06.10.2021, 19:27 Curtea de Apel ORADEA, Litigiu privind funcţionarii publici.

Anulare dispoziţie de imputare - SINTACT

Curtea de Apel ORADEA, Litigiu privind funcţionarii publici.

Anulare dispoziţie de imputare
Publicaţie:
Revista Romana de Dreptul Muncii 3 din 2020
Autor: Curtea de Apel ORADEA
Tip: Jurisprudenta

Litigiu privind funcţionarii publici . Anulare dispoziţie de imputare

Litigiu privind funcţionarii publici. Anulare dispoziţie de imputare

Legea nr. 188/1999, art. 84, art. 85
Dispoziţiile art. 84 şi art. 85 din Legea nr. 188/1999 au un caracter special şi derogator de la dreptul
comun, cu consecinţa inaplicabilităţii art. 2523 şi art. 2517 C. civ., invocate de recurentă, astfel că
dispoziţia de imputare trebuia emisă de conducătorul instituţiei publice în termen de 30 de zile de
la constatarea pagubei, această dată/perioadă neputând depăşi termenul de prescripţie de 3 ani,
care curge de la data producerii pagubei.
(C. Apel Oradea, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 155/2020,
www.portal.just.ro)
Din examinarea lucrărilor din dosar, Curtea a constatat următoarele:
1. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. (...)/CA/2019 din data de 14 octombrie 2019 pronunţată de Tribunalul (...) s-a admis
acţiunea formulată de reclamanta (R), în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Asistenţă
Socială şi Protecţia Copilului (...) şi în consecinţă s-a dispus anularea Deciziei de imputare nr. (...) din
15 februarie 2019, emisă de pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (...),
precum şi a răspunsului pârâtei nr. (...) din 26 martie 2019, privind soluţionarea plângerii prealabile
formulate împotriva Deciziei de imputare nr. (...) din 15 februarie 2019. A fost obligată pârâta să-i
plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum total de 1.550 lei, reprezentând taxă
judiciară de timbru şi onorariu avocaţial.
Analizând actele dosarului, Tribunalul a reţinut următoarele:
Prin Dispoziţia de imputare nr. (...) din 14 august 2018, emisă de Direcţia Generală de Asistenţă
Socială şi Protecţia Copilului (...) (fila 11), s-a dispus imputarea sumei totale de 325.302,64 lei de la
reclamanta (R), având funcţia de director general adjunct economic în cadrul instituţiei pârâte şi
calitatea de membru al comisiei de monitorizare a serviciilor externalizate, numită astfel prin
Dispoziţia nr. (...) din 29 decembrie 2011 a D.G.A.S.P.C. (...) (fila 83).
În motivarea Dispoziţiei de imputare nr. (...) din 14 august 2018, s-a menţionat că în anul 2015, s-au
efectuat plăţi nelegale în cazul contractelor încheiate cu SC „(S)” SRL, iar în perioada ianuarie 2011 -
2015, s-au făcut de asemenea plăţi nelegale în cazul contractelor încheiate de D.G.A.S.P.C. (...), cu
furnizorii privaţi de servicii sociale, producându-se astfel instituţiei, un prejudiciu total de
325.302,64 lei şi care s-a produs cu vinovăţie de membrii comisiei de monitorizare a serviciilor
externalizate, printre care şi reclamanta (R).
S-a arătat că la baza emiterii acestui act administrativ cu caracter individual a stat Decizia Curţii de
Conturi a României nr. (...) din 2 martie 2016, act în cuprinsul căruia, la pct. 2 s-a stabilit că nu s-au
respectat prevederile O.M.F.P. nr. 1792/2002 privind lichidarea cheltuielilor angajate de instituţie cu
serviciile sociale externalizate către furnizorii privaţi (asociaţii şi fundaţii), faptă prezentată detaliat la
pct. B.1.1. din cadrul procesului-verbal de constatare, anexă la raportul de audit.

https://sintact.ro/#/publication/151018613?keyword=Raspunderea civila a functionarilor publici&cm=SREST 1/6

06.10.2021, 19:27 Curtea de Apel ORADEA, Litigiu privind funcţionarii publici. Anulare dispoziţie de imputare - SINTACT

