k

BISERICA
ORTODOXA
ROMANA

B U L E T IN U L O F IC IA L A L P A T R IA R H IE I R O M Â N E
ANUL CVIII — Nr. 5—6 MAI— IUNIE 1990
 C U P R I N S

P ag .

VIAŢA BISERICEASCA

Sc ri sori şi t e l e g r a m e d e l el i ci t are p r i mi t e de Prea Fer i ci t ul Pări nt e Patriarh

T e o c t i s t , c a pr i l e j u l S f i n t e l o r Paşt i — 1990 .............................. 3
• C o n l u c i a r e a di nt r u e pi s copi , clerici şi mi r eni , în c o n d u c e r e a t r e b u r i l o r Bi s e ­
ricii*. C u v ' mt a r e a Prea Fer i ci t ul ui Păr i nt e Patr iar h T e o c t i s t ta
deschiderea l ucrări lor A d u n ă r i i N a ţ i o n a l e Bi s er i c eş t i . . . . 10
tl' ilda dani i::: j e r t t e t m c c ». C u v ' mt a r e a Prea Fer i ci t ul ui Pări nte Patriarh
1 a o r ! >s t la s l u j b a d e p o m e n i r e a e r oi l or c ă z u ţ i In r e v o l u ţ i a d i n
dei'-'iubr:. î 0 8 9 .......................................................................................................... 13
•Un act (te vrednicii: c r e ş t i n ă : p o me n i r e a e r oi lor n e a m u l u i », C u v î n t a r e a Prea
Fericitului Pări nte Patriarh T e o c l i s I ;;î z i ua î nălţ ări i Do mn u l u i , la
s l u j b a de p o m e n i r e a e r oi lor n e a m u l u i ........................................................15
i.Lir rdrilc A d u n ă r i i Na ţ i o n a l e Bi s er i c eş t i ........ ........................................................ 17
Co n l c r i n ţ a naţ i onal ă a pr e oţ i l or d i n Biserica O r t o d o x ă Română . . . . 22
P o me n i r e a e r oi l or mar ti ri . ............................................................................. 25
V i z i t a în ţara n o a s t r ă a u n e i d e l e g a ţ i i a Pat r i ar hi e i E c u m e n i c e . . . . 26
l i c c u n o a ş i e r c a s u p r a :id ir; ţ ară a v al o r i i u n u i ma r e l il osoi şi t e o l o g c r e ş t i n . 28
P a rt i ci p^ri a!e d e l e g a ţ i l o r Biserici i O r t o d o x e R o m â n e Ia î n t r u n i r i ecumenice
peste hotare : Consultaţie e c u m e n i c ă p r i v i n d s i t u aţ i a d i n ţările
di n c e n t r u l şi e s t u l E u r o p e i ; — Cori t erinţ a c a p e l a n i l o r u n i v e r s i t a r i ;
— A ş a s e a s e s i u n e p l en a r ă a Di a l o g u l u i t eo l og i c î n t r e Bi s er i c a Ro-
m a n o - C a t o l i c ă şi Biserica O r t o d o x ă : — A l d o i l e a s i m p o z i o n e c u m e -
ni&t i n t e r n a ţ i o n a l o r g a n i z a i d e A c a d e m i a e v a n g h e l i c ă d i n T u t z i n g
(R. F. G e r m a n i a ) ; — Cea d e a treia î n t r u n i r e a c o m i t e t u l u i «I sl a mu l
in Europa> ....................................................... 30
Oi ti v i a ţ a Biserici lor O r t o d o x e su ro ri . . . . . . . . . . . 45
C r o n i c ă . . , . . . . . . m „ . . , . , .50

ATITUDINI
Arhid. prof. dr. Ioan 1" 1 o c a, M i s i u 7»?, p r o z e l i t i s m şi n o r m ă j ur i di c ă . . . 54
Pr. G h c o ro h i1 I- D r a g u l i n, « F u r o ne n i z n r e * iară « r e î n c r e ş t m a r e» ? . . . 57
Pr. Ghi'orrjhr x D r ă g u l i n. .Apropiere u ^ a n ă şi c n m ; eni s m rel igi os . . 53
I’r. ion l o n o « c u, Ceic s.7/tle s l e i ţ i l o r ............................................................ 60
 |INV: %&C
ţ MiTrî a ’,o;-iAMCMJ«»vE: bucovine *
H h C O T F C A "iT JM ÎT R U ST A N ILO A E"
:k'' ÎVv-.jţlt'il
W :- r ™ '— Z ~ 7

BISERICA
ORTODOXA
ROMANA
BULETINUL OFICIAL AL PATRIARHIEI ROMANE
ANUL CVIII - Nr. 5—6, MAI— IUNIE, 1900
BUCUREŞTI
 La alcătuirea acestui num ăr de revistă — care a apărut sub
conducerea unui Comitet de redacţie in curs de constituire — au
colaborat: Pr. Dumitru Soare (directorul Institutului biblici :
Pr. Conslanlin Drăgusin (secretar de redacţie) ; Pr. Dumitru Dimc
(redactor) ; lerom. Varfo/omeu Bogdan (tehnoredactor) ; G abre.'c
Săndulescu, Maria Tudor şi M aiinela Bofin (corectori).

Coperta Vladimir Stoianov.

I
 ♦ V!î\Ţ?\ BI $eRI Ce^$C^-

SCRISORI SI TELEGRAME DE FELICITARE,

PRIMITE DE
PREA FERICITUL PĂRINTE PATRIARH TEOCTIST
CU PRILEJUL SFINTELOR PAŞTI — 1990

SCR ISOAREA IRENÎCA A S A N C T I T Ă Ţ I I SALE DIMITRIE,

ARHIEPISCOP A L CO NST A NT IN O PO L UL U I £/
PAT RI A RH ECUMENIC :

Prea Fericite Teocti&t,

Arhiepiscop al Bucureştilor,
Mitropolit al Ungrovlahici şi
Patriarh a! Bisericii Ortodoxe A utocefale Române,
Prea iubit
şi mult dorit frate în Hristos Dumnezeu
şi împreunâ-slujitor cu .Smerenia Noastră,
im brăţişîndu-V ă frăţeşte în Domnul, cu deosebită bucurie ne a d re ­
săm venerabilei V oastre Prea Fericiri.
Sfinla şi M area Biserică a lui H ristos se veseleşte cu m are bucurie,
încîiinindu-se Domnului Care astăzi a înviat şi a dăruit viaţă întregii
lumi. Deci, făcîndu-ne şi noi părtaşi la această bucurie, — noi care din
indurarea lui Dumnezeu ne-am învrednicit să săvîşim slujirea sfinţită
în această Biserică — , am cîntat cîntările de m ulţumire Biruitorului
morţii, aducînd jertfă dum nezeiască şi fără de sînge Celui care S-a adus
pe Sine jertfă pentru viaţa şi m întuirea lumii, am înălţat fierbinţi
rugăciuni de cerere pentru pacea a to ata lum ea şi pe n tru bunăstarea
tuturor sfintelor Biserici ale lui Dumnezeu şi am pom enit cinstitul
nume al prea iubitei V oastre. Prea Fericiri, rugind pentru Prea Feri­
cirea V oastră pe Cel ce a ridicat îm preună cu Sine, prin Învierea Sa,
pe Adara.
Aşadar, cu m înecare adincă încredinţîndu-ne îm preună cu femeile
de mir purtă to are despre înviere, iată m ergem spre Emaus cu Domnul
care a înviat, propovăduind celor de pe cale, celor de aproape şi
4 BISERICA O R IO D Q KĂ t t OMĂNA

celor de departe lumină, înviere, viaţă, pace şi bunăvoire.

A ceste daruri dum nezeieşti le binevesteşte Sfînta noastră Biserică
O rtodoxă mai ales astăzi, cînd la popoarele noastre ortodoxe credinţa
este recuno scută şi apreciată, cînd adie vîntul libertăţii reliyioase,
iar Hristos Domnul, ziditorul şi întăritorul Bisericii şi al lumii, dăruieşte
tuturor uşu ra re şi odihnă «cu m oartea pe m oarte călcînd».
In acest duh prăznuind anul acesta «Paştele lui Hristos cele mîn-
tuitoare», mulţumim iubitei V oastre Prea Fericiri pe n tru urările şi
salutările de Paşte. R ăspunzîndu-V ă cu bineplăcutul şi de bucurie a d u ­
cătorul «Cu a d e v ă ra t a înviat Domnul !», din inimă Vă. adresăm a ce­
leaşi urări, rugîndu-ne M întuitorului nostru Hristos, Care S-a sculat
din morţi, să Vă învrednicească să prăznuiti cu bucurie cît mai mulţi
ani acest m are praznic m întuitor, să Vă d e a p u tere pentru buna c ă ­
lăuzire a poporului ales ce V-a fost încredinţat şi n e în c e ta ta Sa p u r ­
tare de grijă să Vă îndrepte spre întărirea lui în credinţa părinţilor.
Rugind pe Prea Fericirea V oastră să transm ită urările noastre
sărbătoreşti fraţilor Ierarhi din jurul Prea Fericirii Voastre, c ucernicu­
lui cler şi credinciosului popor român, Vă îm brăţişăm încă o dată cu
sfînta săru ta re pascală şi ramînem cu adîncă dragoste în Domnul
nostru Cel ce a înviat şi cu tot respectul,
Al Venerabilei V oastre Prea Fericiri, iubit frate în Hristos,
f DIMJTRIE
Patriarhul Constanti nopolu lui

