SUBIECTE OBLIGATORII

1. ELEMENTELE FIGURATE ALE SÂNGELUI ȘI ROLUL LOR

a. Eritrocitele/hematii sau globulele roșii – au un rol fundamental în transportul

gazelor sanguine.
b. Leucocitele sau globulele albe – au un rol în apărarea contra agenților externi și
în reglarea imunității.
c. Trombocitele sau plachete sanguine – joacă un important în formarea trombului
( cheag de sânge) și oprirea sângerării. Trombocitele se adaugă sistemului de coagulare a sângelui
( există mai mulți factori ce reglează vâscozitatea sângelui).

2. CLASIFICAREA LEUCITELOR SAU TABELUL SANGUIN

1. PMN – POLIMORFONUCLEARE – responsabile de imunitatea nespecifică

a. NEUTROFILE – 55-70% din totalul leucocitelor și cresc cu precădere la infecțiile
bacteriene.
b. EOZINOFILE/ACIDOFILE – 2-4% din totalul leucocitelor și cresc cu precădere în
infecțiile parazitare sau în reacțiile alergice.
c. BAZOFILE – 0-1% din totalul leucocitelor și au un rol generic în imunitate ( nu
exista foarte mukte informații despre ele).
2. LIMFOCITELE – 25-35% din leucocite ( la modul global) și cresc cu precădere în infecțiile
virale.
a. LIMFOCITELE B (LB) – secretă anticorpii (ATC) sau imuniglobulinele (Ig).
b. LIMFOCITE T (LT) – sunt de 3 subtipuri
1. LT HELPER – stimulează imunitatea
2. LT SUPRESSOR – inhibă/blochează imunitatea
3. LT CITOXIC (NATURAL KILLER) – puternic distructiv asupra agentului
agresor
Limfocitele sunt, în mare parte, responsabile de imunitatea speciffică.
!!!! ANTICORPII SUNT PROTEINE DE APĂRARE !!!!

3. MONOCITELE - 2-4% cresc cu precădere în infecțiile virale (mononucleoza infecțioasă –

boala sărutului francez)
 3. STRUCTURA CROMOZOMIALĂ A OMULUI

În nucleul orcărei celule umane ADN -UL ( ACIDUL DEZOXIRIBONUCLEIC) se găsește sub forma
unui dublu helix.
Un lanț de ADN are mai multe structuri numite cromozomi.
1 Cromozom conține mai multe gene.
Gena este uniytatea morfofuncțională și funcțională a ADN – ului. 1 genă codifică o
caracteristică a omului.
Formula cromozomială:
La bărbat → 46 (XY) – 23 (X) + 23(Y) - (22+X) + (22+Y)
La femeie → 46 (XX) – 23(X) +23(X) – (22 + X) + ( 22 + X)

4. STRUCTURILE DE BAZĂ ALE ORGANISMULUI

• APA – în proporție de 70%

• MINERALE/ OLIGOELEMENTE – Sodiu, Potasiu, Calciu, Magneziu, Fier, Sleniu, Zinc etc.
• VITAMINE – A, B (regenerare celulară) , C, D (regenerare a oaselor), K (coagularea sângelui)
• Glucide/ Dulciuri – au ca structuri monozaharidele: glucoza, fructoza, galactoza, se combină în
dizaharide și polizaharide: lactoza, zaharoza, amidonul, glicogenul ( substanța energetică folosită
de celule), sunt structuri energetice generează energie prin oxidare la nivelul mitocondriilor.
• Lipidele reprezintă un substrat energetic de rezervă pentru celulă și sunt și elemente structurale
ale celulei., sunt saturate ( de origine animal-) sau nesaturate ( origine vegetală); au la bază acizi
grași și glicerină, se pot forma structure complexe ( colesterol – se depune la nivelul pereților
vaselor de sânge, ateroane și/sau trigliceridele – colăceii)
• Proteinele au la bază aminoacizii esențiali și neesențiali , se formează în final structure complexe
= peptide sau polipeptide; transmutația biologică: când avem nevoie de un anumit element îl
putem procura din exterior, din elementul A în elementul B, însă este nevoie de un corp sănătos.
Proteinele sunt elemente structurale și rar folosite ca substrat energetic, proteine de nivel 1,
vegetale, ți nivel 2, animale.
• Gaze: oxigen, indispensabil vieții aerobe.
 5. CADRANELE ABDOMENULUI

