Orice elev este o persoană care are dreptul la educaţie şi trebuie reconsiderat

sprijinul pentru îmbunătăţirea educaţiei, avându-se în vedere faptul că elevul

este o persoană unică, el învaţă într-un ritm şi stil propriu.Aceste gînduri aduc
profesorul într-o permanentă căutare a metodelor cit mai adecvate pentru a
atrage elevul spre cunoaşterea chimiei ,un principiu care în permanentă a atras
elevii spre cunoaşterea chimiei este “Principiul istorismului”

ISTORÍSM n. Principiu metodologic, conform căruia obiectele și fenomenele

din realitate trebuie privite în dezvoltare istorică, în legătură cu condițiile
concrete care le-au generat și cu celelalte fenomene existente în momentul
istoric dat.

Pentru a reuşi să aibă performanţe şcolare, un copil trebuie să

beneficieze atat de un cumul de condiţii interne, cît şi de anumite externe.
Astfel, dacă acestea sunt proprice, dezvoltarea copilului va fi direct
influenţată, aceasta fiind un produs al celor doi factori.

Iniţial, condiţiile interne constau doar din fondul ereditar al copilului.Într-un

cuvînt, dacă acesta a moştenit de la părinţii săi o dorinţă de învăţare sau
abilităţi de învăţare, acestea vor influenţa întregul proces al educaţiei.Pe
parcurs, acestora li se vor adăuga si alte elemente, venite spontan sau pe calea
educaţiei şcolare.Printre acestea, cele mai importante sunt abilităţile,
deprinderile si capacităţile, alcătuind, astfel, particularitaţile sale individuale.

Astfel, pentru a realiza o educaţie permanentă, sunt necesare trei

condiţii: ocazia, motivaţia si educabilitatea. Dacă ocazia se poate ivi in
mediul şcolar, iar educabilitatea este un factor strict intern, ce poate fi
influenţat prin diferite metode şcolare şi creşte pe baza factorilor ereditari,
motivaţia este mult mai problematică, atunci cînd vorbim despre un copil, ce
nu are un plan de viaţa si nu ştie ce pondere pot avea cunoştinţele în calitatea
viitorului sau.O categorie aparte din aria foarte largă a motivaţiilor este
reprezentată de motivaţia de autorealizare.

O intrepătrundere clară a principiului istorismului cu interdisciplinaritatea

precum si cu comunicarea prezintă o tendinţă a predării in şcolile
contemporane.În ultimele decenii, în ştiinţele educaţiei este tot mai vădită
tendinţa de integralizare a disciplinelor şcolare. Abordarea integralizată în
învăţămîntul şcolar apare din imposibilitatea uneia din discipline, oricare ar fi
din ele, (fizica, biologia, chimia, matematica, geografia, istoria etc.) să
rezolve problemele complexe ale conţinutului unitar al vieţii, al lumii în care
trăim. Educaţia prin discipline şcolare este un proces cognitiv ce urmăreşte
dezvoltarea capacităţilor şi formarea cunoştinţelor epistemologice dintr-un
anumit domeniu, independent de realizările obţinute în alte domenii de
cunoaştere.

A.Becleanu Iancu spunea:"Interdisciplinaritatea este un proces de

cooperare, unificarea si codificarea unitară a disciplinelor ştiinţifice
contemporane, caracteristice actualei etape de dezvoltare a cunoaşterii
ştiinţifice, în care fiecare disciplină işi păstrează autonomia gnoseologica,
specializarea si independenţa relativă şi în acelaşi timp se integrează în
sistemul global de cunoştinţe".

          Abordarea interdisciplinară porneşte de la ideea că nici o disciplină de

învăţămînt nu constitue un domeniu închis, ci se pot stabili legături între
discipline.Succesul în activitatea cu elevii este posibil numai dacă aceştia pot
să coreleze interdisciplinar informaţiile obţinute în lecţii.Formarea viziunii
interdisciplinare asupra lumii şi în acelaşi timp formarea elevilor pentru a fi
apţi să realizeze abordări de acest fel, necesită modalitaţi de lucru care
prilejuiesc exersarea principalelor procese ale gîndirii, fără de care nu este
posibilă cunoaşterea multiplelor şi variatelor interdependenţe dintre
fenomenele lumii reale.

Ideia promovării unei viziuni integralizate în cunoaşterea realităţii nu este

nouă. În cadrul cercetărilor fundamentale aceasta a fost în permanenţă la
ordinea zilei prin:

• abordarea integrală a fenomenelor;

• corelarea informaţiei ştiinţifice din diferite domenii;

• aplicarea metodelor de cercetare specifice domeniilor înrudite de

cunoaştere.

Această realitate ştiinţifică nu mai poate fi lăsată pe seama unor discipline

separate, care nu mai corespund nici realităţii epistemologice contemporane,
dar nici exigenţei unei integrări socio-profesionale aptă de rezolvarea
problemelor pe care le înaintează noile realităţi ale vieţii.

În contextul actual, atât de complex, aflat într-o continuă şi rapidă

transformare, graţie unei explozii informaţionale fără precedent, şcoala şi,
implicit, conceptul de educaţie trebuie să răspundă unor noi provocări. În
şcoală, tinerii se formează pentru viaţă, de aceea, este imperios necesar ca ei
să înţeleagă informaţiile asimilate şi să le utilizeze pentru a- şi explica
realitatea înconjurătoare. Un volum mare de informaţii şi de
Interdisciplinaritatea este, actualmente, o necesitate, pentru că realitatea este
atât de complexă, încât o singură ştiinţă, oricât de performantă, nu poate
răspunde tuturor întrebărilor tinerilor privind lumea înconjurătoare. A face
faţă solicitărilor şi provocărilor lumii contemporane presupune să ai
capacitatea de a face transferuri rapide şi eficiente între diversele ”foldere”
disciplinare, a aduna, a sintetiza şi a pune la lucru împreună cunoştinţe,
deprinderi şi competenţe dobândite prin studierea diverselor discipline.

Competenţa şcolară este definită ca un ansamblu integrat de resurse interne

achiziţionate de elevi în procesul de cunoaştere/învăţare, mobilizate pentru
rezolvarea unor situaţii semnificative modelate pedagogic. Competenţa de
cunoaştere ştiinţifică în context inter/transdisciplinar, reprezintă un ansamblu
integrat de resurse interne ale elevului, comune disciplinelor şcolare.