La pct. 5 din aceeaşi decizie s-a stabilit că au fost efectuate plăţi nelegale la lucrările de reparaţii
capitale executate de SC (S) SRL, constând în decontarea unor tarife orare privind manopera directă
în cuantum mai mare decât cel real, abatere prezentată detaliat la pct. B.1.3.1. din procesul-verbal
de constatare, anexă la raportul de audit.
Instanţa a reţinut că măsurile aferente stabilite de organele de control ale Curţii de Conturi, în urma
auditului financiar asupra contului de execuţie bugetară pe anul 2015 efectuate la Direcţia Generală
de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (...), au fost cele privind stabilirea întinderii prejudiciului, a
persoanelor răspunzătoare şi luarea măsurilor legale de recuperare a prejudiciului.
S-a arătat că reclamanta a contestat Dispoziţia de imputare nr. (...) din 15 februarie 2019 pe cale
administrativă, prin formularea plângerii prealabile, însă pârâta nu a dat curs solicitării de revocare
a actului contestat de reclamantă, emiţând în acest sens adresa-răspuns nr. (...) din 26 martie 2019
(fila 13).
Instanţa a precizat că reclamanta (R) a contestat dispoziţia menţionată, invocând pe de o parte
tardivitatea emiterii actului, raportat la dispoziţiile art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999,
republicată, prescripţia dreptului directorului instituţiei pârâte de a emite Dispoziţia de imputare şi
a recuperării sumelor imputate, iar pe de altă parte, motive de netemeinicie a acesteia.
S-a menţionat că s-a invocat totodată faptul că prin Decizia nr. (...)/CA/2019 pronunţată de Curtea
de Apel (...) în dosarul nr. (...)/2016, s-a anulat în parte Decizia nr. (...) din 2 martie 2016 a Curţii de
Conturi, în ceea ce priveşte constatările de la pct. 5 şi măsura cuprinsă la pct. II.3 din această
decizie.
Sub aspectul ultimului motiv de anulare a actului contestat, invocat de reclamantă, instanţa a
reţinut că prin Decizia nr. (...)/CA/2019 pronunţată de Curtea de Apel (...), a fost admis recursul
împotriva sentinţei nr. (...) din 7 decembrie 2018 pronunţată de Tribunalul (...), în dosarul nr.
(...)/2016, a fost admisă în parte acţiunea formulată de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi
Protecţia Copilului (...) în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României şi s-a anulat parţial
Decizia nr. (...) din 2 martie 2016 a Curţii de Conturi, în ce priveşte constatările de la pct. 5 şi măsura
cuprinsă la pct. II.3, aceste temeiuri fiind avute în vedere la emiterea actului administrativ cu
caracter individual reprezentat de Dispoziţia de imputare nr. (...) din 15 februarie 2019, contestată
de reclamantă, respectiv la imputarea sumei de 73.173,08 lei.
În considerentele deciziei menţionate, Curtea de Apel (...) a statuat că nu se poate reţine caracterul
nelegal al plăţilor efectuate de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (...),
privind efectuarea de plăţi nelegale la lucrările de reparaţii executate de SC (S) SRL, de vreme ce
reclamanta, acceptând oferta depusă de unul dintre ofertanţi, i-a plătit acestuia exact preţul stipulat
în contract, după executarea lucrărilor care formau obiectul acestuia.
Având în vedere că dispoziţiile şi măsurile stabilite de Curtea de Conturi a României la punctul 5,
respectiv pct. II.3 din Decizia nr. (...) din 2 martie 2016 (act principal), şi care au fost avute în vedere
la emiterea Dispoziţiei de imputare nr. (...) din 22 februarie 2019 (act subsecvent), au fost anulate de
instanţă, Tribunalul a precizat că nu mai există nici temeiul legal în baza căruia a fost emisă
dispoziţia de imputare a prejudiciului în sumă de 73.173,08 lei, contestată de reclamantă în cadrul
acţiunii pendinte.
Pe de altă parte, în acord cu poziţia exprimată de reclamantă, instanţa a constatat că Dispoziţia de
imputare nr. (...) din 15 februarie 2019, este şi tardiv emisă, raportat la dispoziţiile art. 85 alin. (1)
coroborat cu art. 84 lit. a) din Legea nr. 188/1999, republicată.
Prin urmare, s-a constatat că la baza emiterii dispoziţiei contestate în litigiu a stat, astfel cum rezultă
din considerentele actului administrativ contestat: Raportul comisiei nr. (...) din 15 februarie 2019 şi
Decizia Curţii de Conturi a României nr. (...) din 2 martie 2016 (filele 73-79), arătându-se că Decizia
Curţii de Conturi, referitoare la deficienţele consemnate în raportul de audit financiar nr. (...) din 10
februarie 2016, încheiat în urma acţiunii de audit financiar la Direcţia Generală de Asistenţă Socială
şi Protecţia Copilului (...), a fost comunicată instituţiei pârâte, de către Consiliul Judeţean (...) prin