Abdomenul poate fi împărțit în două linii imaginare orizontale și două verticale în 9 cadrane.
1. Hipocondrul drept - Localizare : sub rebordul costal ( sub coastele din dreapta). Aici se
proiectează imaginar ficatul și vezica urinară
2. Epigastru – Localizare: sub apendicele xifoid (ultima parte a sternului) . Aici se proiectează
imaginar ca sensibilitate stomacul, pancreasul, +- colonul transversal.
3. Hipocondru stâng – Localizar: sub coastele din stânga. Aici se proiectează imaginar splina și
pancreasul.
4. Flancul drept – Localizare: în dreapta mezogastrului. Se proiectează imaginar colonul
ascendent și câteodată apendicele.
5. Mezogastru – zona ombilicală – Localizare : în jurul ombilicului. Se proiectează imaginar
intestinul subțire.
6. Flancul stâng – Localizare: stânga mezogastrului. Aici se proiectează imaginar colonul
descendent ( diverticulita, inflamația diverticulilor).
7. Fosa iliacă dreaptă – este mărginită infero-lateral de creasta iliacă dreaptă. Aici se
proiectează imaginar ca sensibilitate apendicele, ureterul drept parțial; la femeie ovarul
drept și trompa uterină dreaptă.
8. Hipogastru sau zona supra pubiană – Aici se proiectează imaginar ca sensibiltate vezica
urinară și la femeie uterul, +- la bărbat prostata
9. Fosa iliacă stângă – delimitată infero-lateral de creasta iliacă stângă, aici se proiectează
imaginar ca sensibilitate colonul sigmoid, parțial ureterul stâng, la femeie ovarul stâng și
trompa uterină stângă.

6. CORESPONDENȚA ZONE COLOANA VERTEBRALĂ – NERV SPINAL

Vertebre Nervi spinali

Zona cervicală 7 vertebre cervicale 8 perechi de nervi spinali
Zona toracală 12 vertebre 12 perechi de nervi spinali
Zona lombară 5 vertebre lombare 5 perechi de nervi lombari
Zonă sacrată 5 vertebre sacrate sudate 5 perechi de nervi spinali sacrați
Zona cocgiană 2 până la 5 veretebre sudate 1 singură pereche de nervi
cocigieni
 7. STRUCTURA UNEI ARTICULAȚII

Cel puțin două structuri osoase cu suprafețe articulare ( de multe ori aceste structuri osoase sunt epifize
pentru oasele lungi sau capete terminale )
Structură cartilaginoasă învelește structura osoasă în zona de contact articular.
Membrană sinovială care învelește structurile articulare. Între foițele membranei sinoviale se gasește
lichidul sinovial care facilitează mișcarea capetelor osoase în articulații.
Structuri anexe care ajută la consolidarea articulației și atenuarea șocurilor.
- Ligamente – unesc două structuri osoase
- Tendoanele – unesc mușchiul osului
- Burse – un fel de *airbag uri* pt articulații
- Discuri și meniscuri
- Capsula articulară – structură fibroconjuctivă ce menține toate elementele împreună.

8. SEMNELE CELSIENE ALE INFLAMAȚIEI

1. RUBOR – se datorează vasodilatației (roșeață)

2. CALOR - se datorează tot vasodilatației (căldură)
3. TUMOR – tumefiere sau tumefație se datorează tot vasodilatației ce produce în timp
edem ( acumulare de lichid în spațiul interstițial – spațiu între celule )
4. DOLOR – durerea apare datorită compresiei structurii nervoase de către edem
5. FUNCTIO LAESA – impotență funcțională a structurii infectate de inflamație.

9. STRUCTURA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

Măduva spinării și creier

Creierul este format din:
1. Trunchi cerebral
- Bulbul rahidian
- Puntea lui varolio
- Mezencefalul
2. Cerebelul sau creierul mic
 3. Diencefalul sau paleocortex format din mai multe structuri:
a. Talamus
b. Epitalamus
c. Metatalamus
d. Hipotalamus
e. Corp calos
f. Sistem limbic
4. Emisferele cerebrale sau neocortexul

10. Circulația mare și circulația mică

Circulația mare
Din ventricul stîng pleacă aorta principală care prin toate ramificațiile ei viitoare va hrăni cu oxigen și
nutrienți celule și țesuturile; la nivelul fiecărei celule au loc fenomene metabolice ce generează bioxid de
carbon și metabolism celular care vor trece în sistemul nervos al venelor cave; în final se formează două
vene cave ce se vor termina în atriul drept ( vena cavă superioară și inferioară ).

Circulația mică
Din ventriculul drept pleacă trunchiul arterial pulmonar ( din care derivă artera pulmonară stângă și
artera pulmonară dreaptă ) ; toate ramificațiile arteriale pulmonare ajung la nivelul alveolelor
pulmonare unde se realizează schimbul de gaze ( CO2 trece în alveole și oxigenul trece în sânge) ; toate
ramifacțiile venoase pulmonare vor conflua în cele 4 vene pulmonare ce se termină în atriul stâng.