Aşa după cum am mai subliniat, procesul de învăţământ îndeplineşte trei

funcţii principale: de predare, învăţare şi evaluare (cărora unii le adaugă şi a
patra- de autoînvăţare). Ele pun în evidenţă misiunea principală a şcolii de a
proiecta dispozitive pedagogice favorabile realizării lor, privite ca fenomene
interdependente.

Predare Învăţare Evaluare

=a provoca schimbarea; = schimbarea; =măsura schimbării;
-activitatea educatorului -efortul elevului; -educator, elevi ş.a.
-are la bază logica -se desfăşoară după -are la bază criterii de
ştiinţei şi cea didactică; logica psihologică; evaluare (obiective);
-cauză; -efect al predării; -rezultatele celorlalte;
-input (intrare) -output (ieşire) INPUT OUTPU

În acest context al discursului reţinem ca o ipoteză de lucru că cele trei funcţii

acţionează ca procese coevolutive, se contopesc într-un tot unitar, „progresele
şi regresele la nivelul uneia au consecinţe asupra celeilalte.”Multe din
obiectivele educaţiei nu pot fi atinse fără virtuţile predării. „Indicând ce
trebuie învăţat, explicând modul în care trebuie învăţat ş.a., predarea menţine
de fapt o balanţă între activităţile specifice care pot intra în sfera învăţării şi
condiţiile necesare care trebuiesc satisfăcute pentru ca ea să aibă loc şi să fie
eficientă.”O bună predare este doar o condiţie necesară, dar nu şi suficientă :
ea trebuie corelată cu efortul individual al elevului de a recepta, prelucra şi
operaţionaliza mesajul transmis de către educator. Participarea activă a celui
educat este cheia reuşitei procesului de învăţare. Prin evaluare se pun în
evidenţă nu numai rezultatele predării-învăţării, dar şi procesul care a condus
la ele şi se poate încerca, pe această bază, a se stabili măsuri concrete pentru
reglarea funcţionării eficiente a procesului de învăţământ.

Caracterizare generală a comunicării umane

Verbul latin communico avea o semnificaţie mai adâncă, ce nu se limita doar
la a nota contactul, legătura, însemnând „a face comun ceva, a împărtăşi, a
pune împreună, a amesteca, a uni”. Limba română a preluat sensul unificării,
al împărtăşirii prin cuvântul cuminecare . În toate limbile romanice
communico a căpătat acelaşi sens de „a se împărăşi de la”, „a se împărtăşi
întru ceva”, sublinia Constantin Noica.11 Comunicarea umană este una care
nu se petrece decât dacă are un rest şi „cu atât mai bine cu cât zona de rest e
mai mare.” Comunicarea este trăsătura fundamentală şi revelatorie pentru
fiinţa umană, fiind singura şi simpla ei modalitate de a fiinţa, prin care omul
îşi depăşeşte permanent propriile limite . Comunicarea interumană poate fi
definită ca fiind transmiterea unui mesaj de la un sistem la altul sau de la un
subsistem la altul în cadrul aceluiaşi sistem. Problematica comunicării umane
a devenit obiect al abordărilor pluri şi interdisciplinare: teoria informaţiei,
lingvistică, semiotică, logică simbolică, psihologie socială, pedagogie etc.
Atunci când se face o prezentare generală a comunicării este pus în evidenţă
modelul general al comunicării.
Emiţătorul este cel care transmite mesajul printr-un efort de codare (de
ordonare a mesajului pe baza unui cod cu aceeaşi semnificaţie atât pentru
emiţător, cât şi pentru receptor). La rândul său, receptorul face un efort de
decodificare, de traducere a mesajului din perspectiva propriului sistem de
valori (rezultând acel rest de care vorbea Noica, o înţelegere personalizată a
mesajului transmis). Repertoriul (emiţătorului- Re şi al receptorului- Rr) se
constituie dintr-un „ansamblu de semne fixate în memoria individului şi
reguli logico-gramaticale de folosire a acestor semne.”(Ionescu M., Radu I.,
coord., op. cit., p. 16) Intersecţia dintre cele două repertorii înseamnă
împărtăşirea unui nucleu de valori comune, ceea ce Th. Newcomb numea
convergenţă axiologică. Doar în cazul intersecţiei dintre cele două repertorii
putem vorbi de o comunicare eficientă. Să reţinem câteva sublinieri în
legătură cu procesul de comunicare interumană :
 • Actul comunicării este văzut ca o unitate a informaţiei cu
dimensiunea relaţională (aceasta din urmă fiind purtătoare de informaţii);
• Absenţa intenţiei comunicative nu anulează comunicarea;
• Diversitatea codurilor utilizate (verbal, nonverbal şi paraverbal) şi a
canalelor multiple de comunicare (vizual, auditiv, tactil, olfactiv etc.);
• Modelul circular al comunicării dintre emiţător şi receptor, care îşi pot
schimba rolurile;
• A comunica presupune câştigarea şi activarea competenţei
comunicative .Chomsky sublinia că prin competenţa de comunicare se
înţelege posibilitatea de a construi şi interpreta fraze, de a identifica pe cele
ambigue. Performanţa este tocmai competenţa în act, dovedită în diferite
situaţii concrete de comunicare.
1. verbală -realizată prin cuvânt şi prin tot ceea ce ţine de acesta sub
raport fonetic, lexical, morfo-sintactic
2. paraverbală -elementele ce însoţesc cuvântul: caracteristicile vocii,
particularităţile de pronunţie, intesitatea rostirii, ritmul
şi debitul vorbirii, intonaţia, pauza, tăcerea etc.
3. nonverbală -legată de postura, mişcarea, gesturile, mimica,
înfăţişarea, distanţa dintre parteneri

Finalitatea actului comunicativ instrumentală -are un scop precis, urmăreşte

un anumit efect, capacitate de a modifica

Capacitatea autoreglării nelateralizată -cu feed-back concomitent, determinat

de prezenţa interacţiunii emiţător-receptor

Caracteristici ale comunicării didactice :

 Urmăreşte anumite obiective (caracter conştient);