https://sintact.ro/#/publication/151018613?keyword=Raspunderea civila a functionarilor publici&cm=SREST 2/6

06.10.2021, 19:27 Curtea de Apel ORADEA, Litigiu privind funcţionarii publici. Anulare dispoziţie de imputare - SINTACT

adresa nr. (...) din 2 martie 2016 (fila 72), luat fiind la cunoştinţă despre aceasta, la data de 4 martie
2016, când a fost înregistrată la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (...) sub
nr. (...) din 4 martie 2016.
Astfel, instanţa a subliniat faptul că termenul prevăzut pentru îndeplinirea măsurilor dispuse
conform deciziei obligatorii a fost de 30 de zile de la comunicarea deciziei, conform art. 85 alin. (1)
din Legea nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare, arătându-se că, constatarea
deficienţelor şi stabilirea prejudiciului, au fost stabilite prin Decizia Curţii de Conturi nr. (...) din 2
martie 2016, iar dreptul la restituirea prestaţiilor s-a născut la data la care această decizie a fost
comunicată cu instituţia pârâtă, respectiv 4 martie 2016.
În aceste condiţii, instanţa de contencios administrativ a apreciat că de la data comunicării Deciziei
Curţii de Conturi nr. (...) din 2 martie 2016 - data de 4 martie 2016, a început să curgă termenul de
30 de zile prevăzut de art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 a funcţionarilor publici , cu modificările
şi completările ulterioare, pentru recuperarea prejudiciului şi, respectiv, emiterea dispoziţiei de
imputare.
De asemenea, instanţa a precizat că Dispoziţia de imputare nr. (...), a fost emisă de către Direcţia
Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (...) la data de 15 februarie 2019, la aproape trei
ani de la momentul stabilirii pagubei imputate reclamantei şi de la luarea la cunoştinţă a acesteia
de către pârâtă. Astfel, s-a constatat nerespectarea în mod evident, de către pârâtă, a dispoziţiilor
speciale ale art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, privind termenul de emitere a deciziei de imputare.
2. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei Sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi
Protecţia Copilului (...), solicitând admiterea recursului şi modificarea în parte a sentinţei recurate, în
sensul anulării parţiale a dispoziţiei de imputare nr. (...) din 15 februarie 2019, respectiv doar în ceea
ce priveşte prejudiciul constatat ca urmare a plăţilor nelegale efectuate către SC (S) SRL.
În motivare, recurenta a arătat că raportat la tardivitatea, precum şi prescripţia dreptului de a emite
dispoziţia de imputare de către DGASPC (...), prima instanţă nu a mai analizat celelalte excepţii sau
motive de netemeinicie invocate şi a admis, în mod greşit, cererea de chemare în judecată a
reclamantei.
Recurenta a considerat decizia primei instanţe ca fiind netemeinică şi nelegală, raportat la starea de
fapt.
S-a considerat că referitor la prejudiciul rezultat din încheierea contractelor de lucrări cu SC (S) SRL,
acesta a rămas fără obiect nemaiexistând vreun prejudiciu de recuperat, motiv pentru care s-a
solicitat anularea parţială a dispoziţiei de imputare, respectiv în ceea ce priveşte recuperarea sumei
reprezentând prejudiciul constatat privind plăţi nelegale efectuate către SC (S) SRL.
S-a arătat că urmare a măsurilor dispuse de către Curtea de Conturi, recurenta a procedat la
îndeplinirea măsurilor dispuse de aceasta, iar prin Raportul nr. (...) din 17 ianuarie 2019 şi Raportul
nr. (...) din 14 februarie 2019 s-a stabilit un prejudiciu total în valoare de 698.631,71 lei.
Recurenta a menţionat că s-a decis imputarea prejudiciului membrilor comisiei, având în vedere că
prejudiciul se datorează îndeplinirii defectuoase a atribuţiilor de către membrii Comisiei de
monitorizare a activităţii furnizorilor privaţi de servicii sociale care au încheiat contracte de furnizare
servicii sociale cu D.G.A.S.P.C. (...), specialişti care aveau obligaţia de a monitoriza derularea
contractelor de furnizare servicii sociale.
În ceea ce priveşte fapta ilicită, s-a menţionat că aceasta rezultă din faptul că, în perioada 2012 -
2015, reclamanta, în procesul de monitorizare a derulării contractelor de furnizare de servicii sociale
încheiate cu Fundaţia “(F1)” şi Fundaţia “(F2)” a determinat gradul de diminuare a contravalorii
facturii, ca penalitate potrivit gradului de realizare a celor 37 indicatori lunari de monitorizare şi nu
în conformitate cu indicatorii de sinteză aşa cum este prevăzut în contractele de furnizare şi în

