METODICĂ

1. CURRICULUM PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE

Structură, principii și valori fundamentale
Curriculumul pentru educația timpurie în România reprezintă o componentă esențială în
dezvoltarea copiilor în vârstă preșcolară punând bazele unui învățământ de calitate și
contribuind la dezvoltarea armonioasă a acestora. Acest document stabilește cadrul pedagogic
pentru dezvoltarea holistică a copiilor prin practici educaționale și de îngrijire personalizate și
se bazează pe o structură coerentă, principii clare și valori fundamentale care sunt fundamentul
sistemului de învățământ timpuriu din țară.
Curriculumul pentru educația timpurie în România este organizat în jurul mai multor
domenii de dezvoltare ale copilului, cu scopul de a asigura o abordare holistică și integrată.
Aceste domenii includ dezvoltarea dezvoltarea fizică, sănătatea și igiena personală,
dezvoltarea socio-emoțională, dezvoltarea cognitivă și cunoașterea lumii, dezvoltarea
limbajului, a comunicării și a premiselor citirii și scrierii; capacităţi și atitudini în învăţare
Curriculumul este structurat într-un mod flexibil permițând educatoarelor să adapteze
activitățile și conținuturile în funcție de nevoile și interesele specifice ale copiilor.
Curriculumul pentru educația timpurie se bazează pe câteva principii fundamentale care
ghidează întregul proces de învățare și dezvoltare a copiilor:
1. Centrarea pe copil: Curriculumul pune accentul pe nevoile, interesele și ritmul
de dezvoltare al fiecărui copil în parte, luând în considerare diversitatea și individualitatea
acestora. Educația timpurie se concentrează pe dezvoltarea globală a copilului și promovează
autonomia și independența sa.
2. Jocul ca metodă de învățare: Curriculumul integrează jocul în procesul de
învățare recunoscând importanța acestuia în dezvoltarea cognitivă, socială și emoțională a
copiilor. Jocul este considerat o modalitate naturală prin care copiii își construiesc cunoștințe,
își dezvoltă abilitățile și își exprimă creativitatea.
3. Abordarea integrată: Curriculumul încurajează integrarea diferitelor domenii
de dezvoltare în activități și proiecte, astfel încât copiii să poată face conexiuni între diferitele
aspecte ale învățării. De exemplu, activitățile artistice pot implica și elemente de matematică
sau știință.

1
 4. Parteneriatul cu părinții și comunitatea: Curriculumul recunoaște importanța
implicării părinților și a comunității în educația timpurie. Colaborarea strânsă între educatori,
părinți și comunitate are un impact pozitiv asupra dezvoltării copiilor și asigură coerență între
mediile de învățare acasă și la grădiniță.
Curriculumul pentru educația timpurie promovează și se bazează pe anumite valori
fundamentale care sunt esențiale în procesul educativ:
1. Incluziunea: Curriculumul se angajează să ofere oportunități egale de învățare
și dezvoltare pentru toți copiii, indiferent de originea lor socială, etnică sau de alte caracteristici
personale. Promovează respectul și acceptarea diversității și creează un mediu în care toți copiii
se simt incluși și apreciați.
2. Respectarea drepturilor copilului: se asigură drepturile fundamentale ale
copilului, inclusiv dreptul la educație și dreptul la liberă exprimare.
3. Respectul și îngrijirea față de mediul înconjurător: Curriculumul
promovează valorile ecologice și responsabilitatea față de mediul înconjurător. Învață copiii să
aprecieze natura, să îngrijească de plante și animale și să fie conștienți de importanța protejării
mediului pentru generațiile viitoare.
4. Respectul față de diversitatea culturală și lingvistică: Curriculumul pune un
accent deosebit pe respectarea și valorizarea diversității culturale și lingvistice din România.
Promovează înțelegerea și toleranța față de diferitele culturi și limbi, contribuind astfel la
dezvoltarea unei societăți deschise și incluzive.
5. Autonomia și responsabilitatea: Curriculumul încurajează dezvoltarea
autonomiei și a capacității de a lua decizii responsabile. Prin activități și proiecte, copiii învață
să își asume responsabilitatea pentru propriile acțiuni și să dezvolte încrederea în propriile
abilități.
Curriculumul pentru educația timpurie în România oferă un cadru solid pentru
dezvoltarea copiilor în vârstă preșcolară punând accentul pe abordarea holistică și integrată.
Structura sa coerentă, principiile fundamentale și valorile promovate asigură un mediu de
învățare stimulant, în care copiii se pot dezvolta într-un mod armonios având în vedere nevoile
și interesele lor individuale. Prin curriculumul pentru educația timpurie, România își propune
să ofere copiilor cele mai bune șanse de dezvoltare în primele etape ale vieții lor și să contribuie
la construirea unei societăți mai echitabile și progresiste.

2
 Planul de învățământ (în educația timpurie)
Planul de învățământ pentru educația timpurie este un instrument esențial în organizarea
și implementarea procesului de predare și învățare în etapa preșcolară. Acest document are o
importanță crucială în asigurarea unei educații de calitate și în dezvoltarea armonioasă a copiilor
în vârstă timpurie.
Unul dintre rolurile principale ale planului de învățământ este acela de a oferi o structură
coerentă și organizată pentru activitățile și conținuturile educaționale. Prin intermediul planului,
se stabilesc obiectivele și competențele pe care copiii trebuie să le dobândească în acestă etapă
a educației. Acest lucru ajută la orientarea educatoarelor în selecția și implementarea
activităților potrivite pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor.
Planul de învățământ pentru educația timpurie este conceput în conformitate cu
principiile și valorile educației preșcolare. Acesta pune accentul pe dezvoltarea globală a
copiilor luând în considerare aspecte precum dezvoltarea fizică, emoțională, socială, cognitivă
și lingvistică. Activitățile și strategiile educaționale sunt adaptate pentru a stimula și dezvolta
toate aceste aspecte ale dezvoltării copilului.
Planul de învățământ cuprinde, de asemenea, informații despre numărul de ore alocate
diferitelor categorii de activități. Aceasta include activități de învățare precum activități de joc,
activități artistice, activități de lectură și scriere, activități de matematică și știință, activități
fizice etc. Prin stabilirea unui număr de ore pentru fiecare categorie de activități se asigură o
planificare echilibrată și adecvată a programului de învățământ.
Interval de vârstă Categorii/tipuri de Nr de ore de activități Nr total de ore pe
învățare desfășurate cu copiii săptămână
37-60 luni Jocuri și activități liber 2h 10
alese (ALA)
Activități de dezvoltare 2h 10
personală (ADP)
Activități pe domenii 1h 5
experiențiale (ADE)
TOTAL 25
61-72/84 luni Jocuri și activități liber 2h 10 h
alese (ALA)
Activități de dezvoltare 1½h 7½h
personală (ADP)
Activități pe domenii 1½h 7½h
experiențiale (ADE)
TOTAL 25

3
 Un alt aspect important al planului de învățământ este evaluarea și monitorizarea
progresului copiilor. Acesta include modalități de evaluare a competențelor și cunoștințelor
dobândite de către copii în diferite domenii de dezvoltare. Evaluarea se realizează într-un mod
adecvat vârstei și nevoilor copiilor, utilizând metode non-invazive și adaptate la particularitățile
acestei etape a dezvoltării lor.
Planul de învățământ pentru educația timpurie este un document dinamic care se
actualizează în funcție de evoluția cercetării în domeniul educației preșcolare și a cerințelor
societății. Acesta este conceput într-o manieră flexibilă permițând educatoarelor să își adapteze
activitățile și strategiile în funcție de nevoile și interesele specifice ale copiilor din grupa lor.
În concluzie, planul de învățământ specific educației timpurii reprezintă o componentă
esențială în organizarea și implementarea unui învățământ de calitate pentru copiii preșcolari.
Acest document asigură o abordare coerentă și structurată a procesului de învățare oferind
educației timpurii un cadru bine definit și adaptabil. Prin intermediul planului de învățământ se
urmărește dezvoltarea armonioasă a copiilor oferindu-le o bază solidă pentru etapele ulterioare
ale educației și vieții.

Metodologia de aplicare a planului de învățământ (domenii de dezvoltare și

activități de învățare)
Metodologia de aplicare a Planului de învățământ pentru educația timpurie pune
accentul pe dezvoltarea complexă a copilului, luând în considerare diferitele domenii de
dezvoltare și activitățile de învățare. Copilul este privit ca un participant activ în procesul de
învățare, iar evoluția sa depinde de interacțiunile cu ceilalți, rutina zilnică, organizarea mediului
și activitățile special create de adulți.
Domeniile de dezvoltare sunt categorii utilizate în educație pentru a sprijini dezvoltarea
complexă a copilului. Aceste domenii sunt interconectate și progresele într-un domeniu pot
influența evoluția copilului în celelalte domenii.
Domeniile importante de dezvoltare la copii includ:
A. Dezvoltarea fizică, a sănătății și igienei personale - implică învățarea diverselor
mișcări și coordonarea mișcărilor, dezvoltarea simțurilor și învățarea despre îngrijirea personală
și igiena. În cadrul acestui domeniu există următoarele dimensiuni ale dezvoltării:
1. Motricitate grosieră și motricitate fină în contexte de viață familiare se referă la
dezvoltarea abilităților motorii mari (cum ar fi săritul, alergatul) și a abilităților motorii fine
(cum ar fi desenatul sau modelajul) în activitățile de zi cu zi ale copilului.

4
 2. Conduită senzorio-motorie, pentru orientarea mișcării implică dezvoltarea
abilităților de a se orienta în spațiu și de a se mișca într-un mod coordonat, utilizând informații
senzoriale (cum ar fi văzul și auzul) pentru a naviga și a interacționa cu mediul înconjurător.
3. Sănătate (nutriție, îngrijire, igienă personală) și practici privind securitatea
personală se concentrează pe învățarea copilului despre importanța unei alimentații sănătoase,
a îngrijirii personale și a igienei. De asemenea, include învățarea unor practici de securitate
personală, cum ar fi evitarea pericolelor și comportamentele de protecție. Aceste dimensiuni
sunt esențiale în dezvoltarea fizică, sănătatea și igiena personală a copilului, ajutându-l să-și
dezvolte abilitățile motorii, să-și înțeleagă și să-și îngrijească corpul și să fie conștient de
practicile de siguranță personală.
B. Dezvoltarea socio-emoțională în copilăria timpurie este esențială. Include
dezvoltarea abilităților sociale și emoționale necesare pentru interacțiunea sănătoasă și adecvată
cu ceilalți. Copiii preșcolari învață să stabilească relații pozitive, să comunice și să colaboreze
în grupuri, să respecte regulile și să înțeleagă emoțiile proprii și ale altora. Prin dezvoltarea
socio-emoțională, copiii își construiesc încrederea în sine, gestionează comportamentul și
rezolvă conflictele în mod adecvat. Prin activități interactive și sprijin din partea educației și
părinților, se formează o stima de sine pozitivă și se dezvoltă abilitățile sociale și emoționale,
pregătindu-i pentru viața socială și integrarea în comunitate.
C. Capacități și atitudini față de învățare . Dezvoltarea capacităților și atitudinilor în
învățare a copilului preșcolar se concentrează pe dezvoltarea abilităților cognitive și
comportamentale necesare în procesul de învățare și cultivarea unei atitudini pozitive față de
învățare. Prin explorarea mediului înconjurător, copilul acumulează cunoștințe prin experiențe
directe și interacțiune cu ceilalți. Învață să pună întrebări, să facă conexiuni și să rezolve
probleme, dezvoltând gândirea logică și creativă. Educatorii și părinții joacă un rol esențial în
stimularea interesului și curiozității copilului, ghidându-l în descoperirea informațiilor și
promovând gândirea critică și exprimarea ideilor. Prin dezvoltarea capacităților și atitudinilor
în învățare, copilul preșcolar dobândește baza necesară pentru a deveni un învățător autonom și
activ în parcursul său educațional viitor. Aceste abilități și atitudini îl pregătesc să facă față
provocărilor învățării, să fie deschis la noi experiențe și să-și exploreze potențialul maxim în
dezvoltarea personală.
D. Dezvoltarea limbajului, a comunicării și a pregătirii pentru citire și scriere în
învățământul preșcolar este crucială pentru copii. Ei își dezvoltă abilitățile de comunicare și
exprimare verbală și nonverbală, învățând să se exprime și să asculte. În paralel, copiii își
îmbogățesc vocabularul și învață regulile gramaticale de bază. Prin activități de grup și jocuri

5
de rol, exersează abilități precum ascultarea și exprimarea orală. De asemenea, învață să
comunice eficient și să colaboreze în grup. Învățământul preșcolar pune, de asemenea, bazele
citirii și scrierii, dezvoltându-le recunoașterea literelor, abilitățile de scriere și pregătindu-i
pentru alfabetizare. Această dezvoltare este esențială pentru comunicarea eficientă și abilitățile
de alfabetizare ale copiilor.
E. Dezvoltarea cognitivă și cunoașterea lumii sunt fundamentale în perioada
preșcolară. Copiii își dezvoltă abilitățile de gândire și înțelegere, explorând mediul înconjurător.
Dezvoltarea cognitivă implică procese complexe, precum atenția, memoria și rezolvarea
problemelor. Copiii încep să observe și să clasifice obiecte și evenimente, îmbunătățindu-și
memoria și făcând conexiuni logice. În paralel, descoperă și abilități matematice de bază.
Cunoașterea lumii înseamnă explorarea mediului și învățarea despre diverse aspecte. Prin
activități practice, jocuri și experiențe directe, copiii acumulează cunoștințe în diferite domenii.
Educatorii și părinții susțin dezvoltarea cognitivă și cunoașterea lumii prin activități stimulante
și provocatoare. Aceste abilități pregătesc copiii pentru etapa școlară și îi ajută să exploreze și
să înțeleagă lumea în mod activ și autonom.

Jocul reprezintă activitatea principală a copilului și stă la baza tuturor tipurilor de

activități de învățare. În planul de învățământ pentru educația timpurie, se regăsesc trei tipuri
de activități de învățare: activitățile pe domenii experiențiale, activitățile liber alese și
activitățile pentru dezvoltare personală.
1. Activitățile pe domenii experiențiale (ADE) sunt planificate în funcție de
temele propuse de curriculum, vârsta și interesele copiilor. Acestea pot fi integrate sau pe
discipline și utilizează diverse mijloace, cum ar fi jocurile, povestirea, exercițiile individuale,
experimentele, construcțiile și observarea. ADE asigură un echilibru în planificarea activităților
zilnice și săptămânale, acoperind toate domeniile experiențiale specifice educației timpurii în
România.
Domeniile experiențiale includ: Domeniul Estetic și Creativ, Domeniul Om și Societate,
Domeniul Limbă și Comunicare, Domeniul Științe și Domeniul Psihomotric.
Domeniul Estetic și Creativ include educația muzicală și activitățile artistice precum
desenul, pictura și modelajul. În cadrul acestui domeniu, copiii învață să răspundă emoțional și
intelectual la experiențele lor senzoriale, să aprecieze calitatea și să înțeleagă frumosul și
utilitatea lucrurilor. Ei explorează și exprimă emoțiile și se implică în procese de construire,
compunere sau inventare.