 Transmite un conţinut variat;
 Are efecte în planul învăţării, educaţiei şi dezvoltării psihice;
 Caracter asimetric, bazându-se pe logica autorităţii
profesorului (Sălăvăstru C., 1995;Dospinescu V., 1998);
 Centrată pe elev (interesele şi nevoile acestuia);
 Implică participarea activă a elevului, este o co-construcţie
permanentă;
 Caracter complex (prin formele şi canalele de realizare);
 Presupune un model al argumentării şi demonstrării;
 Are o dimensiune explicativă;
  Se structurează de către educator pe baza logicii ştiinţei şi a
celei didactice;
 Personalizarea comunicării în funcţie de participanţi şi de
situaţia de comunicare;
 Încercaţi să vă autoevaluaţi maniera de comunicare cu elevii
şi să conştientizaţi care formepredomină.
 Reţineţi sugestii pentru perfecţionarea comunicării didactice.
 Presupune elemente de ritual şi norme nescrise (Ex.-„Nu
vorbi neîntrebat !”);
 Are loc o combinare a comunicării verticale cu cea orizontală
(între elevi, grupuri de

elevi);

 Clasa este animată în funcţie de reprezentările cadrului

didactic („clasă amorfă”, „elevbun” etc.);
 Predomină comunicarea verbală (50-60 % ) (! );
 Presupune elemente redundante (pentru înţelegerea
mesajului);
 Reglarea eficienţei comunicării se realizează prin retroacţiuni
de tip feed-forward

(anticiparea finalităţii devine cauzalitate) şi prin feed- back

(finalitatea devine cauzalitate,

după desfăşurarea comunicării) (Luminiţa Iacob, vezi op. cit., pp.

237-243).

 Are caracter de spectacol

Profesorul urmăreşte, printr-o comunicare participativă , să transfere elevului

un obiect de valoare. Acesta, deşi, este atribuit receptorului, rămâne în
conjuncţie cu emiţătorul . Elevul nu-l deposedează pe profesor de aceste
valori pe care le primeşte. Dimpotrivă! Profesorul sar putea să iasă şi el în
câştig! În procesul educaţiei nu se ştie cine dă şi cine primeşte . Nici elevul în
momentul în care înapoiază ce a primit nu pierde ceea ce transmite sau
obiectivează . Transmiterea cunoştinţelor presupune un „sistem de prestaţii în
trei timpi” .

„Prestaţiile”, „obligaţiile de a da” ale profesorului sunt determinate de trei

condiţii:

a) Finalitatea discursului didactic constă în realizarea funcţionalităţii sale

cognitive, ca un proces de comunicare;

b) Profesorul trebuie să-i determine pe elevi să adere la valorile ce i se oferă ,

cea ce înseamnă o apropiere axiologică;

c) Profesorul are datoria socială de a oferi, de a da (ca o regulă de justiţie

socială).

Procesele de transpunere didactic constituie un moment important al actului

de predare-învăţare, prin intermediul cărora profesorul asigură accesibilizarea
conţinuturilor, pe de o parte, şi, pe de altă parte, menţinând spiritul ştiinţei pe
care el o predă elevilor. Procesele de transpunere didactică asigură
continuitatea formării culturale a fiecărei generaţii şi, pe această bază, sporul
de progres pe care îl aduce. Şcoala împarte tuturor membrilor societăţii aceste
cunoştinţe, deoarece „şcoala este mai întâi o vitrină .

Criteriul performanţei (comportamental) este expresia nivelului de realizare

a unei sarcini de învăţare. Indicatorul cel mai concret al performanţei este
comportamentul, actul sau manifestarea vizibilă, observabilă (în plan verbal,
psihomotor şi atitudinal), măsurabilă.

A defini obiectivele operaţionale înseamnă „a preciza cu cea mai mare grijă

activităţile graţie cărora cel care învaţă va progresa spre desăvârşirea educaţiei
sale; cu alte cuvinte, este vorba de precizarea situaţiilor în care astfel de
activităţi se vor exersa sau se vor manifesta. Astfel, a specifica un obiectiv în
termeni operaţionali implică şi cuprinde definirea unei situaţii, în care cel ce
învaţă exersează pentru a stăpâni o deprindere sau un comportament, sau, şi
mai bine, în care dă dovadă că a atins acest obiectiv.

Bloom sublinia că domeniul afectiv are în vedere obiectivele legate de

modificarea sistemului de interese , a atitudinilor, a valorilor şi dezvoltarea
capacităţii de adaptare.

Dificultăţile de elaborare a taxonomiilor acestui domeniu sunt legate de

imprecizii conceptuale; de distincţiile dintre domeniile cognitiv şi afectiv; de
anumite frâne de ordin cultural (zona sentimentelor este considerată drept cea
mai tainică a personalităţii); de ignorarea achiziţiilor în domeniul procesului
de învăţare afectivă; de insuficienţa instrumentelor de măsură (se recurge, de
obicei, la probe indirecte)).

Cea mai cunoscută taxonomie este cea a lui Krathwohl (1970) şi pe care o
vom prezenta în sinteză :

1.00. Receptarea (prezenţa)

1.10. Conştiinţa

1.20. Voinţa de a recepta

1.30. Atenţia dirijată sau preferenţială

2.00. Răspunsul

2.10. Asentimentul

2.20. Voinţa de a răspunde

2.30. Satisfacţia de a răspunde

3.00. Valorizarea

3.10. Acceptarea unei valori

3.20. Preferinţa pentru o valoare

3.30. Angajarea

4.00. Organizarea

4.10. Conceptualizarea unei valori

4.20. Organizarea unui sistem de valori

5.00. Caracterizarea printr-o valoare sau un sistem de valori

a) Funcţia sa principală nu este atât de a transmite cunoştinţe, ci „de a pregăti

pentru viaţă personală şi pentru viaţa civică”.

b) De aceea, individul trebuie stimulat să-şi dezvolte la maximum procesele şi

capacităţile psihice,conturându-şi o personalitate armonioasă. Remarcăm
sugestia unui învăţământ formativ, dar cu scopul integrării individului în
colectivitatea socială.

c) În cadrul conţinutului ciclului de bază sunt cuprinse experienţa trăită a

individului, elementele însuşite prin activităţile extraşcolare.

d) Accentul trebuie să se pună pe acele discipline care „dezvoltă capacitatea

de a învăţa, esenţială în perspectiva educaţiei permanente”.

e) Un rol important îl are însuşirea limbajelor: verbal, matematic, plastic,

dinamic sau fizic.

f) Dezvoltarea sensului estetic şi promovarea valorilor culturale şi etice.

g) Dezvoltarea capacităţii de a decide, a responsabilităţii şi altruismului.

h) Oferirea unei a doua şanse la terminarea studiilor.

i) Asigurarea unui echilibru între elementele tradiţionale ale colectivităţii

naţionale şi deschiderea internaţională.
O cerință de prim ordin a Uniunii Europene: crearea unei societăți bazate pe
cunoaștere. O condiție fundamentală a calității educației și una dintre
premisele esențiale ale performanței este creativitatea. Creativitatea este
motorul inovării și factorul cheie al dezvoltării personale,[…] sociale și al
bunăstării tuturor indivizilor în societate (Logo-ul Anului European 2009).
Creativitatea utilizează în mod inventiv experiența și cunoștințele acumulate,
oferind soluții și idei originale. Componenta principală a creativității:
imaginația. creația de valoare reală presupune o motivație, dorința de a
realiza ceva nou, ceva deosebit, ceva ce necesită voință și perseverență.

