Hristos, Hrănitorul vieţii noastre;
Bucură-te, Apărătoarea de foc şi izbăvitoare de focul cel veşnic;
Bucură-te, Paramithia, mângâietoarea tuturor necăjiţilor;
Bucură-te, Pantanasa, împărăteasa tuturor, a oamenilor şi a îngerilor;
Bucură-te, Conducătoarea poporului creştin spre Ierusalimul ceresc;
Bucură-te, Axioniţa, cea vrednică a fi fericită de toate neamurile;
Bucură-te, Prodromiţa, înainte-mergătoare pe calea mântuirii;
Bucură-te, Maica Domnului, Îndrumătoarea cea slăvită!

Condacul 5
Venirea ta, Maica Domnului, în obştea monahală din Mănăstirea Neamţ, prin cin-
stita icoană Îndrumătoarea, a adus bucurie tuturor vieţuitorilor şi întărire în dreapta
credinţă; de atunci, monahilor eşti ocrotitoare, creştinilor eşti mamă duhovni-
cească, întărire în răbdare şi însoţitoare în pribegii, călăuzitoare spre tot lucrul bun
şi îndemnătoare spre dobândirea Raiului, unde îngerii slăvesc pe Dumnezeu, cân-
tând: Aliluia!

Icosul 5
Veniţi, toţi cei dreptcredincioşi, cu evlavie să zicem: „cei ce am trecut din necre-
dinţă la dreapta credinţă şi cu lumina cunoştinţei ne-am luminat, să lăudăm cu
mulţumire pe Dumnezeu şi cu cinste să ne închinăm sfintelor icoane ale lui Hristos
şi ale Preacuratei şi ale tuturor sfinţilor, pentru că cinstirea icoanei, precum zice
Sfântul Vasile, trece la chipul cel dintâi"; iar noi, cei de acum, care vedem în
această icoană chipul Maicii Domnului cum ţine în braţele sale pe Fiul său, Iisus
Hristos, cântăm aşa:
Bucură-te, ceea ce, prin icoana ta, săvârşeşti felurite minuni;
Bucură-te, povăţuitoarea împărătesei Irina întru apărarea credinţei;
Bucură-te, sprijinitoarea Sfântului Tarasie la Sinodul al VII-lea Ecumenic;
Bucură-te, ajutătoarea patriarhului Metodie, cinstitorul sfintelor icoane;
Bucură-te, ceea ce primeşti închinarea conducătorilor bine credincioşi;
Bucură-te, mijlocitoarea împăraţilor creştini Mihail şi Teodora;
Bucură-te, ocrotitoarea ostaşilor apărători ai credinţei şi gliei străbune;
Bucură-te, ceea ce ne ajuţi să păstrăm sfânta învăţătură ortodoxă;
Bucură-te, ceea ce ne-ai luminat prin razele cunoştinţei de Dumnezeu;
Bucură-te, acoperământul celor ce-ţi vestesc binefacerile;
Bucură-te, mijlocitoarea mântuirii tuturor dreptslăvitorilor;
Bucură-te, Maica Luminii şi uşa milostivirii;
Bucură-te, Maica Domnului, Îndrumătoarea cea slăvită!