6
 Domeniul Om și Societate se referă la oameni, modul lor de viață, relațiile cu ceilalți
și influența acțiunilor umane asupra evenimentelor. Acest domeniu include și tehnologia, care
ajută la organizarea mediului și la creșterea productivității. Copiii pot învăța despre viața trecută
și pot explora mediul înconjurător prin activități practice și gospodărești.
Domeniul Limbă și Comunicare se concentrează pe învățarea limbajului și abilităților
de comunicare. Prin activități de ascultare și exprimare în grup, copiii își extind experiențele și
învață să comunice eficient cu ceilalți. Ei pot învăța și o limbă străină sau regională și pot
explora cultura respectivei țări sau regiuni.
Domeniul Științe se concentrează atât pe explorarea mediului înconjurător, cât și pe
înțelegerea matematicii. Prin activități practice, copiii se familiarizează cu concepte matematice
și dezvoltă abilități de discriminare, clasificare și descriere cantitativă a obiectelor din jurul lor.
Ei pot observa și investiga fenomene naturale, cum ar fi schimbările de anotimpuri, creșterea
plantelor sau comportamentul animalelor.
Domeniul Psihomotric implică dezvoltarea abilităților motorii și coordonarea
mișcărilor. Jocurile și activitățile fizice sunt esențiale în acest domeniu, ajutând copiii să-și
dezvolte forța musculară, agilitatea, echilibrul și coordonarea ochi-mână.
2. Activitățile liber alese sunt momente în care copiii își pot alege propriile activități și
jucării, sub supravegherea educatoarei. Aceste activități încurajează creativitatea, explorarea și
autonomia copilului. Prin jocul liber, copiii își dezvoltă imaginația, abilitățile sociale și
capacitatea de rezolvare a problemelor. În plus, jocurile pot fi utilizate ca instrumente eficiente
de învățare în diferite domenii. Ele pot fi adaptate pentru a sprijini dezvoltarea abilităților
lingvistice, matematice, științifice, cognitive și socio-emoționale ale copiilor. Prin intermediul
jocurilor, copiii pot învăța să rezolve probleme, să colaboreze cu alți copii, să-și dezvolte
imaginația și creativitatea și să-și îmbunătățească abilitățile de comunicare și exprimare.
3. Activitățile pentru dezvoltare personală (ADP) la nivelul preșcolar joacă un rol
crucial în dezvoltarea copiilor într-un mod holistic. Aceste activități includ rutinele, tranzițiile,
activitățile liber-alese din perioada dimineții și activitățile de dezvoltare a inclinațiilor
personale și aptitudinilor din după-amiază. Prin implementarea acestor activități, educatoarele
oferă copiilor oportunități de a se dezvolta în multiple domenii și de a explora lumea
înconjurătoare.
Rutinele sunt activități de bază care se repetă zilnic și contribuie la stabilitatea și
organizarea zilnică a copiilor. Acestea includ aspecte precum sosirea copilului, micul dejun,
igiena personală, masa de prânz, somnul și plecarea acasă. Prin participarea în mod activ la
rutine, copiii învață reguli și responsabilități, dezvoltă abilități de auto-ingrijire și învață să se

7
descurce într-un mediu structurat. Tranzițiile sunt activități scurte care facilitează trecerea între
momentele de rutină și activitățile de învățare și pot implica mișcări ritmice, muzică sau jocuri
cu text și cântece.
Întâlnirea de dimineață reprezintă un moment important în cadrul rutinelor și are
multiple beneficii. Aceasta este o activitate planificată și organizată de către educatoare, având
scopul de a crea o atmosferă pozitivă și de a promova respectul față de ceilalți. În cadrul
întâlnirii de dimineață, sunt structurate șase momente, trei dintre acestea fiind obligatorii, iar
celelalte trei fiind la alegere.
Primul moment obligatoriu este salutul, care implică întâmpinarea copiilor prezenți la
grupă. Salutul se desfășoară într-un cerc sau semicerc, iar copiii se salută reciproc într-un mod
plăcut și respectuos. Aceasta dezvoltă abilități sociale, promovează comunicarea și
interacțiunea pozitivă între copii.
Al doilea moment obligatoriu este prezența, în cadrul căruia copiii se familiarizează cu
literele, cititul și exersează număratul. Acest moment poate fi realizat prin panouri speciale pe
care copiii își așază fotografiile proprii și prin numărarea prezenților și absenților. Astfel, copiii
învață să-și recunoască numele, dezvoltă abilități matematice și învață să coopereze într-un
cadru organizat.
Un alt moment obligatoriu este calendarul naturii, care îi ajută pe copii să observe și
să înțeleagă modificările mediului înconjurător. În acest moment, copiii învață să precizeze
data, ziua săptămânii, luna curentă, anul curent și să facă referiri la anotimpul în care se află.
De asemenea, ei învață despre îmbrăcămintea adecvată în funcție de vremea de afară,
dezvoltând astfel abilități de observație și cunoștințe despre mediul înconjurător.
Împărtășirea cu ceilalți reprezintă un moment la alegere în cadrul întâlnirii de
dimineață, în care copiii prezintă idei, experiențe personale sau obiecte semnificative în viața
lor. Acest moment promovează exprimarea liberă, dezvoltarea vocabularului și comunicarea
eficientă. Prin împărtășirea cu ceilalți, copiii învață să se cunoască mai bine și să-și dezvolte
abilități de vorbitor și ascultător.
Activitatea de grup este un alt moment important al întâlnirii de dimineață, care se
realizează prin jocuri, cântece și alte activități scurte. Aceste activități au scopul de a pregăti
copiii pentru activitățile ulterioare și de a reactualiza cunoștințele anterioare. Activitățile de
grup implică acțiune și mișcare, promovează comunicarea și dezvoltă abilități în diferite
domenii, cum ar fi matematica, științele sau comunicarea.
Noutatea zilei este momentul final al întâlnirii de dimineață și constă în prezentarea de
mesaje scurte care stârnesc interesul copiilor și îi pregătesc pentru activitățile următoare. Aceste

8
noutăți pot fi prezentate sub forma unor scrisori sau mesaje din partea unor personaje cunoscute
sau imaginare, aducând informații noi și intrigante.
Beneficiile întâlnirii de dimineață în cadrul activităților pentru dezvoltare personală sunt
multiple. Aceasta promovează socializarea, dezvoltarea abilităților sociale și învățarea regulilor
și responsabilităților. În cadrul întâlnirii de dimineață, copiii învață să comunice și să colaboreze
într-un grup, să respecte ceilalți și să dezvolte spiritul critic. Totodată, se creează un mediu de
clasă responsabil și protector, în care copiii se simt în siguranță și își pot exprima liber gândurile
și ideile.
Activitățile de după-amiază includ activități recuperatorii și ameliorative, activități
recreative și activități de dezvoltare a inclinațiilor personale. Acestea sunt adaptate ritmului
propriu de învățare al copilului și sunt legate de tema săptămânii/proiect și de alte activități din
programul zilnic
În concluzie, activitățile pentru dezvoltare personală la nivelul preșcolar, cum ar fi
rutinele, tranzițiile, activitățile liber-alese și întâlnirea de dimineață, joacă un rol esențial în
dezvoltarea copiilor într-un mod integrat. Aceste activități oferă copiilor oportunități de a se
familiariza cu regulile și responsabilitățile, de a-și dezvolta abilitățile sociale și de a explora
lumea înconjurătoare. Prin intermediul acestor activități, educatoarele contribuie la formarea
unei baze solide pentru învățare și dezvoltarea copiilor în perioada preșcolară.

Organizarea și amenajarea spațiului educațional și rolul centrelor de

interes/ariilor de stimulare
Grădinița este un mediu special conceput pentru copiii preșcolari, în care aceștia sunt
primiți și au oportunitatea de a se mișca, juca și învăța. Pentru a se asigura un mediu educațional
optim, este necesar ca acesta să fie gândit și amenajat într-un mod care să stimuleze copiii să
învețe oferindu-le un loc plăcut și frumos în care să se simtă bine și în siguranță. De asemenea,
mediul educațional trebuie să reflecte dimensiunea interculturală și incluziunea socială fiind
centrat pe nevoile, interesele și dezvoltarea globală a copiilor.
Educatoarele au un rol esențial în crearea unui mediu favorabil de învățare și sunt o parte
integrantă a acestuia. Prin organizarea spațiului grupei pe centre de activitate procesul de
învățare devine unul activ și de socializare în care copiii interacționează direct cu materialele,
cu alți copii și cu adulții. Sala de clasă trebuie să fie atractivă, plăcută și securizantă încurajând
copiii să se joace și să participe activ la activități. Este important ca preșcolarii să aibă libertate
de mișcare și explorare într-un mediu bine gândit de educatoare. Jocurile și jucăriile ar trebui
să fie plasate la îndemâna copiilor și să fie vizibile în câmpul lor vizual. Materialele expuse în

9
sala de grupă trebuie să fie relevante pentru procesul de învățare al copiilor așezate la nivelul
lor și realizate împreună cu aceștia sau în prezența lor. De asemenea, este important să existe
un spațiu special amenajat unde copiii își pot expune lucrările zilnice, cum ar fi desenele,
cântecele sau poeziile învățate.
Pentru a răspunde nevoilor de dezvoltare ale copiilor în diferite domenii, spațiul sălii de
grupă poate fi organizat pe centre de activitate. Aceste centre integrează diferite domenii de
cunoaștere și experiențe de învățare, cum ar fi biblioteca, științele, arta, jocul de rol, jocurile de
masă și construcțiile.
Centrul "Bibliotecă" este spațiul în care copiii își dezvoltă abilitățile de limbaj,
comunicare și lectură. Aici, copiii pot interacționa verbal sau nonverbal și pot asimila limbajul
scris. Centrul are multiple contribuții la dezvoltarea globală a copilului, inclusiv dezvoltarea
motricității fine, interacțiunea socială, curiozitatea și creativitatea. Trebuie să fie de dimensiuni
medii și echipat cu scaune, covorașe, perne și o masă pentru scris și desenat. Cărțile trebuie
expuse în mod accesibil, iar copiii pot alege una pentru a o studia în liniște pe covor. Decorarea
cu diverse forme ale cuvântului scris încurajează cititul și scrisul. Copiii au la îndemână
creioane, carioci, hârtie liniată și neliniată. În centrul "Bibliotecă", copiii pot crea povești,
confecționa cărți, scrie și desena. Utilizarea televizorului trebuie făcută cu precauție pentru a
nu concurea cu activitățile specifice.
Centrul "Științe" se concentrează pe dezvoltarea gândirii logice, înțelegerea relațiilor
dintre obiecte și fenomene, rezolvarea de probleme și cunoașterea lumii. Materialele includ
obiecte naturale, instrumente de investigație, materiale didactice și jocuri matematice. Copiii
explorează lumea înconjurătoare și învață prin experimentare. Centrul "Arte" influențează
dezvoltarea globală a copiilor. Materialele includ blocuri de desen, hârtie, creioane colorate,
acuarele, plastilină, casetofon, instrumente muzicale mici și multe altele. Copiii pictează,
modelează și se exprimă artistic.
Centrul "Joc de rol" este locul unde copiii se joacă și învață prin imitarea
comportamentului părinților și jucând diverse roluri. Aici, ei își exprimă și își controlează
emoțiile, comunică cu ceilalți și învață să accepte diversitatea. Pot să gătească și să descopere
alimentele într-un mod sigur și controlat. Centrul "Construcții" îi ajută pe copii să-și dezvolte
creativitatea, gândirea logică și abilitățile fizice prin construirea cu blocuri. Cuburile de
construcție sunt organizate pe rafturi, iar spațiul este amenajat cu imagini care inspiră copiii să
creeze diverse construcții
Centrul "Nisip și apă" este un loc unde copiii preșcolari se pot juca cu nisip și apă,
având ocazia să experimenteze și să se dezvolte fizic. Centrul utilizează diferite materiale și

10
accesorii, cum ar fi vase, unelte, materiale naturale și substanțe lichide sau solide care se pot
dizolva. Masa cu nisip este plasată într-un loc retras, departe de zonele de trecere ale copiilor,
pentru a evita transportul nisipului prin încălțăminte sau incidente cauzate de apă. Materialele
de curățenie sunt accesibile copiilor și ei sunt învățați să le utilizeze.
Amenajarea adecvată a sălii de grupă este esențială pentru succesul educației timpurii și
formarea personalității copiilor. Aceasta reflectă creativitatea, flexibilitatea și competența
profesională a educatoarei. Recunoașterea valorii mediului educațional în formarea copiilor este
un aspect deosebit de important în reforma învățământului preșcolar. Astfel, atenția acordată
amenajării spațiului într-un program educațional timpuriu este crucială.

2. PROIECTAREA DIDACTICĂ ÎN GRĂDINIȚĂ

Proiectarea didactică în grădinița din România reprezintă un proces esențial pentru
crearea și implementarea unui cadru educațional adecvat și stimulant pentru copiii mici.
Aceasta implică o serie de elemente, printre care se numără lectura personalizată a programei
pentru educația timpurie, planificarea tematică anuală, planificarea calendaristică săptămânală,
proiectele tematice și proiectele de activități didactice.
Proiectarea didactică este un proces complex și esențial în grădinița din România. Ea
implică planificarea și organizarea activităților de învățare și educație, având în vedere
obiectivele educaționale, nevoile elevilor și resursele disponibile. Proiectarea didactică are rolul
de a asigura o structură coerentă și adaptată a procesului de învățare, atât la nivel macro
(planificarea pe termen lung), cât și la nivel micro (planificarea lecțiilor individuale).
Există două nivele importante ale proiectării pedagogice, în funcție de orizontul de timp:
1. Proiectarea globală: Acest nivel se concentrează pe planificarea pe termen lung,
acoperind o perioadă mai mare de timp în procesul de instruire, cum ar fi un ciclu școlar sau un
an școlar. În acest caz, se elaborează planuri de învățământ și programe școlare care să servească
drept cadrul de referință pentru activitățile de învățare.
2. Proiectarea eșalonată: Acest nivel se referă la perioade de timp mai scurte, de la un
an școlar până la durata unei singure activități didactice. Se concretizează în proiectarea
activității anuale, bazată pe planul de învățământ și programa școlară. Prin intermediul acestei
proiectări, se stabilesc obiectivele, conținuturile și strategiile de învățare specifice pentru fiecare
perioadă. Astfel, proiectarea pedagogică se adaptează la diferite niveluri de planificare,
asigurând coerența și organizarea eficientă a procesului de învățare, fie la nivelul global al unei
perioade mai mari, fie la nivelul eșalonat al unor perioade mai scurte și al activităților specifice.
11
 Proiectarea didactică oferă un cadru flexibil, care permite ajustarea continuă a
activităților în funcție de feedback-ul și progresul copiilor. Totodată, aceasta are funcții
importante în cadrul activității de învățare și educație, precum anticiparea pașilor necesari
pentru instruire eficientă, orientarea în direcția obiectivelor educaționale, organizarea
activităților, dirijarea și ghidarea procesului de învățare, reglarea și auto-reglarea
activităților, luarea deciziilor în funcție de rezultate și promovarea inovării în educație.
Astfel, proiectarea didactică în grădinița din România reprezintă un proces esențial
pentru crearea unui mediu educațional stimulant, adaptat nevoilor și particularităților copiilor,
contribuind la dezvoltarea lor armonioasă și formarea personalității în perioada preșcolară.

Lectura personalizată a programei pentru educația timpurie reprezintă un proces prin

care educatoarea analizează în profunzime conținuturile și obiectivele programei naționale
pentru educația timpurie și le adaptează nevoilor și particularităților grupului de copii pe care
îl are în grijă. Aceasta presupune o înțelegere aprofundată a dezvoltării copilului și a etapelor
de dezvoltare specifică vârstei preșcolare, astfel încât activitățile și experiențele propuse să fie
relevante și să susțină dezvoltarea copiilor în toate domeniile.

Planificarea tematică anuală reprezintă o structură globală a activităților desfășurate

pe parcursul unui an în grădiniță. Aceasta se bazează pe obiectivele și conținuturile programei
pentru educația timpurie și are în vedere diversitatea domeniilor de dezvoltare, precum limbaj
și comunicare, matematică, științe, educație artistică și fizică. Planificarea tematică anuală
permite educatoarei să asigure o varietate de experiențe și activități relevante și interesante,
adaptate nevoilor și intereselor copiilor. rogramul anual pentru nivelul antepreșcolar și preșcolar
se organizează în jurul a șase teme curriculare. Numărul de teme abordate variază în funcție de
vârsta și dezvoltarea grupelor. Se stabilesc proiecte tematice în funcție de temele anuale, cu o
durată de până la 5 săptămâni fiecare. Activitățile vizează socializarea, autonomia și pregătirea
pentru viața socială și școlară. Este obligatoriu să existe o activitate de mișcare în fiecare zi și
să se ofere copiilor ocazia de a fi în aer liber zilnic.
Temele anuale sunt:
1. Cine sunt/suntem?: explorăm aspecte precum natura umană, convingerile și
valorile personale, corpul nostru, sănătatea și prieteniile noastre.
2. Când, cum și de ce se întâmplă?: explorăm lumea fizică și materială,
universul, relațiile cauză-efect, fenomenele naturale și cele create de oameni, precum și
anotimpurile.

