Design a site like this with WordPress.

com Get started

My BAC Acasă Subiectul II Comentarii Despre My BAC

Enigma Otiliei

G
eorge Călinescu a fost un scriitor, publicitst, critic și istoric literar român. Acesta
este considerat a fi unul dintre cei mai importanți critici literari români din
toate timpurile alături de Titu Maiorescu și Eugen Lovinescu.

        Romanul ,,Enigma Otiliei’’ a lui George Călinescu a apărut în perioada interbelică,
în anul 1938. Acesta este un roman realist de tip balzacian, modernist, obiectiv și clasic.

Romanul este o specie a genului epic, în proză, de mare întindere, cu o acțiune

complexă ce se desfășoară pe mai  multe planuri, în timp și spațiu precizate, antrenând
un număr mare de personaje puternic individualizate. Prin multitudinea aspectelor
înfățișate, romanul oferă o imagine amplă asupra vieții.

        Opera aparține realismului, curent literar apărut în a doua jumatate a secolului al
XIX-lea ca reacție împotriva romantismului, având drept centru de iradiere Franța, prin
folosirea tehnicii detaliului, dar și prin tipologizarea personajelor.

        O primă trăsătură a realismului prezenta în text este folosirea tehnicii detaliului
pentru precizarea timpului și spațiului desfășurării acțiunii la incipitul romanului. ,,Într-
o seară de la începutul lui iulie 1909, cu puțin înainte de orele zece’’, Felix Sima, un
tânăr de vreo optsprezece ani, absolvent al Liceului Internat, sosește de la Iași în
București, acasă la Costache Giurgiuveanu. Naratorul îi face un portret detaliat tânărului
cu fața juvenilă, cu obrazul de culoare măslinie, îmbrăcat într-o uniformă neagră
,,strânsă bine pe talie’’, având ,, un aer bărbătesc și elegant’’.

        O a doua trăsătură a realismului prezentă în text este tipologizarea personajelor.

Într-un roman fiecare erou este dominat de o trăsătură de caracter definitorie, dar
Călinescu depășește valența clasică prin faptul că le conferă în plus o dimensiune
socială și una psihologica, realizând adevărate ,,caractere’’. Costache Giurgiuveanu este
întruchiparea adevărului, Stănică Rațiu este tipul parvenitului(arivistului), Aglae este
,,baba absolută fără cusur în rău’’, Titi este tipul retardatului, iar Aurica este fata bătrână.
Felix este definit de autor ca ,,martor și actor’’, iar Otilia este eternul feminin enigmatic.

Advertisements

PRIVACY REPORT THIS AD

        Tema romanului este prezentarea unor aspecte ale burgheziei bucureștene de la
începutul secolului XX, ceea ce determină un caracter citadin și social al operei.
Romanul prezintă formarea și maturizarea unui tânăr care, înainte de a-și face o carieră,
trăiește experiența iubirii și a relațiilor de familie.

        Un primă scenă reprezentativă pentru temă este cea în care Felix hotărăște să îi
mărturisească Otiliei sentimentele pe care le are față de ea, cele care îl măcinau de
ceve vreme. Acesta încearcă să găsească momentul oportun însă Otilia îi distruge
planurile, înlăturându-i intențiile de a o săruta. Într-un final acesta decide să-i scrie o
scrisoare, neîndrăznind să-i spună oral.(,,Otilia, nu stau aici deât pentru tine, fiindca te
iubesc. Altfel aș fi plecat de mult. Te iubesc, tu n-ai văzut asta?’’). Otilia însă îi ignora
scrisoarea, pentru că nu îl poate lua în serios și încă îl vede ca pe un copil.

        O a doua secvență reprezentativă pentru temă este cea în care Felix o cere în
căsătorie pe Otilia, acesta sperând că va accepta. Otilia nu îl refuză doar pentru că nu îl
poate lua complet în serios, ci și deoarece aceasta știe cât de dură este lumea în care ei
trebuie să supraviețuiască ca și orfani. Aceasta încearcă să-l ferească de aceasta
înfățișare mai puțin plăcută a realității, mai mult evitându-i întrebările decât spunându-
i nu.(,,-Te vei căsători vreodată cu mine?/-Felix, nu complica lucrurile!(…)Poate că
mâine, când tu sfârșești studiile, nu mă mai iubești.’’, ,,-Ascultă, Otilia: să zicem că mâine,
când căsătoria noastră ar fi posibilă, eu te-aș iubi la fel și tu la fel, atunci ai primi să fii
soția mea?(…)/-Felix, du-te și te culcă. Mi-e somn. Mâine povestim fiecare ce-am visat.’’ ).