Condacul 6
Prin darul împăratului din Constantinopol, Maica Domnului a adus poporului
dreptcredincios din Moldova pace, bucurie şi întărire în dreapta credinţă, că harul
Mântuitorului Hristos şi binecuvântarea Maicii Sale este cu sfântă icoana aceasta
numită Îndrumătoarea, care, fiind aşezată în biserica strămoşilor muşatini de la
Mănăstirea Neamţ, îndeamnă pe toţi să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6
Nimeni să nu se îndoiască, nimeni să nu fie necredincios minunilor săvârşite de
Dumnezeu prin cinstita icoană a Preacuratei, ca să nu-şi atragă veşnica osândă
pentru necredinţă; ci toţi, având nădejde că vom primi luminarea minţii, întărire în
dreapta credinţă şi ajutor spre cele de folos, rugându-ne în faţa sfintei icoane ce se
numeşte Îndrumătoarea, să-i cântăm cu evlavie Maicii lui Dumnezeu, zicând:
Bucură-te, izbăvitoare de cursele diavoleşti;
Bucură-te, nimicitoare a blasfemiilor celor necredincioşi;
Bucură-te, îndemnătoare la pace prin chipul tău cu bună cuviinţă;
Bucură-te, îndreptătoare a celor ce-şi recunosc greşelile;
Bucură-te, învăţătoare a neştiutorilor de cele sfinte;
Bucură-te, ceea ce dăruieşti luminare minţii noastre;
Bucură-te, izbăvitoare a noastră de veşnica osândă;
Bucură-te, chemare la pocăinţă a hulitorilor sfintelor icoane;
Bucură-te, slăvită biruinţă a bine credincioşilor creştini;
Bucură-te, ceea ce dojeneşti pe cei ispitiţi de necredinţă;
Bucură-te, ajutătoare a celor ce vestesc minunile tale;
Bucură-te, ceea ce eşti ocrotitoare a Ortodoxiei;
Bucură-te, Maica Domnului, Îndrumătoarea cea slăvită!

Condacul 7
În sunetul clopotelor şi în cântări duhovniceşti, la sfintele sărbători ale Bisericii,
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, cinstită icoana ta Îndrumătoarea este aşteptată
să treacă prin mulţimea credincioşilor spre binecuvântarea şi tămăduirea lor, iar tu,
din icoană ni-L arăţi cu dreapta ta pe Hristos, ca şi cum ne-ai grăi, ca oarecând în
Cana Galileei: Faceţi tot ceea ce vă va spune El!, îndemnându-ne să-I cântăm:
Aliluia!

Icosul 7
Minuni mai presus de fire ai săvârşit prin icoana ta Îndrumătoarea, Maica lui Hri-
stos, care iubeşti neamul nostru românesc cel bine credincios şi cinstitor de Dum-
nezeu că, la Praznicul înălţării Domnului, după săvârşirea slujbei, icoana a fost
răpită din mâinile celor ce o purtau, s-a ridicat în văzduh şi, înconjurând Sfântul
Altar, singură s-a aşezat la locul său de închinare; pentru aceasta, te lăudăm, zi-
când:
Bucură-te, ceea ce săvârşeşti semne şi minuni cu puterea lui Hristos;
Bucură-te, ceea ce ai binevoit a răpi în văzduh chipul tău;
Bucură-te, că prin semnul acesta neobişnuit mai mult te-ai proslăvit;
Bucură-te, că icoana a stat cu bună cuviinţă deasupra amvonului;
Bucură-te, că ea singură a înconjurat Sfântul Altar;
Bucură-te, că, purtată pe mâini nevăzute, s-a aşezat la locul de închinare;
Bucură-te, primitoarea închinării noastre cea cu inimă smerită;
Bucură-te, ceea ce ne arăţi semne minunate spre întărirea credinţei;
Bucură-te, ceea ce, prin icoana ta, eşti ocrotire pentru noi;
Bucură-te, ceea ce, prin ascultare de Dumnezeu, ai atras pe Duhul Sfânt;
Bucură-te, ceea ce cu smerenie ai spus arhanghelului: Iată roaba Domnului!;
Bucură-te, ceea ce cu credinţă i-ai zis: Fie mie după cuvântul tău!;
Bucură-te, Maica Domnului, Îndrumătoarea cea slăvită!