12
 3. Cum este, a fost și va fi aici pe Pământ?: explorăm evoluția vieții pe Pământ,
problemele actuale ale lumii, orientarea în spațiu și timp, istoria și geografia locală și globală.
4. Cine și cum planifică/organizează o activitate?: explorăm modul în care
comunitatea și indivizii își planifică și organizează activitățile, înțelegem caracteristicile
produselor activității și descoperim lumea sistemelor și comunităților umane.
5. Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?: explorăm modalitățile de exprimare
a ideilor, sentimentelor și valorilor noastre, atât în relații interpersonale, cât și prin limbaj și
arte.
6. Ce și cum vreau să fiu?: explorăm drepturile, responsabilitățile, aspirațiile
noastre de dezvoltare personală și profesională, jocul, învățarea, munca și lumea profesiilor.
Aceste teme și activități contribuie la dezvoltarea copiilor, oferindu-le oportunități de
învățare și explorare într-un mediu stimulant.

Planificarea calendaristică săptămânală este o etapă importantă a proiectării didactice

în grădiniță. Pe baza planificării tematice anuale, educatoarea structurează activitățile în funcție
de zilele săptămânii, alocând timp pentru diverse domenii de dezvoltare și pentru activități
individuale și de grup. Aceasta permite organizarea eficientă a activităților și asigurarea unui
ritm adecvat pentru copii.

Proiectele tematice sunt o modalitate deosebită de abordare a conținuturilor în grădiniță.

Acestea implică explorarea unui subiect sau temă pe o perioadă mai lungă de timp, abordându-
se multiple domenii de dezvoltare și integrând activități și experiențe variate. Proiectele
tematice permit copiilor să se implice activ în procesul de învățare, să-și dezvolte creativitatea,
să-și formeze abilități sociale și să-și extindă cunoștințele într-un mod holistic.
Proiectul tematic poate fi structurat în trei etape:
Etapa I - Pregătirea proiectului: alegerea temei, stabilirea scopului, stabilirea
obiectivelor, analiza resurselor și condițiilor de desfășurare, planificarea activităților și strategii
didactice.
Etapa a II-a - Realizarea proiectului: cercetarea propriu-zisă, finalizarea și redactarea.
Etapa a III-a - Valorificarea pedagogică a proiectului: prezentarea, autoevaluarea și
evaluarea finală

Proiectele de activități didactice sunt elemente specifice proiectării didactice în

grădiniță și implică planificarea și implementarea unor activități specifice pentru a atinge

13
anumite scopuri și obiective operaționale. Acestea pot include activități de explorare,
experimentare, joc, creație și comunicare, adaptate nivelului de dezvoltare al copiilor.
Proiectele de activități didactice contribuie la dezvoltarea abilităților și competențelor copiilor
într-un mod practic și interactiv.
Lecția reprezintă forma principală de predare și învățare în școală, desfășurată într-un
anumit timp, cu o clasă de elevi, sub îndrumarea unui profesor, conform programelor de
învățământ. Algoritmul de proiectare al unei lecții se bazează pe patru întrebări-cheie: Ce voi
face? (scop și obiective), Cum voi face? (strategii didactice), Cu ce voi face? (resurse
educaționale), Cum știu că voi atinge obiectivele? (strategii de evaluare).
Structura unei lecții trebuie să fie adaptată la specificul contextului de învățare. Proiectul
de lecție este împărțit în două părți: Partea generală (informații generale despre activitatea
didactică) și Partea analitică (detalierea desfășurării activității).
Momentele unei lecții includ: momentul organizatoric, captarea atenției, anunțarea
temei și obiectivelor, reactualizarea cunoștințelor, dirijarea învățării, fixarea conținutului,
obținerea performanței, asigurarea feedback-ului, evaluarea activității și încheierea lecției.
Există mai multe tipuri de lecții, printre care: lecția mixtă, lecția de comunicare/însușire
de noi cunoștințe, lecția de formare de priceperi și deprinderi, lecția de fixare și sistematizare
și lecția de verificare și apreciere a rezultatelor școlare.
Lecția mixtă are ca scop echilibrarea obiectivelor didactice și include comunicare,
sistematizare, fixare și verificare. Structura lecției cuprinde momentul organizatoric,
reactualizarea cunoștințelor, captarea atenției, comunicarea noilor cunoștințe, fixarea și
sistematizarea conținutului, obținerea performanței, evaluarea activității și încheierea lecției.
Lecția de comunicare/însușire de noi cunoștințe are ca obiectiv principal învățarea de
noi cunoștințe și urmează o structură mixtă. Aceasta include momentul organizatoric,
reactualizarea cunoștințelor anterioare, anunțarea temei și obiectivelor, transmiterea
cunoștințelor, fixarea conținutului, oferirea feedback-ului, evaluarea activității și încheierea
lecției.
Lecția de formare de priceperi și deprinderi se concentrează pe domenii specifice de
activitate și implică momentul organizatoric, precizarea temei și obiectivelor, prezentarea
cunoștințelor teoretice, intuirea materialului, analiza modelului educațional, explicarea și
demonstrarea acțiunii de executat, exersarea sub îndrumarea profesorului și independentă, și
evaluarea rezultatelor obținute.
Lecția de fixare și sistematizare consolidează și aprofundează cunoștințele anterioare,
completând eventualele lacune. Ea constă în recapitularea și restructurarea conținutului,
14
facilitând conexiuni și aplicarea cunoștințelor în contexte complexe. Structura lecției include
un moment organizatoric, precizarea conținutului și obiectivelor, recapitularea conținutului de
bază prin lucrări realizate de elevi și evaluarea activității acestora.
Lecția de verificare și evaluare a rezultatelor școlare urmărește evaluarea nivelului
de pregătire al elevilor și actualizarea cunoștințelor într-un context nou, având un impact
important asupra direcțiilor viitoare de învățare. Structura lecției include precizarea conținutului
verificat, verificarea conținutului, evaluarea rezultatelor și sugestii pentru remedierea lacunelor
și valorificarea conținuturilor actualizate în activitățile ulterioare

Proiectarea activității opționale în curriculum presupune elaborarea unor programe

opționale în funcție de interesele copiilor, necesitățile comunității și cu acordul părinților.
Curriculum-ul include două tipuri de curriculum: curriculum nucleu și curriculum la Decizia
Școlii (CDȘ). Curriculum-ul nucleu este trunchiul comun, obligatoriu, iar CDȘ reprezintă
ansamblul proceselor educative și experiențelor de învățare propuse direct de fiecare școală.
CDȘ poate fi de mai multe tipuri: aprofundare, extindere, opțională ca disciplină nouă sau
opțională ca temă integratoare. Procedura de elaborare a unui CDȘ implică avizarea
programelor opționale de către inspectoratul școlar și Ministerul Educației Naționale (MEN).
Pentru cadrele didactice debutante sau cu experiență redusă, se recomandă alegerea unui
opțional din oferta aprobată de MEN și ISJ. Selectarea activităților opționale necesită
parcurgerea mai multor etape, inclusiv prezentarea ofertei curriculare în ședințele cu părinții și
aprobarea programei opționale de către Consiliul de Administrație al instituției de învățământ.
Pentru aprobarea și avizarea unei programe de opțional, trebuie respectată o anumită
structură. Cadrele didactice trebuie să stabilească denumirea opționalului, tipul de activitate,
nivelul de grupă, durata desfășurării și abilitățile necesare cadrului didactic. Elementele
structurii includ argumentul, dimensiunile dezvoltării, comportamentele vizate, lista de
conținuturi, activitățile de învățare, modalitățile de evaluare și bibliografia. Responsabilitatea
implementării activităților opționale revine cadrelor didactice, directorului școlii și
inspectorului de specialitate, iar metodele și mijloacele didactice trebuie alese cu atenție pentru
a suscita interesul și a promova colaborarea între preșcolari, cadre didactice și părinți.
Opționalul are semnificații diferite pentru fiecare partener al educației. Pentru unitatea
de învățământ, reprezintă o modalitate de formare a identității și implementare a reformei
curriculare. Pentru profesori, evidențiază pregătirea profesională prin alegerea temei, selectarea
activităților și metodelor didactice potrivite. Pentru părinți, opționalul valorifică interesele și
aptitudinile copiilor, formând deprinderi și promovând valori. Principiile pe care se bazează
15
includ funcționalitatea, flexibilitatea, compatibilizarea, descentralizarea, interdisciplinaritatea
și decongestionarea curriculumului. Scopul activităților opționale la nivel preșcolar este de a
promova dezvoltarea globală a copilului, inclusiv creativitatea, dramatizarea, înțelegerea
emoțiilor, motricitatea și conștientizarea tradițiilor.
În cadrul proiectării didactice în grădinița din România, se organizează și evenimente
didactice speciale, precum serbări, expoziții, spectacole, în care copiii își pot demonstra
abilitățile și talentele. Aceste evenimente oferă oportunitatea copiilor de a se exprima și de a-și
dezvolta încrederea în sine, contribuind la formarea unei imagini pozitive despre ei înșiși și la
consolidarea relațiilor sociale.
Astfel, proiectarea didactică în grădinița din România este un proces complex și bine
structurat care implică o lectură personalizată a programei pentru educația timpurie, planificarea
tematică anuală, planificarea calendaristică săptămânală, proiecte tematice și proiecte de
activități didactice. Prin intermediul acestor elemente, educatoarele pot crea un mediu educativ
stimulant, adaptat nevoilor și particularităților copiilor, contribuind la dezvoltarea lor
armonioasă și formarea personalității în perioada preșcolară.

3. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢILOR DE ÎNVĂŢARE ÎN EDUCAŢIA

TIMPURIE
Organizarea activităților de învățare în educația timpurie joacă un rol crucial în
dezvoltarea copiilor și în crearea unei baze solide pentru educația lor viitoare. În acest sens, este
important să se acorde o atenție deosebită mediului educațional, ambianței psiho-relaționale,
modalităților de organizare a grupei, modelelor de aranjare spațială a grupei și activităților de
învățare cu grupa combinată.
Ambianța psiho-relațională în grădiniță este importantă pentru dezvoltarea personalității
copiilor de 3-6 ani. Relația educatoare-copil și climatul afectiv creat în grădiniță sunt elemente
esențiale pentru construirea unui mediu sigur și stimulant. De la intrarea în grădiniță, copiii
încep să se desprindă de relația exclusivă cu părinții și să dezvolte relații afective cu alți copii
și adulți.
Preșcolarii sunt ființe curioase și intuitive care explorează lumea din jurul lor prin
simțurile și interesele lor. Organizarea spațiului educațional în funcție de ariile de stimulare și
interesele copiilor și asigurarea accesului la materiale adecvate îi ajută să devină parteneri egali
în activități și să își dezvolte conduita socială. Exigențele psihopedagogice și ergonomice
privind organizarea grupei de copii în grădiniță se referă la aspectele de vârstă, relații sociale și
management al grupului. Grupa de copii este o formațiune psiho-socială care implică
16
interacțiunea și participarea activă a copiilor. Educatoarea joacă un rol crucial în grup fiind un
conducător, model și manager al grupei. Există două perspective de abordare a grupei de copii:
didactică și psihosocială. Organizarea activităților poate fi frontală, în grupuri sau individuală.
Organizarea grupei poate fi realizată în activități zilnice cu toată grupa, în grupuri mici,
în perechi sau individual. Aranjarea spațială a grupei poate fi în cerc, semicerc, clasă etc. Există
și opțiunea de organizare a unei grupe combinate, care cuprinde copii de niveluri diferite de
vârstă și dezvoltare. Toate aceste aspecte sunt luate în considerare pentru a asigura un mediu
propice pentru dezvoltarea și învățarea copiilor în grădiniță.
Tipurile de relații în grup includ intercunoaștere, intercomunicare, relații socio-afective
preferențiale și relații de influențare.
Dimensiunile managementului grupei de preșcolari sunt: ergonomică, psihologică,
socială, normativă, operațională și inovatoare-creativă.
Atitudinea educatoarei și relația sa cu copiii joacă, de asemenea, un rol crucial în
modelarea personalității copiilor. Adoptarea unui stil de relație educativă consecvent și
democratic le oferă copiilor un sentiment de securitate și siguranță de sine permițându-le să se
manifeste liber și să-și dezvolte o imagine pozitivă despre sine. Educatoarea poate interveni și
în dezvoltarea componentei intelectual-cognitive a copiilor susținându-i în procesul de
cunoaștere și motivându-i să exploreze și să învețe.
Evaluarea și aprecierea răspunsurilor și conduitei copiilor de către educatoare constituie
o sursă importantă de autocunoaștere pentru aceștia. Copiii preiau aceste aprecieri și le
transformă în repere de raportare la propria persoană și la ceilalți.
Prin desfășurarea activităților structurate în conformitate cu programa respectând
principiile didactice și adaptându-se la particularitățile copiilor, educatoarea evită
uniformizarea și cultivă o imagine pozitivă despre sine pentru fiecare copil. Totodată, se pune
accent pe coeziunea grupului și pe contribuția fiecărui copil la activități recunoscând importanța
componentei moral-sociale a personalității. Competența profesională a educatoarei este
esențială în asigurarea unei astfel de abordări.
Personalitatea copilului este rezultatul interacțiunii dintre factorii innăscuți și cei
dobândiți, sub influența modelelor și a practicii educative. Aceasta reprezintă dimensiunea
centrală a psihicului uman. Prin urmărirea etapelor cheie ale dezvoltării personalității copilului,
educatoarea poate evalua eficiența muncii sale și calitatea optimă atinsă de copil în fiecare
etapă.

17
 Activități de învățare cu grupa combinată
Activitățile de învățare cu grupa combinată din grădiniță reprezintă o modalitate
eficientă de dezvoltare a copiilor, în care aceștia au ocazia de a învăța și interacționa într-un
mediu divers și stimulant. Grupa combinată este formată din copii de diferite vârste și niveluri
de pregătire, oferindu-le oportunitatea de a învăța unii de la ceilalți și de a dezvolta abilități
sociale și intelectuale.
Un aspect important în organizarea activităților de învățare cu grupa combinată este
adaptarea programului și a metodelor de predare în funcție de nevoile și nivelurile de dezvoltare
ale copiilor. Educatorii își asumă rolul de a crea un mediu incluziv și de a oferi suport
individualizat pentru fiecare copil în parte.
Una dintre principalele beneficii ale activităților de învățare cu grupa combinată este
interacțiunea între copii de vârste diferite. Copiii mai mari își asumă rolul de mentori și pot să
îi ajute pe cei mai mici în procesul de învățare. Această interacțiune oferă oportunități de
învățare socială și emoțională, precum și dezvoltarea abilităților de comunicare și colaborare.
Activitățile de învățare cu grupa combinată se desfășoară într-un mediu flexibil și
interactiv. Educatorii utilizează diferite strategii didactice, precum învățarea prin joc, proiecte
de cercetare, activități practice și experiențe de învățare autentică. Aceste activități sunt adaptate
pentru a ține cont de interesele și nivelurile de dezvoltare ale copiilor din grupa combinată.
Un aspect important în activitățile de învățare cu grupa combinată este planificarea
diferențiată a activităților. Educatorii identifică nevoile și interesele individuale ale copiilor și
le oferă sarcini și provocări adecvate nivelului lor de dezvoltare. Astfel, fiecare copil are
oportunitatea de a progresa și de a-și atinge potențialul maxim. De asemenea, în activitățile de
învățare cu grupa combinată se acordă o atenție deosebită dezvoltării abilităților de învățare
autonomă și de gândire critică. Copiii sunt încurajați să exploreze, să descopere și să-și
formuleze propriile opinii și idei. Prin intermediul ghidării și sprijinului oferit de educatori,
aceștia devin autonomi și capabili să-și gestioneze propriul proces de învățare. În plus,
activitățile de învățare cu grupa combinată promovează diversitatea și respectul față de ceilalți.
Copiii învață să valorizeze diferențele și să interacționeze într-un mediu în care se promovează
egalitatea și inclusivitatea. Aceasta contribuie la formarea unei atitudini pozitive față de
diversitate și la dezvoltarea unor relații sănătoase și armonioase între copii.
Pentru a asigura succesul activităților de învățare cu grupa combinată, comunicarea și
colaborarea între educatori, părinți și comunitatea școlară sunt esențiale. Prin intermediul unei
colaborări strânse, se pot identifica nevoile individuale ale copiilor și se pot dezvolta strategii
eficiente pentru a le sprijini progresul în învățare.