SCR ISO ARE A 1RENICÂ A S A N C T I T Ă Ţ I I SALE PARTENIE,

PAPA ŞI P AT RI A RH AL ALEX AND RIE I ŞI A L ÎNTREGII AFRICI :
Iubite Frate,
H ristos a î n v i a t !
T radiţia noastră înseam nă com uniune a Bisericilor noastre, acum
şi totdeauna şi în vecii vecilor. Tem elia acesteia este com uniunea cu
•Sfînta Treime, cu Tatăl, care a trimis la noi pentru totdeauna pe Fiul,
şi cu Fiul care sălăşluieşte întru noi şi îm părtăşeşte «tuturor toate», şi
care trimite pe Duhul Sfînt, care «suflă acolo unde voieşte» în întreaga
creaţie şi se constituie ca legătură a Bisericii,
Sfînta Treim e este com uniune de Persoane. La fel şi Biserica lui
Dumnezeu, la fel şi toate Bisericile Domnului nostru.
C om uniunea noastră este şi suferinţă a lui HtîsIos pentru mîntui-
rea tuturor şi viaţă şi, înainte de toate, înviere, ieşire, paşte, pentru
lumea toată. Sfîntul Duh în tă reşte credinţa noastră, confirmă că
aceasta nu este zadarnică, că n ă d e jd e a noastră este victorie şi d r a ­
gostea noastră este Biserica cea una, sfînta, apostolică şi sobornicească,
în comuniune.
Aceste clipe ale Bisericilor noastre, ale sfîrşitului de secol, al d r u ­
mului nostru înainte, pentru secolul douăzeci şi unu, dup-i plinirea
Timpului Dumnezeului nostru, celui veşnic, trăim şi existăm şi ne miş­
căm «în vrem e a Sa», pentru viaţa timpului, a venirii noastre, iar timpul
viaţa m sericească .}

nostru are semnele lui, sem ne pase sub semnul întrebării, aşa cum
şi Domnul nostru, Capul Bisericii, este şi El piatră de încercare.
Rămîne însă com uniunea noastră, com uniunea dintre noi, dintre
Bisericile noastre, mersul înfrăţit înainte, al nostru şi al popoarelor
noastre, legătura veşnică, cele p a tru Evanghelii, Istoria Domnului nos-
Iru Hristos, a ucenicilor Săi, V estea cea bună, Epistolele Sfinţilor
Apostoli : Pavel, Iacob, Petru, Ioan, Iuda şi Apocalipsa ; Com uniunea
cea sfîntă a Apostolilor, Tradiţia, Alfa şi Omega, Domnul.
Rămin şi scrisorile pascale, viaţa noastră, com uniunea fraţilor.
Toate sînt viaţă a Bisericilor noastre, în v ie re a noastră, aici pe pjm înt,
trecutul, prezentul, viitorul, viaţa no a stră veşnică şi comuniunea.
Timpul nostru cere, a re nevoie de com uniunea noastră veşnică şi
de com uniunea dintre noi, de dialogul nostru, pentru poporul lui D um ­
nezeu şi pentru întreaga lume, pentru u n ita te a noastră în Dragostea
şi A devărul Lui. A ceasta este viaţa şi aşteptarea întru aceeaşi suflare
şi pentru acelaşi scop.
Com uniunea cea Sfîntă este sfirşitul Discului celui comun şi Poti­
rului comun, Com uniunea veşnică cu Dum nezeu-Om ul, în v ie rea n oastră
veşnică.
Înaintăm spre Paştele nostru, cu pascalul «Vino Doamne», «vino
Doamne, cu Dragoste, cu Jertfelnicie, cu jertfă, cu dreptate, libertate,
şi pacea să fie cu toată lumea».
Domnul vine repede, întotdeauna şi acum cu semnele Timpului Lui.
îubîte Frate,
Hristos a înviat !
t PARTEN1E
Patriarhul A lexandriei

SCRISO ARE A IRENICA A S A N C T I T Ă Ţ I I SALE I GNA TIE IV,

PATRIARHUL BISERICII APOSTOLICE A ANTIOHIEI ŞI A
ÎNTREGULUI ORIENT :
Prea Fericite Teoctist,
Patriarh al României,
Prea iubit şi mult dorit frate în H ristos-D um nezeu şi îm preună slu­
jitor cu Sm erenia noastră,
îm brăţişîndu-V ă frăţeşte în Domnul, t u deosebită bucurie ne a d re ­
sam Prea Fericirii V oastre !
Cu prilejul strălucitoarei şi de lumină purtătoarei sărbători a în­
vierii lui Hristos, înviere pe care o trăim cu inimă curată, plini de
bucurie şi veselie strigăm : H ristos a înviat !
Dumnezeu care a înviat biruind moartea, a ridicat îm preună pe
strămoşii noştri, făcîndu-i salăşluitori în îm părăţia Cerurilor, iar pe noi
ne-a slobozit de păcatul străm oşesc invrednîcindu-ne să fim părtaşi ai
Cinstitului Trup şi Sînge şi vajnici strajeri ai predaniei Sale, pe care
ne-a dat-o prin Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii.
Domnul Dumnezeu, Logosul care era la început, care S-a pogorit
din ceruri, a pătimit, S-a îngropat şi a înviat a treia zi din morţi,
fi biserica ortodoxa R OMÂ NA

ne-a aşezat pastori ai oilor Sale cuvîntătoare, ne-a dat să ie călăuzim

pe calea cea dreaptă, păzindu-le de toată vrere a străina pentru a prăz-
nui îm preună cu ele sfinta şi lum inoasa Înviere a Domnului şi M în ­
tuitorului nostru, aclresind sărbătoreasca salutare «Hristos a înviat !».
Cu m ultă dragoste urăm ca A totputernicul biruitor al morţii s ;i
acopere cu tăria puterii Lui pe Prea Fericirea V oastră, sfîntă ierarhie
din jurul Prea Fericirii Voastre, sfinţi Lui cler şi obştea cea numită
cu num ele lui Hristos a Bisericii Prea Fericirii Voastre, şi pentru ca
toate u rările sfinte să dăruiască bucuria care a venit în toată lumea
prin cinstita cruce şi sfinta Sa înviere.
încă o dată îmbrăţişînd frăţeşte în Hristos Cel înviat pe Prea F e ri­
cirea V o a stră iubită, Vă urăm să n ăta te şi zile îndelungate.
Cu frăţească dragoste, al Prea Fericirii V oastre iubit frate în
Hristos ceî înviat,
t ICNATIE IV
Patriarh al Antiohiei

S CR I S O AR EA IRENICÂ A SA N C T I T Ă Ţ I ) SAL E DIODOR /,

PATRIARHUL IERUSALIMULUI $1 A L ÎNTREGII PALESTINE :
Îm brăţişare sfîntă în Hristos Iisus Cel ce a înviat din morţi !
Zicînd îngerul către femeile m ironosiţe care v eniseră la mormin-
tul D ătătorului de v iaţă «Hristos a î n v i a t !», s-a dăruit lumii m area
bucurie că H ristos a nimicit pe cet ce a v e a puterea morţii, dăruinclu-
ne viaţă veşnică şi m are milă, după ce a ridicat împreună cu, Eî n e a ­
mul omenesc, cel ce fusese robit păcatului, şi prin cinstitul Sau Sînge
l-a adus la com uniunea sfinţilor în trupul lui FIristos.
Prea sfîntă noastră Biserică, Maică a Bisericilor, care a pătimit
şi a fost înviată îm preună cu Iisus în decursul veacurilor, care şi in
zilele noastre poartă semnele patimilor credincioşilor ei fii, greu în ­
cercaţi şi îndureraţi din pricina situaţiei anorm ale de aici, nu înce­
tează să propovăduiască cu bucurie în v ie rea Domnului ca pe o veste
a d u c ătoare de nădejde, pentru popoarele înrobite, şi să dea m ărturia
c u rată şi neîntinată a credinţei noastre întregii lumi, străduindu-se să
păstreze unitatea cu preasfintele Biserici locale Intru legătura dragostei.
Aşadar, preasfînta noastră Biserică, aducînd ca pe o m ărturie ne-
m incinoasă a dătătoarei de lumină învieri preasfîntul m orm int al D ătă­
torului de viaţă, în faţa căruia sâ se închine toată lumea, d ăruieşte clin
belşug întregii obşti ortodoxe sfîntă lumină care a luminat lumea în ­
treagă şi a strălucit din El spre sfinţire şi binecuvîntare.
Slujind purtă to are a de lumină şi tainica să rb ă to are a d u m nezeiescu­
lui Paşti, la preasfîntul şi de v iaţă primitorul mormint, sâ ne rugăm
Dumnezeului Cel ce a înviat să lumineze cu lumina Sa n e înserată a
dreptăţii toate neamurile, să le apropie pe toate în dragoste şi îm preună-
lucrare, ca astfel vrăjm ăşiile şi duşm ăniile dintre ele să se risipească,
să-i a ra te pe toţi oamenii fii ai lumii vrednici de m area facere de bine
prin care Hristos a pătimit pentru noi, a fost răstignit, S-a îngropat şi a
înviat din morţi întru slavă.
Cu iubire frăţească ne vom ruga Domnului să dăruiasc i Prea Fe­
ricirii V oastre prea iubite sănătate sufletească şi trupeasca, zile in-
viaţa bisericească 7

delungate, să Vă întărească pentru a cirmui corabia preasfintei Bise­

rici O rtodoxe Rom âne pe care o păstoriţi.
Cu acestea, adresîndu-V ă cu glas de bucurie sa lutarea pascală
Hristos a înviat !
Vă îm brăţişăm cu multă dragoste frăţească în H ristos Cel ce a
înviat, rugîndu-V ă să transm iteţi II.PP.SS. şi PP. SS, Arhierei şi prea
iubiţilor fraţi preoţi, prea cucernicului cler, întregului popor cel numit
cu num ele lui Hristos, care alcătuieşte obştea Bisericii O rtodoxe Ro­
mâne, felicitările şi urările N oastre sărbătoreşti cu prilejul învierii
Domnului.
Aî Prea Fericirii V oastre Preaiubite, iubit frate in Hristos,
t DIODOR i
P atriarh al Ierusalim ului

SCR ISO ARE A IRENICĂ A PREA FERICITULUI PĂRIN TE SERA FIM ,

ARHIEPISCOP AL ATEN EI $1 A L ÎNTREGII ELADE :
Prea Fericite Teoctist, Arhiepiscop al Bucureştilor,
Mitropolit aî Ungrovlahiei, Locţiitor al Cczareei Capadociei,
Iubit frate şi împreună slujitor cu Smerenia noastră,
Im brăţişîndu-vă frăţeşte în Domnul, cu deosebită bucurie ne a d re ­
săm Prea iubitei V oastre Prea Fericiri !
Sosind sfînta şi de lumină p u rtătoarea zi a slăvitei învieri a
M întuitorului nostru, c:u m ultă bucurie V ă adresăm de biruinţă v e s ti­
torul salut în Hristos, din inimă spunînd V enerabilei V oastre Prea
Fericirii :
Hristos a î n v i a t !
Căci înviind din morţi şi călcînd m oartea spre slava lui Dumnezeu
Tatăl, după făgăduinţa Sa nemincinoasă, răm îne cu noi în veac, întă-
rindu-ne, lum inîndu-ne şi sfinţindu-ne cu lumina învierii Sale, care
c*ste nădejdea Slavei,
Binecuvînlăm şi preaînălţăm pe Cel ce a venit pentru păcatele
noastre şi a înviat pentru învierea noastră. Căci şade, p e ntru noi, de-a
d reapta Tatălui Celui fără început, rugîndu-se pentru noi cînd sîntem
in necazuri, întârindu-ne sînd sintem slabi şi dîndu-ne putere pentru
a vieţui vrednic de chem area noastră şi pentru a ne face m artori de
neinfruntat ai învierii Lui, ca sa propovăduim tuturor :
H ristos a î n v i a t !
Vă urăm ca Domnul să fie pururea alături de Prea Fericirea
Voastră, întărind cu puterea Lui pe Prea. Fericirea V oastră şi pe iubiţii
fraţi sfinţiţi din jurul Prea Fericirii V oastre, să sfinţească pe tot po­
porul încredinţat purtării de grijă pastorală a Prea Fericirii V oastre şi
sa facă sa crească Sfînta Biserică Ortodoxă Română spre m m tuirea lui.
Imbraţişîndu-V ă încă o dată în Hristos Cel ce a înviat, răminem
iubii trate în Hristos,
t SERAFIM
A rhiepiscop al Atenei
8 BISERICA ORTODOXA R OMÂ NĂ