Condacul 8
Auzind de minunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu care se fac prin sfânta sa
icoană de la Mănăstirea Neamţ, o familie de bine credincioşi, de la mare depărtare,
a venit aducându-şi pruncul cuprins de boala epilepsiei. Deci, venind la Sfântul
cuvios Paisie, stareţul, acesta i-a dus înaintea sfintei icoane Îndrumătoarea, unde,
după ce s-au rugat stăruitor, şi-au luat copilul sănătos, mulţumind Maicii Domnului
şi cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8
Stăpână Preasfântă, deşi eşti mult milostivă, ai trimis uneori şi pedepse spre în-
dreptare, după cum ai făcut cu cei ce, oarecând, au păgubit obştea ta, răpind cu
vicleşug pământul mănăstirii; că, după moartea lor, li s-au aflat trupurile nepu-
trezite, ca a unora care aveau asupra lor un blestem nedezlegat, de vreme ce
uitaseră cuvântul prorocului, care zice: Cel ce iubeşte nedreptatea îşi urăşte sufletul
său. Astfel, fii lor au întors pământul răpit şi rugându-se la sfânta ta icoană, cu
umilinţă au luat iertare pentru părinţii lor, ale căror trupuri s-au dezlegat după legea
firii, iar noi cu frică grăim ţie, Preacurată:
Bucură-te, izbăvitoare de boli şi dăruitoare de sănătate;
Bucură-te, ceea ce ai răsplătit credinţa părinţilor întristaţi;
Bucură-te, ceea ce ai vindecat de epilepsie pe copilul lor;
Bucură-te, binecuvântare pentru fiul vindecat;
Bucură-te, risipire a întristării părinţilor credincioşi;
Bucură-te, păzitoare şi ocrotitoare a obştii monahale;
Bucură-te, izbăvitoare de nedreptatea omenească;
Bucură-te, îndreptătoare către pocăinţă a celor cuprinşi de lăcomie;
Bucură-te, ceea ce şi prin pocăinţa fiilor ai dat iertare părinţilor;
Bucură-te, că, prin pedepse vremelnice, dăruieşti bucurie veşnică;
Bucură-te, ceea ce pedepsind pe puţini, ai înţelepţit pe mulţi;
Bucură-te, ceea ce eşti bună ocrotitoare şi de rele izbăvitoare;
Bucură-te, Maica Domnului, Îndrumătoarea cea slăvită!

Condacul 9
În vremea năvălirii turceşti, stareţul Darie al Mănăstirii Neamţ a adăpostit icoana în
pădure. Şi, iată, Maica Domnului s-a arătat în vis unui bătrân călugăr, zicându-i:
Voi mă ascundeţi, dar eu tot nu vă voi părăsi! Şi cu adevărat, s-a cunoscut ocrotirea
Maicii Domnului, că, îndată ce se apropiau de mănăstire năvălitorii, mânia lor se
schimba în blândeţe, de care lucru şi ei singuri se mirau; iar binecredincioşii cântau
lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9
După ce s-a liniştit tulburarea din pricina năvălirii turceşti, s-a făcut priveghere de
toată noaptea de către obştea mănăstirii, iar sfânta icoană a fost scoasă din tainiţa
care o ocrotea, însă, când a ajuns în poiana mănăstirii, s-a înnegrit la faţă încât toţi
s-au îngrozit de acest neaşteptat semn. Dar, după sfârşitul Sfintei Liturghii, venind
tot soborul, sfânta icoană a început a se lumina, arătându-se mai frumoasă ca
înainte şi strălucind cu nespusă lumină, dovedind milostivirea sa cea de Maică spre
noi, păcătoşii, care îi grăim cu umilinţă:
Bucură-te, ceea ce în necazuri nu ne părăseşti;
Bucură-te, ceea ce ne-ai dăruit semn al ocrotirii;
Bucură-te, ceea ce te-ai arătat cuviosului bătrân;
Bucură-te, ceea ce ai zis că nu vei părăsi obştea nemţeană;
Bucură-te, că, după o vreme, ne-ai arătat minune înfricoşătoare;
Bucură-te, că întoarcerea sfintei icoane a fost nouă sărbătoare;
Bucură-te, ceea ce ai arătat sfânta icoană mai luminoasă;
Bucură-te, ceea ce te-ai arătat tuturor ca şi cum ai fi fost vie;
Bucură-te, ceea ce ai făcut minunea spre întărirea credinţei noastre;
Bucură-te, ceea ce ne-ai arătat milostivirea ta cea de Mamă;
Bucură-te, că toate le faci spre mântuirea credincioşilor;
Bucură-te, bucuria noastră, acopere-ne pe noi de orice răutate;
Bucură-te, Maica Domnului, Îndrumătoarea cea slăvită!