18
 În concluzie, activitățile de învățare cu grupa combinată din grădinița din România
reprezintă o modalitate benefică de dezvoltare a copiilor. Aceste activități promovează
interacțiunea și colaborarea între copiii de diferite vârste, dezvoltarea abilităților sociale și
intelectuale, respectarea diversității și autonomia în învățare. Prin intermediul unei abordări
adaptate și a colaborării strânse cu părinții și comunitatea școlară, activitățile de învățare cu
grupa combinată contribuie la creșterea armonioasă și echilibrată a copiilor în grădiniță.

4. JOCUL ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE

Jocul este o activitate umană conștientă și are caracter universal, permanent și
polivalent. Acesta poate fi exprimat în diverse forme, cum ar fi jocurile de societate, jocurile de
cuvinte, jocurile de șah, jocurile olimpice și multe altele. În ceea ce privește clasificarea
jocurilor conform lui J. Piaget, acestea se împart în trei categorii principale.
a) Jocuri exerciții includ jocuri senzorio-motorii sau de mânuire, care implică
manipularea obiectelor, jocuri de combinații fără scop, care implică dezmembrarea și
reconstituirea obiectelor, jocuri de combinații de obiecte și acțiuni cu scopuri și ocuri de
exersare a gândirii, cum ar fi calamburii sau anagramările, realizate într-o formă ludică.
b) Jocuri simbolice includ jocurile cu o simbolistică conștientă, legate de diferite
aspecte ale vieții și jocurile cu o simbolistică inconștientă, care pot avea o valoare catartică sau
compensatorie.
c) Jocuri cu reguli: Aceste jocuri apar în perioada preșcolară și se dezvoltă pe parcursul
școlarității mici. Ele pot avea reguli spontane sau transmise de la o generație la alta. Pot fi de
tip senzorial, cum ar fi jocurile cu mingea sau cu bile, sau de tip intelectual, cum ar fi jocurile
cu cărți sau jetoane, și pot fi simple sau mai complexe.
Jocul activează funcțiile mentale și motrice la copii, iar funcția principală este realizarea
eului și manifestarea personalității.
Principalele funcții ale jocului sunt:
1. Funcția de cunoaștere, prin care copiii asimilează practic și mental
caracteristicile lumii și vieții, evidențiind amplitudinea caracteristicilor cognitive ale jocului pe
parcursul dezvoltării copilului.
2. Funcția de exersare complexă și stimulativă a mișcărilor, contribuind activ la
creșterea și dezvoltarea organismului. Această funcție este principală în copilărie și devine
secundară în perioada adolescenței, manifestându-se în jocurile de mișcare și în jocurile
sportive de competiție.
Funcțiile secundare ale jocului includ:

19
 a) Funcția de echilibru și tonifiere, prin caracterul activ și compensator al jocului față
de activitățile tensionale.
b) Funcția de compensare, legată de funcțiile catartice și proiective ale jocului, având
un rol important în compensarea tensiunilor din viața socială.
c) Funcția terapeutică, utilizată cu succes în cazuri maladive și în terapia copiilor cu
tulburări de dezvoltare. Jocul devine o formă de terapie integrată și poate fi utilizat în
recuperarea copiilor cu diverse deficiențe.
Jocul este, de asemenea, o formă de manifestare a copilului și un agent de transmitere a
ideilor, obiceiurilor și tradițiilor de la o generație la alta. Prin joc, copilul se distanțează de
realitatea obiectivă și se transpune într-o lume creată de imaginație și fantazie.
Noţiunea de activitate ludică nu este sinonimă cu jocul, ci se referă la categoria de
activităţi instructiv-educative specifice învăţământului preşcolar, cu accent pe promovarea
spiritului de joc. Componenta instructiv-educativă este susținută de obiectivele sistematice, în
timp ce componenta de joc se manifestă prin modul de desfăşurare, surprize, mişcare, relaxare
și participarea tuturor copiilor în ritmul lor propriu. În învățământul preșcolar, activitatea ludică
se realizează prin jocuri și activități ocupaționale, jocuri distractive, jocuri de mișcare și jocuri
libere. Activitățile la alegerea copiilor sunt libere și recreative, realizate prin joc și activități
ocupaționale. Activitățile ocupaționale pot fi propuse de educatoare sau inițiate de copii.
Aceste jocuri permit copiilor să se apropie de activitățile zilnice și practice și pot fi realizate în
grupuri mici, omogene, permitând tratamentul diferențiat al copiilor. Activitățile de învățare
dirijată includ jocul simbolic, care implică manipulare, imitare și creație, precum și jocul cu
reguli.
Jocurile contribuie la dezvoltarea copilului în multiple aspecte, cum ar fi spiritul de
observație, gândirea logică și creativă, imaginația, memoria și conduita morală. Astfel, jocul în
educația timpurie joacă un rol esențial în dezvoltarea copiilor și le oferă oportunități de învățare
și creștere într-un mod plăcut și interactiv.

Jocul didactic
Jocul didactic în grădiniță este o activitate dirijată și o metodă didactică utilizată în
cadrul altor activități obligatorii. Acesta implică gândirea în diferitele sale operații, cum ar fi
analiza, sinteza, comparația, generalizarea, memoria, atenția, spiritul de observație, voința,
imaginația și limbajul. Prin intermediul jocului didactic, educatoarea poate consolida, preciza
și verifica cunoștințele copiilor, extinzându-le sfera de cunoștințe.

20
 Jocul didactic are două componente: una informativă și una formativă. Componenta
informativă include conținutul jocului, sarcina didactică, regulile jocului și acțiunile de joc.
Conținutul jocului consolidează și verifică cunoștințele anterioare, dar poate și introduce noi
cunoștințe. Sarcina didactică implică rezolvarea unei probleme centrale, dezvoltând operații
intelectuale. Regulile jocului stabilesc modul de rezolvare a problemei și organizarea acțiunilor
de joc. Acțiunile de joc sunt mijloacele prin care jocul devine plăcut și distractiv, motivând
participarea și facilitând performanțele.
Jocul didactic are un caracter formativ prin exersarea senzațiilor și percepțiilor,
dezvoltarea gândirii și limbajului. Are valențe educative, influențând comportamentul copiilor
prin respectarea regulilor și învățarea conduitei civilizate. De asemenea, favorizează
socializarea. Materialele didactice trebuie să fie accesibile, simple, clare, atrăgătoare, vizibile
și cu valoare artistică.
Etapele jocului didactic includ organizarea jocului, explicarea și demonstrarea jocului,
jocul de probă, jocul propriu-zis și încheierea jocului. Organizarea presupune crearea unui cadru
adecvat și pregătirea copiilor pentru joc. Desfășurarea cuprinde prezentarea jocului,
familiarizarea copiilor cu acesta și implicarea lor activă. Încheierea constă în evaluarea și
sintetizarea rezultatelor obținute în timpul jocului, prin discuții, activități de relaxare sau
reflecție.
Funcțiile jocului didactic în educația timpurie sunt:
1. Funcția educativă: Jocul didactic permite copiilor să-și dezvolte abilitățile
cognitive, motorii, sociale și emoționale într-un mod plăcut și interactiv. Prin intermediul
jocului, aceștia învață noi cunoștințe și își consolidează cele existente, exersează memoria,
dezvoltă gândirea și își îmbogățesc limbajul.
2. Funcția formativă: Jocul didactic contribuie la formarea personalității copiilor,
dezvoltându-le abilități sociale, cum ar fi cooperarea, comunicarea și respectul față de ceilalți
participanți la joc. Copiii învață să lucreze în echipă, să își împartă rolurile și să se ajute
reciproc, contribuind astfel la dezvoltarea lor armonioasă și la formarea unei conduite morale.
3. Funcția de socializare: Jocurile didactice facilitează interacțiunea și relațiile
sociale între copii. Aceștia învață să respecte regulile, să-și exprime opinia și să asculte pe
ceilalți, să se adapteze la grup și să își dezvolte abilitățile de comunicare și cooperare.
4. Funcția de evaluare: Prin intermediul jocului didactic, educatoarea poate
evalua nivelul de înțelegere și aplicare a cunoștințelor și abilităților copiilor. Activitatea de joc
oferă oportunități de observare și evaluare a progresului individual al fiecărui copil,
identificându-se punctele forte și cele care necesită dezvoltare suplimentară.
21
 5. Funcția de relaxare și recreere: Jocul didactic oferă copiilor o pauză plăcută și
distractivă în cadrul activităților școlare. Aceștia se pot relaxa și se pot destinde prin intermediul
jocului, ceea ce contribuie la reducerea stresului și la menținerea motivației și a plăcerii în
procesul de învățare.
În concluzie, jocul didactic reprezintă o metodă eficientă de învățare și dezvoltare a
copiilor în cadrul învățământului preșcolar. Prin intermediul jocului, aceștia își dezvoltă
abilitățile cognitive, motorii, sociale și emoționale într-un mod plăcut și interactiv. Jocurile
didactice favorizează și dezvoltarea abilităților sociale, precum cooperarea, comunicarea și
respectul față de ceilalți participanți la joc, contribuind astfel la formarea unei conduite morale
și la dezvoltarea armonioasă a copiilor.

Jocul logico-matematic
Jocul logico-matematic în grădiniță reprezintă o activitate prin care copiii își dezvoltă
abilitățile de gândire logică și matematică într-un mod interactiv și plăcut.
Jocurile logice sunt clasificate în următoarele categorii: jocuri de construcții pentru
familiarizarea cu piesele și atributele lor, jocuri de mulțimi pentru înțelegerea formării
mulțimilor, jocuri de aranjare în tablou pentru dezvoltarea înțelegerii ordinei și succesiunii,
jocuri de diferențe pentru dezvoltarea abilității de a observa și găsi deosebiri, jocuri cu cercuri
pentru introducerea operațiilor matematice și logice, jocuri de formare a perechilor pentru
stabilirea corespondențelor între mulțimi, jocuri de transformări pentru înțelegerea conceptului
de funcție de transformare, și jocuri cu mulțimi echivalente pentru introducerea operațiilor
folosind proprietăți de echivalență.
Jocurile logico-matematice au următoarele funcții:
1. Dezvoltarea gândirii logice: stimulează gândirea logică, conexiunile și
rezolvarea problemelor într-un mod structurat și coerent.
2. Dezvoltarea abilităților matematice: îmbunătățesc recunoașterea numerelor,
ordonarea lor, rezolvarea de operații simple și înțelegerea conceptelor matematice
fundamentale.
3. Stimularea creativității și a imaginației: încurajează folosirea imaginației și
creativității în rezolvarea problemelor și explorarea conceptelor matematice.
4. Îmbunătățirea abilităților de rezolvare a problemelor: oferă oportunități de
dezvoltare a abilităților de analiză, identificare a strategiilor eficiente și găsire a soluțiilor
optime.

22
 5. Consolidarea încrederii și a înțelegerii de sine: contribuie la creșterea
încrederii în abilități și la dezvoltarea unei atitudini pozitive față de matematică și rezolvarea
problemelor

Jocurile senzoriale implică explorarea și interacțiunea copiilor cu diferite materiale

și stimuli senzoriali pentru a-și dezvolta abilitățile și experiențele senzoriale. Acest tip de joc
se clasifică în funcție de simțurile stimulate, cum ar fi tactil, vizual, auditiv, olfactiv și gustativ.
Funcțiile jocului senzorial includ dezvoltarea abilităților senzoriale și cognitive, stimularea
creativității și a imaginației, promovarea dezvoltării motorii fine și a coordonării, precum și
facilitarea comunicării și a relației cu mediul înconjurător.

Jocurile de creaţie sunt o activitate în care copiii sunt încurajați să-și folosească
imaginația și creativitatea pentru a produce lucrări și creații originale. El poate fi clasificat în
jocul de desen, pictură, modelaj, colaj, construcții sau alte forme de exprimare artistică.
Funcțiile jocului de creație includ dezvoltarea abilităților artistice și motorii fine, stimularea
imaginației și exprimării personale, dezvoltarea gândirii creative și a rezolvării de probleme,
încurajarea cooperării și comunicării în grup și cultivarea unei atitudini pozitive față de artă și
autoexprimare.

Jocurile de rol implică copiii care își asumă roluri și interpretează diferite scenarii.
Jocul de rol în grădiniță are următoarele etape: alegerea ipostazei și adaptarea conținutului,
atribuirea rolurilor și amenajarea spațiului, însușirea conținutului și desfășurarea jocului și
analiza și discuții pentru evaluare
Poate fi clasificat în jocuri de rol liber și jocuri de rol structurate. Jocul de rol are
multiple funcţii în dezvoltarea copilului: dezvoltă abilitățile sociale, emoționale și de
comunicare ale copiilor. Stimulează creativitatea, imaginația și abilitățile cognitive, cum ar fi
planificarea și rezolvarea de probleme. Copiii își descoperă interesele și pasiunile prin
intermediul jocului de rol. Această activitate are beneficii semnificative în dezvoltarea copiilor
în diverse domenii.

Jocurile dramatizare implică copiii care își creează și interpretează personaje în

scenarii imaginare. Desfășurarea acestui tip de jocuri implică o serie de cerințe: alegerea temei,
amenajarea simbolică a spațiului, repartizarea rolurilor prin respectarea preferințelor copiilor,

23
desfășurarea propriu-zisă cu interpretarea rolurilor cu intonație, gestică și mimică, aprecierea
activității prin evidențierea aspectelor pozitive și negative ale personajelor. Jocul se desfășoară
fie cu implicarea permanentă a cadrului didactic, fie prin coordonarea indirectă a acestuia, în
funcție de nivelul de vârstă al copiilor.Poate fi clasificat în dramatizare liberă și dramatizare
structurată. Jocul de dramatizare dezvoltă abilitățile sociale, emoționale și de comunicare ale
copiilor. Stimulează creativitatea, imaginația și abilitățile verbale. Copiii își exprimă emoțiile
și învață să colaboreze în echipă. Această activitate sporește încrederea în sine și dezvoltă
capacitatea de a se pune în pielea altora.

Jocurile de construcție se referă la activitatea în care copiii folosesc diferite materiale

pentru a crea și construi structuri și obiecte. Poate fi clasificat în construcție liberă și construcție
dirijată. Jocul de construcție dezvoltă abilitățile motorii fine, gândirea spațială și creativitatea
copiilor. Stimulează imaginația și rezolvarea problemelor, oferind oportunități de explorare și
experimentare. Copiii învață despre formele, culorile, dimensiunile și relațiile spațiale într-un
mod interactiv și plăcut. Această activitate încurajează colaborarea, comunicarea și dezvoltarea
abilităților sociale în timp ce copiii lucrează împreună la proiecte de construcție.

Jocurile de mișcare sunt o activitate ludică care implică participarea copiilor în diverse
activități fizice și exerciții. Acesta poate fi clasificat în jocuri cu mișcare liberă, jocuri de
coordonare și echilibru, jocuri ritmice și jocuri sportive. Funcțiile jocului de mișcare includ
dezvoltarea abilităților motorii, îmbunătățirea coordonării și echilibrului, creșterea nivelului de
energie și vitalitate, promovarea sănătății și a stării de bine, și stimularea socializării și a
interacțiunii între copii.