S CR IS O AR EA IRENICĂ A
Î N A L T PREA SFINŢITULUI MITROPOLIT VASILE
A L V A R Ş O V I E I ŞT A L ÎNTREGII P O L O N I I :
Prea Fericirea Voastră, iubite întru Domnul,
Hristos a î n v i a t !
«Morţii tăi vor trăi şi trupurile lor vor î n v i a ! Deşteptaţi-vă,
cintaţi de bucurie, voi cei ce sălăşluiţi în pulbere» {Isaia, 26, Î9).
C uvintele binecuvîntale ale lui Isaia s-au împlinit atunci cînd
Hristos a m urit pe cruce p e ntru noi toţi. Sfîntul evanghelist M atei
spune : «îijsus, strigînd iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul. Şi iată,
catapeteasm a templului s-a sfîşiat in două de sus pînă jos, şi pămin-
tul s-a cutrem urat şi p ietrele s-au despicat ; m orm intele s-au deschis
şi m ulte trupuri ale sfinţilor adorm iţi s-au sculat ; şi ieşind din m or­
minte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfîntă şis-au a ră ta t m ul­
tora» (Matei, 27, 50— 53). incă pinii la m oartea Sa m întuitoare de pe
cruce, Domnul Iisus Hristos a înviat pe fiul văduvei din Nain (Luca,
7, 41) şi pe fiica lui lair (Luca, 8, 54) şi pe Lazăr, cel m ort de patru
zile, care deja m irosea (Ioan, 11, 43).
în discuţia cu M arta, sora m ortului Lazăr, Domnul a spus : «Fra­
tele tău v a învia... Eu sînt învierea şi v iaţa ; cel ce crede în Mine,
chiar dacă va muri, va trăi» (Ioan, 11, 23—25).
Despărţindu-se de ucenicii Săi, Domnul a spus : «Iarăşi vă voi
vedea şi se va bacura inima v o astră şi bucuria vo a stră nimeni nu o
va lua de la voi» (Ioan, 16, 22). Şi, intr-adevăr, Domnul IisuS Hristos
a apărut în laţa ucenicilor «care plîngeau şi se tînguiau» (Matei, 1G,
10) şi «ei încă necrezînd de bucurie şi minunîndu-se» (Luca, 24, 41)
«Ie-a a ră tat mîinile şi picioarele» (Luca, 24, 40) şi «atunci le-a deschis
mintea ca să priceapă Scripturile» (Luca, 24, 45). Şi le-a spus că aşa
este scris şi aşa trebuie să pătim ească H ristos şi să învieze din morţi
a treia zi (Luca, 24, 46).
Cu această bucurie, din to a ta inima salut pe Prea Fericirea V oastră
cu acele cuvinte sfinte care cuprind m ărturia dum nezeiască :
H ristos a înviat ! A d e v ă rat a înviat !
Al Prea Fericirii V oastre iubitor frate întru Hristos şi rugător
smerit,
t VASILE
M itropolit al Varşoviei şi al întregii Polonii

SC R IS O AR EA IRENICÂ A Î N A L T PREA SFINŢITULUI TEODOSIE,

ARHIEPISCOP DE TOKIO ŞI MITROPOLIT A L ÎNTREGII JAPONII :
H ristos a înviat !
«Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa voastră, sinteţi
încă în păcatele voastre» (I Cor., Î5, 17).
«Dar acum H ristos a înviat din morţi, fiind începătura (a învierii)
celor adormiţi» (I Cor,, Î5, 20).
«Căci, precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia»
(I Cor., 15, 22).
VIAŢA BISERI CEASCĂ 9

Domnul nostru a spus ucenicilor Lui că cei care cred în EI vor primi
v iaţa veşnica, iar cei care tiu vor asculta de Dumnezeu, vor Fi judecaţi.
Credinţa noastră în El va învinge păcatele noastre.
Sărbătoarea învierii Domnului nostru propovaduieşte că Hristos
este Domnul care învinge păcatele noastre, Ne împărtăşim din ham)
Învierii care ne dă anticiparea vieţii veşnice şi iertarea păcatelor.
Vă transmitem salutări cu ocazia pomenirii m ăreţelor fapte ale
Domnului nostru.
Cu frăţească dragoste- în Hristos,
ţ THEODOSIE
A rhiepiscop do Tokio şi M itropolit al întregii Japonii

SCR ISO ARE A DE FELICITARE A

EXCELENŢEI SALE A N T O N I U S J A N GLAZEMAKER,
ARHIEPISCOP DE UT REC FIT ŞI PREŞEDINTE AL
CONFERINŢEI IN T E R N A Ţ I O N A L E A EPISCOPILOR
VECHI-CATOLICI:
« M n / o r t' s / D c u s corde noslm.

Pi ea Fericirea Voastră,
Biserica din U trecht va sărbători, lingă lum inarea de Paşti de anul
acesla, venirea din Irlanda in Olanda, cu 1300 de ani în urmă, a Sf.
W illibrord, călugărul şi m isionarul anglosaxon. Şi-a stabilit sediu] epis­
copal la U trecht după ce a fost hirotonit arhiepiscop al frizienilor de
c;atre Papa Sergius I, în 695.
N um ele şi lucrarea sa ne fac să înţelegem că am da to ra t mult fra­
ţilor noştri din străinătate, nu numai în timpul vieţii Sfîntuîui W illibrord,
da r şi astăzi.
Ne fac, de asem enea, să medităm asupra modului în care să ne m o­
delăm m isiunea proprie în decorul destul de complex din punct de v e ­
d ere cultural, politic şi social în care trăim, adică : cum ar trebui şi cum
1! putem mărturisi pe Dumnezeu cel viu astăzi ?
La Biblioteca N aţională din Paris putem găsi încă aşa numitul
«Calendar al Sfîntuîui Willibrord». Aflăm aici num ele m ultor Sfinţi
contem porani cu Sf. W illibrord. Episcopul însuşi a scris cu propria sa
inimi în dreptul datei de 21 noiem brie 728 : «In Dei Nom ine Feliciter !».
Acum, 3a Paşti, cînd ne aflăm din nou, alături de Sfinţi, în lumina
Jui Hristos cel înviat, aş dori s ’i vă trimit această m odestă dovadă de
unire în rugăciune pentru ca Prea Fericirea V oastră şi toţi clericii
voştri, împreună cu credincioşii, să vă yindiţi şi la experienţa Epis­
copului de Utrecht.
In Doi Nom ine Feliciter !
ANTONI US JA N GLAZEMAKER
Arhiepiscop de Utrechi
Preşedinte al Conferinţei Internaţionale
a Episcopilor vechi-catolici
10 BISERICA O R T O D O X Ă R O M A N Ă

CONLUCRAREA DINTRE EPISCOPI, CLERICI ŞI MIRENI

IN CONDUCEREA TREBURILOR BISERICII *
A m deosebita cinste şi bucurie de a deschide astăzi şedinţa d-:
constituire a celui mai înalt for reprezentativ al Bisericii Ortodoxe
itomăne, ales pentru prima dată în mod cu adevărat liber, în ambianta
şi sub impulsul vieţii noi a neamului nostiu românesc. Ne aflăm încă
in plină desfăşurare a iureşului de energii descătuşate de fiii cei mai
'juni ai acestei naţii, care au înlăturat zăbranicul îndelungatei nopli
a tiraniei asupritoare, deschizînd poporului nostiu zorii libertăţii şi
demnităţii sale.
De aceea consider că cel dintîi lucru care ne îndatorează în aceasta
împrejurare este să ne ridicăm gîndul şi simţirile către Atotputernicul
Dumnezeu, Cel ce şi-a întors fata Sa către noi, poate acum mai mult
ra aricind, rostind cu adîncă smerenie «Mare eşti, Doamne, şi mi­
nunate sînt lucrurile Tale şi nici un c m î n t nu este de ajuns spre lauda
minunilor Tale!» şi adăugînd la aceasta îndemnul recunoscător al
psalmistului : «Bineciuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita
loate binefacerile Lui» (Ps. 102, 2).
în acelaşi timp, cugetul nostru se îndreaptă către jertfa supremă
a tinerilor eroi martiri care cu pufi/i timp în urmă şi-au vărsat sîngele
lor nevinovat pe altarul libertăţii şi al dragostei de neam. In me mo
ria acestor croi, care şi-au dat viata lor pentru a izbăvi viaţa noastră
din lanţurile robiei şi ale umilinţei şi a căror dăruire jertfelnică vo
rămîne înscrisă cu slove nemuritoare în cartea de aur a dăinuirii
noastre naţionale, vă rog să păstrăm un m om e nt de pioasă reculegere.
Onorată Adunare Naţională Bisericească,
Potrivit învăţăturii noastre de credinţă dreptmaritoare, Biserica
este trupul tainic al Domnului nostru Iisus Hristos ( Efes. 4, 12). Pri­
vită din perspectiva înfăţişării ei ca societate religioasă văzută, ea
reprezintă comuniunea credincioşilor uniţi între ei prin aceeaşi credinţa,
prin ierarhic şi prin Sfintele Taine, întrunind elementele caracteristice
ale unei societăţi, adică un număr de membri, un scop urmărit
aceştia, anumite mijloace prin care se asigură realizarea scopului şi '■>
autoritate care să conducă pe respectivii membri către scopul ales.
Continuînd doctrina, tradiţia şi spiritul Bisericii primare, în B/serica
Ortodoxa Română autoritatea suprema în problemele de ordin dog­
matic şi canonic se cxercită prin Sfîntul Sinotl, alcătuit din mitropoliţii,
arhiepiscopii, episcopii, episcopii vicari şi arhiereii vicari aflaţi în

* C tivintarea Prea Fericitului Părinte Patriarh T eoctist Ia deschiderea lucrurilor