Profesorului modern trebuie s ă aib ă capacitatea de a- și educa elevii în direc

ția dezvolt ării creativității acestora .

• A fi azi profesor european, presupune a promova strategii și metode de

predare activă și de a dezvolta interesul elevilor pentru cunoa ștere și în
țelegere.

• Este necesar a se utiliza toate mijloacele care ne stau la dispozi ție : video,
audio, calculator, internet, experiment real sau virtual.

Metode moderne de învățare Instruirea asistată de calculator Este o metod ă

modernă ș i inovatoare ce are la baz ă dezvoltarea utiliz ării tehnologiei,
pentru realizarea idealului educa țional, având un aport valoros în formarea
personalității autonome ș i creative.

Avantaje:

• achiziționarea informațiilor prin asocieri logice între idei noi și noțiuni

invățate anterior;

• simularea unor fenomene imposibil de realizat în fața elevilor;

• stimularea memorării vizuale, prin prezentarea fenomenelor;

• valorificarea gândirii divergente și a învățării prin descoperire. Dezavantaje

• “Robotizarea” gândirii elevului (distruge orice urmă de creativitate);

• Un experiment virtual nu-i va da unui elev dexteritatea de a mânui corect

ustensilele de laborator;

• Flexibilitatea gândirii va fi limitat ă prin utilizarea exclusiv ă a

calculatorului la rezolvarea de algoritmi;

• Tendinţa de evadare din lumea reală şi înlocuirea acesteia cu experiențe

virtuale

Predarea-invatarea lectiilor la chimie presupune participarea activa a

elevilor in scopul invatarii temeinice si constiente a cunostintelor noi. O lectie
moderna este o lectie activa.Aceasta se poate realiza numai daca profesorul isi
pune in joc talentul sau didactic.Profesorul trebuie sa gaseasca diverse
modalitati prin care sa-i determine pe elevi sa participe la lectie, sa folosesca
tehnici active de autocontrol, de intretinere a conversatiei euristice, de
dezbateri colective, de problematizare, de investigare. Imbinarea activitatii
individuale cu actlvltatea colectiva, de discutie si argumentare a solutiilor
propuse, of era cadrul unei invatari active.
Complexitatea vietii sociale actuale, dazvoltarea stiintei si tehnicii,
rapiditatea circulatiei informationale impun ca invatamantul sa se orienteze
spre o formare interdisciplinara a personalitatii umane, obiectivul principal al
educatiei fiind crearea unui om care sa se adapteze unei lumi aflata intr-o
continua schimbare.

O modalitate modema de realizare a lectiilor este predarea-invatarea

interdisciplinara. Aceasta permite proiectarea unor activitati specifice
fiecarei discipline, elevii prin participareaactiva la lectii socializeaza,
faciliteaza transferul de cunostinte de la o disciplina la alta, stimuleaza
imaginatia si creativitatea elevilor.
Core1area cunostintelor la diferite obiecte de invatamant contribuie
substantial la realizarea educatiei elevilor, la formarea si dezvoltarea
flexibilitatii gandirii, a capacitatii lor de de a aplica cunostintele in practica, o
disciplina o ajuta pe cealalta sa fie mai bine insusita.
 PROIECT DIDACTIC
Disciplina - chimie
Clasa - X
Tema – Rezolvarea exercitiilor si problemelor.
Tipul lecţiei - lecţie de rezolvare de exerciţii şi probleme
Obiectivul general - fixarea şi consolidarea algoritmilor de rezolvare a
calculelor chimice pe baza noţiunii de parte de masă a substanţei dizolvate
într-o soluţie.

Obiective operaţionale:
A. Cognitive:
O1- să definească noţiunea de soluţie;
O2 – să indice componenţii unei soluţii
O3 - să definească noţiunea de concentraţie a soluţiei ca partea de masă
a substanţei dizolvate
O4 - să scrie formula de calcul a părţii de masă a substanţei dizolvate;
O5 - să identifice tipul de calcul chimic necesar pentru rezolvarea
problemei;

B. Afectiv-motivaţionale:
O6- să manifeste interes faţă de rezolvarea calculelor chimice;
O7- să câştige încrederea în sine prin rezolvarea individuală a unor
calcule;
O8 – să stabilească relaţii cu colegii în vederea rezolvării unor sarcini
în comun

C. Psihomotorii:
O9- să aplice algoritmele de rezolvare a calculelor chimice;
O10- să valorifice concepte şi noţiuni însuşite prin studiul matematicii şi
al chimiei;
O11 - să compună textul problemei pe baza desenului dat;
O12- să evalueze corectitudinea modului de rezolvare propus de colegi.

Metode folosite: conversaţia, jocul didactic, activitatea individuală şi de grup,

problematizarea.