Jocurile sportive reprezintă o formă de activitate fizică și recreativă care implică

participarea copiilor în jocuri și activități sportive adaptate vârstei lor. Acesta poate fi clasificat
în jocuri de echipă, jocuri individuale și jocuri de coordonare și echilibru. Funcțiile jocului
sportiv includ dezvoltarea abilităților motorii și coordonării, îmbunătățirea stării de sănătate și
a formei fizice, promovarea colaborării și a spiritului de echipă, dezvoltarea abilităților sociale
și a fair-play-ului, și stimularea distracției și a bucuriei de a practica sportul.

Jocurile distractive reprezintă activități recreative și amuzante în care copiii se implică

pentru a se distra și a se bucura de experiențe plăcute. Acestea pot fi clasificate în jocuri de

24
mișcare, jocuri de echilibru și coordonare, jocuri de imaginație și creație, jocuri muzicale și
jocuri de echipă. Funcțiile jocurilor distractive includ dezvoltarea abilităților motorii și
coordonării, stimularea creativității și imaginației, promovarea socializării și colaborării,
îmbunătățirea comunicării și exprimării emoționale, și oferirea unei experiențe de bucurie și
relaxare pentru copii.

Jocurile cu text și cânt în grădiniță reprezintă activități care implică utilizarea de

versuri, poezii, cântece și scenarii în scopul dezvoltării abilităților de comunicare, exprimare
artistică și participare activă a copiilor. Aceste jocuri pot fi clasificate în jocuri de recitare, jocuri
de imitare și dramatizare, jocuri de cântat și jocuri de explorare a textului scris. Funcțiile
jocurilor cu text și cânt includ dezvoltarea abilităților lingvistice și de comunicare,
îmbunătățirea pronunției și vocabularului, stimularea creativității și imaginației, promovarea
exprimării artistice și culturale, și crearea unei atmosfere de bucurie și implicare în activitățile
educative.

Jocurile muzicale se prezintă sub forma unui ansamblu armonios de elemente

muzicale, ritmice, de mișcare și ludice împletite într-o formă accesibilă pentru învățare. Jocul
muzical se desfășoară în cadrul Domeniului Estetic și Creativ, în activitățile de educație
muzicală, în partea a doua după cântec sau audiție muzicală. Clasificarea lor este în funcție de
sarcina muzicală de îndeplinit: jocuri muzicale ritmice, jocuri muzicale pentru diferențierea
timbrului sunetelor, înălțimii sunetelor, durata acestora, jocuri muzicale pentru cunoașterea
tempoului sau de continuare a unor melodii. Durata jocului muzical este variabilă, fiind strâns
legată de grupa de vârstă căreia îi este adresat, de scopul urmărit, conținutul și tipul acestuia.
Indiferent de tipul de joc muzical, învățarea acestuia prevede următoarele etape: demonstrarea
jocului, executarea jocului împreună cu copiii, executarea jocului de către copii.
Exemple de jocuri muzicale:
• Jocuri pentru perceperea diferențelor de înălțime a sunetelor (Răspunde cântând,
Ține minte sunetul).
• Jocuri pentru perceperea intensității sunetului (Cum ai auzit? Cântă ca mine, tare-
încet).
• Jocuri pentru perceperea tempoului (Bate cum auzi, Mergi cum bat).

25
 EXEMPLE DE JOCURI

JOC DIDACTIC DLC GRUPA MICĂ

Titlul jocului: ,,Spune cum se face’’
Scopul jocului: formarea abilităților copiilor de a recunoaștere animalele și a reproduce
onomatopeele corespunzătoare glasului acestora
Sarcina didactică: recunoaşterea animalelor şi reproducerea onomatopeelor
corespunzătoare glasului acestora.
Regulile jocului: la privirea jucăriei sau a imaginii, copilul trebuie să imite glasul
animalului respectiv, iar ceilalţi copii trebuie să-l recunoască şi să-l denumească. La semnalul
dat, toţi copiii imită glasul animalului şi execută mişcări corespunzătoare acestuia.
Material didactic: animale-jucării sau imagini reprezentând câinele, pisica, oaia, calul,
găina, cocoşul, raţa, gâsca, vrabia, albina etc.
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului
Materialul necesar jocului va fi acoperit sau introdus într-un săculeţ (coşuleţ) pentru a
crea surpriza la prezentare şi a da posibilitatea să se perceapă pe rând fiecare animal al cărui
glas va trebui imitat. Copiii vor fi aşezaţi pe scăunele în jurul mesei cu materialul de joc.
În desfăşurarea jocului, se va asigura o anumită succesiune în prezentarea imaginilor
sau a jucăriilor, începând cu cele al căror glas este mai uşor de pronunţat (pisica) şi terminând
cu cele al căror glas (onomatopee) prezintă oarecare dificultate în reproducere. Se va urmări
sistematic ca reproducerea să se facă la început individual, apoi se va trece la pronunţarea în
mod individual cu copiii care întâmpină dificultăţi în pronunţarea unor sunete.
În complicarea jocului se modifică ordinea acţiunilor. Copiii ascultă onomatopeea
(reprodusă de educatoare, înregistrată pe bandă de magnetofon) apoi aleg animalul al cărui glas
l-au auzit şi-l reproduc individual sau în colectiv, după cum li se cere.

JOC DIDACTIC DLC GRUPA MIJLOCIE

Titlul jocului: ,,Săculețul fermecat’’
Sarcina didactică: denumirea corectă a obiectului scos din săculeţ, raportarea lui la alte
obiecte, de aceeaşi categorie.
Regulile jocului: copiii la care se opreşte săculeţul la semnalul educatoarei, scot
obiectul (imaginea lui), îl denumesc şi îl aşează la locul potrivit pa masă sau panou.

26
 Materialul didactic: un săculeţ de pânză de dimensiune mică în care se introduc jucării
sau alte obiecte de uz personal ca de exemplu: creion, cretă, cratiţă, batistă, chibrit, şerveţel,
prosop, solniţă etc.
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului
Înainte de începerea jocului educatoarea aşează pe panou sau pe mai multe mese câte
un obiect care să indice criteriul de clasificare a obiectelor găsite de copii în săculeţ. De
exemplu: masă pentru mobilier, o pisică pentru animale, pieptăne pentru obiecte de uz personal.
Rochiţă pentru obiecte de îmbrăcăminte. Se discută cu copiii ce alte obiecte pot fi aşezate alături
de cele aflate pe mese în funcţie de criteriul utilităţii.
În săculeţ vor fi introduse obiecte din categorii diferite. Ele vor fi date copiilor aşezaţi
în semicerc pentru a le trece din mână în mână. La semnalul educatoarei săculeţul se opreşte.
Copilul la care s-a oprit săculeţul trebuie să scoată un singur obiect; îl denumeşte şi-l oferă
vecinului cu rugămintea de a-l aşeza la locul potrivit. Acesta va căuta grupul de obiecte
corespunzător şi va motiva aşezarea efectuată.

JOC DIDACTIC DLC GRUPA MARE

Titlul jocului: ,,Cine spune mai multe’’?
Scopul jocului: dezvoltarea abilităților copiilor de a denumi corect obiectele scoase din
săculeț și de a le raporta la alte obiecte din aceeași categorie
Sarcina didactică: alegerea imaginilor corespunzătoare unor cuvinte care încep cu
sunetul dat şi pronunţarea corectă a cuvintelor.
Regulile jocului: la semnalul dat, echipele selectează din imaginile obiectelor primite
pe acelea a căror denumire începe cu sunetul dat. Câştigă echipa care în timupl acordat
selectează corect cele mai multe imagini.
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului
Fiecare echipă formată din 5-6 copii primeşte un coşuleţ cu 20-25 jetoane reprezentând
diferite obiecte cunoscute. Educatoarea va pronunţa un sunet de preferinţă din sunetele mai
dificil de pronunţat: c, g, r, s, ş, ţ, j, v, şi va cere copiilor să aleagă acele imagini care corespund
cuvintelor ce încep cu sunetul respectiv, de pildă s: sanie, sac, sapă, sacoşă, solniţă, scafandru,
scaun, scară etc. sau pentr g: gâscă, guler, gutuie, greblă, grădină, grâu; pentru ş: şarpe, şoşoni,
şosete, şorţ, şapcă, şoarece, şopârlă etc.
Copiii au un timp limitat pentru alegerea imaginilor. Pe rând fiecare copil din echipă va
fi solicitat să denumească o imagine din cele alese de echipa din care face parte. Se notează pe

27
echipe numărul răspunsurilor corecte sau al jetoanelor corect alese. În încheierea jocului se
stabileşte echipa câştigătoare totalizând punctele obţinute de fiecare echipă.

JOC DIDACTIC DOS- GRUPA MICĂ

De-a magazinul
Jocul "De-a magazinul"
Scopul: Verificarea și consolidarea deprinderilor de comportare într-un magazin;
educarea corectitudinii, cinstei și respectului pentru rând.
Sarcina didactică: să folosească corect formulele de politeţe de la intrarea până la
plecarea din magazin
Reguli: Copiii vin în grupuri de câte 2-3 și trebuie să salute, să ceară în mod politicos
jucăria, să stea la rând și să plătească corect. Dacă nu respectă regulile, nu li se eliberează marfa.
Material didactic: Jucării variate expuse în magazin.
Desfășurarea jocului: Scaunelele sunt așezate în semicerc, iar în cealaltă parte se
amenajează magazinul cu mese pe care se expun jucăriile. Limitele magazinului sunt marcate.
Educatoarea poate demonstra procesul de cumpărare a unei jucării, jucând rolul de vânzător și
cumpărător. Copiii pot fi și ei implicați în rolurile de ajutori de vânzător. Apoi, copiii se vor
juca pe rând rolurile de vânzători și cumpărători, respectând regulile și interacționând corect.
Variantă: Jocul poate fi adaptat în funcție de diferite tipuri de magazine cunoscute de
copii, cum ar fi alimentara, magazinul de confecții sau aprozarul.

Titlul jocului: Alege-ţi partenerul !

Scopul: stimularea năzuinţei de asociere, a dorinţei de a găsi un tovarăş ; educarea
atenţiei faţă de ceilalţi copii, formarea deprinderii de a ceda un obiect atractiv în favoarea unui
alt copil şi de folosi expresiile adecvate acestui moment.
Sarcina didactică: găsirea unei perechi dintre copiii din grupă; motivarea alegerii
prietenului (la grupa mare).
Regulile jocului: copilul care a primit de la educatoare o jucărie o oferă unui alt copil
şi se aşează împreună. Fiecare copil are dreptul să aleagă şi să fie ales numai o singură dată.
Material didactic : jucării diverse mai puţin folosite în jocul zilnic al copiilor.
Indicații pentru organizare și desfășurare:
• Jocul poate fi realizat în sala de grupă sau în curte, adaptând materialul și spațiul.
• Jucăriile sunt pregătite pe o masă și acoperite cu o pânză sau puse într-un sac
opac pentru a fi o surpriză pentru copii.

28
 • Copiii stau în cerc în jurul mesei.
• Educatoarea scoate câte o jucărie și o oferă unui copil, care alergă cu jucăria în
jurul cercului, în timp ce ceilalți copii scandează numele lui.
• La semnalul "Alege-ți partenerul", copilul se oprește în fața unui alt copil
preferat și îi oferă jucăria, invitându-l să se joace împreună.
• Copiii aleși sunt consultați dacă acceptă invitația de a se juca împreună.
• Cei doi copii se țin de mână și se îndreaptă spre un loc stabilit în prealabil pentru
a se juca liniștiți cu jucăria.
• Jocul se încheie când fiecare copil își găsește un partener.
Observații:
• Pentru un ritm mai alert, educatoarea poate oferi mai multor copii jucării odată
și se renunță la scandarea numelor copiilor.
• Jocul poate fi utilizat și în grupele mici, înainte de jocurile de dimineață, pentru
a încuraja interacțiunea între copii.
• Este important să se acționeze rapid atât în jocul independent, cât și în partea
introductivă a jocului, evitând timpii morți.
• Jocul poate fi adaptat pentru grupa mare, mai ales la începutul anului, prin
adăugarea cerinței de a motiva alegerea partenerului.

JOC LOGICO-MATEMATIC GRUPA MICĂ

Titlul jocului: ,,Sortarea culorilor’’
Scopul jocului: formarea abilităților copiilor de a recunoașter și asocia culorile
Pentru a-l juca, copiii se așează într-un cerc și extrag pe rând bilețele colorate dintr-o
cutie sau pălărie. Apoi, ei trebuie să spună culoarea bilețelului și să găsească o foaie colorată
corespunzătoare în jurul lor. Jocul continuă până când toți copiii au avut ocazia să extragă un
bilețel și să potrivească culorile. Ca variante de joc, se pot adăuga forme geometrice pe bilețele
și foile colorate, astfel încât copiii să potrivească atât culoarea, cât și forma. De asemenea, în
loc de culori și forme, se pot utiliza litere sau cifre, iar copiii trebuie să găsească litera sau cifra
corespunzătoare pe foaia colorată. Acest joc dezvoltă abilitățile logico-matematice ale copiilor,
le ajută să recunoască culorile și să facă asocieri între culori și obiecte.

29
 JOC LOGICO-MATEMATIC GRUPA MIJLOCIE
Titlul jocului: ,,Săculețul lui Moș Nicolae”,
Scopul jocului: formarea abilităților copiilor de a recunoaște și identifica
caracteristicile pieselor geometrice, precum mărimea, grosimea și culoarea.
Se intuiesc materialele necesare desfășurării activităților propuse. Copiii scot din
săculeț piese geometrice și trebuie să identifice mărimea, grosimea și culoarea acestora. Apoi,
cu ochii legați, extrag o piesă, o pipăie pentru a o identifica și o prezintă prin propoziții simple
și dezvoltate. Piesa este apoi așezată în coșul potrivit, iar fiecare câștig aduce un punct echipei.
După un joc de probă, copiii sunt împărțiți în două echipe și participă la un concurs în care
trebuie să identifice piesele și să răspundă corect la întrebări legate de caracteristicile acestora.
Se pune accent pe utilizarea unui limbaj matematic adecvat. Pe parcurs, se complică jocul prin
cerința de a deduce și culoarea pieselor prin eliminare. Jocul continuă până când prezintă interes
copiilor

JOC LOGIC GRUPA MICĂ

Titlul jocului: Ce daruri putem să oferim lui Radu şi Roxanei de ziua lor?
Scopul: dezvoltarea capacităţii de a selecta jucării în funcţie de modul de utilizare; de
a le clasifica după criterii simple (culoare, mărime); perceperea de către copii a unor operaţii
logice simple; educarea rapidităţii în acţiune, a grijii faţă de materialul cu care se acţionează.
Sarcina didactica: să raporteze corect jucăria primită în funcţie de sexul copilului
căruia i-o dă şi de modul de utilizare.
Regulile jocului: copiii trebuie să ducă jucăriile potrivite pentru un băieţaş şi cele
corespunzătoare unei fetiţe sau acele jucării care corespund criteriului stabilit de educatoare.
Material didactic: diferite jucării utilizate de băieţi (mijloace de locomoţia cu unele
accesorii, materiale de construcţie, trusă de tâmplar, trusă de poliţist, de aviator etc.) şi cele
utilizate de către fetiţe (păpuşi cu îmbrăcăminte, mobilierul, vesela păpuşii, trusa gospodinei
etc.); jucării comune ambelor sexe minge, unelte de grădină, cluburi etc..
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului
Jocul se poate desfăşura in mai multe moduri. Jucăriile pot fi împărţite copiilor astfel
încât fiecare copil să primească numai una. La semnalul educatoarei „Oferiţi daruri potrivite
pentru Radu” copiii care au jucării specifice băieţilor le vor aduce la, .masa pe care se află
păpuşă îmbrăcată în băiat Apoi se va cere să ofere darurile corespunzătoare Roxanei. Se
reîmpart de mai multe ori jucăriile, eventual se introduc şi alte jucării cu fiecare ocazie. În cu
jocului se pot introduce şi jucării pe care le pot folosi atât fetiţele cât şi băieţii. Acestea vor fi

30
aşezate pe o masă aparte, care este diferenţiată prin prezenţa a două păpuşi (fetiţă şi băiat).
În partea a doua a jocului se pot introduce noi criterii de clasificare : să se aducă la
masă toate jucăriile de culoare roşie, jucăriile care nu sunt albastre, jucăriile care nu sunt
păpuşi, jucăriile mari, jucăriile mici etc.
În încheiere se pot introduce fişe individuale, indicându-se copiilor să taie cu o linie
tot ce nu este jucărie sau să încercuiască (sublinieze) tot ce este jucărie.
Variantă
Jucăriile se află amestecate pe o masă din faţa copiilor. Copiii stau pe scăunelele
aşezate în formă de semicerc cât mai aproape mesele pe care se acţionează. Un copil va veni
la masa educatoarei, va alege o jucărie şi va întreba : „Cui putem să dăm această jucărie ?”.
Copilul numit de el va răspunde dacă poate fi oferită băiatului, fetiţei, amândurora sau
bebeluşului, apoi o va duce la mas; care se află numai păpuşa-băiat sau numai păpuşa-fată sau
o păpuşă fată şi una băiat, sau un bebeluş. În ultima, parte a jocului se aleg de către un grup de
copii jucăriile potrivite pentru băieţi apoi după ce se pun toate împreună, se aleg cele care ar
putea fi date fetiţei, apoi se adună din nou şi se aleg cele ce se dau atât fetelor cât şi băieţilor,
apoi se aleg cele potrivite bebeluşului.

