PROBA ŞI ADAPTAREA COROANELOR

Anterior evaluării adaptării în cavitatea bucală, coroana sau partea

metalică a unei coroane mixte va fi curăţată cu ultrasunete sau jet cu aburi
pentru a îndepărta unele materiale cu care s-a intervenit asupra piesei
protetice, după care se va face dezinfecţia ei.
Piesele metalice turnate vor fi analizate din punct de vedere al:
 contactelor proximale
 integrităţii marginilor
 stabilităţii
 conturului extern
 adaptării ocluzale
 limitei cervicale
 adaptării interne

Lucrările protetice metalo-ceramice

 de obicei se face o evaluare separată a părţii metalice:

o integritatea marginilor
o stabilitate
o ocluzie
o conceperea (designul) punţii metalice în vederea aplicării ceramicii
 se mai poate realiza o evaluare în faza de biscuit a ceramicii, când se
recontrolează:
o integritatea marginală
o stabilitatea (pot apărea distorsiuni ale metalului în timpul coacerii
porţelanului)
o contacte proximale
 când coroana metalo-ceramică este finalizată, se apreciază, pe lângă
aspectele menţionate mai sus, şi :
o conturul porţelanului
o stabilitatea
o forma, nuanţa
o textura, glanţul
 Momentele clinice ale probei şi adaptării

 Îndepărtarea coroanelor provizorii

 cu pensa hemostatică
 cu cleşte tip Boade, forceps Beckhans
 îndepărtarea urmelor de ciment provizoriu de pe preparaţie
 cu sonda
 cu perie + pastă (pulbere + apă) – viteză mică, presiune
uşoară
 NU se netezeşte preparaţia – se pierde din retenţie (se va
netezi înainte de amprentare)
 spray aer-apă
 uscare cu aer
 Evaluarea punctelor de contact – localizare, mărime, intensitate
 un fir interdentar neceruit trebuie să treacă « relativ uşor »
 contact
 prea puternic – nu trece firul  corectare
 slab, absent – firul trece uşor  tasarea alimentelor

A. Contact prea puternic:

a. Restaurări complet metalice
 corectare cu o piatră
 identificarea contactului – hârtie de indigo, articulaţie, bandă
de mătase
 verificare
 netezire
b. restaurări din/cu porţelan
 identificarea contactului
 corectare cu piatră diamantată cilindrică
 după glazurare punctul de contact se poate modifica datorită
curgerii piroplastice a porţelanului
 dacă este necesară corectarea, suprafaţa va fi lustruită cu
gume siliconate impregnate cu diamant, pastă de lustruit
diamante

B. Deficienţe (contact slab, inexistent):

a. restaurări complet metalice

 coroane din aur
 se adaugă de obicei lipitură
 lustruire
 control în cavitatea bucală

2
 b. restaurări din/cu porţelan
 este necesară o ardere suplimentară
 în faza de biscuit, tehnic nu este o problemă să se adauge
porţelan, ci este doar problemă de timp
 coroana glazurată – se poate recurge la un porţelan cu punct
de ardere scăzut sau la un porţelan de « corecţie » : punct
de ardere < 850o
 când corecţiile sunt mici  nici un pericol
 când corecţiile sunt mari  ardere suplimentară care nu se
poate repeta de prea multe ori

 Integritatea marginală
 dacă fazele anterioare (clinice) s-au derulat corect, nu vor exista
diferenţe semnificative între adaptarea pe model şi în cavitatea bucală
 dacă există zone care împiedică o corectă inserţie (şi deci apare o
incorectă adaptare marginală), acestea pot fi evidenţiate utilizând :
ceară specială
pulbere abrazivă aplicată în interiorul coroanei
spray cu pulbere cu diverse culori
markeri hidrosolubili
elastomeri speciali
 nu există o metodă ideală, toate consumă timp
 elastomerii prezintă unele avantaje
silicon pastă-pastă
consistenţă scăzută (fluidă)
 o bună adaptare marginală ≈ 30 μm
 controlul cu sonda – 3 situaţii :
1. margine în exces  sonda este agăţată – se corectează
2. margine în minus (faţă de prag)  sonda nu se poate
« înfunda »
 diferenţă mică – se acceptă (cu riscuri)
 diferenţă mare – altă coroană
3. spaţiu la prag între coroană şi dinte
 sonda este agăţată şi nu se poate înfunda
 dacă inserţia este corectă şi apare această deficienţă –
altă coroană

Finisarea marginilor :
 Marginile subgingivale se finisează pe model. Adaptarea se poate
controla și cu Rx efectuată precimentare.
 Marginile supragingivale se pot finisa și în cavitatea bucală cu pietre fine,
gume, mișcate de-alungul marginii și.sau dinspre restaurare spre dinte.
 Zona proximală, cea mai sensibilă, cel mai frecvent loc de recidivă de
carie, de apariție a bolii parodontale.
3
  Observație !!
FINISAREA NU POATE CORECTA O RESTAURARE PROST ADAPTATĂ.

