O planetă este un corp astronomic care orbitează o stea sau o rămășiță stelară, care este suficient de

masivă pentru a fi rotunjită de propria sa gravitație[1], nu este suficient de masivă pentru a provoca
fuziunea termonucleară și și-a curățat regiunea vecină de planetezimale.[b][2][3]

Termenul de planetă este vechi, având legături cu istoria, astrologia, știința, mitologia și religia. Cinci
planete din Sistemul Solar sunt vizibile cu ochiul liber. În multe culturi timpurii, acestea erau considerate
zeițe. Pe măsură ce cunoștințele științifice avansau, percepția umană asupra planetelor s-a schimbat,
încorporând o serie de obiecte disparate. În 2006, Uniunea Astronomică Internațională (IAU) a adoptat
oficial o rezoluție care definește planetele din Sistemul Solar. Această definiție este controversată,
deoarece exclude multe obiecte ale masei planetare în funcție de unde sau ce orbitează. Deși opt dintre
corpurile planetare descoperite înainte de 1950 rămân „planete” sub definiția actuală, unele corpuri
cerești, cum ar fi Ceres, Pallas, Juno și Vesta (fiecare obiect din centura de asteroizi solari) și Pluto (primul
obiect trans-Neptunian descoperit), care au fost considerate cândva planetele de către comunitatea
științifică, nu mai sunt privite ca planete sub definiția actuală.

Planetele din astrologie au o definiție diferită.

Ptolemeu a gândit un sistem în care planetele orbitează Pământul în mișcări deferente și epiciclice. Deși
ideea că planetele orbitau Soarele fusese sugerată de mai multe ori, abia în secolul al XVII-lea această
opinie a fost susținută de dovezi din primele observații astronomice cu telescopul, realizate de Galileo
Galilei. Cam în același timp, prin analiza atentă a datelor observaționale pre-telescopice colectate de
Tycho Brahe, Johannes Kepler a descoperit că orbitele planetelor erau eliptice și nu circulare. Pe măsură
ce instrumentele de observare s-au îmbunătățit, astronomia a observat că, la fel ca Terra, fiecare dintre
planete se rotea în jurul unei axe înclinate în raport cu polul său orbital, iar unele aveau aceleași
caracteristici precum calote glaciare și anotimpuri. Încă din zorii epocii spațiale, observarea atentă a
sondelor spațiale a constatat că Pământul și celelalte planete au caracteristici precum vulcanismul,
uraganele, plăcile tectonice și chiar hidrologia.