JOC DIDACTIC PENTRU CUNOAŞTEREA MEDIULUI GRUPA MICĂ

Titlul: Cine a venit la noi ?
Scopul: verificarea şi sistematizarea cunoştinţelor despre animalele cunoscute
privind înfăţişarea, hrana şi foloasele pe care le aduc; formarea deprinderii de a descrie pe scurt
înfăţişarea unui animal folosind material intuitiv ; dezvoltarea capacităţii de a efectua legături
simple între cunoştinţe.
Sarcina didactică: recunoaşterea animalului după onomatopee. Denumirea şi
descrierea înfăţişării acestuia ; indicarea hranei necesare animalului corespunzător şi a unor
foloase pe care le aduce omului.
Regulile jocului: copilul va recunoaşte animalul după onomatopee. Cel indicat de
educatoare îl selectează din mulţimea de animale – jucării (sau a imaginilor lor) şi spune ce ştie
despre el.
La întrebările educatoarei : „Ce mănâncă ?” şi „Ce foloase aduce ?” răspunde alt copil
numit de ea. El alege jetonul care reprezintă hrana necesară animalului respectiv şi jetonul din

31
care se pot deduce unele foloase aduse de acel animal. Dă verbal precizările necesare şi aşează
jetoanele în faţa animalului respectiv (sau a imaginii acestuia).
Material didactic : animale – jucării sau mulaje (câine, pisică, vacă, iepure, găină,
cocoş etc.), jetoane reprezentând hrana fiecărui animal, jetoane reprezentând foloase aduse de
ele.
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului
Copiii ascultă onomatopeele fie imitate de educatoare, fie înregistrate pe disc sau bandă
de magnetofon, recunosc animalul, iar cel numit alege jucăria (sau imaginea) corespunzătoare
de pe masa educatoarei şi o descrie.
După descrierea acesteia un alt copil alege jetoanele reprezentând hrana specifică
animalului respectiv şi foloasele aduse de el, exprimă verbal ce conţin acestea şi le aşează în
dreptul animalului-jucărie (sau a imaginii lui).
Copiii vor imita în încheiere sunetele scoase de animalul descris, eventual unele mişcări
specifice (săritura iepuraşului, ciugulitul găinii etc.).
Variante
1) Educatoarea denumeşte animalul, copilul chemat alege jucăria ce-l reprezintă şi o
descrie. La întrebarea educatoarei : „Ce mănâncă ?”, alt copil denumeşte hrana potrivită şi apoi
alege jetonul pe care e desenată imaginea ei aşezându-l în faţa jucăriei respective. Se va proceda
asemănător şi pentru precizarea foloaselor aduse de acel animal.
2) Copiii primesc medalioane reprezentând unele imaginea a câte unui animal cunoscut,
altele hrana ce o consumă şi câteva imagini referitoare la foloasele pe care le aduc.
Cel care are imaginea unui animal va căuta copilul care poartă medalionul cu imaginea
alimentelor care constituie hrana sa şi pe cel ce poartă medalionul reprezentând foloasele ce le
aduce.

JOC DIDACTIC PENTRU CUNOAŞTEREA MEDIULUI GRUPA MIJLOCIE

Titlul jocului: Ce putem face ? (Ce face copilul ?)
Scopul: verificarea cunoştinţelor despre părţile corpului omenesc printre care se includ
şi organele de simţ, despre acţiunile şi funcţiile acestora ; educarea capacităţii de a stabili
legături corecte între părţile corpului, acţiunile şi funcţiile acestora ; precizarea unor reguli de
îngrijire a corpului omenesc.
Sarcina didactică: raportarea acţiunilor la părţile corpului cu care se execută.

32
 Regulile jocului: copilul indicat denumeşte partea corpului arătată de educatoare şi
execută o acţiune ce i se potriveşte. Alţi copii completează cu alte acţiuni corespunzătoare.
Sunt câştigătorii jocului copiii care au efectuat sau mimat cele mai multe acţiuni.
Material didactic: o planşă, diferite obiecte pentru sugerarea acţiuni de îngrijire a
corpului : foarfece, pieptene, săpun, perie, pahar, prosop, batistă, carte, creion, radio etc. ; buline
sau alte materiale mărunte (sâmburi, pietricele, beţişoare etc!) necesare ţinerii evidenţei
răspunsurilor corecte date de copii.
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului
Educatoarea indică pe corpul propriu, pe corpul unui copil, pe planşă sau pe desenul de
pe tablă o anumită parte a corpului. Copilul numit denumeşte ceea ce i s-a arătat şi execută o
acţiune corespunzătoare, de exemplu : închide, deschide ochii, priveşte în sus sau în jos sau pe
o carte, miroase a floare, respiră, şterge nasul cu batista, îşi piaptănă părul, bea apă, cântă,
vorbeşte, prinde cu mâna apucă, împinge, desenează, scrie, se spală, se îmbracă etc.
După ce copilul numit execută o acţiune la alegere, ceilalţi sunt stimulaţi să găsească
altele, care se potrivesc părţii de corp respective dându-li-se câte o bulină (sau alt material
mărunt) pentru fiecare răspuns corect.
În încheiere se stabilesc câştigătorii, ţinând seama de numărul cel mai mare de buline
obţinute.

Variante
1) Un copil execută o acţiune cu o anumită parte a corpului, ceilalţi copii trebuie să
găsească alte mişcări potrivite părţii sau organului de simţ respectiv.
2) Educatoarea execută prin intermediul unor personaje de la teatrul de păpuşi unele
acţiuni simple pe care copiii le denumesc precizând totodată cu ce parte a corpului s-a efectuat
acţiunea.

JOC SENZORIAL
Titlul jocului: „Ghicește ce ai gustat!”
Scopul jocului "Ghicește ce ai gustat!" este să dezvolte simțurile preșcolarilor, în
special gustul, mirosul și atingerea, și să îi ajute să recunoască diverse fructe de toamnă. Prin
legarea la ochi cu o eșarfă, preșcolarul va fi privat de vedere și va trebui să se bazeze doar pe
celelalte simțuri pentru a identifica fructul pe care îl gustă.

33
 Educatoarea va da preșcolarilor bucăți de fructe de toamnă, iar aceștia vor trebui să
ghicească ce fruct au gustat. Dacă preșcolarul nu reușește să ghicească, el poate cere indicii
suplimentare, cum ar fi să atingă fructul sau să îl miroasă. Un alt preșcolar se va alătura pentru
a verifica și confirma răspunsul corect.
Acest joc are mai multe beneficii educative. În primul rând, ajută la dezvoltarea
simțurilor și a abilității de a identifica și de a face distincții între diferitele arome și texturi ale
fructelor. În al doilea rând, promovează comunicarea și colaborarea între preșcolari, deoarece
aceștia trebuie să lucreze împreună pentru a găsi răspunsurile corecte. De asemenea, îi
încurajează pe copii să își exprime observațiile și impresiile legate de gust, miros și atingere.
Prin intermediul acestui joc, preșcolarii pot învăța într-un mod interactiv și distractiv
despre diversitatea fructelor de toamnă și să își extindă cunoștințele despre acestea.

JOC DE CREAȚIE
Titlul jocului: De-a veterinarul
Scop: Stimularea creativității și comunicării copiilor, exersarea comportamentului
civilizat.
Material didactic: Trusa "De-a doctorul", halat alb, animăluțe de pluș, coli, pix, bandaj.
Desfășurare: Educatoarea amenajează un colț tematic în sală, iar un copil devine medic
veterinar. Copiii aleg animale de pluș și devin însoțitori. Educatoarea simulează o discuție
telefonică cu medicul veterinar și apoi îi cere copiilor să ducă animalele la consultație. Copiii
așteaptă în sala de așteptare și intră pe rând în cabinet, discutând cu "medicul". Educatoarea
îndrumă comportamentul civilizat și atenționează copiii în acest sens. Când jocul devine
plictisitor, educatoarea discută cu copiii despre comportament și sugerează idei pentru viitoare
jocuri.

JOC DE ROL
Titlul jocului: ,,De-a doctorul’’
Scopul jocului: Consolidarea cunoștințelor și regulilor de comportament, dezvoltarea
abilităților de comunicare.
Material didactic: Trusa doctor, halate, bonete.
Desfășurare: Un copil devine doctor prin interviu și alege două asistente. Se
amenajează un cabinet și o sală de așteptare. Copiii-pacienți așteaptă în sală și intră pe rând în
cabinet, salută, prezintă simptomele și sunt consultați de doctor. Doctorul eliberează rețeta și

34
stabilește vizita la control. Asistenta notează în registru. Jocul continuă până când toți pacienții
au fost consultați. La final, toți pacienții primesc bomboane.

JOC DRAMATIZARE
Astăzi ne vom juca jocul "Ridichea Uriașă". Fiecare copil va alege un personaj din
poveste: moșul, baba, nepoțica, cățelușul, motănelul și șoricelul. Copiii vor îmbrăca
costumațiile corespunzătoare personajelor alese. Educatoarea va fi povestitoarea și îi va ghida
pe copii prin poveste. Fiecare copil va interpreta rolul personajului său cu expresivitate folosind
mimica și gesturile potrivite. Jocul se va repeta cu alți copii, care vor înlocui personajele din
poveste. La final, se vor face aprecieri generale și copiii vor fi încurajați să rețină povestea
pentru a o putea reprezenta în alte activități similare.

JOC DE CONSTRUCȚIE
Titlul jocului: Hai să construim
Scopul jocului: Dezvoltarea îndemânării, coordonării
Materiale : cuburi, băncuță de gimnastică
Copiii vor fi organizaţi pe două şiruri paralele, păstrându-se distanţa de un braţ între
copii. Fiecare copil ţine în ambele mâini câte un cub. În faţa primilor copii se va trasa pe sol o
linie cu creta, aceasta fiind linia de plecare. De la această linie şi perpendicular pe aceasta se va
aşeza pe sol, în faţa fiecărui şir de copii, câte o scândură de lăţimea indicată în temă. La capătul
opus şi în faţa fiecărei scânduri, se va desena cu creta un cerc, acesta fiind locul unde copiii vor
trebui să depună cuburile după parcurgerea traseului. Fiecare copil, după executare trece la
urma şirului respectiv.
Reguli:
1) Să plece la semnalul educatoarei.
2) Să meargă numai pe scândură.
3) Să nu se aşeze cubul în faţa cercului.

JOC DE MIȘCARE
Titlul jocului: Jos, sus
Scopul jocului: Dezvoltarea mobilităţii
Materiale: minge

35
 Copiii vor fi împărțiți pe echipe. Echipele, una lângă alta, au jucătorii aranjaţi în coloană
câte unul, cu distanţa dintre componenţii echipei de circa 1 metru. Primul jucător al fiecărei
echipe transmite, la un semnal, mingea în spate, pe deasupra capului său, iar al doilea o ia şi o
rostogoleşte mai departe, printre picioarele depărtate, celui din spatele său. În acest fel,
alternativ, mingea trece pe la toată echipa. Ultimul din echipă primind mingea, se duce cu ea în
faţa echipei şi o transmite în acelaşi mod, până ajunge iarăşi la ultimul jucător. Echipa ai cărei
jucători revin mai repede pe locul iniţial, câştigă jocul, care poate fi repetat de 2-3 ori.

JOC SPORTIV
Titlul jocului: Aruncă și ia
Scopul jocului: este de a dezvolta abilitățile motorii, coordonarea și spiritul de echipă
în rândul copiilor.
Se formează două șiruri egale de jucători, poziționate în spatele unei linii trasate la sol.
Primul copil din fiecare șir are în mână o minge. La semnal, aruncă mingea cât mai departe, iar
în momentul în care aceasta a atins solul aleargă și ia mingea aruncată de adversar și se întoarce
la echipa sa. Câștigă un punct pentru echipa sa cel care ajunge primul.

JOC DISTRACTIV
Titlul jocului: Zboară, zboară
Scopul jocului: este de a stimula mișcarea activă, coordonarea și distracția în rândul
copiilor.
Conducătorul jocului rosteşte rar câte un nume de animal, insectă, pasăre, de obiect.
Jucătorii trebuie să ridice ambele mâini dacă aud numele unei păsări, insectă sau obiect care
zboară. Cei care greşesc de trei ori primesc o pedeapsă sau sunt eliminaţi. Exemplu: Zboară,
zboară ... albina, ... Zboară, zboară ... maşina

JOC CU TEXT ȘI CÂNT

36
 Mișcări sugerate de text:
Deplasarea omizii: îndoirea și relaxarea degetului arătător al mâinii drepte
concomitent cu avansarea mâinii în aer;
Floarea întâlnită în cale: mâinile deasupra capului alcătuiesc un boboc de floare
închis;
Floarea mititică: poziția ghemuit;
Floarea mare și frumoasă: în picioare, pe vârfuri iar brațele execută o mișcare de
deschidere a "bobocului";
Servirea prânzului: mișcări de deschidere și deschidere rapidă a pumnilor orientați în
față;
Zborul fluturașului: deplasarea ușoară a brațelor în imitarea zborului.