Condacul 10
În vremea când molima holerei ameninţa toate părţile Moldovei, s-a văzut puterea
Maicii lui Dumnezeu prin icoana sa numită Îndrumătoarea; atunci cuvioşii părinţi
din Sfânta Mănăstire Neamţ şi din schiturile ei au primit mulţimea celor ce fugeau
din calea primejdiei şi le-au dăruit tuturor adăpost şi hrană, dar şi îngrijire duhovni-
cească, prin privegheri şi rugăciuni, încât nimeni n-a pierit dintre cei ce s-au în-
chinat cu credinţă sfintei icoane, pentru care tot poporul a cântat Domnului: Ali-
luia!

Icosul 10
Mulţi bolnavi s-au tămăduit lângă icoana ta, Născătoare de Dumnezeu Fecioară,
arătând puterea mijlocirii tale şi a harului cu care i-ai ajutat pe cei aflaţi în suferinţă
şi în neputinţă. Ai vindecat o femeie credincioasă de curgerea necontenită a sânge-
lui şi unui soldat de alt neam i-ai îndreptat picioarele oloage, iar pe un oarecare
Constantin, care era cu totul paralizat, l-ai vindecat degrabă, şi el, ajungând monah
în obştea nemţeană, s-a făcut îngrijitor al suferinzilor de la bolniţa mănăstirii. Ace-
stea aflându-le noi, cei de acum, te lăudăm pentru binefacerile tale şi îţi cântăm:
Bucură-te, izbăvitoare de cumplita boală a holerei;
Bucură-te, scăpare a credincioşilor care vin din toate părţile lumii;
Bucură-te, ceea ce, prin mâinile monahilor, ai ajutat pe cei din nevoi;
Bucură-te, ceea ce, la vreme de primejdie, ne îndemni la rugăciune;
Bucură-te, ajutătoarea tuturor celor ce au alergat la tine cu credinţă;
Bucură-te, mijlocitoarea noastră, dătătoare de bucurii duhovniceşti;
Bucură-te, vindecătoare a femeii care avea curgere de sânge;
Bucură-te, ceea ce ai tămăduit picioarele soldatului olog;
Bucură-te, scăpare a paraliticului, care s-a făcut îngrijitor de bolnavi;
Bucură-te, mângâiere pentru cei aflaţi în suferinţe;
Bucură-te, primitoarea şi ajutătoarea tuturor sărmanilor,
Bucură-te, ceea ce aduci bucurie prin cinstită icoana ta;
Bucură-te, Maica Domnului, Îndrumătoarea cea slăvită!

Condacul 11
Ascultătoare de Dumnezeu ai fost, Preasfântă Fecioară şi ai vieţuit pe pământ în
mare smerenie şi curăţie, pentru care ai fost aleasă ca să fii Născătoare a Cuvân-
tului Tatălui ceresc, care S-a făcut om. De aceea te rugăm să fii povăţuitoare a
monahilor spre vieţuirea în smerenie şi ascultare, ocrotitoare a celor ce urmează
curăţia ta şi izbăvitoare de înşelare şi de ispite pentru toţi iubitorii de nevoinţă, ca
într-un glas să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11
Credem cu nădejde în mijlocirile tale, Sfântă Maică şi Fecioară, că aşa cum ai pur-
tat de grijă obştilor monahale din toată vremea şi din tot locul, tot aşa vei ocroti şi
pe monahii care se nevoiesc în obştea acestei mănăstiri, cei ce se roagă pentru toţi
bine credincioşii creştini care vin cu credinţă să primească ajutor prin sfântă icoana
ta, ca împreună toţi să-ţi cânte:
Bucură-te, ocrotitoare a monahilor nevoitori;
Bucură-te, ajutătoare a sihaştrilor rugători;
Bucură-te, mijlocitoare a celor stăruitori în ascultare;
Bucură-te, acoperământ al acestei obşti;
Bucură-te, frumuseţea şi podoaba Mănăstirii Meamţ,
Bucură-te, vindecătoare de felurite boli;
Bucură-te, dăruitoare de alinare celor suferinzi;
Bucură-te, mângâiere a tuturor celor întristaţi;
Bucură-te, sprijinitoarea noastră când avem greutăţi în viaţă;
Bucură-te, îndreptătoare când ne aflăm în cumpănă sufletească;
Bucură-te, iconoamă iscusită a mănăstirilor;
Bucură-te, încununare a celor care îşi duc crucea suferinţei;
Bucură-te, Maica Domnului, Îndrumătoarea cea slăvită!

