Introducere în Diagnosticul Economico-Financiar

Importanța Diagnosticului Economico-Financiar în procesul de decizie din întreprinderi

Investigarea situației economico-financiare presupune realizarea unui demers care, în

accepțiunea clasică, consacrată de Analiza Economico-Financiară, bazată pe cunoașterea relațiilor de
cauzalitate și a legilor interne care determină formarea și evoluția în timp a fenomenelor economice, cu
cea sistemică, orientată spre studierea coerenței acestora, într-un mediu economic dinamic, aflat în
continuă schimbare.

Abordarea permite o evaluare corectă a stării de fapt a unei întreprinderi, precum și

identificarea vulnerabilităților și oportunităților de dezvoltare, care constituie fundamentul deciziilor de
management.

Diagnosticul economico-financiar este un instrument cere permite managerilor să formuleze

judecăți de valoare calitative și/sau cantitative privind starea, dinamica și perspectivele activității
economico-financiare ale unei întreprinderi.

Analiza Economico-Financiară reprezintă un ansamblu de concepte, tehnici și instrumente

care asigură tratarea informațiilor interne și externe, în vederea formulării unor aprecieri pertinente
referitoare la situația economico-financiară a unei întreprinderi, la nivelul și calitatea performanțelor
acesteia, la gradul de risc la care aceasta este supusă într-un mediu concurențial dinamic.

Analiza Economico-Financiară integrează trei accepțiuni: analiza ca disciplină, analiza ca

activitate practică și analiza ca obiect de cercetare științifică.

Complexitatea Analizei Economico-Financiară este dată de faptul că, în economia reală:

- același efect poate fi generat de cauze diferite;

- efecte diferite se pot combina, conducând la o rezultantă a complexului de acțiuni care stau la
baza acestora;
- complexitatea şi intensitatea cauzei poate determina atât intensitatea fenomenului economico-
financiar, cât şi calitatea lui;
- în realitatea economică, însuşirile esenţiale se pot combina cu cele neesenţiale, secundare şi
intamplătoare;
- Întreprinderea care face obiectul analizei economico-financiare este o organizaţie socială, cu o
structură dinamică şi complexă.

De aceea, Analiza Economico-Financiară studiază mecanismele de formare şi evoluţie a

fenomenelor economice prin descompunerea acestora în structuri simple, şi determinarea factorilor de
influenţă, pentru fiecare dintre structuri. Descompunerea se face în trepte, de la complex la simplu,
pentru a identifica acele cauze care explică starea economico-financiară constatată la un moment dat,
un anumit nivel al performanţelor economico-financiare, sau evouţia acestora, după cum se prezintă în
figura 1.
 Figura nr.1: Modul de realizare a Analizei Economico-Financiare (atașată)

Sub-activități (A1, A2… An); Factori de grad 1; Factori de grad 2; Cauze finale

Elemente/sub-activități reprezintă părțile componente ale fenomenului economico-financiar analizat.

Factorii reprezintă forțele motrice care determină un fenomen, respectiv un rezultat economico-
financiar.

Cauzele finale reprezintă împrejurările care, în anumite condiții, explică apariția unui fenomen
economico-financiar, starea și respectiv evoluția acestuia. În orice sistem economic, există o dualitate a
oricărui fenomen economic şi implicit a diagnosticului acestuia, acesta fiind în acelaşi timp efectul unui
anumit număr de cauze, cât şi cauza finală a unui fenomen economico-financiar.

Diagnosticul înseamnă a identifica, variabilele cheie ale stării și dinamicii fenomenelor

economico-financiare, a studia interacțiunea dintre acestea în vederea identificării obiectivelor de
progres pentru o întreprindere.

Diagnosticul economico-financiar presupune unitatea următoarelor etape:

- identificarea disfuncționalităților și a oportunităților dintr-o întreprindere;

- analiza situației de fapt (prin calculul și analiza unui sistem de indicatori), căutarea cauzelor
interne și externe care au condus la situația constatată și stabilirea responsabilităților;
- propunerea programului de acțiune şi a măsurilor de redresare sau de ameliorare a
rezultatelor;
- aplicarea măsurilor propuse;
- controlul realizării obiectivelor de redresare sau ameliorare.