https://sintact.ro/#/publication/151018613?keyword=Raspunderea civila a functionarilor publici&cm=SREST 3/6

06.10.2021, 19:27 Curtea de Apel ORADEA, Litigiu privind funcţionarii publici. Anulare dispoziţie de imputare - SINTACT

caietele de sarcini, sau şi mai mult în cazul contractului nr. (...) din 23 aprilie 2015 încheiat cu
Fundaţia “(F1)” nu s-a aplicat penalitatea de 5% pentru cazurile de nerealizare a indicatorilor lunari
în totalitate, ci doar în procent mai mic sau egal cu 95%.
Totodată, s-a arătat că reclamanta nu a considerat, în calitate de membru al comisiei de
monitorizare, că este nevoie să solicite furnizorilor privaţi documente justificative privind
contribuţia proprie, considerând că nu are competenţa să solicite acest lucru şi nici nu există
prevederi contractuale în acest sens.
În privinţa existenţei prejudiciului, s-a precizat că nu există niciun dubiu, acesta fiind stabilit prin
Decizia nr. (...) din 2 martie 2019 a Camerei de Conturi (...), iar ulterior fiind stabilit de către
D.G.A.S.P.C. (...) un prejudiciu cert în sumă de 698.631,71 lei, din care suma imputată reclamantei
este de 252.129,56 lei, prejudiciu calculat proporţional cu perioada de monitorizare la care au
participat, arătându-se că sumele care au fost imputate fiecărei persoane, inclusiv şi reclamantei au
fost calculate proporţional cu perioada de monitorizare la care au participat.
Totodată, s-a considerat că, admiterea cererii de chemare în judecată pe motive de tardivitate şi
prescripţie a dreptului DGASPC (...) de a emite Dispoziţia de imputare este nelegală şi netemeinică,
întrucât potrivit prevederilor art. 2523 C. civ., prescripţia începe să curgă de la data când titularul
dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui.
Astfel, s-a conchis că, avându-se în vedere acea prevedere legală, dreptul la restituirea prestaţiilor s-
a născut la data la care Decizia nr. (...) din 2 martie 2016 a Camerei de Conturi (...) a fost comunicată
D.G.A.S.P.C. (...), respectiv 4 martie 2016, decizie prin care s-a stabilit că suma a fost nelegal plătită şi
încasată de către S.C. (S) S.R.L., în baza Contractelor de execuţie nr. (...) din 16 iulie 2015, nr. (...) din
2 noiembrie 2015, nr. (...) din 12 noiembrie 2015 şi nr. (...) din 16 noiembrie 2015, iar în ceea ce
priveşte Contractele nr. (...) din 28 noiembrie 2011 şi nr. (...) din 23 aprilie 2015 încheiate cu
Fundaţia “(F1)”, respectiv cu Fundaţia “(F2)”, în calitate de furnizori privaţi de servicii sociale s-au
efectuat plăţi necuvenite, rezultate din acceptarea la decontare şi plata unor cheltuieli cu serviciile
sociale mai mari decât cele legale.
De asemenea, recurenta a arătat că la data de 15 februarie 2019 s-a emis Dispoziţia de imputare nr.
(...), în baza Raportului nr. (...) din 15 februarie 2019 şi avându-se în vedere faptul că D.G.A.S.P.C. (...)
a cunoscut cauzarea prejudiciului la data de 4 martie 2016, iar dispoziţia de imputare s-a emis la
data de 15 februarie 2019, termenul de 3 ani prevăzut de Codul civil a fost respectat.
În drept, recurenta a invocat dispoziţiile art. 483 şi art. 488, C. pr. civ. şi art. 2523 C. civ.
3. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinare, intimata (R) a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea în
totalitate a sentinţei nr. (...)/CA din 14 octombrie 2019 pronunţată de Tribunalul (...) în dosar nr.
(...)/2019, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, intimata a arătat că înţelege să invoce nulitatea recursului solicitând să se constate că
recursul este nul avându-se în vedere faptul că motivele invocate nu se încadrează în motivele de
casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. pr. civ.
În ceea ce priveşte motivele arătate în cererea de recurs intimata a considerat că acestea nu sunt
întemeiate deoarece prin recurs, pentru prima dată, nu se poate solicita anularea parţială a
dispoziţiei de imputare nr. (...) din 15 februarie 2019 atâta vreme cât în faţa primei instanţe nu s-a
formulat o astfel de cerere, arătându-se că recurenta nu are nici interes în a solicita anularea
parţială a actului contestat din moment ce plăţile considerate nelegal făcute către S.C. (S) SRL nu
reprezintă prejudiciu, constatările în acest sens ale Curţii de conturi fiind anulate de către Curtea de
Apel (...) prin Decizia nr. (...)/CA/2019-R. De asemenea, s-a arătat că nu are nicio relevanţă anularea
parţială a dispoziţiei de imputare din moment ce prejudiciul nu mai există iar recurenta nu poate
pune în aplicare în totalitate dispoziţia de imputare.