Vlurtîirii N aţio n a le Bisericeşti.
VIAŢA BISERI CEASCĂ 11

funcţie. La rezolvarea problemelor de ordin administrativ, cultural, eco-

nom/c şi social, alături de ierarhii care alcătuiesc Sfîntul Sinod sînt
chemaţi sd ia parfe şi reprezentanţii clerului — preoţi şi diaconi —
precum şi reprezentanţii credincioşilor mireni. A c e s t lucru arată că alît
cierul cit şi mirenii fac parte integrantă din acelaşi trup tainic al ,M3n-
tuitorului Iisus Hristos, asigurînd viaţa acestui organism divino-uman,
Biserica, al cărei Cap este Hristos şi a cărei lucrare se desfăşoară sub
asistenta Duhului Sfînt. De-a lungul vremii, Biserica Ortodoxă a pro­
movat această colaborare, acordind o aleasa preţuire contribuţiei aduse
de credincioşii mireni Ia buna desfăşurare a vieţii bisericeşti, ca m ă d u ­
lare vii ale trupului lui Hristos, bine ştiind că — aşa cum mărturiseşte
Sfîntul Apostol Pavel — «din El, tot trupul bine alcătuit şi bine încheiat,
prin toate legăturile care îi dau tărie, îşi să v îrşeşte creşterea, potrivii
lucrării m ăsurate fiecăruia din mădulare, şi se zideşte întru dragoste»
(Efes. 4, 1G).
Conlucrarea dintre episcopi, clerici şi mireni în cadrul organelor
bisericeşti reprezentative se întemeiază citit pe învăţătură Mîntuitoru-
lui, pe rîncluielile Sfinţilor Apostoli şi ale Sfinţilor Părinţi cuprinse în
sfintele canoane, cît şi pe întreaga tradiţie a Bisericii noastre. Sînt
numeroase în această privinţă mărturiile Sfinţilor Părinţi care atestă
că ierarhii din primele secole creştine luau toate hotărîrile cu privire
la buna desfăşurare a vieţii duhovniceşti din comunitatea lor Împreună
cu cierul şi credincioşii respectivei comunităţi. La fel de cunoscut este
exemplul pe care ni l-a lăsat în această privinţă Sfîntul Ioan Gură de
Aur, care asemăna colaborarea credincioşilor mireni la conducerea Bi­
sericii cu funcţionarea armonioasă a mădularelor trupului omenesc, unde
nu există nici unul, cît de mic, care să nu-şi aibă rostul şi folosul său.
Caracterul sinodal şi de comuniune generală al Bisericii Ortodoxe
a ferit Ortodoxia de a codea fie jn ex trema unei organizări jnonarhfec
sau ciericaliste, fie în cealaltă extremă, a unuiarii responsabilităţii spe­
ciale a 'ierarhiei şi clerului la păstrarea unităţii de credinţăr la împăr­
tăşirea harului sfinţitor al Sfintelor Taine şi la conducerea credincioşi­
lor pe drumul mîntuirii.
Felul în care Biserica Ortodoxă Română şi-a constituit organele sale
bisericeşti reprezenfaiive — pe planul parohiei, al eparhiei şi ai Pa­
triarhiei — arată caracterul profund democrat al Bisericii noastre, bazai
pe străvechiul principiu apostolic al participării întregului popor cre­
dincios, alături de cler, la viaţa, misiunea şi preocupările Bisericii. î n ­
tregul trecut al Bisericii Ortodoxe Române atestă existenţa unei rodnice
conlucrări între ierarhi, preoţi şi mireni, cu rezultate din cele mai folo­
sitoare atil pentru viuţa Bisericii cît şi a ţării. Istoria noastră biseri-
12 BISERICA ORTODOXĂ R O M A N Ă

ceaşcă aduce un adevărat «nor de mărturii» despre faptul că în toate

momentele hotărîtoare din viaţa poporului român ierarhii şi preoţii au
fost alături de credincioşii lor, care s-au dovedit a fi m ădulare vii şi
apărători neînfricaţi ai dreptei credinţe străbune. A ş a se explică făptui
că pînă în ziua de astăzi credincioşii mireni sînt chemaţi să aducă,
alături de păstorii lor sufleteşti, o însemnată contribuţie la împlinirea
misiunii Bisericii pe plan moral, social şi gospodăresc. Ba, chiar mai
mult, ei participă şi la activitatea sfintitoare îndeplinită de ierarhi şi
preoţi, prin răspunsurile pe cure le dau la rugăciunile rostite dc st iu­
ţit ii slujitori, adueîndu-şi astfel contribuţia la desfăşurarea vieţii lifar-
gicc a Bisericii. N u mai vorbim de faptul că marea majoritate a credin­
cioşilor mireni sînt pilde vii de urmat chiar pentru pastorii lor d u h o v ­
niceşti, prin viata lor c,urata şi pilduitoare, prin credincioşia, dragostea
şi dăruirea lor în slujirea lui Dumnezeu.
Pornind de la aceste realităţi, Biserica noastră a consfinţit dreptul
mirenilor de a participa efectiv la ocîrmuirea bisericească, prin pre­
zenta lor activă în forurile parohiale, eparhiale şi patriarhale, avînd
ca obiective specifice ale preocupărilor lor problemele cu caructer
cconomico-administrativ, cultural şi social.
A m ţinut să reamintesc aceste principii ale Bisericii cu privire la
dreptul crcdincioşilor mireni de a participa la exercitarea conducerii
bisericeşti, alături de ierarhi şi clerici, deoarece ne aflăm astăzi în
şedinţa de constituire a unei noi formaţii a Adunării Naţionale Biseri­
ceşti — forul administrativ suprem al Bisericii Ortodoxe Române. Se
ştie — şi trebuie sa o recunoaştem cu durere — că în ultima jumătate
dc secol acest for a fost lipsit, ca şi întreaga Biserică, de altfel, de p o ­
sibilitatea exercitării libere şi demne a atribuţiilor sale, fiind supus
unor discriminări, limitări şi umilinţe de nedescris ale odioasei dicta­
turi de tristă amintire. Acum , după ce acest coşmar s-a stins «precum
se stinge fumul, cum se topeşte ceara de la faţa focului», în faţa noastră
se află un vast cîmp de lucru, care cerc mai mult ca oricînd unirea
tuturor torţelor Bisericii noastre.
Adunarea Naţională Bisericească, pe cale de a se constitui acum
pentru o perioadă de patru ani, are menirea dc a fi pioniera împlinirii
unor cerinţe, pe cît de înalte pe atît de fireşti, spre care întreaga creşti­
nătate drept măritoare românească şi-a îndreptat năzuinţele zeci şi
/.aci de ani de-a rîndul, dar care abia acum, în ceasul Izbăvirii, au dn-
bîndit putinţa dc a fi împlinite. De aceea am găsit de cuviinţă sa nr
adunăm astăzi nu numai pentru împlinirea unui act festiv de cons(iiLiire
a noului for suprem de conducere administrativa a Bisericii noastre, ci
)ii pentru a introduce pe membrii acestui for în problemele, preocupă-
viaţa IUSERICEASCĂ 13

rilc şi periatele noii lucrări ce ne stau în faţă. In acest scop, după î m ­

plinirea formelor statutare şi regulamentare pentru constituirea legala
a noii Adunări Naţionale Bisericeşti, v-aş cere acordul ca în cea de
a doua parte a şedinţei noastre de astăzi să intrăm direct în pre zen ­
tarea, examinarea şi rezolvarea problemelor celor mai importante care
au apărut pe planul vieţii noastre bisericeşti în cele aproape cinci luni
ce au trecut de la minunea renaşterii noastre naţionale, înfăptuită prin
Revoluţia din decem brie trecui.
Ne-a ajutat bunul Dumnezeu să trăim, aşa cum mulţi dintre noi
poate nu mai nădăjduiam, timpuri cu adevărat noi, de adinei prefaceri
în conştiinţa noastră şi în viaţa ţării, care au redat acestui neam li­
bertatea Şi demnitatea de care a fost frustrat ani şi ani de-a rîndul.
Nu a v e m dreptul să stăm pe loc, irosind acest timp atît de preţios,
nu ne este îngăduit să pierdem nici măcar o zi, ci trebuie să purce­
dem de îndată 7a iucru, aşa cum giăsuieşte şi îndemnul marelui A p o s ­
tol al neamurilor : «Dezbrăcaţi-vă de vieţuirea voastră de mai înainte,
de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare, şi vă în ­
noiţi în duhul minţii voastre, îm brăcîndu-vă în omul cel nou, cel
după Dumnezeu, zidii întru d rep ta te şi în sfinţenia adevărului» (Efes.
■I, 22— 24). Secerişul este mult, dar nici secerătorii nu sînt puţini, daca
vom înţelege să ne unim eforturile în acelaşi cuget şi în aceleaşi
simţiri de responsabilitate pentru binele Bisericii şi pentru satisface­
rea cerinţelor spirituale ale fiilor ei.
Cu aceste simţăminte, mulţumind celor de faţă pentru prezenţă
şi nădăjduind într-o participare activă a tuturor la lucrările ce ne
stau în faţă, declar deschisă această sesiune a Adunării Naţionale
Bisericeşti, rugind pe atotputernicul Dum nezeu să binecuvinteze î n ­
trunirea noastră de astăzi, cu harul şi cu ajutorul Său cel sfîni.

PILDA DĂRUIRII JERTFELNICE *

In această Sfîntă Vineri se împlinesc şase luni de la Revoluţia
din Decembrie şi tragicele ev en im e nt e par în că atît de aproape. La­
crimile de pe obrazul multora dintre noi, care şi-au pierdut părinţii,
fiii, fiicele, fraţii, rudeniile, prietenii sau colegii de şcoală, încă n-au
apucat să se usuce. Florile proaspete care împodobesc troiţele, crucile
şi mormintele eroilor, precum şi luminările care sfidează, în noap.'e,
cu lumina lor plăpîndă, puterea şi domnia întunericului, sînt fapte
grăitoare că memoria celor ce s-au jertfit pentru libertate, demnitate,
credinţă în Dumnezeu şi adevăr este încă vie în sufletele noastre.

5 C uvîntarea Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist la slujba de pomenire a

eroilor căzuţi In Revoluţia din decem brie 1989.
14 Fii SERIC A ORTODOXĂ R O M Ă N Ă