 Stabilitatea restaurării
 să nu basculeze
 să nu se rotească
 plusurile mici  se corectează
 deficienţele mari  altă coroană

 Ocluzie
 după inserţie, integritate marginală, stabilitate
 control static/dinamic
 coroanele în infraocluzie
- cu suprafaţă ocluzală metalică  altă coroană
- cu suprafaţă ocluzală porţelan  recoacere
 coroanele în supraocluzie
hârtie de articulaţie – localizarea contactelor și ajustarea
contactelor excesive cu diamante, pietre albe. Dacă se
intervine pe antagonist  acordul pacientului
banda de celuloid – folosită pentru a stabili prezenţa/absenţa
contactelor dento-dentare
se recomandă hârtie de articulaţie de mai multe culori,
aceeași grosime
 pentru coroanele ceramice
marcarea contactelor mai bună în faza de biscuit decât după
glazurare
după glazurare – mai pot fi necesae mici corecturi 
lustruire cu gume siliconate, pastă de lustruit diamante
 montarea în simulator
reînregistrarea RMM
remontarea modelelor
corectare pe model
control, adaptare în cavitatea bucală

RESTAURĂRILE CERAMICE

 prezintă unele aspecte suplimentare legate de probă, adaptare

 obţinerea unui bun rezultat estetic depinde de :
o conturul restaurării
o caracteristicile suprafeţei
o culoarea

4
a. conturul restaurării
 în faza de biscuit
se umezeşte – reflectă lumina ca lucrarea cu glanţ. Urmează :
controlul punctului de contact
adaptarea marginală
conturul 1/3 gingivale – corecturile necesare
porţelanul nu se corectează simultan cu metalul (pilitura de metal
poate afecta culoarea porţelanului – apar puncte închise la
culoare, după glazurare). Dacă nu se poate altfel – direcţia de
şlefuire va fi paralelă cu joncţiunea metal-ceramică.
pentru zonele proximale se va folosi un disc subţire, flexibil
echilibrare ocluzală (după glazurare din nou control ocluzal -
apare curgerea piroplastică)
marginile incizale – poziţia lor exactă va fi stabilită în cabinet -
de aceea tehnicianul va lăsa coroana uşor mai lungă
- ajutorul lucrărilor provizorii, modelelor pe care s-a realizat
modelarea diagnostică
- vizibilitatea incisivilor mand. 1-2 mm cu buza relaxată
curbura incizală max. paralelă cu curbura buzei inferioare, când
pacientul zâmbeşte
“F” – raportul margine incizală (lung.incisiv) – buză inf.
Incisivii laterali max. < 1-2 mm decât incisivii centrali max.
Aprecierea « spaţiului negativ » - de fapt aspectul ambrazurilor
incizale – separaţia dinţilor – prezentă/absentă  nenaturală
Marginea coroanei glazurate – reflectarea luminii

b. caracterizarea texturii de suprafaţă

 după aprecierea conturului se trece la duplicarea amănuntelor de
suprafaţă prezente la dinţii naturali ai pacientului
 se usucă dinţii
 se examinează cu atenţie
 se pot reda zone aplatizate, concave, perikinetic, alte defecte
 trebuie evitat « abuzul de caracterizare »

c. individualizarea şi glazurarea
 netezimea restaurărilor de porţelan depinde de glazurare
 la glazurare trebuie controlate şi timpul şi temperatura
 în timpul tratamentului termic glazurant, straturile superficiale ale
porţelanului se topesc uşor, umplând defectele de suprafaţă
 glazurarea să respecte recomandările producătorului
 supraglazurarea  aspect neplăcut, nenatural, sticlos
 subglazurarea şi recoacerea  mai puţin nocive decât
supraglazurarea
 după glazurare se lustruieşte metalul

5
  mai nou, unele mase ceramice pot fi lustruite
 porţelanul neglazurat, nelustruit  foarte abrazant
 colorarea externă a porţelanului – se aplică la suprafaţa porţelanului
 individualizarea presupune :
modificarea nuanţei
individualizare specifică (colorare proximală, fisuri, zone
hipocalcifiate)
efecte speciale (iluzii optice) pentru formă/poziţie