Material didactic folosit: fişe de lucru

 SCENARIUL DIDACTIC

Evenimentele
Obiectivele Activitatea profesorului Activitatea elevului
lecţiei
1. Moment Verifică prezenţa, distribuie fişele de lucru şi Îşi pregătesc mesele de lucru.
organizatoric sistemele periodice.
2. Anunţarea O6, O7 Profesorul informează elevii cu privire la scopul
obiectivelor urmărit în lecţie şi anume rezolvarea de probleme
pe baza noţiunii de parte de masă a substanţei
dizolvate în soluţie.
3.Captarea O1 – O4 La realizarea experientelor se utilizeaza Un elev explica o prezentare in power –
atentiei.Actua eprubetele”Cine a inventat eprubetele?” point.
lizarea Verifică cunoaşterea noţiunilor teoretice necesare Răspund la întrebările lansate, corectează
cunoştinţelor rezolvării problemelor prin întrebările: răspunsurile colegilor.
1. ce este o soluţie?
2. care sunt componentele unei soluţii?
3. cum se exprimă concentraţia unei soluţii?
4. care este formula părţii de masă a
substanţei dizolvate în soluţie?
Verifică frontal tema pentru acasă.
4. Prezentarea Precizează că se va lucra mai întâi individual, pe
sarcinilor şi a două variante şi în paralel la tablă. Apoi se va
situaţiilor de rezolva o sarcină de lucru în grup.
învăţare.
5. Dirijarea O5, O6, O7, Propune rezolvarea problemelor din anexa 1 în Doi elevi rezolvă la tablă sarcinile
învăţării O9, O10. bănci, pe variante, iar cele din anexa 2 la tablă de propuse.
 doi elevi.Urmăreşte rezolvările de la tablă, oferă Lucrează independent la rezolvarea celor
consultaţii elevilor din bănci. trei probleme.
O12 Propune schimbarea caietelor între elevii cu Schimbă caietele între ei şi verifică
O7, aceeaşi variantă şi solicită verificarea rezolvărilor împreună cu profesorul rezolvările
de către elevi analizând frontal etapele de colegilor. Apreciează cu notă rezolvările.
rezolvare şi răspunsurile.
O6, O8, Se solicită prezentarea rezolvărilor pentru Urmăresc prezentările colegilor şi îşi
O9,O10, O11, problemele de la tablă şi apreciază răspunsurile notează succint etapele de rezolvare ale
primite. problemelor rezolvate la tablă..
Propune iniţierea unui concurs de rezolvare de Colaborează pentru completarea fişei de
probleme. Repartizează fişele de lucru în grup lucru în grup: formulează şi rezolvă
(anexa 3) şi precizează modul de lucru cu ele (se problema propusă. Scriu textul problemei
analizează desenul, se formulează textul în 6 exemplare şi îl propun colegilor.
problemei şi se propune o metodă de rezolvare)
Textul problemelor este propus spre rezolvare
celorlalte grupuri.
6. Evaluarea O6, O8, O9, Repartizează textele celor 6 probleme propuse Lucrează în grup la rezolvarea
formativă a O10. spre rezolvare de grupurile de elevi şi stabileşte problemelor.
progresului timpul de lucru.
realizat Asigură buna desfăşurare a întrecerii.
Anunţă finalul concursului, strânge rezolvările şi
precizează că anunţarea câştigătorilor se va face
în lecţia următoare după analiza rezolvărilor.
Notează elevii ce au lucrat la tablă .
7. Asigurarea O5, O9. O10 Propune tema pentru acasă: problemele: 7, 8, 9a, Notează tema în caiete.
retenţiei şi a 10a, pag. 113 din manual.
transferului
Anexa 1 – fişa de lucru independent

Varianta 1
1. Calculaţi partea de masă a sării din apa de mare dacă se ştie că un litru de apă de mare conţine în medie 35 g sare.
2. Spirtul este o soluţie de alcool etilic cu partea de masă 96 %. Ce masă de apă este conţinută în 1litru de spirt (ρ = 0,8 g/cm3)?
3. Soluţia de glucoză de 10% este folosită pentru alimentarea artificială a bolnavilor. Calculaţi masa glucozei din 500 g soluţie.

Varianta 2
1. Calculaţi masa de sare de bucătărie şi volumul de apă necesare pentru a prepara 2 kg ser fiziologic (soluţie de clorură de sodiu cu partea
de masă a NaCl 0,9%).
2. Tinctura de iod este o soluţie de 10% iod în alcool etilic şi este folosită ca dezinfectant intern.Calculaţi masa de tinctură de iod ce se
poate obţine din 20 g iod.
3. Ce concentraţie are oţetul obţinut prin dizolvarea într-un balon cotat cu volumul de 500 ml a 45 g acid acetic? (Se consideră densitatea
oţetului egală cu 1g/ml).

Anexa 2 – probleme pentru elevii de la tablă

1. Ce masă de permanganat de potasiu trebuie dizolvată în 150 ml apă pentru a prepara o soluţie cu partea de masă a KMnO4 3% (utilă
pentru spălarea arsurilor termice)?
2. Pentru dezinfectarea seminţelor de legume se foloseşte o soluţie obţinută prin dizolvarea a 0,5 kg piatră vânătă (CuSO4·5H2O) în 100 kg
apă. Ce concentraţie are soluţia?
Anexa 3 – fişele de lucru în grup:
 Fişa 1. Formulaţi textul problemei prezentate în desen şi apoi rezolvaţi-o.
Problema: ______________________________________________
_______________________________________________________
_______________________________________________________
_______________________________________________________
Rezolvare:
Se dă:
m(H2O) = ? ________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
⇒ ________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
m1(sol) = 1200 g ω2 (sare) = 15% Răspuns___________________
ω1(sare ) = 8%
Fişa 2.
H2O

m1(sol) = 1200g m2sol = 1000 g

ω1(sare ) = 8%
ω2 (sare) = ?

Problema: ______________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
___________________________________
Rezolvare:
Se dă:
_________________________________________________________
_________________________________________________________
_________________________________________________________
_________________________________________________________
_________________________________________________________
_________________________________________________________
_________________________________________________________
_________________________________________________________
_________________________________________________________
_________________________________________________________
______

Formulaţi textul problemei prezentate în desen şi apoi rezolvaţi-o.