Ne -a m adunat astăzi, după datina străbună şi cu adîncă smerenia,

să Ie facem pomenire sfîntă, să aducem lui Dumnezeu prinosul nostru
tic recunoştinţă pentru jertfa lor şi pentru roadele ei prezente şi viitoa­
re in societatea românească şi să-i întîlnim in rugăciune şi iubire, cre-
zînd cu fermitate că cei ce şi-au dat viaţa în confruntarea cu necre-
dinla, minciuna şi puterile întunericului au adormit intru Domnul şi
\ o r fi vii în veci. De acest a d e v ă r ne încredinţează însuşi Mîntuilorul
Hristos Care spune : «Eu sînt învierea şi V iaţa ; cel care crede în
Mine, chiar dacă va muri, va fi viu» (Ioan 11, 25).
Pomenirea eroilor este, în acelaşi timp, un mom en t de reflecţie
asupra propriilor noastre vieţi şi atitudini. De dincolo de mormînt, din
lărîmul nemuririi, martirii eroi, tineri şi vîrstnici, ne veghează ne înc e­
tat şi sînt alături de noi cu sufletele lor curate şi cu rugăciunile lor,
cerînd de ia Dumnezeu să ne dea puterea de a transpune în faptă va­
lorile pentru care ei s-au jertiit.
Realizarea acestor v a lori cere însă şi de la noi, după exemplul eroi­
lor pomeniţi, «moarte» şi jertfă. Omul cel vechi, al păcatului, creaţie a
anilor de dictatură, caracterizat prin niîndrie şi negarea lui Dumnezeu,
falsitate, dedublare, ură pătimaşă faţă de aproapele, egoism şi oportu­
nism, trebuie să moară, fn locul acestuia va apărea «omul cel nou» in
Hristos, care se înnoieşte spre deplina cunoştinţă, zugrăvit de Sfîntul
Apostol Pavel (Col. 3, 9— 10). Ace sta a fost chipul de vieţuire creşti­
nească al moşilor şi strămoşilor noştri, ale căror suflete erau stăpînite
de dragoste faţă de Dumnezeu şi fată de aproapele, îmbelşugaţi în o s ­
pitalitate, hărnicie, cinste, smerenie şi demnitate.
Dumnezeu a fost şi este cu noi, şi ne va însoţi şi pe drumul spre
reînvierea noastră plenară, iar martirii şi eroii neamului ne vor fi
de-a pururi pilde grăitoare şi călăuze luminoase spre această ţintă.
Din faţa sfîntului altar şi din preajma mormintelor eroilor presă­
rate cu florile recunoştinţei noastre a tuturor, Biserica străbună, numită
de Luceafărul poeziei româneşti «mamă spirituală a poporului român»,
ne cheamă cu duioasă grijă şi în aceste clipe de evlavioasă cinstire
la mai multă dragoste şi înţelegere, la rugăciune fierbinte, la înţelep­
ciune şi dialog ziditor, la colaborare sinceră, la îndepărtarea şi stinge­
rea urii, a vrajbei, a dezbinărilor, a violenţei şi a tot ceea ce desfigu­
rează chipul lui Dumnezeu din om. Dacă vo m intra în iecunditatea tai­
nică a sufletelor fiecăruia dintre noi, acolo ca într-un chivot v o m afla
adevăratele daruri, «roade ale Duhului», potrivit Sfintei Scripturi, dra­
gostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine,
credinţa, biîndeţea, înfrînarea, curăţia (Gal. 5, 22— 23). Să le dăm viaţă
prin graiul faptelor şi să le av em întotdeauna izvor al împlinirii lor.
Să depunem toate darurile noastre sufleteşti cu care ne-a înzestrat
V IA T A HISFRICFASCÂ 15

Dumnezeu liinlci în slujba binelui, a virtuţii, a slujirii poporului şi ţării

noastre.
Astfel, ne va ajuta Dumnezeu să p-'-străin memoria vie şi neîntinată
a eroilor martiri şi să Ie urinam exemplu! în dăruirea jertfelnică pentru
libertatea şi demnitatea poporului nostru. In aceste simţăminte creşti­
neşti şi româneşti să ne înclinăm cu toţii frunţile înaintea chipurilor
v redniciilor lor şi să rostim :
Veşnica lor pomenire !

UN ACT DE VREDNICIE CREŞTINĂ :

POMENIREA EROILOR NEAMULUI
Mai /na re dragoste ca aceasta nimeni
/m a/e, ca viata să ţi-o pună pentru prie­
tenii săi (Ioan 15, 13).

Astăzi, ia praznicul înălţării la cer a Domnului şi Mîntuitoruiui

nostru Hsus Hristos cel înviat din morţi, oclatâ cu rugăciunile noastre
de laudă şi de preamărire a lui Dumnezeu, înălţăm şi rugăciuni de
pomenire pentru toţi eroii noştri, ştiuţi şi neştiuţi, pentru că prin
iubirea lor jertfelnică pentru neam, credinţă şi ţară se înalţă de mn i­
tatea poporului nostru în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor. Paginile
tic vitejie şi de eroism înscrise de ei în istoria noastră, jertfa lor nmr-
tirică adusă pe altarul libertăţii şi demnităţii poporului român în luna
decembrie a anului trecut pentru cauza dreaptă şi sfîntă a credinţei,
libertăţii şi dragostei de neam au dat totodată la iveală tăria iubirii
lor desăvîrşite faţă de învăţătura Iui Hristos cel răstignit şi înviat,
care, cu puţin înainte de moartea Sa mîntuitoare, a spus : «mai mare
dragoste ca aceasta nimeni nu are, ca viaţa sa să şi-o pună pentru
prietenii săi» (Ioan 15, 13).
Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărît să restaureze,
după 45 de ani de dictatură, tradiţia românească şi creştină ca la săr­
bătoarea înălţării Domnului, în fiecare an să se facă prin slujbe de
pomenire cinstirea tuturor eroilor români, jertfiţi din neam în neam
pentru libertatea poporului, apărarea şi independenţa patriei, pentru
credinţa străbună şi pentru unitatea şi reîntregirea neamului. Pome­
nirea şi cinstirea eroilor români din toate timpurile, căzuţi pe toate
cîmpurile de luptă, este un act cu o profundă semnificaţie spirituală
creştină şi naţională românească.
Jertfele eroilor neamului nostru, fiii şi fiicele lui, ostaşi, tineri
şi vîrstnici, stau la temelia libertăţii, demnităţii şi unităţii noastre

* C u v în t de cinstire a eroilor neam u lu i rostit de Prea Fericitul Părinte Patriarh

T eo tlisl la 24 mai 1990, In ziua de în ă lţarea Domnului, la cate drala Patriarhiei din
lliicureţli.
16 BISERICA O R T O D O X A KOM.AiVA

naţionale. Biserica strămoşească reprezintă conştiinţa cea mai vie a

pomenirii dragostei jertfelnice a eroilor neamului in fata lui Dumne­
zeu şi a oamenilor. $i aceasta nu numai pentru că eroii neamului din
toate timpurile şi locurile sînt fiii ei duhovniceşti, ci mai ales pentru
că Biserica a învăţat din Evanghelia lui Hristos că vrednicia ultimă
a oamenilor şi a popoarelor se măsoară după capacitatea lor de jertfă,
de iubire dăruitoare pînă la capăt ; iar datoria noastrn a urmaşilor
este de a cinsti vitejia lor legendară şi a-i pomeni la dumnezeiescul
altar.
De-a lungul întregii sale istorii, poporul român a fost biruitor prin
jertfă. Crucea şi Învierea, Jertfa şi înălţarea sînt nedespărţite în «Li­
turghiia» vieţuirii sale în istorie.
Puterea iubirii pînă la sacrificiul vieţii proprii a eroilor şi marti­
rilor noştri este în acelaşi timp o putere unificatoare, atunci cînd ea
est'e simfită şi trăită ca dar ce vine de la Dumnezeii. Pomenirea eroi­
lor este apoi un act de recunoştinţă ; iar recunoştinţa este podoaba
cea mai de pre{ a vieţii umane în fala iubirii jertfelnice. Din săvîrşi-
rea Liturghiei euharistice prin ccne exprimăm mulţumirea şi recunoş­
tinţa iată de iubirea lui Dumnezeu pentru lume, am învăţat să cinstim,
prin slujbe de pomenire, prin mo n u m e n te de artă şi creaţii literar-
artistice, pe toti eroii şi martirii neamului nostru şi să urmăm pilda
iubirii lor de credinţă, de popor şi /ard.
Prin această sfîntă pomenire, primim puterea care ne înalţă ini-
mile şi ne luminează cugetele ca să vedem, dincolo de mormînt şi da
veacuri, unitatea spirituală şi legătura sufletească a poporului român
din generaţie în generaţie. Cinstirea şi respectul faţă de vrednicia,
credinţa şi pilda lor de dăruire ne vor ajuta să zidim chipul lui Dum­
nezeu în noi, să dobîndim darurile Duhului Sfînt şi să ne înnoim viata
în dragostea lui Hristos.
Pomenirea celor mai buni dintre noi, sfinţi şi eroi, a tuturor ace­
lora care şi-au dăruit viaţa într-un fel sau altul pentru semenii lor,
pentru neamul nostru de pretutindeni este mai mult decît un ritual;
ca constituie o lucrare de zidire şi înnobilare suiletească, o liturghie
a demnităţii noastre, în fa(a lui Dumnezeu şi a lumii.
Pomenirea eroilor neamului este trăirea comuniunii din tată in
fiu cu sfinţii şi martirii noştri, cu moşii şi strămoşii noştri, un act
duhovnicesc creator şi o vrednicie românească, pîrghia dăruirii noas­
tre ca fii ai Bisericii şi ai neamului nostru.
Hristos, Domnul cel răstignit, înviat şi înălţat la cer, să numere
cu drepţii pe toţi eroii martiri ai neamului românesc de pretutindeni.
împreună cu florile dragostei noastre presărate pe ale tor mor­
minte, să le cîntăm şi astăzi şi de-a pururi: «Veşnica pomenire».
 LUCRĂRILE
ADUNĂRII NAŢIONALE BISERICEŞTI
Spiritul înnoitor care a pătruns în viaţa Bisericii O rtodoxe Române
după victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 s-a manifestat, între altele,
şi prin unele hotarîri deosebit de im portante ale Sfîntului Sinod. Din
rindui acestora, pe prim plan se situează h o tă rîre a Slîntului Sinod din
sesiunea extraordinară de lucru din 3—4 ianuarie 1990, privind dizol­
varea organelor d e liberative şi executive parohiale, eparhiale şi c e n u a le
bisericeşti şi alegerea altora noi, în mod liber şi corespunzător c e ­
rinţelor actuale ale Bisericii.
Astfel, după noile alegeri de consilii parohiale şi eparhiale din cu­
prinsul Patriarhiei Române, potrivit norm elor sta tu ta re şi reg u la m e n ­
tare, a avut loc constituirea noului for suprem adm inistrativ al Bi­
sericii O rtodoxe Române — A d unarea N aţională Bisericească — pen­
tru o perioadă de patru ani. După cum se ştie, acest înalt for este
alcătuit din cîte trei reprezentanţi — un cleric şi doi mireni — ai fie­
cărei A dunări Eparhiale ale Eparhiilor din Patriarhia Română, îm preună
cu membrii Sfîntului Sinod.
în ziua de 17 mai 1990, la orele 8,30, în catedrala patriarhală din
Bucureşti s-a să vîrşit slujba Te-Deum-ului, după care m em brii A dunării
Naţionale Bisericeşti au trecui îfl sala de şedinţe a Palatului patriarhal.
La orele 9,00, o delegaţie de m em bri ai A dunării N aţionale Bise­
riceşti au invitat pe Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t sa
prezideze lucrările Adunării. Prea Fericirea Sa a intrat în sala de şedinţe,
îm preună cu Dl. Prof. Nicolae Stoicescu, M inistrul Cultelor şi II.PP.SS.
Mitropoliţi.
Potrivit art. 65 din R egulam entul O rganelor C entrale Bisericeşti,
s-a constituit mai întîi Secretariatul provizoriu al Adunării N aţionale
Bisericeşti, în care au fost cooptaţi un cleric şi doi mireni, respectiv
P.C. Pr. Dumitru Păunescu, Dl. Ioan M orariu şi Dl. G heorghe Ionescu.
La invitarea Prea Fericitului Patriarh Preşedinte, secretarul cleric­
al Biroului Secretariatului provizoriu a făcut apelul nominal, cu care
prilej fiecare m em bru a prezentat m andatul respectiv, în vederea
validării lui.
C onstatîndu-se prezenţa legală, P /e a Fericitul Părinte Patriarh
Teoctist a declarat deschisă şedinţa de constituire a A dunării N a ţio ­
nale Bisericeşti, apoi a rostit o ^ v î n t a r e în care, după ce a exprim at
bucuria deosebită a constituirii celui mai înalt şi mai reprezentativ for
al Patriarhiei Române, în condiţiile de reală libertate înfăptuită prin
jertfa eroilor martiri din decem brie 1989, a înfăţişat rolul şi im por­
tan ţa Bisericii O rtodoxe Române în noua societate rom âneasca (Cu-
vîn ta rea se publică separat).
După citirea prevederilor art. 63—67 din R egulam entul organelor
centrale privind procedura d e urm at în v e d erea exam inării şi A^alidarii
m andatelor mem brilor A dunării N aţionale Bisericeşti, s-au stabilit u r ­
m ătoarele criterii :
B. O. R. — 2
 18 BISERICA ORTODOXĂ ROMANĂ