Având în vedere coerențele multiple și de natură diferită, se impune integrarea întregului demers
al analizei într-o viziune sistemică. Analiza economico-financiară este, înainte de toate, o știință a
interpretării, bazată pe un sistem de informații care trebuie culese, tratate și prelucrate. În condițiile în
care au fost utilizate informații fiabile și corecte, formularea unor judecăți de valoare pertinente depinde
de măsura în care analistul stăpânește teoria economică, cunoaște realitatea obiectivă, cât și de
experiența profesională. În practica curentă, termenul de diagnostic este frecvent înlocuit cu cel de
analiză sau de audit. Diagnosticul nu trebuie confundat cu analiza. Demersul diagnosticului se bazează
pe analiză.

Analiza economică presupune: Descompunere, Comparații și Interacțiuni,

care stau la baza determinării Oportunităților și Vulnerabilităților,

pe baza cărora,
Diagnosticul economico-financiar: identifică un avantaj concurențial prin comparații interne și
externe.

Rolul analistului constă în studierea și evaluarea obiectivă a unor stări și rezultate, în

identificarea factorilor și cauzelor acțiunii acestora în stabilirea punctelor forte și slabe ale
întreprinderii, în găsirea unor soluții pentru reglarea sau îmbunătățirea activității.

Pertinența Diagnosticului economico-financiar este condiționată de cunoașterea factorilor care

acționează asupra unui fenomen, a naturii acestora, a mecanismului prin care concură la forma
rezultatelor și prin care influențează evoluția acestora.

Factorii nu acționează izolat, ci interdependent, corelat într-un sistem de legături complexe.

Identificarea factorilor necesită cunoașterea modului de formare a rezultatelor economice, legăturilor
cauzale care au stat la baza formării acestuia, precum şi a mediului economic social și concurențial în
care activează întreprinderea diagnosticată.

Factorii sunt grupaţi după diferite criterii:

1. După conținutul/natura lor:

- tehnici,
- tehnologici,
- organizatorici,
- economici,
- social-politici,
- demografici,
- psihologici,
- naturali, etc
2. După caracterul factorilor în cadrul unei relații cauzale (care dă ordinea de analiză)
- Factori cantitativi, care au un rol principal în apariția fenomenului economic analizat, fiind
purtătorii materiali ai factorilor calitativi. În absența factorilor cantitativi, factorii calitativi și-ar
pierde semnificația, deoarece aceștia nu sunt de aceiași natură cu fenomenul sau procesul
economic analizat și nu se exprimă în aceiași unitate de măsură cu acesta.
- Factorii calitativi, care sunt de aceeași natură cu fenomenul analizat, şi, de regulă se exprimă
în aceeaşi unitate de măsură cu acesta. Factorii calitativi sunt multiplicați de factorii cantitativi
şi reflectă latura intensă a fenomenului sau procesului analizat.
- Factorii de structură intervin atunci când fenomenul analizat se exprimă prin mărimi agregate
şi exprimă raporturile cantitative dintre componentele acestor mărimi.
3. După modul în care acţionează:
- Factorii cu acţiune directă sunt acei factori care influenţează în mod direct modificarea unui
proces sau fenomen economic.
 - Factorii cu acţiune indirectă sunt acei factori care influenţează în mod indirect modificarea unui
proces sau fenomen economic; aceştia îşi transmit acţiunea asupra fenomenului economic prin alţi
factori, care pot fi direcţi sau indirecţi.

4. după gradul de sintetizare:

- factori simpli, care nu mai pot fi descompuşi
- factori complecşi, care sunt determinaţi trepte de agregare, de o serie de alţi factori complecşi sau
simpli.
5. în funcţie de efortul propriu al întreprinderii:

- factori interni, care sunt dependenţi de efortul propriu al întreprinderii şi îşi au originea în
eforturile depuse de întreprindere pentru utilizarea cât mai eficientă a patrimoniului său (timp de
muncă, productivitatea muncii, gradul de utilizare a capacităţii de producţie)

- factori externi, care sunt independenţi de efortul propriu al întreprinderii sunt factorii care ţin de
mediul economic, finaciar şi fiscal în care acţionează întreprinderea.