Condacul 12
Preasfântă Fecioară, prin cinstita ta icoană Îndrumătoarea, eşti ajutătoare şi adu-
cătoare de bucurie şi în viaţa bine credincioşilor creştini, binecuvântându-le fami-
lia, ostenelile şi casa fiecăruia; de aceea, cu evlavie şi după cuviinţă, cinstim chipul
tău făcător de minuni, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12
Icoanele, ferestre prin care privim frumuseţile cereşti, au primit har dumnezeiesc şi
împart sfinţire, binecuvântare şi nădejde de mântuire celor ce le cinstesc cu dreaptă
credinţă. Aceste daruri le primim închinându-ne acum prea curatei Fecioare, înfă-
ţişată în icoana sa Îndrumătoarea prin care ne-a arătat multe şi mari minuni, celor
ce o lăudăm aşa:
Bucură-te, binecuvântată Maică a dreptcredincioşilor;
Bucură-te, ceea ce însemnezi minunile pe lespezile inimilor;
Bucură-te, pildă scumpă a rugăciunii şi a nevoinţei;
Bucură-te, candelă nestinsă a credinţei adevărate;
Bucură-te, nădejde neînfruntată a celor ce aleargă la tine;
Bucură-te; acoperământ ceresc şi milostivire neîmpuţinată;
Bucură-te, frumuseţe cerească şi îndulcire a sufletului;
Bucură-te, rug aprins, care încălzeşti inimile îngheţate;
Bucură-te, pridvor al Împărăţiei cerurilor;
Bucură-te, scară a dumnezeieştilor suişuri;
Bucură-te, pregustare a bucuriilor cereşti;
Bucură-te, Împărăteasă a cerului şi a pământului;
Bucură-te, Maica Domnului, Îndrumătoarea cea slăvită!

Condacul 13 (de trei ori)

O, Maică prea lăudată, Fecioară prea curată, ocroteşte pe monahii din obştea ta şi
pe toţi dreptslăvitorii creştini care cinstesc în cântări de laudă sfântă icoana ta şi se
închină ţie înaintea ei; fereşte-i de relele întâmplări, acoperă-i cu mila ta şi povăţu-
ieşte-i pe calea mântuirii, ca să cânte lui Dumnezeu în Împărăţia cerească: Aliluia!

Apoi se zice iarăşi:

Icosul 1
Îngerii din cer, soborul cuvioşilor monahi şi mulţimea credincioşilor de pe pământ
cu mare bucurie te laudă pe tine, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce în braţele tale
de mamă ai purtat pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum vedem în cinstita
icoană ce se numeşte Îndrumătoarea, pe care, prin rânduială dumnezeiască, ai tri-
mis-o pe plaiurile Moldovei spre a ne aduce bucurie şi pace, binecuvântare şi în-
credinţare de ocrotirea ta, nouă, celor ce-ţi cântăm:
Bucură-te, ceea ce te arăţi nouă prin sfântă icoana ta;
Bucură-te, cea numită cu adevărat Îndrumătoarea;
Bucură-te, ceea ce ai zugrăvit prin minune chipul tău în biserica din Lida;
Bucură-te, ceea ce ai fost văzută acolo de apostolii Petru şi Ioan;
Bucură-te, iubitoare de plaiuri moldave, locuite de creştini evlavioşi;
Bucură-te, mângâiere pentru voievodul Alexandru cel bun;
Bucură-te, egumenă, care aduni cu grijă suflete în obştea monahală;
Bucură-te, ceea ce, cu smerenie, ţii în braţe pe Fiul tău, Dumnezeul nostru;
Bucură-te, ceea ce ne ocroteşti şi ne dăruieşti sănătate;
Bucură-te, ceea ce, în icoană, te înfăţişezi vie celor credincioşi;
Bucură-te, ceea ce ni-L arăţi cu dreapta pe Pruncul Hristos;
Bucură-te, ceea ce ne dai bucurie când privim chipul tău scăldat în lumină;
Bucură-te, Maica Domnului, Îndrumătoarea cea slăvită!
După care rostim această:

Rugăciune către Maica Domnului

O, Maică prea lăudată, Fecioară prea curată, cea numită cu mii de nume după daru-
rile pe care ni le mijloceşti în multe chipuri de la Dumnezeu, ceea ce prin sfintele
tale icoane făcătoare de minuni te arăţi a fi slava Bisericii, apărătoarea mănăstirilor,
ocrotitoarea creştinilor şi mijlocitoarea tuturor ortodocşilor către Mântuitorul Hri-
stos. Astfel, icoana ta Lidianca ai adus-o de la Lida la Constantinopol, apoi ai
trimis-o la Roma spre ocrotire din calea prigonitorilor, însă iarăşi ai adus-o înapoi,
odată cu biruinţa asupra celor ce erau potrivnici cinstirii icoanelor.

După multă vreme, împăratul Ioan al Bizanţului a dăruit sfântă icoana ta, Îndru-
mătoarea, zugrăvită după modelul celei din Lida, bine credinciosului voievod Ale-
xandru cel bun al Moldovei, spre binecuvântarea şi ocrotirea poporului drept-
credincios şi cinstitor de Dumnezeu. De aceea, cu dragoste şi cu credinţă ne închi-
năm ţie, ceea ce ne-ai trimis chipul feţei tale cel prea cinstit şi cu totul luminos, pe
care îl sărutăm cu evlavie.

Arată-ţi milele tale, primind cererile cele de folos ale robilor tăi; depărtează de la
noi robia păcatelor; izbăveşte-ne de toată vătămarea trupească şi sufletească şi fii
mijlocitoare pentru mântuirea noastră.

Ajută-i pe cei ce cu dragoste se închină chipului tău, ca să vestească slăvitele tale

minuni, pe care le faci în viaţa fiecărui bine credincios.

O, Preasfântă Fecioară, ocroteşte obştea mănăstirii acesteia şi pe toţi închinătorii-

pelerini care aleargă la cinstită icoana ta făcătoare de minuni. Caută spre noi cu
milostivirea ta şi învredniceşte-i pe toţi creştinii să vieţuiască întru Hristos şi să
ajungă în lăcaşurile cereşti.

Împreună cu Sfântul mare mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, roagă-te,

Preacurată, Fiului tău şi Dumnezeului nostru, ca să dăruiască celor neputincioşi
tămăduire şi sănătate desăvârşită, linişte celor înviforaţi şi mântuire tuturor celor ce
te laudă pe tine şi slăvesc pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Apoi se cântă Condacul l, în timpul căruia preotul cădeşte.

Condacul 1
Chipului tău, prea curată Născătoare de Dumnezeu Fecioară care străjuieşte în bi-
serica Mănăstirii Neamţ, ne închinăm noi, credincioşii, cinstindu-1 cu evlavie; că,
prin mijlocirile tale, ne păzeşti şi ne izbăveşti de ispite, de necazuri şi de toate re-
lele întâmplări. Pentru aceea, mulţumind, strigăm către tine: Bucură-te, Maica
Domnului, Îndrumătoarea cea slăvită!

După citirea Acatistului, rostim rugăciunea: Cuvine-se cu adevărat să te fericim,

Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica
Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de
asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut,
pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

[Dacã este preot, acesta rosteşte Ectenia întreitã, dupã care face otpustul mic.]

În lipsa preotului, dupã rugãciunea cãtre Maica Domnului, zicem: Pentru rugã-ciu-
nile Sfinţilor pãrinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, milu-
ieşte-ne pe noi. Amin.