a. Secţia l (a M itropoliei Ungro-Vlahiei) exam inează m andatele

secţiei a Il-a (a M itropoliei M oldovei şi Sucevei).'
1). Secţia u II-a (a M itropoliei M oldovei şi Sucevei), exam inează
m andatele secţiei a IlI-a (a Mitropoliei Ardealului).
r. Secţia a IlI-a (a M itropoliei Ardealului), exam ineaza m andatele
secţiei a IV-a (a M itropoliei Olteniei).
d. Secţia a IV-a (a M itropoliei Olteniei), exam inează m andatele
secţiei a V-a (a M itropoliei Banatului).
e. Secţia a V-a (a M itropoliei Banatului) exam inează m andatele
secţiei I-a (a M itropoliei Ungro-Vlahiei).
Prea Fericitul Patriarh Preşedinte a dispus să se încredinţeze m a n ­
datele preşedinţilor fiecărei secţii pentru alegerea biroului secţiei res­
pective (vicepreşedinte, raportor) şi pentru a se proceda la exam inarea
lor în v ederea validării.
Şedinţa s-a suspendat, în v ederea exam inării în secţii a m andatelor
m embrilor Adunării N aţionale Bisericeşti.
La reluarea lucrărilor, Prea Fericitul Patriarh Preşedinte a invitai
pe raportorii secţiilor să prezinte referatele respective asupra m an d a ­
telor noilor membri ai Adunării Naţionale Bisericeşti. Rapoartele celor
cinci secţii ale A dunării au fost înfăţişate, pe rînd.
privind aprobarea planului.
în urm a validării m andatelor mem brilor A dunării N aţionale Biseri­
ceşti, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a declarat constituită d e ­
finitiv A d u n a re a N aţionala Bisericească, pentru o perioadă de patru
ani. C om ponenţa acesteia este urm ă to are a :

A. M embrii Sfîntului Sinod

B, M embrii delegaţi ai eparhiilor
A ceştia din urm ă sînt repartizaţi în cele cinci secţii de lucru ale
Adunării, astfel :
SECŢIA I
MITROPOLIA UNGROVLAHIE1
ARHIEPISCOPIA BUCUREŞTILOR
P. C. Pr. Proi. Dr. Constantin Galeriu,
Vicarul A rh iepiscopiei Bucureştiloi
Dl. Aciid. Caius Iacob
Dl. Dr. Paul Blidaru
ARHIEPISCOPIA TOMISULUl
P. C. Pr. Vasile I. Vasile, Protopop
Constanta.
Dl. Ec. Teodor Niculescu,
Di. A \. George Chilea
EPISCOPIA ARGEŞULUI
P. C. Pr. Vasile Chitu
DI. Av. V asile Ghiţă
Dl. Prof. Radu Stancu
EPISCOPIA BUZĂULUI
P. C. Pr. G rigore P etrache, protopop —
Rm. Sărat
Dl. Prof. G heorghe Ionescu
Dl. A \ . M ihai Sălcutan
EPISCOPIA GALAŢILOR
P. C. Pr. Gheorghe Buruiană
Dl. Prof. \lih a il Cojocaru
DI. Prof. Ionel Cîndea
SECŢIA A II-A — MITROPOLIA
MOLDOVEI ŞI SUCEVEI
ARHIEPISCOPIA IAŞILOR
P. C. Ioan Antistescu, Pro top op —
Tcj. N eam ţ
Dl. Prof. Dr. Doc. Constantin N egoiţă
Dl. Prof. Dr. Dumitru Rădăuceanu
VIAŢA MSHRI CHASCA 19

EPISCOPIA ROMANULUI Şl HUŞILOR Dl. Av. A urel V usca»

Dl. Iosif Brîndaş
P. C. Pr. Râul Roşniţă, Pro topop — Ro­
m an SECŢIA A IV-A — MITROPOLIA
DI. Dr. O c tav ia n Clocotici OLTENIEI
DL Av. Tiberiu H ălaucescu ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI
SECŢIA A 111-A — MITROPOLIA P. C. Pr. D umitru P ă u n e a m , Consilier m i­
ARDEALULUI tropolitan
ARHIEPISCOPIA SIBIULUI Dl. Prof. A lex an d ru Firescu
P. C. Arhid. Prof. Dr. Ioan Floca Dl. Petre Petria
Dl, Av. Io an M orariu EPISCOPIA RlVINICULUI
D! Dr. N icolae Suciu
P. C. Pr. Ion Florescu
ARHIEPISCOPIA CLUJULUI Dl. Prof. Dr. N icolae O logu Bănică
P. C. Pr. Ştefan Liviu, V icar administra- Dl. Dr. Pantelim on David
tiv SECŢIA A V-A — MITROPOLIA
Dl. N o la r Vasile Dragoş BANATULUI
Dl. S ev er Buzan ARHIEPISCOPIA TIMIŞOAREI
EPISCOPIA ALBA 1ULIEI P. C. Pr. T iberiu Dan
P. C. Pr. Ştefan Urda, Vi r a i a d m i n i s t r a ­ Dl. J u d e c ă to r G he o rg h e Ciulei
tiv El. Av. Traian Vinchici
DI. Prof. Dr. G h eo rg h e Angliei EPS1COPIA ARADULUI
Dl. Inq. Corneliu M oldovan
P. C. Pr. A lex and ru H otăran, Protopop - -
EPISCOPIA ORADIEI Deva
P. C. Pr. Lucian A ugustin, V icar admi- DL Av. V iorel C u ge rea n
nislrativ Dl. Av. V asile Buta

Prea Fericitul Patriarh Preşedinte a dispus să se dea citire p re ­

vederilor art. 20 din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii
O rtodoxe Române privind atribuţiile A dunării N aţionale Bisericeşti.
S-a procedat apoi la constituirea definitivă a Secretariatului A d u ­
nării N aţionale Bisericeşti, prin alegerea urm ătorilor trei secretari (un
cleric şi doi mireni) : P.C. Pr. Ştefan Liviu (secretar general al A d u ­
nării) ; Dl. Ioan Morariu şi Dl. Gheorghe Ionescu.
Potrivit art. 10 din R egulam entul interior şi art. 68 din R egula­
m entul organelor centrale bisericeşti, s-au ales comisiile perm anente de
lucru ale A dunării N aţionale Bisericeşti, dîndu-se citire propunerilor
privind com ponenţa acestora şi supunîndu-se votării.
S-a procedat apoi la alegerea m em brilor Consiliului N aţional Bi­
sericesc, conform art. 20, lit. «f» din Statut şi art. 59, lit. «f» din Re­
gulam entul organelor centrale bisericeşti, dîndu-se citire propunerilor
privind com ponenţa acestui organ central bisericesc. Au fost aleşi
urm ătorii :
M e m b r i c l e r i c i : P. C. Pr. Prof. Dr. Constantin Galeriu ;
P.C. Arhid. Prof. Dr. Ioan Floca ; P.C. Pr. Cons. Dumitru Păunescu.
M e m b r i m i r e n i : Dl. Dr. Paul B l id a r u ; Dl. Prof. Dr. Doc.
Constantin Negoiţă ; Dl. Av. Traian V in c h ic i; Dl. Prof. Dr. Gheorghe
A n g h e l ; Dl. A rhitect Nicolae Simbotin ; Dl. Av. Nicolae Teodorescu.
20 BISERICA O R T O D O X Ă R O MA NĂ

După aceea s-a procedat Ia alegerea m embrilor Consistoriului

Central Bisericesc, conform art. 205 din Regulamentul de procedură,
dîndu-se citire propunerilor privind com ponenţa acestei instanţe bise­
riceşti. Au fost aleşi :
Membri p e r m a n e n ţ i : P.C. Pr. Ioan Gagiu-, P.C. Pr. Ioan
Şurubaru ; P.C. Pr. Ioan Stăncutescu ; P.C. Pr. Gheorghe- Drăgulin ;
P.C. Pr. Constantin Stănuleţ.
Membri s u p l e a n ţ i : P.C. Pr. Marin Sava ; P.C. Pr. Nicolae
Turcu i P.C. Pr. Vasiie A x in ia ; P.C. Pr. Ioan Popescu ■ P.C. Pr. Mihai
Coioteio.
Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t a declarai închisă ş e ­
dinţa de constituire a Adunării N aţionale Bisericeşti.
După o pauză, A d u n area N aţională Bisericească s-a constituit in
şedinţă de lucru a sesiunii sale ordinare pe anul 1990, pentru rezol­
varea problemelor înscrise pe ordinea de zi.
După ce raportorii comisiilor perm anente de lucru au primit de
la secretariatul A dunării N aţionale Bisericeşti m apele cu lucrările re ­
p artizate fiecărei comisii, şedinţa se suspendă pentru a da posibili­
tate membrilor comisiilor să exam ineze problem ele respective şi s i
întocm ească referatele în legătură cu acestea.
La reluarea lucrărilor Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t
dă cuvîntul P.C. Pr. Vasile 1. Vasile, raportorul Comisiei organiza­
toare, spre a prezenta referatele în legătură cu problem ele repartizate
acestei comisii şi anume :
1. Referatul în legătură cu Reînfiinţarea Episcopiei Maramureşului,
cu reşedinţa la Baia M are, cuprinzind judeţele M aram ureş şi Saln
M are ;
2. Referatul in legătură cu Schimbarea titulaturii Mitropoliei
Moldovei şi Sucevei în «Mitropolia Mo ldovei şi Bucovinei» şi în leg ă ­
tură cu Reînfiinţarea Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor ;
3. Referatul privind Schimbarea titulaturii Mitropoliei Ungrovla-
hiei în «Mitropolia Munteniei şi Dobrogei» , si Reînfiinţarea Arhi epi s­
copiei T î r g o v i ş te i ;
4. Schimbarea titulaturii Episcopiei Galaţilor în «Episcopia Dunării
dC JOS» ;
5. Schimbarea titulaturii Episcopiei Rîmnicul-Vîlcii in «Episcopia
Rîmnicului».
După p rez entarea fiecărui referat au urm at discuţii în cadrul c ă ­
rora membrii A dunării N aţionale Bisericeşti şi-au exprim at punctele
de vedere în legătură cu problem a prezentată, apoi s-a trecut la vot.
Toate problem ele prezentate au fost aprobate cu m ajoritate de voturi,
urmînd ca după îndeplinirea tuturor prevederilor s ta tu ta re acestea să
fie puse în aplicare.
A dunarea N aţională Bisericească a hotărît, de asem enea, m odi­
ficarea corespunzătoare a articolelor din Statutul de organizare al
«Bisericii O rtodoxe Române», în legătură cu noile situaţii.
VIAŢA BISERI CEASCĂ 21