Circulația de nutriție
Nutrienții / alimentele sunt absorbite la nivelul mucoasei tubului digestiv ( stomac, intestine subțire)
Acești nutrienți trec prin peretele digestiv și ajung în circulația venoasă portă (vena portă se fotmeazaă
prin confluarea venelor esofagiene , gastrice, mezenterice inferioare, mezenterice superioare, vena
pancreatică și vena splenică). Din toate acestea nutrienții ajung în vena portă prin venele gastrice și
venele mezenterice superioare. Vena portă transportă nutrienți spre ficat, la nivelul ficatului au loc
fenomene de metabolizare/ transformare a nutrienților care devin biodisponibili pentru celule. Ficatul
mai realizează un fenomen de detpxifiere a celulelor. Prin ficat trece vena cavă inferioară care preia
nutrienții metabilizați de ficat. Vena cavă inferioară va ajunge în atriul drept → circulația mică
(pulmonară) → atriul stâng → VS → circulația mare (care hrănește cu nutrienți și oxigen celulele)
 11.

Cele mai vulnerabile celule la lipsa oxigenului si nutrientilor precum si la prezenta toxinelor
sunt: neuronul si fibra miocardica plus ulterior celule diverselor viscere ( ficat, pancreas,
rahieni).

12. Structura intrinseca a organelor tubulare

De la interior spre exterior:

• Tunica mucoasa – este acoperita de un stra de mucus cu rol protector. Acest mucus are un PH
alcalin.
• Tunica submucoasa – aici se gasesc diverse glande ce secreta diverse fluide cu diverse roluri (
secretii exocrine)
• Tunica musculara – musculatura neteda dispusa pe mai multe straturi cu diverse orientari (
straturi circulare transversale, longitudinale, oblice). Aceste straturi complexe sunt intalnite in
organe cavitare/stomac, vezica urinara, uter etc). Musculatura neteda joaca un rol important in
cazul peristaltismului sau dinamicii organelor cavitare sau tubulare. Nu poate fi controlata
constient. Activitatea musculaturii este controlata de sistemul nervos vegetativ ( are 2
componente: simpatic si parasimpatic).
• Tunica conjuctiva fibroasa exterioara.

13. Efectele secundare ale medicamentelor de sinteza sau chimice

1. Efectul toxic sau distructiv asupra celulelor, tesuturilor, aparatelor si sistemelor.

- Hepatotoxic
- Nefrotoxic
- Neurotoxic
- Hematotoxic
- Efectul medulotoxic
Clase de medicamente toxice:
- imunosupresoare si citostatice
-antibioticele
-antiinflamatoare steroidiene
-anticonceptionalele

2. Scaderea imunitatii – in timpul tratamentelor cu medicamente sintetice este bine ca in

paralel sa fie folosite in paralel remedii naturale imunostimulante.
 3. Efecte secundare hiperinflamatorii alergice pana la soc anafilactic.
4. Efecte si boli autoimune.
5. Efectul cancerigen
6. Efectul mutagen de modificare a materialului genetic.
7. Diverse efecte secundare digestive: greturi, varsaturi, diaree, balonare, constipatie.
8. Dezechilibre neuropsihice.
9. Iritabilitate, irascibilitate, fluctuatii psihoemotionale, tensiuni emotionale, anxietate.

14.

Substante care creaza presiune osmotica in sange ( atrag apa) :

- Glucidele ( ducliurile)
- Minerale ( sarea NaCl ) + alte saruri
- Proteinele
- Unele substante macromoleculare sintetice: HANITOL, DEXTRAN

Oligurie – cantitate mica de urina eliminata.

Anurie – deloc sau foarte putin > 50 ml / 24h
Colica renala – durere pulsatila intermitenta intensa chinuitoare ( poate fi insotita de agitatie
extrema, frison, febra mai ales in infectiile severe).

15.

!!! Orice semn sau simptom ( chiar de intensitate scazuta) daca persista mult timp si nu dispare
cu tratament adecvat, ne poate sugera posibilitatea existentei unei formatiuni tumorale Benigna
( fara sa genereze complicatii) sau Maligna ( neoplasm = cancer).
In cazul diverselor tumori ale aparatului excretor pot sa apara senzatiile de disconfort pana la
durere intensa in zonele afectate de tumora.
 16. Structura meningelui

Este compus din 3 tunici sau foite seroase conjuctive:

1. Dura mater (vine in contact cu structurile osoase: craniu sau coloana vertebrala)
2. Arahnoida – contine lichid cefalorahidian
3. Pia mater – adera la SNC (encefal sau maduva spinarii)

Meningele este o structura conjuctiva seroasa ce protejeaza si inveleste intregul SNC.

17. Rolul Diencefalului (in mod special al hipotalamusului)

- Moduleaza activitatea SNV/moduleaza activitatea organelor interne, hipotalamasul este numit

creier vegetativ.
- Pt fiecare emotie in parte secreta hormoni specifici (care se descarca in sange la nivel de
hipofiza posterioara)
- Prin legatura stransa a diencefalului pot fi controlate anumite instincte: instinctul de
supravietuire/autoaparare, instinctul matern si patern, instinctul de foame si sete, instinctul
sexual.
- Rol important in termoreglare
- Rol important in ritmurile circadiene sau in alte tipuri de bioritmuri
- Activitatea diencefalului este mai degraba subconstienta = in mare parte subconstienta.