JOC MUZICAL
Taraful Chiț
Se cântă:
Ne cunoaşte o lume întreagă
Noi suntem taraful Chiţ
Jucăuşi şi buni de şagă
N-avem frică de pisici

37
 Ref. : - Chiţ, chiţ, chiţ, n-avem frică de pisici
Chiţ, chiţ, chiţ, când nu sunt pe-aici.
Cu o cobză şi-o chitară
Cu-n ţambal şi-un contrabas
Ne distrăm seară de seară
Şi cântăm aşa pe nas
Ref.
La comanda PISICA!!! toţi copiii aleargă în cele patru colţuri ale terenului de joc, unde
au fost marcate căsuţele şoriceilor şi se ghemuiesc unul lângă altul. La comanda PISICA A
PLECAT, copiii revin în mijlocul terenului şi reiau joaca. Dacă pisica reuşeşte să prindă un
şoricel, înainte de a ajunge în căsuţă, schimbă rolul cu el şi jocul continuă

Relația joc-dezvoltare-învățare
Relația dintre joc, dezvoltare și învățare în educația timpurie a preșcolarului este una
esențială și complexă. Jocul reprezintă o componentă fundamentală a experienței copilului în
perioada preșcolară, având un impact semnificativ asupra dezvoltării sale cognitive,
emoționale, sociale și fizice.
Jocul oferă copiilor oportunitatea de a explora lumea din jurul lor și de a-și construi
cunoștințele și abilitățile într-un mod plăcut și interactiv. Prin intermediul jocului, copiii își
dezvoltă imaginația, creativitatea și abilitățile de rezolvare a problemelor. Ei pot explora diverse
roluri și situații, experimentând și învățând prin intermediul interacțiunii cu mediul și cu ceilalți
copii.
Dezvoltarea și învățarea în educația timpurie sunt strâns legate de joc. Jocul oferă
copiilor oportunitatea de a-și exersa abilitățile cognitive, precum atenția, memoria, gândirea
logică și rezolvarea de probleme. Prin joc, copiii își dezvoltă abilități motorii și coordonarea
fizică, experimentând mișcarea și activitățile fizice într-un mod plăcut și natural.
Jocul în educația timpurie are multiple funcții. În primul rând, jocul facilitează învățarea
prin motivare și implicare activă. Copiii sunt mai receptivi și interesați atunci când învățarea
are loc prin intermediul jocului, deoarece aceasta le oferă satisfacție și plăcere. Jocul îi
stimulează pe copii să exploreze, să descopere și să experimenteze, consolidând astfel învățarea.
În al doilea rând, jocul promovează dezvoltarea socială și emoțională a copiilor. Prin joc, aceștia
învață să coopereze, să comunice, să negocieze și să-și dezvolte abilitățile de relaționare. Jocul
de grup îi ajută să-și dezvolte abilitățile de colaborare și să înțeleagă regulile și normele sociale.

38
În plus, jocul oferă copiilor oportunitatea de a-și exprima emoțiile și de a-și dezvolta imaginația
și creativitatea. Ei pot crea și explora lumi fictive, experimentând diverse roluri și situații. Jocul
le permite să-și dezvolte imaginația și să-și exprime ideile și sentimentele într-un mod liber și
non-structurat.
În concluzie, relația dintre joc, dezvoltare și învățare în educația timpurie a preșcolarului
este una interconectată și deosebit de importantă. Jocul oferă o modalitate eficientă și plăcută
de dezvoltare și învățare pentru copii, contribuind la dezvoltarea lor cognitivă, emoțională,
socială și fizică. Prin intermediul jocului, copiii își construiesc cunoștințele și abilitățile, își
dezvoltă creativitatea și imaginația și învață să interacționeze și să colaboreze cu ceilalți.

6. MODALITĂȚI SPECIFICE DE REALIZARE A ACTIVITĂȚILOR

Modalitățile specifice de realizare a activităților în educația timpurie din România
includ:
a) Memorizarea are un rol important în dezvoltarea preșcolarilor contribuind la
formarea limbajului, dezvoltarea intelectuală și procesele psihice superioare ale acestora.
Procesul de memorizare cuprinde achiziția, reținerea și reactivarea informațiilor. Memorizarea
poate fi mecanică sau logică, involuntară sau voluntară, în funcție de nivelul de înțelegere și
intenție. Predarea poeziilor se adaptează vârstei copiilor, iar activitățile de memorizare includ
predarea, repetarea și verificarea/evaluarea. Etapele activității de memorizare includ
momentul organizatoric, captarea atenției, desfășurarea activității, învățarea pe fragmente
logice și obținerea performanței. Este important să se ofere aprecieri pozitive pentru stimularea
participării și însușirea textului.
Sugestii de conținut:
• Grupa mică: „Pentru ce să-ți fie frică” de Otilia Cazimir, „Batista”, „Robinetul” de
Dan Faur.
• Grupa mijlocie: „Vine ploaia” de G. Coșbuc, „Toamna” de Demonstene Botez,
„Scrisoare rândunici” de Florin Iordăchescu
. • Grupa mare: „Doi frați cuminți” de Elena Farago, „Balada unui greier mic” de G.
Topârceanu, „De pe-o bună dimineață” de O Cazimir, „Pe stradă” de Emilia Căldăraru.
b) Convorbirea reprezintă o activitate prin care copiii preșcolari se exprimă
independent, folosind cuvinte din vocabularul lor activ. Aceasta poate fi organizată în grupuri
mici sau individual, iar la grupa mare poate implica întreaga grupă de copii.

39
 Participarea la activitățile de convorbire implică concentrarea atenției, selectarea
cunoștințelor și utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate. Etapele convorbirii includ
planificarea activității, alegerea unei teme accesibile și atrăgătoare, precum și elaborarea unui
plan de întrebări adecvat temei.
Convorbirile pot fi clasificate în funcție de scopul didactic, cum ar fi convorbiri pentru
fixarea, convorbiri pentru sistematizarea cunoștințelor și convorbiri pentru verificarea
cunoștințelor. Convorbirea poate fi clasificată și în funcție de tematică, cum ar fi natura, viața
cotidiană sau viața socială.
Structura unei activități de convorbire include momentul organizatoric, captarea
atenției, anunțarea temei și a obiectivelor, desfășurarea activității prin adresarea succesivă a
întrebărilor și stabilirea concluziilor prin sintetizare. Conținutul poate fi fixat prin activități
suplimentare precum ghicitori, cântece sau dramatizări, urmate de aprecieri.
c) Povestirea și repovestirea sunt modalități esențiale în educația timpurie din
România. Povestirea constă în transmiterea unei povești către copii, folosind expresii și intonații
captivante și diverse mijloace precum cărți ilustrate sau păpuși. Repovestirea presupune redarea
conținutului poveștii de către copii, adaptată nivelului lor de dezvoltare și creativității proprii.
Aceste activități se clasifică în funcție de criterii precum vârsta, nivelul de dezvoltare și
tematica povestirii. Etapele de realizare includ selectarea și pregătirea poveștii, povestirea
propriu-zisă cu utilizarea intonațiilor și elementelor vizuale, discuții și întrebări pentru
implicarea activă a copiilor, activități de consolidare precum desenarea sau dramatizarea și, în
final, repovestirea în propriile cuvinte și imaginație.
Povestirea și repovestirea contribuie la dezvoltarea abilităților lingvistice și cognitive
ale copiilor, extinzându-le vocabularul, stimulându-le comunicarea, imaginația și gândirea
critică. Aceste activități oferă oportunități de expunere la valori, emoții și experiențe, facilitând
formarea personalității și înțelegerea lumii înconjurătoare.
d) Lectura după imagini constă în explorarea și interpretarea imaginilor prezentate
într-o carte, fără a se baza exclusiv pe textul scris. Copiii sunt încurajați să se folosească de
imagini pentru a crea și dezvolta propriile povești și idei, stimulându-și astfel gândirea critică
și capacitatea de exprimare. Analiza imaginilor în lectura după imagini se face de la planul
apropiat la planul îndepărtat. Pentru grupele mici, tematica lecturilor după imagini ilustrează
activități ale copiilor sau evenimente plăcute din viața lor. La grupele de 5-6 ani, temele
abordează un orizont mai larg de cunoștințe. Etapele activităților de lectură după imagini includ
momentul organizatoric, captarea atenției prin prezentarea imaginii sub formă de surpriză,
anunțarea temei și a obiectivelor, dirijarea învățării prin analiza liberă a imaginii și intuirea

40
dirijată. Obținerea performanței implică sinteza finală, iar asigurarea retenției și transferului se
poate realiza prin recitarea unei poezii, intonarea unui cântec sau jocuri în corelație cu tema.
Activitatea se încheie cu aprecieri verbale și stimulente.
e) Observarea în educația preșcolară este analiza detaliată a unui obiect, fenomen
sau ființă din mediul înconjurător având rolul de a dezvolta cunoașterea și percepția copiilor.
Aceasta se realizează prin analiză, comparație și clasificare.
Observarea poate fi clasificată în funcție de conținut, modul de organizare, durată și
materialul utilizat. Se pot face observări din natură sau ale vieții sociale, ocazionale sau
planificate, de scurtă sau lungă durată. Materialul utilizat poate fi natural, mulaje, jucării sau
vizite la obiective de interes social.
În planificarea activităților de observare, se ține cont de nivelul de vârstă al preșcolarilor.
La vârsta de 3-4 ani, se observă un singur obiect din mediul apropiat. La grupa mică se continuă
cu observarea unui singur element, iar la grupa mijlocie se poate face comparație între elemente
cunoscute și necunoscute. La grupa mare se extinde aria de observare și se introduc noi
informații. Observarea prin comparație poate fi realizată prin analiza separată a fiecărui
element, analiza detaliată a elementului necunoscut comparat cu unul cunoscut, compararea
simultană a elementelor sau comparația între un element prezent și unul absent. Pentru
preșcolari, se recomandă compararea simultană a elementelor, însoțită de analiză și evidențierea
asemănărilor și diferențelor. Succesul observărilor depinde de capacitatea copiilor de a percepe
și verbaliza ceea ce observă.
Etapele principale ale unei activități de observare sunt:
• Prezentarea obiectului de observat.
• Perceperea liberă a obiectului, exprimarea impresiilor imediate asupra obiectului
prezentat.
• Prezentarea sistematică a obiectului pe baza unui plan de întrebări și desprinderea
părților componente.
• Sintezele, generalizările asupra celor observat cu scopul de a reconstitui întregul pe
plan mintal.
f) Exercițiu cu material individual implică utilizarea materialelor și resurselor
adaptate vârstei și nivelului de dezvoltare al copiilor pentru a sprijini învățarea și dezvoltarea
lor. Aceste materiale sunt concepute pentru a dezvolta abilitățile cognitive, motorii, de limbaj,
sociale și emoționale ale copiilor într-un mod personalizat.

41
 Exercițiile cu material individual pot fi clasificate în funcție de obiective și conținut,
precum dezvoltarea abilităților de sortare, potrivire, asociere, matematice, lingvistice sau
stimularea creativității și imaginației.
Etapele de desfășurare a exercițiului cu material individual includ pregătirea
materialelor adecvate, prezentarea și explicarea activității copiilor, invitarea lor să exploreze și
să rezolve cerințele exercițiului, ghidarea și oferirea de feedback de către educator, precum și
finalizarea activității prin reflecție și discuții.
Această modalitate de activitate în educația timpurie oferă copiilor oportunități de
explorare, experimentare și învățare activă, contribuind la dezvoltarea abilităților cognitive,
motorii, de concentrare, de rezolvare a problemelor și de comunicare. Exercițiul cu material
individual încurajează dezvoltarea globală a copiilor într-un mod captivant și interacti
g) Jocul exercițiu constă în utilizarea jocului și a activităților ludice pentru a
sprijini învățarea, dezvoltarea abilităților și stimularea creativității copiilor. Prin intermediul
jocului, copiii explorează, experimentează și interacționează cu mediul înconjurător,
dezvoltându-și abilitățile cognitive, motorii, de limbaj, sociale și emoționale. Etapele de
realizare a jocului exercițiu pot varia în funcție de specificul activității și de obiectivele
urmărite. În general, acestea pot include pregătirea și organizarea jocului, prezentarea și
explicarea regulilor și a obiectivelor jocului către copii, desfășurarea jocului propriu-zis,
monitorizarea și ghidarea copiilor în timpul jocului, și încheierea jocului cu o discuție și
evaluare a experienței. Prin jocul exercițiu, copiii își dezvoltă creativitatea, abilitățile sociale,
cognitive și motorii, și se bucură de explorarea și descoperirea lumii într-un mod distractiv și
captivant.
h) Lectura educatoarei constă în prezentarea și citirea de către educatoare a
cărților, povestirilor sau textelor adecvate vârstei și nivelului de dezvoltare al copiilor. Scopul
este de a le oferi copiilor oportunități de a asculta și de a se familiariza cu limba scrisă, de a le
dezvolta vocabularul, de a stimula imaginația și de a le transmite informații și valori educative.
Etapele de realizare a lecturii educatoarei pot varia în funcție de textul selectat și de obiectivele
urmărite. În general, acestea pot include pregătirea textului și a materialelor adecvate,
prezentarea și introducerea textului către copii, citirea în mod expresiv și captivant a textului,
facilitarea discuțiilor și întrebărilor pe marginea poveștii, și concluzionarea cu o recapitulare și
o legătură cu alte activități sau teme.
i) Audiția reprezintă o modalitate specifică de realizare a activităților în educația
timpurie din România, care implică utilizarea sunetelor și muzicii pentru a stimula dezvoltarea

42
auditivă și creativitatea copiilor. Aceasta include ascultarea și explorarea diferitelor tipuri de
sunete, muzică și activități sonore adaptate nivelului lor de dezvoltare.
j) Pictura reprezintă o modalitate specifică de realizare a activităților în educația
timpurie din România, în care copiii își exprimă creativitatea și se dezvoltă prin intermediul
desenului și colorării. Aceasta implică utilizarea diferitelor materiale artistice, cum ar fi
creioanele colorate, acuarelele sau tempera, pentru a crea imagini și compoziții artistice.
k) Desenul reprezintă o modalitate specifică de realizare a activităților în educația
timpurie din România, în care copiii explorează și se exprimă prin intermediul liniei și formei.
Aceasta implică utilizarea creioanelor, markerelor sau cărbunelui pentru a crea imagini și
desene pe hârtie sau alte suporturi.
l) Modelajul reprezintă o modalitate specifică de realizare a activităților în
educația timpurie din România, în care copiii își dezvoltă abilitățile motorii fine și creativitatea
prin modelarea materialelor precum plastilina, lutul sau aluatul de modelaj. Aceasta implică
modelarea și manipularea materialelor pentru a crea forme și obiecte tridimensionale.
1. Pregătirea materialelor și spațiului de lucru, asigurându-se că copiii au acces la
materialele necesare, cum ar fi plastilina, lutul sau aluatul de modelaj.
2. Prezentarea și explicarea activității copiilor, inclusiv a regulilor de siguranță și a
obiectivelor urmărite.
3. Invitarea copiilor să exploreze și să modeleze materialele, încurajându-i să-și
folosească imaginația și creativitatea pentru a crea forme și obiecte tridimensionale.
4. Monitorizarea și ghidarea copiilor în timpul procesului de modelaj, oferindu-le
sprijin și îndrumare pentru a dezvolta abilitățile motorii fine și pentru a-și exprima ideile.
5. Finalizarea lucrărilor de modelaj și facilitarea discuțiilor și împărtășirii
experiențelor între copii, în scopul de a valoriza eforturile și creațiile lor.
m) Colajul reprezintă o modalitate specifică de realizare a activităților în educația
timpurie din România, în care copiii explorează și creează prin asamblarea diferitelor materiale
și obiecte pentru a realiza compoziții artistice. Aceasta implică utilizarea hârtiei colorate,
așchilor, stofei, panglicilor și a altor materiale pentru a crea imagini și colaje pe suporturi.
Colajul are aceleași etape ca și modelajul.

43
 6. STRATEGII TRADIȚIONALE ȘI MODERNE UTILIZATE ÎN
EDUCAȚTIA TMPURIE
Strategia didactică este un sistem complex și coerent de mijloace, metode, materiale și
alte resurse educaționale, având ca scop atingerea unor obiective. Ea ocupă un loc central în
activitatea didactică, deoarece proiectarea și organizarea lecției se realizează în funcție de
decizia strategică a profesorului. Strategia didactică este concepută ca un scenariu didactic
complex, în care sunt implicați actorii predării-învățării, condițiile realizării, obiectivele și
metodele vizate. Aceasta prefigurează traseul metodic cel mai potrivit, logic și eficient pentru
abordarea unei situații concrete de predare și învățare, având scopul de a preveni erorile,
riscurile și evenimentele nedorite din activitatea didactică.
Componentele ale strategiei didactice:
• Sistemul formelor de organizare și desfășurare a activității educaționale.
• Sistemul metodologic respectiv sistemul metodelor și procedeelor didactice.
• Sistemul mijloacelor de învățământ, respectiv a resurselor utilizate.
• Sistemul obiectivelor operaționale.
Caracteristici ale strategiei didactice:
• Implică pe cel care învață în situații specifice de învățare.
• Rationalizează și aduce conținutul instruirii la nivelul/după particularitățile
psihoindividuale.
• Creează premise pentru manifestarea optimă a interacțiunilor dintre celelalte
componente ale procesului de instruire.
• Presupune combinarea contextuală, originală, unică, uneori, a elementelor procesului
instructiv-educativ.
Tipuri de strategii didactice inductive, deductive, analogice și algoritmice.
Strategiile didactice sunt realizate cu ajutorul metodelor de predare și învățare
(informativ-participative, de studiu individual, de verificare și evaluare).
Strategia nu se confundă cu metoda sau cu metodologia didactică. Metoda vizează o
activitate de predare-învățare-evaluare. Strategia vizează procesul de instruire în ansamblu și
nu o secvență de instruire.
Metoda didactică este o cale eficientă de organizare și conducere a învățării, reunind
eforturile profesorului și ale elevilor pentru atingerea scopurilor învățământului. Ea reprezintă
modalitatea prin care elevii, sub îndrumarea profesorului sau independent, își însușesc și
aprofundează cunoștințe, dezvoltă priceperi și deprinderi intelectuale și practice, aptitudini și
atitudini.

