PROBLEME DE OPTIMIZARE STATIONARA
2.6.5 Metode de cautare (metode de coborare}
Metodele de cdutare sunt metode iterative. Ele conduc de obicei la minime
locale. Pentru a creste probabilitatee gasirli minimului global, este indicat ca
metoda de cdutare sé fie startat din diverse puncte inifiale, punctul de minim
global urmand a fi selectat din multimea punctelor de minim local. Dacé, insé,
forma functiel obiectiv ne permite sé apreciem cé existé doar un singur punct
de minim, sau dacd prin proceduri de eliminare sau explorare grosiere s-a
stabilit zona minimulut global, atunci este suficient& o singuré executie 2
proceduril de determinare a minimului.
Metodele de cutare au la baz o relatje iterativa de forma (2.38). In acest
caz, 0, are semnificatia de jungime a pasului numai dacd se alege: || =7.
Figura 2.5 Problema pasului optim pentra
© functie de dout variabile
Exista un numar mare de metode de cautare. Acestea diferd prin modul In
care se alege direc{ia de deplasare gi lungimea pasului pe directia respectiva.
Cees ce caracterizeaza, In principal, o anumité metod&, este modalitates
de alegere efectivé a unei directii de deplasare.
in ceea ce priveste alegere lungimii pasului, sunt Intalnite urmatoareia
variante de procedura:
Pere 2 a INTRODUCERE EN OPTIMIZAREA SISTEMELOR
~ CU pas constant
~ SU pas variabit, varierea pasului avand loc dupa o anumité lege
- cu pas optim
Stabilirea pasulul optim trebuie injeleas& tn sensul c&é ne deplasam pe
directia h pan& c&nd obtinem minimul funcfiei oblectiv pe aceasta directie,
Orice deplasare cu un pas mai mare sau mai mic dec&t pasul optim, conduce
Ja © valoare mal mare a funcfiei obiectiv pe directia aleasé.
Alegerea pasului optim Ia fiecare etapa, contribuie la 0 apropiere mai
rapid& de minim. Ins, le fiecare iteraie trebuie efectuate caicule suplimentare.
Pentru o funcfie de dou& variabile, situafia s-ar putea ilustra prin
intermediu! figurii (2.5). Harta precizaté in aceasté figuré indic& un crater
(e,>¢, >¢).
in general, © expresie de tipul f(x)=c,-a reprezinté in spafiul
n-dimensional o hipersuprafataé. Pentru cazul functillor de dou’ variabile,
expresia de mai sus reprezint& o curba. Cel mai adesea este vorba de curbe
(hipersuprafete) ‘inchise. Pentru diversele valori ale constantel c,,
hipersuprafetele nu se intretaie.
In cazul prezentat in figura 2.5 s-a considerat cA se porneste din punctul x°
aflat pe suprafata /(x)=c,. Din acest punct se face o deplasare pe directia
definité de vectorul 4’, cu un anumit pas. Se constaté c& cel mai convenabil
este ca pasui de deplasare sa fie atat de mare inct sA se ajunga intr-un punct
de tangen{a la una dintre hipersuprafete. In exemplul considerat, acest punct a
fost notat x’, el fiind punctul de tangent& a directiei #” cu curba f(x)=c,.
Distanta dintre x’ si x’ reprezintaé tocmai lungimea pasului optim (in cazul In
care h este de norma unitar&). Observam ca orice Pas mai mare sau mai mic
decat cel considerat mai sus, ar face ca deplasarea si se facd pané pe curba
Fx)
} CU ¢, >c,. Astfel, vom fi condugi la un x>x!.Ca exemplu, In punctele
a sib avem: f(x)=c, >c,.
Trecerea de la punctut x" le x’ conduce le: SEORLEME DE OPTIMIZARE STATIONARE
SOM Sm SPIO UGE a Bilge
THOR UFC! DD aC! ays. (2.49)
Daca +* este ales gi x!
tat Vy i est
at FTX) CAL si Hacs! 7, lar funofia definita prin (2.40) devine o functie de
metodele de interpolare.
Admiterea aproximarii functiei de forme (2.40), permite extremizaree
unidimensionala gi in mod analitic, Pentru aceasta, impunem conditia:
F(8)
ag"
Atunci, din (2.40) rezulté:
FSC) +008 HOA I) 20
de unde:
(2. 9f(*))
CRAG RY a
Formula (2.41) este, in general, o formula aproximativé. Ea devine formul&
exacté numai In cazul functillor patratice. De aceea, dacé metoda de
‘optimizare impune determinarea precisé a pasului optim, atunci nu este indicat
s& utilizim formule (2.41) pentru functii diferite de cele patratice. De
dicat sé folosim aceasté formulé nici In cazul In care nu
asemenee, nu esic
exist& certitudinea c& o aproximatie de tipul (2.40) este acceptabilé. Evaluaree ecestuis, ins&, nu este simpiz.
2.6.5.1 Metode de gradient
Aceste metode apeieaz& le calculul gradientului. Fac parte din clase
metodelor de ordin unu.
Din prezentarea generala a metodelor de cdutare, se constaté c& nu este
lipsit de interes ca directia de deplasare i' s& fie legaté de direciia
gradientului. Daca directia de depiasare coincide chiar cu directia gradientului,
atunci vorbim de metodele de gradient propriu-zise. Intr-o astfel de situatie, se
pot deosebi:
- metode de gradient cu pas constant
- metode de gradient cu pas variabil
- metode de gradient cu pas optim (metoda gradientului optimal sau
metoda Chauchy)
Iteratiile se desfasoar& dup o relatie de forma:
extort, rhs Uys(xt) (2.52)
Semnul minus apare deoarece deplasarea se face pe direcjia gradientului, dar
in sens invers acestuia.
Tn cazul metodei gradientului optimal se va proceda dup& urmatorui
algoritm:
- sealegs x’;
+ se calculeaza V/rx’)=r";
> se testeazé criteriul de stop, care poate fi de exemplu: Fl
S-ar putea să vă placă și
- Proiect Optimizaari BiticaDocument13 paginiProiect Optimizaari BiticaDaniel IlăuÎncă nu există evaluări
- Fituica EdDocument3 paginiFituica EdDaniel IlăuÎncă nu există evaluări
- Note Aplicative MICROCONTROLEREDocument71 paginiNote Aplicative MICROCONTROLEREDaniel IlăuÎncă nu există evaluări
- ProiectnouDocument19 paginiProiectnouDaniel IlăuÎncă nu există evaluări
- Protectia MunciiiDocument18 paginiProtectia MunciiiDaniel IlăuÎncă nu există evaluări
- Cap I: IntroducereDocument305 paginiCap I: IntroducereDaniel IlăuÎncă nu există evaluări
- Mihai Eminescu CopilarieDocument2 paginiMihai Eminescu CopilarieDaniel IlăuÎncă nu există evaluări