PROIECT DE LECŢIE
DISCIPLINA: CHIMIE
CLASA: a X-a
TITLUL LECŢIEI: Alcooli – Structură, nomenclatură, clasificare
DURATA: 45 min
SCOPUL LECŢIEI: Lecţie de însuşirea de noi cunoştinţe
STRATEGIA DIDACTICĂ:
METODE ŞI
PROCEDEE: explicaţia, conversaţia,
demonstraţia, algoritmizarea,
observaţia sistematică a copiilor,
exerciţii
MATERIAL DIDACTIC: manuale, sistem periodic, trusa de
bile şi tije, flipchart, videoproiector,
laptop, prezentare PPT

FORME DE ORGANIZARE: individual, frontal,

EVALUARE FORMATIVĂ: chestionare orală prin feed-back, test de
autoevaluare scurt
COMPETENŢE SPECIFICE:
 Clasificarea compuşii organici după diferite criterii
 Descrierea comportării compuşilor organici studiaţi în
funcţie de clasa de apartenenţă
 Folosirea corectă a nomenclaturii compuşilor organici
 Interpretarea proprietăţilor, relaţiilor, modelelor în scopul
rezolvării situaţiilor problemă
 Aplicarea algoritmilor specifici în rezolvarea unor probleme
cantitative
 Explicarea rolului fiziologic al substanţelor organice studiate
 ETAPE ACTIVITATEA PROFESORULUI ACTIVITATEA ELEVULUI
1. Organizarea
Profesorul notează absenţii
lecţiei
2.
Reactualizarea Se face o clasificare a principalelor clase de Participă la clasificare şi notează pe
cunoştinţelor substanţe organice studiate până în prezent. caiet.
actuale
3.Captarea Istoria descoperirii alcoolilor-prezentarea power-
atentiei. point. Asculta informatia
Anunţarea Anunţă tema lecţiei “Alcooli – Structură, Notează pe caiet tema lecţiei.
temei lecţiei nomenclatură, clasificare” şi obiectivele acesteia.
4.Dirijarea  Roagă elevii ca în decurs de 1-2 minute să  notează pe foi aproximativ 10
lecţiei scrie pe foaia de hârtie ce au primit-o la cuvinte care din punctual lor de
începutul orei să noteze aproximativ 10 vedere au legătură cu alcoolii.
cuvinte care din punctual lor de vedere au  Urmăresc prezentarea realizată
legătură cu alcoolii. de către profesor.
 Notează pe flipchart unele din cuvintele  Notează pe caiete definiţia
scrise de elevi pe foile primate. alcoolilor: sunt compuşi organici
 Cu ajutorul laptopului şi a cu funcţiuni monovalente ce
videoproiectorului le prezintă elevilor conţin în molecula lor cel puţin o
câteva dintre efectele alcoolilor asupra grupare funcţională hidroxil: –
organismului uman, asupra mediului OH.
înconjurător, dar şi principalele lor  Modelează formula generală a
întrebuinţări. alcoolilor:
 Defineşte alcooli: sunt compuşi organici cu R – OH,
funcţiuni monovalente ce conţin în unde R reprezintă un radical organic
molecula lor cel puţin o grupare alchilic.
funcţională hidroxil: – OH.  Scriu care este structura
ETAPE ACTIVITATEA PROFESORULUI ACTIVITATEA ELEVULUI
 Modelează formula generală a alcoolilor: alcoolilor: alcooli cuprin în
R – OH, structura lor cel puţin o grupare
unde R reprezintă un radical organic alchilic. hidroxil – OH, direct legată de un
 explică care este structura alcoolilor: atom de carbon saturat (care
alcooli cuprin în structura lor cel puţin o prezintă 4 legături de tip σ).
grupare hidroxil – OH, direct legată de un  Scriu formula moleculară a
atom de carbon saturat (care prezintă 4 alcoolilor monohidroxilici
legături de tip σ). saturaţi: CnH2n+1OH.
 Scrie formula moleculară a alcoolilor  Notează metodele de denumire
monohidroxilici saturaţi: CnH2n+1OH. ale alcoolilor, ţânând cont de
 explică care sunt metodele de denumire ale denumirea după IUPAC şi
alcoolilor, ţânând cont de denumirea după denumirea uzuală;
IUPAC şi denumirea uzuală;  alcooli monohidroxilici se
 alcooli monohidroxilici se denumesc: denumesc:
 prin adăugarea sufixului –ol la numele  prin adăugarea sufixului –ol la
hidrocarburii de bază, indicându – se şi numele hidrocarburii de bază,
poziţia grupării hidroxil prin cifre arabe. indicându – se şi poziţia grupării
 Uzual, se denumesc prin asocierea hidroxil prin cifre arabe.
cuvântului alcool la numele radicalului  Uzual, se denumesc prin
hidrocarbonat la care se adaugă sufixul – asocierea cuvântului alcool la
ic. numele radicalului hidrocarbonat
 Modelează structura alcoolilor la care se adaugă sufixul –ic.
monohidroxilici saturaţi corespunzător lui  Modelează structura alcoolilor
n=1, 2, 3. monohidroxilici saturaţi
 n=1 corespunzător lui n=1, 2, 3.
 n=1

metanol metanol
Alcool metilic alcool metilic
 ETAPE ACTIVITATEA PROFESORULUI ACTIVITATEA ELEVULUI
 n=2  n=2

Etanol Etanol
Alcool etilic Alcool etilic

 n=3  n=3

Propanol Propanol
Alcool propilic Alcool propilic

2 – Propanol 2 – Propanol
Alcool izopropilic Alcool izopropilic
 notează pe caiete şi denumirea
 Stabileşte şi denumirea acestor alcooli. acestor alcooli.
 explică criteriile de clasificare a alcoolilor  Notează criteriile de clasificare a
ţinându – se cont de: alcoolilor ţinându – se cont de:
 natura radicalului,  natura radicalului,
 numărul grupărilor hidroxil,  numărul grupărilor hidroxil,
 natura atomului de carbon de care se leagă  natura atomului de carbon de
grupa – OH. care se leagă grupa – OH.
5. - face o scurtă recapitulare a noţiunilor nou - participă activ la recapitularea
Sistematizarea dobândite noţiunilor noi
6. Evaluarea Evaluează oral elevii pentru a vedea gradul de - răspund la întrebările adresate de
orală înţelegere a noilor termeni, a noilor proprietăţi către profesor.
 Scoala Profesionala Orhei

Activitate extracurriculară
la chimie în clasa X-a
Concurs:
Metale și nemetale
 Motto: „Oamenii dobîndesc cunoștințele proporțional cu curiozitatea lor”.
Henry Beyle Stendhal

A învăța înseamnă să cunoști de la o zi la alta cît mai multe despre lucrurile, ființele,
fenomenele lumii care ne înconjoară. Fiecare din noi a început a cunoaște lumea de cînd s-a
născut, de cînd a început să facă primii pași... Dorința de a cunoaște, de a ști, de a învăța, o
posedă fiecare din voi, asta ați simțit-o din prima zi de școală. Toate cunoștințele le-ați
descoperit la școală. Aici ați putut răspunde la întrebarea: „de ce învăț?”, pentru că aici este
locul unde se aprinde lumina minții.
Astăzi ne-am adunat aici, la școală, pentru a fi martorii active ai unei frumoase
competiții distractive între 2 echipe. Suntem prezenți la concursul “Metale și nemetale”, unde
elevii claselei a X-a, vor încerca să-și demonstreze cunoștințele chimice.
Vă spun bun găsit stimați profesori și dragi elevi.
Pînă a începe concursul
Vă prezint întîi de toate
Juriul – Făcătorul de dreptate!
(se prezintă juriul)
 Desfășurarea activității .