6. după posibilităţile de previziune:

- factori previzibili (cerţi sau determinabili), care acţionează în cadrul unor procese economice
controlate de către conducerea întreprinderii;

- factori imprevizibili, a căror acţiune se materializează în abateri de la desfăşurarea normală a unor

procese economice, sub impulsul unor forţe externe, necontrolabile (piaţa externă, forţe ale naturii).

7. după intensitatea acţiunii:

- factori dominanţi, a căror acţiune este hotărâtoare în obţinerea rezultatelor

- factori secundari, a căror influenţă nu este decisivă pentru obţinerea unui rezultat

8. după durata de exercitare a influenţei:

- factori de durată – cu acţiune continuă

- factori tranzitorii – cu acţiune discontinuă.

Organizarea activității practice de analiză si diagnostic economic-financiar

Realizarea obiectivelor analizei economico-financiare, fiabilitatea concluziilor sale

depind de modul de organizare a acesteia, atât la nivelul analistului, cât și al întreprinderii.
Analistul trebuie să se documenteze cu privire la sectorul de activitate în care se află
întreprinderea analizată, la firmele concurente, la conjunctura internă și externă, la contextul
local. Scopul documentării este, pe de o parte, de a facilita munca ulterioară, iar pe de altă
parte de a ușura comunicarea analistului cu personalul întreprinderii analizate.
Pentru întreprindere, un diagnostic realizat de un consultant extern are un cost
proporțional cu timpul consumat. De aceea, ea are interesul să-l pregătească prin: asigurarea
documentelor necesare, prin prepararea unei situații de sinteză privind dinamica și situația
performanțelor, prin punerea la dispoziție a tablourilor de bord.
Etapele activității practice de diagnostic:
a) Elaborarea planului de analiză, ce cuprinde obiectivele analizei, perioada de analiză,
locul de desfășurare, termenul de realizare a analizei. Conținutul concret al planului depinde de
obiectivele analizei, perioada de timp analizată, nivelul la care se va face analiza;
b) Cercetarea documentară este etapa intermediară în care se asigură baza de date
necesare investigării;
c) Verificarea informațiilor, care poate fi: formală (verificarea formei purtătorilor de a
informații), aritmetică (controlul calculelor), de fond (se verifică dacă indicatorii au fost calculați
prin respectarea normelor în vigoare) J
c) Prelucrarea informațiilor prin aplicarea metodologiei de analiză;
d) Elaborarea raportului final.

Raportul, ca singură dovadă a realizării diagnosticului respectiv, trebuie să

îndeplinească o serie de condiții de formă și de conținut, deosebit de importante pentru
imaginea persoanei (analistului) sau cabinetului în cauză.
Raportul de diagnostic se prezintă ca un text redactat de analist, care cuprinde în
proporție necesară exprimările cifrice și reprezentările grafice. Raportul este structurat
astfel:
I) partea introductivă, care cuprinde o precizare a condițiilor de realizare a analizei;

II) conținut:
a) faza descriptivă, în care se prezintă: volumul, structura și starea potențialului intern;
rezultatele obținute; comportamentul salariaților; contextul concurențial și tendințele pieței;
contextul economico-social-politic;
b) faza explicativă - în care sunt sintetizați factorii care au acționat, cauzele acțiunii
lor, punctele forte și slabe ale întreprinderii.
În această etapă, concluziile trebuie să fie logice, coerente, ierarhizate în funcție de
importanta și rolul lor în procesul de decizie. Analistul trebuie să evidențieze aportul
diferitelor compartimente, persoane, factori în obținerea rezultatelor și să delimiteze
rezultatele obținute prin efort propriu.

III) Propuneri și recomandări

Diagnosticul nu este un scop în sine, ci un mijloc de acțiune, de ameliorare a
rezultatelor, de progres. De aceea, fiecare propunere trebuie fundamentată, astfel încât să
permită răspunsul la următoarele întrebări:
pentru ce? cum? când? unde? cât?
 f) Comunicarea este o etapă de prezentare și discutare a raportului, respectiv a
recomandărilor, cu conducerea întreprinderii analizate.