***
Ziua de 9 iulie a devenit o binecuvântată pecetluire a dragostei pline de recuno-
ștință arătată de toți românii, iar de nemțeni, în mod special, Fecioarei Maria ca
răspuns a nepământenei sale iubiri și ocrotiri revărsate necontenit față de întreg
neamul și pământul nostru românesc.

De aproape șase secole, Moldova are o neînfricată mijlocitoare în icoana Maicii

Domnului, numită „Îndrumătoarea”, primită în dar în 1429, de către evlaviosul
domnitor Alexandru cel bun, de la împăratul Ioan al VIII-lea paleologul.

Unele consemnări străvechi adeveresc că odorul neprețuit al Maicii Domnului de la

Mănăstirea Neamţ este o reproducere a icoanei pictate în mod miraculos pe un
stâlp al bisericii din Lida (oraş din Țara Sfântă, de unde se trăgea și Sfântul
mucenic Gheorghe), reprezentând chipul Născătoarei de Dumnezeu.

Construirea sfântului locaș s-a făcut încă din primii ani de existență ai Bisericii
creștine, pe vremea în care Sfinţii apostoli Petru şi Ioan propovăduiau cu mult zel
misionar Evanghelia lui Hristos.

Cei doi discipoli ai Mântuitorului au rugat-o pe cea care I-a dăruit trup omenesc
Mântuitorului lumii să binecuvânteze, prin prezența sa, biserica nou temeluită.
Ascultându-le cererea, Fecioara Maria i-a încredințat că le-o va împlini, dar nu le-a
spus și cum.

Mergând ei înainte, cu gândul că Maica îi va ajunge din urmă, au găsit în noul

sfânt locaș chipul cel prea frumos al prea curatei Maria, apărut în chip minunat pe
un stâlp al bisericii.

La scurt timp, a venit acolo și Împărăteasa cea mai aleasă decât cerurile; văzându-
şi chipul şi pe poporul uimit de minunea săvârșită, a binecuvântat zidirea închinată
Fiului ei, dar și acea icoană nefăcută de mână omenească, dându-i putere și tărie să
facă minuni.

Istoria nu consemnează în ce împrejurări sfântul odor din Lida a ajuns la Ierusalim;

pe la mijlocul secolului al VII-lea, Gherman, cel care avea să devină patriarh al
Constantinopolului, trecând prin orașul sfânt, a văzut icoana nefăcută de mână
omenească a Născătoarei de Dumnezeu din Lida și i s-a închinat.

Impresionat de chipul prea frumos al Maicii Domnului, Sfântul Gherman pomenit

în calendarul ortodox pe 12 mai, a căutat iscusiți iconari și le-a cerut să îi picteze o
icoană cât mai fidelă celei pe care o văzuse. După ce i s-a împlinit dorința, Sfântul
Gherman a luat icoana la Constantinopol, simțindu-o pe Maica Domnului mereu
aproape, mai cu seamă în perioada grea ce avea să urmeze, când în Imperiul Bizan-
tin s-a declanșat o aprigă luptă împotriva sfintelor icoane.

Secole întregi, această icoană a vegheat strălucita capitală a Imperiului Bizantin,

iar din prima jumătate a veacului al XV-lea, iată, prin voia Domnului, și-a găsit
sălășluire în străvechea lavră a Neamțului, a cărui istorie, după unii cercetători, este
mai veche decât însăși existența Moldovei ca stat independent.

După aproape 600 de ani „viețuire” a prea frumoasei icoane în vestita Mănăstire
Neamț și multele minuni săvârșite aici, s-a creat o trainică legătură între Maica
Domnului și monahii nemțeni. Evlavia și dragostea lor față de Împărăteasa Ceru-
rilor se arată la fel de puternice ca și în lumea laică, poate chiar mai stăruitoare:
monahii și-au încredințat viața şi mântuirea Maicii prea curate, iar ea le veghează
drumul către Împărăția Cerurilor.

Părinții călugări de la Neamț au simțit întotdeauna ajutorul neprețuit primit de la

Maica Domnului: prin sfânta sa icoană, ea a păzit nu doar chinovia, ci întreg ținu-
tul.

