INSUFICIENȚA RESPIRATORIE

DEFINIȚIE: Insuficiența respiratorie este o condiție patologică definită prin

alterarea schimburilor gazoase pulmonare, prin scăderea oxigenării sângelui
venos, prin scăderea eliminării dioxidului de carbon sau ambele, care se
însoțește de modificarea presiunii parțiale a gazelor sanguine respiratorii.

Clasificare
➢ În funcție de modul de instalare :
- Acută.
- Cronică .
- Cronică acutizată .
➢ În funcție de severitate: - latentă, cu manifestări doar la efort (ușoară,
medie, severă) .
- manifestă, cu manifestări în repaus.

Insuficiența respiratorie acută- este incapacitatea plămânilor de a face față

schimburilor de gaze, în condiții de repaus și efort. Este o afecțiune pe termen
scurt, se întâmplă brusc și este în mod obișnuit tratată ca o urgență medicală.

Insuficiența respiratorie cronică apare atunci când căile respiratorii care

transportă aer în plămâni devin înguste și deteriorate. Ele se dezvoltă treptat în
timp și necesită tratament pe termen lung,
Insuficiența respiratorie cronică se clasifică în:
a) Insuficiență respiratorie hipoxemică- care este cauzată de nivelul scăzut
de oxigen din sânge.
b) Insuficiență respiratorie hipercapnică – cauzată de nivelul ridicat de
bioxid de carbon.

ETIOLOGIE ( CAUZE)

a.) Bronhopulmonare:

- stenoze ale căilor aeriene superioare: corpi străini, laringite acute,

- crize de astm, neoplasme,
- reducerea câmpului respirator,
- pleurezii masive,
- pneumonie,
- pneumotorax,
- obstrucția căilor aeriene.
- BPOC.

b.) Cauze extrapulmonare: deprimarea centrului respirator – intoxicaţie cu

barbiturice, opiacee, anemii, afecţiuni nervoase, come.

c.) Alte cauze : fumatul, consumul de alcool, droguri, inhalarea de fum toxic
.

SIMPTOMATOLOGIA ( SEMNE ȘI SIMPTOME)

Simptomele insuficienței respiratorii acute

Simptomele insuficienței respiratorii acute depind de cauza ei și de nivelul
dioxidului de carbon și oxigenului din sânge.

Persoanele cu un nivel ridicat de dioxid de carbon pot experimenta:

• respirația rapidă
• confuzie ( faptul de a confunda, încurca)

Persoanele cu nivel scăzut de oxigen pot să experimenteze:

• o incapacitate de a respira
• piele, degete sau buze cianotice
•
Persoanele cu insuficiență acută și niveluri scăzute de oxigen pot prezenta:

• nelinişte
• anxietate
• somnolenţă
• pierderea conștienței
• respirația rapidă și superficială
• palpitatii ale inimii
• aritmiile
• transpirații

Simptomele insuficienței respiratorii cronice

Simptomele insuficienței respiratorii cronice nu pot fi observate la început. Ele
apar de obicei încet într-o perioadă lungă de timp.
Atunci când simptomele se dezvoltă, acestea pot include:

• dificultăți de respirație
• tuse cu mucus
• respirație șuierătoare
• piele, buze sau unghii cianotice
• respirația rapidă
• oboseală
• anxietate
• confuzie
• dureri de cap zilnice
Insuficiența respiratorie cronică este o boală gravă care se agravează în timp. Pe
măsură ce starea crește în severitate, oamenii pot dezvolta un ritm cardiac
anormal, li se poate opri respirația sau pot intra în comă.

INVESTIGAȚII

-Medicul diagnostichează insuficiența respiratorie pe baza istoricului medical al

pacientului, a unui examen fizic (care include auscultația pulmonară și cardiacă
și verificarea existenței unei culori albăstrui pe piele, buze și unghii).
- Pulsoximetria adică măsurarea cantității de oxigen din sânge.
- Testul gazelor arteriale din sânge (proba este prelevată dintr-o arteră, de obicei
în încheietura mâinii).
-Radiografie toracică, CT.
- Bronhoscopia ( bronhoscopul este un instrument subtire, luminat, flexibil, care
poate fi introdus în căile respiratorii și plămâni.
- Ecocardiografie, EKG, hemoleucogramă, glicemie, uree, creatinină. Acestea
pot orienta cauza insuficienței respiratorii.

TRATAMENT
Tratamentul insuficienței respiratorii este constituit din următoarele:
1. Măsuri profilactice : precum regulile igieno-dietetice, prevenirea infecțiilor
prin vaccinări, imunomodulare, eradicarea infecțiilor de focar, interzicerea
fumatului.
2. Identificarea, înlăturarea cauzelor de agravare/cauzatoare de boală: infecții,
erori de tratament, medicația sedativă, oxigenoterapia necontrolată .
3. Tratamentul de fond
A. Medical: cuprinde tratamentul bolii de fond.
B. Oxigenoterapia de lungă durată (OLD):
În cazul pacienților hipoxemici, oxigenoterapia îmbunătățește capacitatea
mentală și de efort.
C. Ventilația asistată
D. Reabilitarea pulmonară
E. Psihoterapia, consiliere nutrițională
F. Chirurgical ( reducerea volumelor pulmonare, transplant pulmonar).

COMPLICAȚII
Complicații sistemice date de prezența insuficienței respiratorii:
➢ Bronhopulmonare: embolii pulmonare, fibroză interstițială difuză.
➢ Cardiovasculare: aritmii,hipotensiune, scăderea debitului cardiac.
➢ Gastrointestinale: hemoragii.
➢ Renale: leziune acută de rinichi,
➢ Hematologice: anemie, poliglobulie.
➢ Nutriționale: malnutriție proteino-calorică,
➢ Infecțioase: Pneumonie nosocomială.

EVOLUȚIE
Mortalitatea variază în funcție de etiologie. Pacienții sub 60 de ani au o rată de
supravieţuire mai bună față de cei vârstnici. În jur de 2/3 din pacienții
supraviețuitori unui episod de insuficiență respiratorie prezintă o alterare a
funcției respiratorii pentru câțiva ani după recuperare.
În cazul pacienților cu insuficiență respiratorie hipercapnică, mortalitatea este
crescută deoarece acesti pacienti au o tulburare respiratorie cronică și alte
comorbidități (boli cardiopulmonare, renale, hepatice sau neurologice). Acesti
pacienti pot asocia si un status nutritional deficitar.

În cazul pacientilor cu BPOC și insuficiență respiratorie acută, mortalitatea a

scăzut în ultimii ani cu aproximativ 26%. Exacerbarea acută a BPOC determină
o mortalitate de 30%. Rata de mortalitate pentru alte etiologii nu a fost bine
documentată.
MIC DICȚIONAR :

HIPOXEMIE – Scădere a presiunii și a cantității de oxigen din sângele arterial.

HIPERCAPNIE – exces de bioxid de carbon în sânge.

HIPOXIE - Scădere a cantității de oxigen în țesuturi.

POLIGLOBULÍE - Creștere a numărului de hematii din sânge; eritrocitoză.

ARITMIE-Tulburare în activitatea inimii, manifestată prin dereglarea ritmului

și a intensității contracțiilor mușchiului cardiac .