44
 Funcțiile metodelor didactice sunt:
• Comunicativă: transmiterea de noi cunoștințe, abilități și atitudini.
• Cognitivă: dobândirea de noi cunoștințe, abilități și atitudini.
• Normativă: organizarea, dirijarea și corectarea continuă a procesului de
instruire.
• Motivațională: stimularea și menținerea interesului elevului, curiozității,
dorinței de cunoaștere și acțiune.
• Operațional-instrumentală: intermedierea accesului la cunoaștere între elev și
conținutul educațional.
• Formativ-educativă: exersarea și dezvoltarea proceselor cognitive și motorii,
împreună cu dobândirea cunoștințelor, formarea abilităților, dezvoltarea aptitudinilor, opinii,
convingeri, sentimente și calități morale.
Metodele didactice, atât tradiționale cât și moderne, joacă un rol crucial în educația
timpurie din România. Aceste metode sunt concepute pentru a sprijini dezvoltarea copiilor mici
într-un mod holistic, abordând aspecte cognitive, sociale, emoționale și fizice. În acest text,
vom explora atât metodele didactice tradiționale, care au fost utilizate de-a lungul timpului, cât
și pe cele moderne, care aduc o abordare inovatoare în procesul de învățare timpurie.
Metodele didactice tradiționale:
1. Expunerea: Această metodă implică prezentarea de către educatori a unui
volum semnificativ de informații într-un interval de timp limitat. Elevii sunt pasivi și ascultă
explicațiile prezentate de profesor. Deși poate fi eficientă pentru transmiterea cunoștințelor,
această metodă poate limita interacțiunea directă a copiilor cu materialul și poate promova
învățarea mecanică.
2. Observația: Metoda observației se bazează pe relația directă cu mediul
înconjurător. Copiii sunt încurajați să observe și să exploreze lumea din jurul lor, dezvoltându-
și astfel spiritul de observație și abilitățile de analiză și sinteză. Această metodă le oferă copiilor
o experiență concretă și contribuie la înțelegerea și aplicarea cunoștințelor.
3. Exercițiul: Această metodă implică acțiuni practice și fizice ale copiilor, care își
folosesc corpul și simțurile pentru a explora și învăța. Prin intermediul exercițiilor fizice, copiii
dezvoltă concentrarea, coordonarea și rezistența. Aceasta este o modalitate eficientă de a
combina învățarea teoretică cu cea practică și este frecvent utilizată în educația fizică și
pregătirea pentru scriere.

45
 4. Povestirea: Este o metodă predominant verbală, utilizată în educația preșcolară
pentru prezentarea textelor literare realiste sau fantastice. Se folosește în activități de dezvoltare
a limbajuluiși comunicării, precum și în unele activități muzicale și observarea naturii.
Povestirea poate fi utilizată la începutul jocurilor didactice sau în activități libere pentru a stârni
interesul copiilor. Pentru a respecta normele didactice, povestirea trebuie să folosească un
limbaj accesibil, clar, logic și expresiv. Conținutul povestit trebuie să fie selectat cu atenție,
reținând esențialul și renunțând la detalii care pot dificulta înțelegerea. Povestirea se bazează
pe materiale intuitive și stimulează imaginația copiilor, dezvoltându-le capacitatea de
combinare și captându-le atenția pe o perioadă de timp adecvată. Participarea "activă" a copiilor
poate fi asigurată în plan afectiv, cu educatoarea în centrul desfășurării povestirii
Metode de învățare centrate pe elev (moderne)
1. Metoda Răspunde, Aruncă, Interoghează (R.A.I.) este o abordare în care se
stimulează comunicarea și dezvoltarea abilităților elevilor prin întrebări și răspunsuri legate de
materia învățată. Elevii formează un cerc și aruncă o minge mică și ușoară între ei. Persoana
care aruncă mingea pune o întrebare despre lecția respectivă către colegul care o prinde. Acesta
răspunde la întrebare și aruncă mingea mai departe către alt coleg, punând o nouă întrebare.
Dacă un elev nu cunoaște răspunsul, iese din joc, iar răspunsul vine de la cel care a pus
întrebarea. Metoda R.A.I. facilitează verificarea cunoștințelor și consolidarea ideilor prin
interacțiunea și colaborarea elevilor.
2. Metoda Cubului presupune explorarea unui subiect din mai multe perspective,
promovând o abordare complexă și integratoare a temei. Aceasta implică realizarea unui cub
pe a cărui fețe sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică,
argumentează, anunțarea temei sau subiectul discutat și desfășurarea discuțiilor pe baza unor
întrebări ghidate despre tema sau subiextul abordat din perspectiva celor 6 sarcini scrise pe cub.
3. Turul galeriei presupune evaluarea interactivă și profund formativă a produselor
realizate de grupuri de copii.
a) În grupuri de trei sau patru, elevii lucrează mai întâi la o problemă care se poate
materializa într-un produs (o diagramă, de exemplu), pe cât posibil prestându-se la abordări
variate.
b) Produsele sunt expuse pe pereții clasei, ca într-o galerie de artă.
c) La semnalul educatoarei, grupurile se rotesc prin clasă, pentru a examina și a discuta
fiecare produs. Preşcolarii pot face comentarii, observații.
d) După turul galeriei, grupurile își reexaminează propriile produse prin comparație cu
celelalte și asistă la comentariile făcute pe produsul lor.

46
 4.Metoda învățării prin descoperire: Această metodă pune accentul pe experiența
directă a copiilor și pe explorarea activă a mediului înconjurător. Copiii sunt încurajați să facă
descoperiri și să formuleze ipoteze prin intermediul activităților practice și experimentelor.
Prin intermediul observației și a experimentării, copiii își construiesc propriile cunoștințe și
înțelegeri. Profesorii îi ghidează și îi susțin în procesul de descoperire, punând accent pe
întrebări provocatoare și facilitând reflecția și discuțiile în grup. Această metodă stimulează
curiozitatea, gândirea critică și rezolvarea de probleme a copiilor.
Tehnica didactică este combinarea practică a mai multor procedee didactice cu mijloace
specifice. Procedeul didactic este o particularizare a metodei și poate include tehnici și mijloace
pentru realizarea acesteia. Procedeele didactice sunt utilizate în procesul de învățare și pot fi
considerate componente ale metodei. Ele pot fi adaptate și reordonate pentru a crea noi metode.
Procedeul poate fi utilizat cu sau fără implicarea profesorului și poate influența calitatea
metodei. Majoritatea metodelor pot funcționa ca procedee convertibile în timpul procesului de
învățare, contribuind la atingerea obiectivelor didactice.
Mijloacele de învățământ sunt instrumente adaptate și selectate pentru a susține
procesul instructiv-educativ. Acestea includ materiale, dispozitive și aparate utilizate pentru
transmiterea informației și evaluarea rezultatelor. Mijloacele de învățământ îndeplinesc mai
multe funcții, cum ar fi cognitivă (facilitarea înțelegerii și asimilării informației), formativă
(dezvoltarea gândirii și a competențelor), demonstrativă (prezentarea aspectelor greu
accesibile), ergonomică (rationalizarea eforturilor), evaluare (obținerea de informații despre
performanțe) și estetică (cultivarea aprecierii estetice).
Mijloacele didactice în educația preșcolară sunt diverse și se adaptează la joc și la
abordarea ludică specifică acestei vârste. Aceste mijloace pot fi împărțite în trei categorii:
a) Materialele didactice propriu-zise includ tablouri, planșe cu imagini, jetoane cu
imagini, figuri geometrice pentru activități matematice, creioane, culori, acuarele, plastilină,
hârtie, lipici și alte materiale pentru activități manuale și plastice. Instrumentele muzicale,
costumele și măștile sunt folosite pentru dramatizări, iar materialele de construcții mici și
planșele individuale cu sarcini interdisciplinare sunt utilizate.
b) Mijloacele necesare desfășurării activității didactice includ casetofonul,
videoclipurile, televizorul, radio-ul, videoproiectorul, aparatul de proiecție a diafilmelor și
diapozitivelor, tabla magnetică, mobilierul adecvat pentru jocuri creative, evenimente festive și
biblioteca cu literatură pentru copii.
c) Mijloacele din realitatea înconjurătoare extind educația dincolo de grădiniță și
includ parcul, strada, pădurea, marea, râul, uzina și altele. Acestea oferă oportunități pentru
47
observație și explorare complexă. De asemenea, se utilizează filme, spectacole de teatru de
păpuși și cu actori, concerte și natura în toate frumusețile sale. Excursiile organizate sunt un
mijloc important în acest sens.

7. EVALUAREA ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE

Evaluarea în educația timpurie reprezintă un proces esențial pentru înțelegerea și
monitorizarea progresului și dezvoltării copiilor în vârstă de la naștere până la 7 ani. Evaluarea
educațională măsoară performanța școlară și își propune să evalueze nivelul de cunoștințe,
abilități și competențe ale elevilor. Evaluarea are multiple funcții, precum cea constatativă,
predictivă și diagnostică, și utilizează diverse forme și metode pentru a obține informații
relevante despre copii.
Funcția constatativă a evaluării constă în observarea și înregistrarea
comportamentelor, performanțelor și progresului copiilor în raport cu anumite standarde și
așteptări. Această funcție permite evaluarea stadiului de dezvoltare al copiilor și evidențiază
ceea ce aceștia au învățat și ce au realizat până în acel moment.
Funcția predictivă se referă la capacitatea evaluării de a oferi informații despre direcția
și potențialul de dezvoltare al copiilor. Prin evaluarea predictivă, educatori și părinți pot
identifica nevoile specifice ale copiilor și pot interveni în mod corespunzător pentru a susține
dezvoltarea acestora.
Funcția diagnostică are rolul de a identifica nevoile, dificultățile sau abilitățile
specifice ale copiilor și de a orienta procesul educațional în funcție de acestea. Evaluarea
diagnostică oferă informații detaliate și individualizate despre nivelul de dezvoltare al copiilor,
permițând intervenții personalizate și adaptarea programelor și activităților educative.
Evaluarea în educația timpurie utilizează diverse forme pentru a obține informații
relevante despre copii.
Evaluarea inițială are loc la începutul perioadei de educație timpurie și are scopul de a
evalua nivelul de dezvoltare și cunoștințele copiilor înainte de a intra în sistemul educațional.
Aceasta oferă o bază de referință pentru evaluarea ulterioară și planificarea intervențiilor
educaționale.
Evaluarea formativă sau continuă are loc pe parcursul întregii perioade de educație
timpurie și are ca scop monitorizarea progresului și dezvoltării copiilor în timp real. Aceasta se
bazează pe observații sistematice, analiza produselor activității copiilor și convorbiri cu scop
evaluativ. Evaluarea formativă oferă informații detaliate despre nevoile și progresul copiilor,
permițând educatorilor să ajusteze intervențiile și să ofere suport adecvat.
48
 Evaluarea sumativă sau cumulativă are loc la finalul unei perioade de educație
timpurie și sintetizează rezultatele și progresul copiilor. Aceasta poate include utilizarea
portofoliului copilului, care reprezintă o colecție sistematică de lucrări și activități realizate de
copil pe parcursul perioadei de educație timpurie. Alte metode de evaluare sumativă pot fi fișele
de apreciere a progresului copilului înainte de intrarea în clasa pregătitoare sau caietul de
observații, care conține înregistrări detaliate ale comportamentelor și progresului copiilor.
Metodele și instrumentele de evaluare utilizate în educația timpurie pot fi împărțite în
tradiționale și moderne. Acestea sunt utilizate pentru a obține informații despre progresul,
abilitățile și dezvoltarea copiilor în diferite domenii.
Analiza produselor activității este o metodă tradițională de evaluare care implică
examinarea și evaluarea produselor create de copii în cadrul activităților școlare. Aceasta poate
include desene, modele, lucrări scrise sau alte creații ale copiilor. Analiza produselor activității
oferă o perspectivă asupra capacităților și competențelor copiilor într-un mod concret și vizibil.
Observarea sistematică este o metodă modernă de evaluare care implică monitorizarea
atentă și înregistrarea comportamentului copiilor într-un mod planificat și organizat. Prin
observarea sistematică, se poate obține informații despre interacțiunile sociale, abilitățile
cognitive, comportamentul emoțional și alte aspecte ale dezvoltării copiilor. Această metodă
permite evaluarea în contextul activităților cotidiene și oferă o imagine completă a progresului
copiilor.
Convorbirea cu scop evaluativ este o metodă tradițională de evaluare care implică
dialogul direct între profesor și copil în scopul evaluării. Prin intermediul conversației,
profesorul poate obține informații despre cunoștințele, gândirea și înțelegerea copilului într-un
mod interactiv și personalizat. Această metodă facilitează feedback-ul imediat și oferă
oportunitatea de a ghida și sprijini în mod direct progresul copiilor.
Portofoliul copilului este o metodă modernă de evaluare care implică colectarea și
documentarea lucrărilor și realizărilor copiilor într-un portofoliu. Acesta poate include desene,
scrieri, proiecte, fotografii și alte materiale care demonstrează progresul și dezvoltarea copiilor
în diferite domenii. Portofoliul copilului oferă o perspectivă holistică asupra abilităților și
competențelor copiilor pe parcursul unui an sau mai mult, permitând evaluarea continuă și
reflectarea asupra progresului.
Reperele fundamentale în învățarea și dezvoltarea copilului de la naștere la 7 ani
sunt instrumente de evaluare care oferă indicații și criterii pentru evaluarea dezvoltării copiilor
în diferite domenii precum limbajul, gândirea, motricitatea sau abilitățile socio-emoționale.

49
Aceste repere sunt utilizate pentru a identifica progresele și nevoile de dezvoltare ale copiilor
și pentru a ghida practica educativă în funcție de acestea.
Fișele de apreciere a progresului copilului înainte de intrarea în clasa pregătitoare
sunt instrumente de evaluare utilizate în perioada preșcolară pentru a evalua cunoștințele și
abilitățile copiilor în vederea pregătirii pentru școală. Aceste fișe includ obiective și criterii
specifice și sunt completate de educatori sau părinți pentru a evalua progresul copiilor în diferite
domenii precum limbajul, matematica, științele sau abilitățile socio-emoționale.
Caietul de observații este un instrument de evaluare care permite înregistrarea
observațiilor și constatărilor privind comportamentul, dezvoltarea și progresul copiilor într-un
mod detaliat și sistematic. Acesta poate conține observații ale educatorilor, exemple de activități
sau demonstrații ale copiilor și alte informații relevante. Caietul de observații este util pentru
evaluarea continuă și monitorizarea progresului copiilor în timp.
Evaluarea în educația timpurie are un rol esențial în înțelegerea și susținerea dezvoltării
copiilor. Prin utilizarea unor forme adecvate de evaluare, precum evaluarea inițială, formativă
și sumativă, și prin utilizarea diverselor metode și instrumente, educatori și părinți pot obține
informații relevante despre copii, pot identifica nevoile specifice și pot oferi intervenții adecvate
pentru a susține dezvoltarea și învățarea copiilor în perioada crucială a educației timpurii.

50