https://sintact.ro/#/publication/151018613?keyword=Raspunderea civila a functionarilor publici&cm=SREST 4/6

06.10.2021, 19:27 Curtea de Apel ORADEA, Litigiu privind funcţionarii publici. Anulare dispoziţie de imputare - SINTACT

S-a arătat că în cea mai mare parte, motivele de recurs privesc problema pe fond, situaţie în care
acestea nu pot fi primite deoarece prima instanţă a admis acţiunea doar prin prisma excepţiilor
tardivităţii şi prescripţiei. În ceea ce priveşte criticile referitoare la excepţia de tardivitate, s-a
considerat că acestea nu pot fi primite deoarece prin întâmpinarea depusă la instanţa de fond
recurenta nu a formulat apărări în ceea ce priveşte această excepţie.
În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la aplicabilitatea prevederilor art. 2523 C. civ., s-a
considerat că acestea nu pot fi primite deoarece, în speţă, termenul de prescripţie este prevăzut de
Legea specială, Legea nr. 188/1999 la art. 85 alin. (3). În acest sens, s-a invocat şi Decizia nr. 19 din 3
iunie 2019 dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosar nr. 490/1/2019.
4. Soluţia instanţei de recurs
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile,
instanţa a reţinut următoarele:
Intimata-reclamantă (R) a investit instanţa de contencios administrativ, în condiţiile art. 109 din
Legea nr. 188/1999, cu o acţiune având ca obiect anularea Dispoziţiei de imputare nr. (...) din 14
august 2018, emisă de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (...), prin care a
fost obligată la plata sumei de 325.302,64 lei, reprezentând prejudiciu produs instituţiei publice prin
efectuarea, în calitate de director general adjunct economic, de plăţi nelegale în cazul contractelor
încheiate cu SC (S) SRL şi a unor contracte încheiate cu furnizorii privaţi de servicii sociale. Dispoziţia
a fost emisă în urma Deciziei Camerei de Conturi (...) nr. (...) din 2 martie 2016.
Sentinţa primei instanţe a fost criticată de recurenta-pârâtă din perspectiva motivului de casare
prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ., invocând, în esenţă, că dispoziţia de imputare a fost
emisă în conformitate cu prevederilor art. 2523 C. civ., respectiv în termen de 3 ani de la data când
titularul dreptului la acţiune a cunoscut naşterea lui, acest moment fiind cel în care a primit Decizia
nr. (...) din 2 martie 2016 a Camerei de Conturi (...), şi anume 4 martie 2016.
Criticile sunt nefondate pentru considerentele prezentate în continuare.
Cadrul normativ în temeiul căruia poate fi angajată răspunderea patrimonială a funcţionarului
public constă în art. 84 şi art. 85 din Legea nr. 188/1999, care au următorul conţinut (forma în
vigoare la 14 august 2018):
„Art. 84 Răspunderea civilă a funcţionarului public se angajează: a) pentru pagubele produse cu
vinovăţie patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionează; b) pentru nerestituirea
în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; c) pentru daunele plătite de autoritatea sau
instituţia publică, în calitate de comitent, unor terţe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti
definitive şi irevocabile.
Art. 85 (1) Repararea pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice în situaţiile prevăzute la art.
84 lit. a) şi b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a unui
ordin sau a unei dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după
caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situaţia prevăzută la lit. c) a aceluiaşi articol, pe
baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile. (2) Împotriva ordinului sau dispoziţiei de
imputare funcţionarul public în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ. (21)
Ordinul sau dispoziţia de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii
acţiunii la instanţa de contencios administrativ constituie titlu executoriu. (3) Dreptul conducătorului
autorităţii sau instituţiei publice de a emite ordinul sau dispoziţia de imputare se prescrie în termen
de 3 ani de la data producerii pagubei”.
Potrivit acestor norme, care au un caracter special şi derogator de la dreptul comun, cu consecinţa
inaplicabilităţii art. 2523 şi art. 2517 C. civ., invocate de recurentă, dispoziţia de imputare trebuie
emisă de conducătorul instituţiei publice în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, această
dată/perioadă neputând depăşi termenul de prescripţie de 3 ani, care curge de la data producerii
pagubei.