Autorul :

1.A fost odată ca-n povești 2Și traiul și-l ducea normal 3.Dar iată că într-o bună zi

A fost ca nici odată Cu semeni și la rău și bine Vînatau ei o hulubiță

Un împărat mic , dar isteț Care vînau trăiau , mîncau Care căzură la pămînt

În epoca de piatră Tot felul de jivine. Cu-n plic și o foiță

Împăratul(se apropie de hulubiță , dezleagă de la aripioară plicul și cuvîntă către înțelepții săi)

Am visat în tinereţe,
Că acum, la bătrîneţe
Voi primi o veste bună
Că va fi o victorină .
Împăratul se adresează către înţeleptul cetei:
Citeşte înţelepte ce veste am primit
Înţeleptul (priveşte şi rosteşte mirat) ;dacă ești isteț , răspunde la mesaj,,
Împăratul: Da, minunile sunt mari
Dar să văd dacă-ţi putea
Istețime s-a arătați .
Prezentator(fată) Astăzi în concurs avem 2 echipe: una din fete ( Metalele), și alta din băieți

(Nemetalele).. Ai vazut concurs să nu fie jurizat

Elevii :Nu

Prezentator(baiat) Cunoștințele participanților vor fi apreciate de juriu în următoarea

componență:

1. Președintele juriului ________________________________________________

2. Vice-președintele __________________________________________________
3. Profesorii de chimie ________________________________________________
Se apreciază cu puncte de la 5 la 10.

P (fată) Politețea a fost, este și va rămîne pe mult timp de acum înainte, un element foate

impotant în relațiile dintre oameni.

P (băiat) Pe această cale propun să vedem care vor fi formulele de salut ale concurenților de
astăzi transpuse firește într-un limbaj chimic.

Așadar în scenă invităm echipa METALELE.

 Salutul pentru Metale:

1.În antichitate se credea că suntem 7,pînă Avem şi-o bucurie mare

azi sau mai găsit
Ce-a de-a fi reducătoare.
Şi la noi au mai venit
4.Suntem elemente voioase
Într-un număr foarte mare
Şi nicidecum fricoase
Unele chiar şi mai rare.
Ne temem doar de coroziune
2. Substanţe simple noi suntem,
C-atunci pierdem din voiciune.
Luciul metalic avem,
5.Mendeleev ne propune
Conducem căldura bine,
S-onvăţăm, s-o preţuim
Electricitatea dacă vine.
Căci a noastră-i datoria
3.Cedăm uşor fără prudenţă,
Elementele să ştim.
Electronii de valenţă .

: P (fată) Mulțumim echipei METALELE, și acum invităm în scenă echipa NEMETALELE să

ne prezinte formula de salut.

I- Mă numesc element al gîndirii Și faci pah și alilui.

Ooaselor ofer tărie,

Compușii mei luminează III- Sunt un gaz fără culoare

Și plantele alimentează Care miros și gust n-are

II- Sunt un gaz ușor, ușor , Dar fără el te prăpădești

Fără miros incolor Nici o clipă nu trăiești

Un balon de-ai unplea cu el Oxigenu-I bogăție
Poți ajunge pîn-la cer. El îi cel mai răspîndit
Iar în aer de-l aprinzi Cear fi fără el chimia ?

Și-n cosmos poți să ajungi Dar viața ?Voi v-ați gîndit?

Dăcă pui o doză mare

Poți să ajungi și pîn la soare IV- Mă găsesc eu peste tot

Mîinile pe piept le pui Și în aer,și-n cîmp

Folosit ca îngrășămînt

Dacă vreți să fie totul

Trăiți bine cu azotu.

 V-Fac eu multe lucruri bune

Pot fi ca în tăciune

Pot fi alb chiar incolor

Mă prefac în amidon

Clădesc viața din celule

Nascocesc mereu formule.

P (fată) Mulțumim echipei NEMETALELOR. Și acum rugăm juriul să noteze prima rundă.

P (băiat) Mulțumim juriului pentru notele acordate.

P (fată) Dăm start probei II care se numește “ Cine mai repede”

Cu ajutorul literelor date alcătuiți denumirile elementelor chimice

formate din 4 litere : U,N,Z,C,L,O,F,R,S,E,I,M,A,T,B .Se acordă cîte
un punct pentru fiecare răspuns correct .
Răspuns : azot,neon,fier,crom,brom.
P (băiat) Acum rugăm juriul să noteze cele 2 echipe din concurs.

P (fată) Mulțumim juriului pentru notele acordate.

P (băiat) În continuare urmează proba” ÎNVIORAREA “ unde echipele vor da răspunsuri

succinte la întrebările propuse. Cîte un reprezentant din fiecare echipă va răspunde la

cîte o întrebare.Pentru fiecare răspuns corect se acordă un punct.

Concursul capitanilor
Capitanii prezinta informatia in power-point despre istoria descoperirii metalelor si
nemetalelor

P(fată)cine va prezenta mai ingenios informatia va primi maximum de puncte

Înviorarea
1. P (fată, M) Cine din pictorii italieni era şi un renumit chimist?(R:Davinci)
2. P (băiat,N) Din ce cauză o bucată de măr tăiată şi lăsată în aer liber, la început capătă o
culoare brună apoi brună-roşietică?(R:Conţine fier)
 3. P (fată,M) Care este elementul naturii moarte? (R:Siliciu)
4. P (băiat,N) Substanţa care are miros de ouă alterate?(R:H2S)
5. P (fată,M) Ce formulă chimică are soda alimentară ?(R:NaHCO3)
6. P (băiat,N) Metalul din componenţa hemoglobinei?(R: Fe)
7. P (fată,M) Care este constanta lui Avogadro? (R:6,023*1023)
8. P (băiat,N) Ce formulă are gazul de cahlă ?(R:CO)
9. P (fată,M) Ce compus stă la baza nisipului ?(R: SiO2)
10. P (băiat,N) Elementul chimic ce poartă denumirea zeului soare la Grecii Antici?
(R:Heliu)
11. P (fată,M) De la ce provine denumirea elementului azot ?(R:Substanţă fără viaţă)
12. P (băiat,N) Ce substanţă poartă denumirea de var nestins?(R: CaO)
13. P (fată, M) Element chimic ce poartă numele unei peninsule din Europa? (R:Scandiu)
14. P (băiat,N) Care este cel mai greu metal? (R:Osmiu)
P (fată) Mulțumim mult echipelor pentru răspunsurile oferite.

