Contraceptivele orale reprezintă o metodă contraceptivă de utilizat pe termen lung, ce conțin

hormoni meniți să împiedice apariția unei sarcini nedorite, cu menținerea unui ciclu menstrual
stabil. Contraceptivele orale combinate conţin doze mici din 2 hormoni care mimează
acţiunea hormonilor naturali din corpul femeii (estrogenului şi progesteronului).
Contraceptivele orale acţionează în principal prin prevenirea ovulaţiei, dar influențează și
implantarea uterină, ingreunând mobilitatea spermatozoizilor.
Impactul contraceptivelor orale este cunoscut de mulți ani, prin afectare în mod semnificativ
asupra majorității parametrilor hemostatici.
În primul rând este afectată coagularea sângelui prin creșterea fibrinogenului plasmatic și a
activității factorilor de coagulare, în special a factorilor VII și X; antitrombina III, au loc
scăderi ale nivelurilor proteinelor anticoagulante antitrombină și proteina S. În plus se
formează așa numita rezistență asupra efectelor Proteinei C recative. Activitatea plachetară
este, de asemenea, îmbunătățită cu accelerarea agregării. Aceste modificări creează o stare de
hipercoagulabilitate care, într-o mare măsură, pare să fie contrabalansată de creșterea
activității fibrinolitice. 
Studiile contraceptivelor orale în utilizarea curentă arată că efectele coagulării depind de doza
de estrogen și de tipul de progesteron utilizat în combinație.
În alte experimente s-a constatat de asemenea o creștere a nivelurilor de fibrinogen, fragment
de protrombină 1+2, D-dimer, plasminogen, complex plasmin-antiplasmină, timpului de
trombină și protrombină și o creștere a activității proteinei C, o scădere a activității
antitrombinei, activatorului tisular-plasminogen (t-PA) și inhibitorului activator plasminogen
(PAI)

La începutul anilor 1960, la scurt timp după introducerea contraceptivelor orale, au apărut
primele rapoarte de caz care descriu tromboza venoasă și emboliile pulmonare la femei
folosind această metodă de control al nașterii. Mai târziu, infarctul miocardic și accidentul
vascular cerebral s-au dovedit a fi, de asemenea, asociate cu utilizarea contraceptivelor orale. 

Contracepția hormonală este utilizată de peste 100 de milioane de femei din întreaga lume.
Numărul de decese în exces cauzate de boli cardiovasculare (combinate venoase și arteriale)
în rândul utilizatorilor tineri, cu risc scăzut – femei nefumătoare cu vârste cuprinse între 20 și
24 de ani – variază de la 2 la 6 la un milion pe an la nivel mondial, în funcție de regiunea
lumii, de riscul cardiovascular subiacent și de amploarea screeningului pentru factorii de risc
care se efectuează înainte de prescrierea contraceptivelor.  În rândul persoanelor fumătoare,
mai în vârstă care utilizează contraceptive orale, numărul deceselor în exces este estimat să
varieze de la 100 la puțin mai mult de 200 pe milion pe an. Riscul de tromboză venoasă în
rândul celor care folosesc contraceptive orale și au rezistență la proteina C activată crește de
aproximativ 35 de ori.
 Pentru a preveni tromboza venoasă atunci când prescriu contraceptive orale, medicii
consideră, în general, că un istoric personal de tromboză venoasă este o contraindicație
absolută, deși se cunosc puține despre riscul de recurență în timpul utilizării contraceptivelor
orale. Singurele dovezi existente sunt indirecte; boala trombotică venoasă care a apărut în
timpul utilizării contraceptivelor orale a fost mai puțin probabil să se repete atunci când
contraceptivele au fost oprite. Contraceptivele care conțin doze mici de progesteron singure
(prima generație sau a doua generație) sunt asociate cu un risc mai mic de tromboză venoasă
decât preparatele combinate; cu toate acestea, riscul în rândul femeilor cu antecedente de
tromboză este necunoscut.
Obezitatea brută este un factor de risc recunoscut pentru tromboza venoasă, dar nu se știe
dacă crește riscul asociat cu utilizarea contraceptivelor orale, iar tromboza este rară chiar și în
rândul utilizatorilor obezi. Prin urmare, obezitatea nu este considerată o contraindicație pentru
utilizarea contraceptivelor orale.