https://sintact.ro/#/publication/151018613?keyword=Raspunderea civila a functionarilor publici&cm=SREST 5/6

06.10.2021, 19:27 Curtea de Apel ORADEA, Litigiu privind funcţionarii publici. Anulare dispoziţie de imputare - SINTACT

Având în vedere aceste considerente de drept şi împrejurarea că recurenta-pârâtă a precizat că a

cunoscut producerea pagubei cel mai târziu la data de 4 martie 2016, când i-a fost comunicată
decizia Camerei de conturi (...), prin care s-a constat neregularitatea plăţilor imputate intimatei-
reclamante, Curtea a constatat că în mod corect a stabilit judecătorul fondului că dispoziţia de
imputare nr. (...) din 14 august 2018, contestată în cauză, a fost tardiv emisă, respectiv după
împlinirea termenului prevăzut de art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, impunându-se anularea
acesteia ca nelegală.
Criticile recurentei-pârâte care vizează temeinicia în parte a dispoziţiei de imputare, respectiv în
ceea ce priveşte suma imputată cu titlu de plăţi nelegal efectuate în cazul contractelor încheiate cu
furnizorii privaţi de servicii sociale Fundaţia “(F1)” şi Fundaţia “(F2)”, nu se impun a fi analizate în
recurs având în vedere considerentele mai sus expuse cu privire la legalitatea soluţiei de anulare ca
tardiv emis a actului contestat, fără a se mai ajunge, în primă instanţă, la examinarea motivelor şi
apărărilor de fond ce vizau prejudiciul mai sus menţionat.
Pentru aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) C. pr. civ., Curtea a respins ca nefondat recursul
declarat de recurenta-pârâtă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (...)
împotriva sentinţei nr. (...)/CA/2019 din data de 14 octombrie 2019 pronunţată de Tribunalul (...), ce
a fost menţinută în totalitate.
Reţinând culpa procesuală a recurentei, în baza art. 453 alin. (1) C. pr. civ. aceasta a fost obligată să
achite intimatei suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu
avocaţial justificat cu chitanţa depusă la dosar (fila 18).
Publicat în "REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII" cu numărul 3 din data de 30 iunie 2020

https://sintact.ro/#/publication/151018613?keyword=Raspunderea civila a functionarilor publici&cm=SREST 6/6