în c ontinuarea şedinţei, Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t

invită pe P.C. Pr. Ştefan Liviu, raportorul Comisiei bisericeşti să p re ­
zinte referatele comisiei în legătură cu problem ele repartizate spre c e r­
cetare şi an'ume :
1. H otărîrile organelor centrale bisericeşti în legătură cu pro m o ­
varea şi înnoirea vieţii bisericeşti în noile condiţii, de după 22 d e c em ­
brie 1989, între care se m enţionează : alegerea a cinci episcopi-vicari
şi arhierei-vicari ; alegerea noilor organe deliberative şi executive la
parohii şi e p a rh ii; constituirea Conferinţei naţionale a preoţilor o rto ­
docşi din România ; reorganizarea conferinţelor preoţeşti ; măsuri p e n ­
tru organizarea catehizării copiilor şi tineretului ; măsuri pentru r e ­
construirea bisericilor dem olate şi construirea de noi biserici ; org an i­
zarea Fondului de solidaritate creştină şi altele.
2. Grija Bisericii O rtodoxe Române faţă de românii ortodocşi din
R.S.S. M oldovenească.
3. Reglementări privind înscrierea pictorilor autorizaţi ele Patriarhia
Română ca membri ai Casei de pensii şi aju to a re a personalului Bise­
ricii O rtodoxe Române.
După prezentarea fiecărui referat în parte, au urinat discuţii, m em ­
brii A dunării N aţionale Bisericeşti exprim îndu-şi părerile în legătură
cu problemele expuse. înainte de începerea discuţiilor. Prea Fericitul
Părinte Patriarh T e o c t i s t a precizat că m ajoritatea problem elor p re ­
z entate în referate au fost deja analizate şi adoptate de către Sfîntul
Sinod şi de către Consiliul Naţional l\isericesc Provizoriu în perioada
de pînă la constituirea A dunării N aţionale Bisericeşti şi ele trebuiau
să aibă şi girul acestui înalt for deliberativ.
După discutarea fiecărui referat în parte acestea au fost supuse
votului şi au primit aprobarea Adunării N aţionale Bisericeşti.
Trecîndu-se la urm ătorul punct de pe ordinea de zi, Prea Fericitul
Părinte Patriarh T e o c t i s t invită pe P.C. Pr. A lexandru Hotăran, r a ­
portorul Comisiei culturale să prezinte plenului Adunării, referatele
comisiei în legătură cu problem ele repartizate spre cercetare şi anum e :
1. Referatul privind grija şi m ăsurile Sfîntului Sinod pentru în ­
noirea învăţăm întului teologic, între care se înscriu m ăsurile privind
reînfiinţarea institutelor teologice u n iv ersita re de la Iaşi şi Cluj-N apoca,
reînfiinţarea Seminarului teologic «Sf. Andrei» din Galaţi şi re a c ti­
v a re a şcolilor de cîntareţi bisericeşti.
Şi aceste probleme s-au bucurat de aprecierea mem brilor A d u ­
nării N aţionale Bisericeşti care şi-au exprim at deplinul acord faţă de
m ăsurile adoptate de către conducerea Bisericii, subliniind în acelaşi
timp im portanţa şi consecinţele binefăcătoare pe care acestea le vor
a vea in viaţa Bisericii.
La ultimul punct de pe ordinea de zi, Prea hercitul Părinte Pa­
triarh T e o c t i s t invită pe P. C. Pr. Grigore Petrache, raportorul
Comisiei economico-iinanciaie să dea citire referatelor comisiei pri­
vind problem ele repartizate :
1. Primul referai, se referă ia o serie de hotărîri adoptate anterior
de Consiliul N aţional Bisericesc Provizoriu privind anularea n o rm e ­
22 BISERICA O R T O D O X Ă RO.M.4.VA

lor şi dispoziţiilor emise de vechiul regim, m enite să îngrădească şi

să reducă la minimum activitatea econom ico-financiară şi gospodă­
rească a Bisericii.
2. Al doilea referat al acestei comisii se ocupă de situaţia adminis-
trativ-juridică, şi financiar-contabilă a Casei de Pensii şi A ju to are a
personalului Bisericii O rtodoxe Române.
Şi aceste referate au fost discutate în plenul A dunării şi, prin voi,
s-a exprim at acordul faţă de m ăsurile adoptate în legătură cu desfă­
şurarea în bune condiţii a activităţii practice, financiare şi gospodă­
reşti, a Bisericii O rtodoxe Române.
In urm a unor propuneri care s-au făcut după epuizarea ordinii
de zi a şedinţei, A d unarea N aţională Bisericească a b o tărît înfiinţarea,
la nivel central, a unei comisii pentru reglem entarea problem elor de
patrimoniu ce se vor ivi în relaţiile dintre Biserica O rtodoxă Română
şi Biserica Catolică de rit oriental (greco-catolică).
De asemenea, s-a adoptat o h o tărîre privind repartizarea pe e p a r­
hii, potrivit necesităţilor, a a jutoarelor de la Fondul Central M isionar
a.1 Bisericii O rtodoxe Române.
La încheierea lucrărilor A dunării N aţionale Bisericeşti, Prea Feri­
ci tul Părinte Patriarh T e o c t i s t a adresat călduroase mulţumiri tu tu ­
ror mem brilor A dunării pentru prezenţa lor la această şedinţă şi p e n ­
tru interesul m anifestat faţă de soluţionarea problem elor înscrise pe
ordinea de zi, pentru propunerile prezentate atît în comisie cit şi în
plenul Adunării.
A rătînd că acum cîmpul m isionar şi de activitate, în general, al
Bisericii noastre se diversifică şi se lărgeşte, Prea Fericitul Părinte
Patriarh T e o c t i s t a făcut un călduros apel la membrii, clerici şi
mireni, ai A dunării N aţionale Bisericeşti, ca fiecare în locul şi de pe
poziţia pe care o are în societate să sprijine lucrarea înnoitoare a
Bisericii O rtodoxe Române.

CONFERINŢA NAŢIONALA A PREOŢILOR

DIN BISERICA ORTODOXA ROM ÂNA
La Bucureşti s-au desfăşurat, în zilele de 15 şi 16 mai 1990, lu cră ­
rile celei de-a doua conferinţe naţionale a clerului din Biserica O r to ­
doxă Română, la care au participat aproxim ativ cinci sute de preoţi,
reprezentînd pe preoţii de mir, cinul m onahal, pe ostenitorii din învă-
ţăm întuî teologic universitar şi seminarial, din A dm inistraţia Patriarhală.
Au participat, de asem enea, reprezentanţi ai M inisterului Cultelor
în frunte cu Dl. ministru N icolae Stoicescu.
Lucrările au fost onorate de prezenta Prea Fericitului Părinte
Patriarh Teoctist, însoţit de I.I.P.P.S.S. Mitropoliţi A ntonie al T ransil­
vaniei şi N estor al Olteniei, de alţi membri ai Sfîntului Sinod al
Bisericii O rtodoxe Române.
La sfîrşitul şedinţei din dim ineaţa zilei de 15 mai Prea Fericitul
Părinte Patriarh Teoctist a rostit un bogat şi cuprinzător cuvînt
VIAŢA BISERICEASCĂ 23

părintesc, în care a făcut cunoscut interesui pe care Prea Fericirea

Sa, împreună cu ceilalţi membri ai Sfîntuîui Sinod, îl manifestă faţă
de pregnanta preocupare a preoţimii ortodoxe române pentru înde­
plinirea îndatoririlor legate de rosturile misiunii preoţeşti, în con­
diţiile de viaţă şi de activitate din ţara noastră, după evenimentele
din decembrie 1989.
Prea Fericitul Părinte Patriarh a arătat că vede în această adunare
— la scară naţională — a preoţimii ortodoxe române o lucrare foarte
importantă menită să slujească atit unitatea Bisericii Ortodoxe
Române cit şi unitatea naţională a poporului nostru, pentru că, îm-
plinindu-şi rosturile sale fireşti şi permanente de propovăduitoare a
învăţăturii Mîntuitorului Iisus Hristos şi de împlinire a întregului său
testament în vederea mîntuirii oamenilor, Biserica noastră nu se poate
izola de contextul social în care fiii săi îşi desfăşoară viaţa. De aceea,
năzuinţa preoţimii de a se implica în soluţionarea marilor şi multi­
plelor probleme cărora Biserica este chemată să le facă faţă în vremea
noastră este lăudabilă şi ea nu contravine rînduielilor tradiţionale şi
canonice ale Sfintei Biserici Ortodoxe.
Dorinţa preoţimii de a conlucra mai activ cu ierarhia şi de a o
sprijini în găsirea celor mai potrivite rezolvări ale problemelor ce
se ivesc în activitatea Bisericii nu pot şi nu trebuie să aibă altă
consecinţă decît slujirea unităţii creştine şi, implicit, a unităţii n e a ­
mului românesc.
Apreciind iniţiativa acestei conferinţe şi considerînd-o ca pe o
lucrare responsabilă, care face cinste preoţimii ortodoxe române şi
ca o aleasă contribuţie a ei la întărirea unităţii de care au atît de
multă nevoie toţi fiii ţării noastre, Prea Fericitul Părinte Patriarh
J'eociist a subliniat că avînd în ve dere acest scop, Sfîntul Sinod al
Bisericii Ortodoxe Române, ca simbol al unităţii şi comuniunii Bise­
ricii, a binecuvîntat instituirea acestei conferinţe şi aşteaptă cu inte­
res roadele lucrării ei.
în încheiere, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a invocat
ajutorul preăbunului Dumnezeu pentru ca preotimea, împreună cu
ierarhii, să poată împlini lucrarea voii Sale de sfinţire şi înnoire
duhovnicească a fiilor Bisericii şi, totodată, a poporului român.
Lucrările conferinţei s-au desfăşurat în continuare potrivit unei
ordine de zi pe marginea căreia au luat cuvîntul numeroşi vorbitori,
prezentînd probleme de principiu sau probleme concrete cu care sînt
confruntaţi preoţii în parohiile unde îşi desfăşoară activitatea.
Prezentăm, în continuare, consideraţiile legate de desfăşurarea
lucrărilor conferinţei, ca şi în legătură cu rosturile acestei conferinţe,
ale unuia dintre inimoşii iniţiatori şi organizatori ai acesteia, preotui
Adrian Niculcea de la parohia «Darvari» din Capitală.
La 6 martie şi apoi la 15— 16 mai 1990, au avut loc primele două
conferinţe naţionale ale clerului din Biserica Ortodoxă Română. Prin*
cipala concluzie a primei conferinţe a fost că «acest forum îşi pro­
pune să aibă un roi consultativ pentru Sfîntul Sinod, acesta din urmii
 BISERICA ORTODOXĂ ROMANĂ