Iubirii necurmate vădite de Împărăteasa cea prea bună, monahii s-au străduit să-i
răspundă după a lor putere - prin evlavie, prin impresionante slujbe și privegheri
dedicate Preasfintei, dar și prin tipărituri ori imne liturgice închinate ei.

De exemplu, în 1816, la Mănăstirea Neamț s-au tradus din greacă și s-au tipărit
pentru prima dată în pământ românesc Canoanele Maicii Domnului sau Theo-
tokarion, atribuite Sfântului Ioan Damaschinul, o capodoperă imnografică numită
în Sfântul Munte Athos și Cartea celor 1000 de laude ale Maicii Domnului.

În prefața intitulată „Cuvânt către bine credincioșii cititori”, arhimandritul Silve-

stru, starețul de atunci al Mănăstirii Neamț, socotea că respectiva culegere de
Canoane constituie un dar neprețuit pentru neamul românesc căci, prin citirea lor
monahii, preoții, dar și poporul credincios vor „câștiga de ajutătoare pe Împără-
teasa atotputernică”.

Tot o reverberație a dragostei monahilor nemțeni pentru Născătoarea de Dumnezeu

o reprezintă și preocuparea multora dintre ei de a-i compune alese imne liturgice.
Să-l amintim pe Iosif protopsaltul, contemporan cu Sfântul Paisie Velicikovski,
care i-a dedicat Maicii Domnului mai multe cântări.
O cronică mănăstirească de pe timpul starețului Dometian glăsuiește așa: „În vre-
mea stăreţiei sale, foarte mult era împodobită această mănăstire cu părintele Iosif
Shimonah protopsalt, carele au alcătuit Anixandarele cele mari, vreo câteva heru-
vice, axioane şi alte cântări…”.

Tot la Mănăstirea Neamț au viețuit alți remarcabili protopsalți ai veacului al XIX-

lea: Visarion duhovnicul, Nichifor protopsaltul, Zosima monahul. Toți au creat o
adevărată școală de compozitori de axioane recunoscută în întreaga Românie, dar
și în întregul spațiu ortodox. Mărturie stau cele peste 20 de axioane identificate în
Biblioteca Mănăstirii Neamț sau în alte colecții muzicale din țară.

Avem de-a face, cred, cu o dovadă incontestabilă a evlaviei poporului român față
de Maica Domnului, dar și cu o însemnată contribuție a tradiției liturgice nemțene
la îmbogățirea cultului marial pan-ortodox.

În anul 1933, prin osteneala iscusitului zețar Gamaliil Păvăloiu, a ieșit de sub tea-
scurile tiparniței nemțene o altă carte dedicată Născătoarei de Dumnezeu: „Viața
Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu și istoricul sfintei sale icoa-
ne”.

Iată doar câteva mărturii asupra felului în care monahii nemțeni au dat răspuns unei
iubiri nețărmurite arătate de atâtea veleaturi de Maica Domnului. Mai adăugăm la
acestea faptul că patru din istoricele schituri ale lavrei nemțene (unul dintre ele
fiind actuala Mănăstire Sihăstria) au hramurile dedicate sărbătorilor mariale, ca și
mai toate parohiile din ținutul învecinat Mănăstirii Neamț.

Având în vedere această dragoste pe care Maica Domnului o arată din sfânta sa
icoană, aflată de șase secole în patrimoniul lavrei nemțene, față de monahi, cler și
popor, Sfântul Sinod al Bisericii noastre Ortodoxe, prin decizia din 24 mai 2018, a
statornicit ca în fiecare an, pe 9 iulie, să se proslăvească în chip sărbătoresc Sfânta
icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț.

Astfel, ziua de 9 iulie a devenit o binecuvântată pecetluire a dragostei pline de re-

cunoștință arătată de toți românii, iar de nemțeni, în mod special, Fecioarei Maria,
ca răspuns a nepământenei sale iubiri și ocrotiri revărsate necontenit față de întreg
neamul și pământul nostru românesc.

(Arhimandritul Mihail Daniliuc - Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea

Neamț, martoră a istoriei de șase veacuri a Moldovei)