Cimentarea provizorie:

Indicaţii:
 restaurări multiple, de mare întindere
 când s-a adoptat o relaţie ocluzală terapeutică
 pentru verificarea funcţionalităţii
 pentru aprecierea fizionomiei

Precauţii:
 cimentarea să fie destul de fermă, dar să nu creeze dificultăţi la
îndepărtarea lucrării
 pastei ZOE i se poate adăuga vaselină pentru a face mai comodă
descimentara

Riscuri:
 accidente ale lucrării prin descimentare (fractură porţelan, deformarea
metalului)
 descimentare involuntară evoluţie mai lungă  carie

Materiale: paste ZOE, non-ZOE

Cimentarea definitivă:
 un moment foarte important al tratamentului
 poate compromite toate eforturile anterioare
 cimentarea:
o convenţională, clasică
o adezivă – integral ceramice, răşini compozite

Cimenturile dentare:

 folosite în general la cimentarea lucrărilor turnate

 constau, de obicei, într-un acid combinat cu un oxid metalic rezultând o
sare + apă (acid + oxid metalic  sare + H2O)
 mecanismul de priză constă în legarea particulelor de pudră neimplicate
în reacţie de matricea de sare

6
  substanţa rezultată este susceptibilă atacului acid, fiind într-un oarecare
grad solubilă în fluidul bucal
 un rezultat bun al cimentării clasice este condiţionat de buna adaptare a
restaurării la bont
 degradarea cimentării ar avea la bază mai degrabă acest mecanism de
disoluţie (dizolvare), independent într-o oarecare măsură de adaptarea
marginală, decât o dezintegrare fizică a cimentului

Cimentul fosfat de Zn
 rezistenţă convenabilă
 grosimea filmului (25 μm) în interiorul limitelor de toleranţă cerute pentru
restaurările turnate
 timp de lucru rezonabil (5’)
 excesul de material – uşor de îndepărtat – după priză
 gust acrişor
 efect toxic prin acidul fosforic
 dar efecte în limite acceptabile clinic asupra pulpei
 necesită protecţia pulpei în cavităţile profunde
 destul de larg utilizat şi astăzi

Cimentul policarboxilat de Zn
 biocompatilitate relativă (explicată prin mărimea moleculelor acidului
poliacrilic care nu pot pătrunde în canaliculele dentinare)
 chelează calciu realizând adeziune la dinte (nu şi la aur)
 vâscozitate crescută  greu de amestecat pentru neiniţiaţi
 tixotrop
 timp de lucru (2,5’) <decât la cimentul fosfat de Zn
 probleme la cimentări multiple
 surplusul mai greu de îndepărtat
 cimentări pe dinţi vitali, restaurări cu bună retenţie şi rezistenţă
 indicat pentru cimentări la copii (cameră pulpară mare)
Cimentul glass-ionomer
 aderă de smalţ, dentină
 bună biocompatibilitate
 eliberează fluor  efect anticariogenic
 posedă un grad de translucenţă  indicat la coroanele la care s-a folosit
tehnica marginii ceramice labiale
 proprietăţi mecanice mai bune decât precedentele
 nu este influenţat de un oarecare grad de umiditate
 unele produse sunt radioopace – permit deosebirea/observarea cariilor

ZOE ± EBA (acid 2-etoxibenzoic)

 biocompatibil, protector pulpar
 bună sigilare
 dar proprietăţi fizice inferioare
7
  surplusul – greu de îndepărtat de pe metal, acrilat

Cimenturi glass-inomeri modificate

 cu răşini
 combină adeziunea şi eliberarea de F a glass-ionomerilor cu rezistenţa
crescută şi solubilitatea redusă a răşinilor
 trebuie evitată cimentarea lucrărilor integral-ceramice asociindu-se cu
fractura acesteia, datorită, probabil, absorbţiei apei şi expansiunii
 larg utilizate astăzi

Răşinile
 contracţia mare la polimerizare şi biocompatibilitatea redusă au făcut să
fie puţin folosite pentru cimentare
 solubilitate redusă
 există variante îmbunătăţite pentru colaj, pentru integral-ceramice
 tind să aibă o grosime mare a filmului
 bondingul se realizează cu organofosfonaţi, HEMA (hidroxietil metacrilat)
sau 4-META (metaacriletil trimetilic anhidrida).