        Perspectiva narativă este obiectivă, realizată la persoana a III-a de către un narator
omniscient, omniprezent, neimplicat în acțiune. Viziunea naratorului este completată de
cea a personajului martor, Felix, prin intermediul căruia sunt introduse în cadru
celelalte personaje.

        Romanul este caracterizat de o simetrie între incipit și final. Incipitul romanului
realist fixează veridic cadrul spațial și temporal al evenimentelor, prezintă personajele
principale, sugerează conflictul și trasează principalele planuri narative. Finalul este
închis prin rezolvarea conflictului și prezintă simetric, același cadru, însă într-un alt
moment temporal (după aproximativ zece ani: ,,după război’’).

Advertisements

PRIVACY REPORT THIS AD

        Titlul ,, Enigma Otiliei’’ sugerează comportamentul derutant al eroinei, uneori

absurd, care-l uimește pe Felix. ,,Enigma’’ este descrisă chiar de către autor:
,,Enigmatică va fi în veci fata care respinge, dând totuși dovezi de afecțiune.’’

        În concluzie, ,,Enigma Otiliei’’ este un roman balzacian reprezentativ pentru tema
realistă a prezentării unor aspecte ale burgheziei bucureștene de la începutul secolului
XX prin folosirea tehnicii detaliului, prin tipologizarea personajelor, dar si prin
episoadele narative prezentate, perspectiva narativă și relația de simetrie dintre incipit
și final.

Felix Sima

-caracterizare-

        Felix Sima este fiul lui Iosif Sima, medic celebru în Iașiul acelor vremuri, recent
decedat. Băiatul se bucură de un statut social privilegiat. Tocmai moștenise „o casă cam
veche, dar solidă și rentabilă” și un „oarecare depozit de bani”. Aceste bunuri erau
administrate de unchiul său, Costache Giurgiuveanu, în a cărui casă venise pentru a
locui pe durata anilor de studiu la Facultatea de Medicină.

        Ca statut psihologic, ceilalți văd în lipsa părinților săi o inferioritate(„Un orfan
trebuie să-și facă repede o carieră, să nu cadă pe capul altora”).  Din acest motiv, băiatul
este complexat și orice aluzie la statutul său de orfan îi trezește o puternică revoltă.

        Din punct de vedere moral, Felix Sima este un băiat ambițios, inteligent, hotărât,
bun la suflet, fiind observator al psihologiei umane, al unui mediu social viciat.

        Naivitatea sa reiese din modul în care tratează relația sa cu Otilia, fiind incapabil
să conștientizeze semnificația comportamentului fetei, deoarece nu are suficientă
experiență de viață pentru a reuși să descifreze misterul feminin. Naivitatea sa reiese
din două scene reprezentative:

        *Aceleași scene de mai devreme*

        Conflictul lui Felix este unul interior: acesta este complexat de faptul că este orfan,
dar pe de altă parte acest lucru stârnește o revoltă în interiorul său și își face ambiție.

        Sima este caracterizat atât direct, de către autor:„un tânăr de vreo optsprezece ani,
îmbrăcat într-o uniformă de licean”, „fața îi era juvenilă și prelungă, aproape feminină”
sugerează delicatețea sufletească, iar îmbrăcămintea îi conferea un aer bărbătesc și
elegant. Caracterizarea indirectă rezultă din fapte, gânduri, limbaj și relația cu celelalte
personaje și denotă o fire rațională, lucidă, cu o mare nevoie de certitudini, o fire
analitică și un spirit de observație foarte dezvoltat.

        În final, Felix ajunge un om realizat. Acesta este un personaj evolutiv, care la
sfârșitul romanului este profesor universitar, și se căsătorește cu fiica unui diplomat.

Se va mai scoate din

materie la bac?

Cel mai probabil

Nu

Vote

View Results
Crowdsignal.com

Rate this:
3 Votes

Share this:

 Twitter  Facebook

Loading...

Related

Baltagul Ultima noapte de dragoste, întâia Ion

August 22, 2020 noapte de război August 22, 2020
In "Comentarii" August 26, 2020 In "Comentarii"
In "Comentarii"

Silviu August 21, 2020 Comentarii

Next Post

Ion

Leave a Reply
Enter your comment here...

Advertisements

My BAC, Website Powered by WordPress.com.

PRIVACY REPORT THIS AD