P (băiat) Și acum rugăm juriul să ne acorde notele pentru această probă.

P (fată) Mulțumim juriului pentru notele acordate. Acum dăm start următoarei probe: „Tema
Pentru Acasă”

P (băiat) Cu ajutorul literelor alcătuiește cît mai multe simboluri chimice C,L,I,U,A,M,N,S.
Pentru fiecare răspuns corect cîte un punct

P(fată)Pînă cînd echipele se vor pregăti de următoarea probă vă propunem să urmăriți o scenetă.

Sceneta la chimie:
Profesorul:Următorul.
Elev:Bună ziua,colegi!
Profesor:Încă nu suntem colegi.
Tîmpeanu,tu a şasea oară încerci să dai examenul,cu ce ne vei surprinde
acum?
El incepe a cinta:
Elev: Chimia ca so inveti,
Trebuie so intelegi,
Chiar de ti se pare greu,
Trebuie sa ai tupeu,
Compunem si dizolvam,
Substantele le formam,
Chimia o invatam!
Profesor:Stop,opreşte-te vad ca esti foarte bun la muzica ,trage biletul sa
vedem ce stii si la chimie! Trage biletul!
Profesor: Hai spune ce ai in bilet ?
Elev:Sa scriu o ecuatie de reactie dintre o baza si un acid.
Profesor:Ai învățat?
Elev:)(el da din cap NU)dar spune Da
Profesor:Scrie atunci ecuatia de reactie.
 Ce baze cunosti?
Elev: AAAA am invatat la matematica ca in baza unei cub este un
patrat,atunci sa desenez un patrat?
Profesor: Nu nu nu.Scrie atunci pe table ce iti dictez eu: Cu(OH)2 de 2 ori(el
scrie cuoh si inca o data cuoh)NU e correct asa scrie Cu si oh in paranteza de
2 ori (el scrie:Cu(OhOh))Nu asa…..scrie CU(oh)si jos 2…..asa correct acum
scrie +HCl(el scrie cu litere mici)trebuie sa scrii cu litere mari(el le scrie pe
toate cu litere mari)Trebuie sa le scrii pe toate cu litere mari inafara de litera
l……Asa correct bravo……apoi scrii egal(el scrie egal cu litere)NU cu
litere ci doua linii paralele(el scrie 2 linii verticale)Paralele am spus. Iesi
afara ai nota doi déjà a 7 oara.
P (băiat) Mulțumim mult echipelor pentru prezentarea „TEMEI PENTRU ACASĂ”

P (fată) Și acum rugăm juriul să ne anunțe notele pentru această probă.

P (băiat) Mulțumim juriului pentru notele acordate.

P (băiat) Haideți să facem un joc înpreună cu ambele echipe să vedem care echipă este mai ageră

P (fată) Joc didactic „Găsește-ți perechea”

Pe fișe aparte sunt scrise jumătăți de formulă:

METALE NEMETALE
Fe O
Ag Cl
K I
Na Br

Elevii își găsesc perechea, se așează apoi cîte 2 ( întregesc formula ). Formează un cerc, cîntînd:

Cîte doi, cîte doi,

Hai la hora noastră

Hai să studiem chimia

Pentru viața noastră..

Concluzie
In rezultatul utilizarii principiului istorismului in cadrul orelor de chimie la elevi sa
trezit interesul de a lucra intens cu ustensilele chimice ,precum pentru unii elevi a
trezit curiozitatea de a cerceta si alte descoperiri din domeniul chimiei.Astfel in
cadrul expunerii oral a istoriilor din chimie elevii aplica anumite metode care au
fost utilizate anterior de profesor:
  are foarte clar in minte ceea ce are de expus pentru a putea ,,vorbi liber” si a
mentine contactul vizual cu colegilor (astfel el simte pulsul clasei si-si
poate reconsidera expunereain functie de interesul colegilor si a atmosferei
din clasa ; 
 foloseste o exprimare eleganta, clara, propozitii si fraze scurte in termeni
corespunzatorinivelului de cunostiinte si de intelegere a colegilor;
 vorbeste mai rar la inceput, apoi in ritm alert si in incheiere revine la ritmul
lent ;
 marcheaza ideile mai importante prin ton si intonatie ;
 foloseste diagrame, scheme, fixe si/sau dinamice in cursul prezentarii, ceea
ceconcentreaza atentia colegilor asupra esentialului, mobilizand gandirea si
imaginatia acestora ;
 distribuie anticipat elevilor materiale ,,suport” refritoare la tema expusa:
scheme,chestionare, rezumate, intrebari cheie pe care colegilor le vor
completa in timp ce asculta.

La elevi se dezvolta anumite aptitudini ce duc la constientizarea anumitor

evenimente istorice din istoria chimiei ceea ce duce ca unii elevi sa-si aleaga ca
profesia in viitor unele ramuri a chimiei .

Majoritatea teoriilor actuale ale instruirii demonstrează prioritatea metodei de

însuşire a unor informaţii cu caracter coerent şi integrat în jurul unui concept
ştiinţific, informaţii care pot fi aplicate si valorificate în diferite clase cu gradul de
complexitate corespunzător. Astfel de informaţii contribuie la formarea
cunoştinţelor teoretice, a capacităţilor de gândire independentă şi a ideilor ce
constituie reperele învăţământului general,

Interdisciplinaritatea în pedagogie reprezintă ansamblul relaţiilor şi interacţiunilor

dintre diferitele conţinuturi şi mesaje angajate la nivelul unui demers educativ cu
finalitate relevantă în planul formării – dezvoltării personalităţii elevului.

Abordarea interdisciplinară are drept scop formarea unor personalităţi moderne, cu

gândire analitică, sistemică, cu capacităţi de înţelegere profundă şi aptitudini de
modelare a fenomenelor,a proceselor din jur, fiind totodată un factor important de
educare, orientare şi formare profesională a elevilor - profesionişti ai viitorului.