fiind organul decizional suprem în Biserică». La cea de a doua con­

ferinţă naţională, această precizare a fost reluată şi detaliată sub
forma a opt teze fundamentale. Cea de-a doua conferinţă naţională s-a
autodefinit ca «forma statutar organizată de consfătuire a preoţimii din
Biserica Ortodoxă Română cu Sfîntul Sinod, în scopul identificării şi
soluţionării calificate a problemelor bisericeşti».
Ideea consfătuirii episcopatului cu preoţimea pentru rezolvarea
problemelor bisericeşti nu este nouă. Ea s-a manifestat încă în v r e ­
murile patristice, cînd la dezbaterile de la sinoadele ecumeflţce şi
particulare au fost strîns asociaţi şi preoţii, deşi deciziile au aparţinut
în final numai episcopilor. Dar nu numai Sfinţii Părinţi au chemat
preoţii la consfătuire, ci înşişi Sfinţii Apostoli, aşa cum rezultă din
Fapte, 15, 2, 4, 6, 22, 23. Cele opt teze fundamentale avansate şi apro­
bate de Conferinţa naţională din 15— 16 mai 1990 şi publicate în co­
municatul final, nu fac, prin urmare, decît să exprime un adevăr fun­
damenta], şi anume că nu este posibilă o autentică înnoire a Bisericii
fără o reală antrenare a preoţimii alături de episcopat.
Luînd hotărîrea ca atît cele opt teze, cît şi proiectul de stalul al
conferinţei să fie înaintat spre studiu Sfîntului Sinod şi, de asemenea,
tuturor celor 111 protoierii ale Bisericii Ortodoxe Române, dezbate­
rile s-au concentrat în special asupra celei de-a doua probleme de
pe ordinea de zi, şi anume aceea a disputei în legătură cu bisericile
care au aparţinut Bisericii Catolice de rit oriental. Cu acest prilej
conferinţa a aprobat un proiect de rezolvare a problemei, în cinci
puncte, care prevede 4n esenţă crearea unor comisii mixte ortodoxo—
greco-catolice, atît la nivel central, cît şi la nivel eparhial şi chiar
parohial. Faptul că în rezolvarea acestei spinoase probleme confe­
rinţa a recomandat insistent includerea în comisii şi a membrilor con­
siliilor parohiale, are drept semnificaţie fundamentală ideea ca in
rezolvarea unor probleme de acest gen Biserica nu poate ignora con­
tribuţia şi drepturile laicatului.
Finalizînd şi această problema, conferinţa a trecut la cea de-a
treia etapă a ei, în care o serie de vorbitori au exprimat opinii per­
sonale cu privire la o varietate destul de mare de subiecte de mai
mică importanţă. In final, participanţii au votat comunicatul cuprinzînd
principalele hotărîri ale conferinţei, expi'imîndu-şi în acelaşi timp mul­
ţumirea deplină că la lucrările conferinţei au asistat o parte din mem ­
brii Sfîntului Sinod, în frunte cu Prea Fericitul Părinte Patriarh Teortist,
I.P.S. Mitropolit Antonie al Transilvaniei şi I.P.S. Mitropolit Nestor aL
Olteniei. Totodată s-a hotărît ca cea de a treia conferinţă să aibă loc
în luna octombrie a acestui an, urmînd ca, pe lîngă problemele spe­
ciale care vor fi incluse în agendă, sa se definitiveze proiectul de
statut pentru a putea fi înaintat Sfîntului Sinod spre ratificare.
Pe marginea celor spuse pînă aici trebuie făcute cîteva precizări
necesare pentru o bună înţelegere a naturii acestor prime conferinţe
. naţionale ale preoţimii ortodoxe. Astfel, conferinţele care au avut loc:,
cît şi cele care vor mai urma, nu sînt un sindicat preoţesc şi nici
măcar o asociaţie a clerului în sensul celei din perioada interbelică,
în realitate, conferinţele naţionale sînt simple conferinţe preoţeşti, e x ­
VIAŢA BISERICEASCĂ 25

tinse însă la nivelul întregii preoţimi din Biserica Ortodoxă Română,

în scopul unei abordări coordonate şi eficiente a problemelor comune.
In acest sens, relaţia care exista între fiecare preot şi episcopul său
va fi aceeaşi şi între conferinţa naţională ca adunare a tuturor p reo ­
ţilor şi Sfîntul Sinod. De aceea, ambele conferinţe naţionale care au
avut deja loc, au afirmat fără nici o ezitare dreptul şi calitatea Sfîa-
tului Sinod de organ decizional suprem în Biserică.
Faptul că unii participanţi la cea de-a doua conferinţă au ridicai
problema unei posibile coliziuni între o conferinţă naţională a preoţi­
lor şi Aduna rea Naţională Bisericească în care preoţimea este de as e ­
menea reprezentată tot la nivel naţional, impune necesitatea celei de-a
doua precizări. Mai întîi trebuie atrasă atenţia asupra faptului că A d u ­
narea Naţională Bisericească nu are în sfera competenţei sale decît
probleme de ordin organizatoric, administrativ, cultural, şi social. Or,
problemele preoţimii ortodoxe sînt mult mai variate, de n-ar fi să
amintim decît pe cele misionare şi pastorale. în al doilea rînd, chiar
clacă pe agenda conferinţelor preoţeşti pot fi înscrise probleme pe
care statutul Bisericii Ortodoxe Române le declară de competenţa
Sfîntului Sinod sau a Adunării Naţionale Bisericeşti, este de observat
ca în timp ce acestea sînt organe decizionale, conferinţa este doar un
organ consultativ, cel mult pregătitor într-o problemă.
Nu este lipsit de utilitate în explicarea acestei diferenţe apelul la
semantică. în acest sens diferenţa dintre conferinţă, pe de o parte,
şi Sfîntul Sinod pe de alta, este aceea dintre verbele latine c o n l e i o
şi concilio (echivalentul termenului grec de sinod este în limba latină
termenul concil ium) . Or, în timp ce conlero înseamnă «a* se aduna
pentru a contribui, a ajuta», concil io înseamnă «a se aduna pentru a
delibera, pentru a decide». Conferinţa naţională a preoţilor poate fi
deci un organ ajutător şi chiar pregătitor pentru Sfîntul Sinod şi A d u ­
narea Naţională Bisericească, cu atît mai mult cu cît statutul de o r­
ganizare şi funcţionare al Bisericii Ortodoxe Române din 1925 rec u ­
noaşte conferinţelor preoţeşti, încă de la nivelul de protoierie, d r e p ­
tul de a dezbate orice problemă interesînd Biserica în general şi cle­
rul în special. Conferinţele care vor urma, vor aduce, desigur, noi
precizări care vor transforma acest organism într-un factor de reală
contribuţie la înnoirea vieţii Bisericii Ortodoxe Române.
Preot ADRIA N NICULCEA

POMENIREA EROILOR MARTIRI

Potrivit rînduielilor Bisericii Ortodoxe Române şi practicii în d ă ­
tinate la poporul nostru binecredincios, în ziua de 22 iunie 1990, la
împlinirea a şase luni de zile de la dramaticile evenimente din de cem ­
brie 1989, s-au săvirşit, în Bucureşti şi în toate bisericile din ţară,
slujbe de pomenire a martirilor care şi-au pierdut viaţa în aceste tra­
gice evenimente.
La catedrala Patriarhiei Române, serviciul religios a fost oficia;
de către Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoct is t, înconjurat de P.S.
26 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

Episcop Nifon Ploieşteanul, vicar patriarhal, P.S. Arhiereu Calinic

Argeşanul, vicarul Episcopiei Argeşului, şi soborul catedralei patriar­
hale, răspunsurile fiind date de corala catedralei, sub conducerea P.C.
Pr. Constantin Drăguşin.
La săvîrşirea acestei slujbe au asistat : preşedintele ales a!
României, dl. Ion Iliescu, parlamentari, fruntaşi ai vieţii politice din
România, reprezentanţi ai presei, radioului şi televiziunii. Au fost
prezenţi PP.CC. Preoţi consilieri din cadrul Administraţiei Patriarhale
şi de la Sfînta Arhiepiscopie a Bucureştilor, funcţionari din cadrul ce­
lor două instituţii, un mare număr de credincioşi.
Erau dep use coroane de flori din partea Patriarhiei Române şi a
altor instituţii, coroane care au fost apoi transportate la cimitirul
eroilor Revoluţiei, de lîngă cimitirul Bellu.
După otpustul Parastasului, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist
a rostit un ales cuvînt de cinstire în memoria celor căzuţi pentru li­
bertatea şi pentru demnitatea poporului român, împotriva dictaturii şi
a oprimărilor de tot felul.
La sfîrşitul slujbei, după ce s-a cîntat «Veşnica pomenire...», Pica
Ferictlu.1 Părinte Patriarh Teoctist s-a întreţinut cu preşedintele ales,
dl. Ion Iliescu, cu celelalte personalităţi prezente la serviciul religios.

VIZITA IN ŢARA NOASTRĂ

A UNEI DELEGAŢII A PATRIARHIEI ECUMENICE
în zilefe de 25 şi 26 mai 1990 o delegaţie a Patriarhiei Ecumenice
din Constantinopol, alcătuita din ■ l.P.S. Bartolomeu, Mitropolit de
Calcedon, şi l.P.S. Atanasie, Mitropolit de Helenopolis, a vizitat Pa­
triarhia Română.
Delegaţia a fost primită de Prea Fericitul Părinte Teoctist, Patriar­
hul Bisericii Ortodoxe Române. La această întîlnire au participat :
l.P.S. Antonie, Mitropolitul Ard ealului; P.S. Nifon şi P.S. Vasile,
Episcopi vicari patriarhali „• P.S. Damaschin Severineanul, Episcop vicar
al Arhiepiscopiei Craiovei ; P.S. Daniel Lugojanul, Episcop vicar ai
Arhiepiscopiei Timişoarei şi Caransebeşului P.C. Pr. prof. Rector
Dumitru Popescu şi P.C. Pr. prof. Prorector Dumitru Radu de la Insti­
tutul teologic universitar din Bucureşti, şi P.C. Pr. consilier Ioan Sauca.
Această vizită se înscrie într-un context mai larg de contacte pe
care delegaţia Patriarhiei Ecumenice le-a avut cu Vaticanul şi cu con­
ducerile unor Biserici Ortodoxe din estul Europei, în legătură cu re-
vilaiizarea uniatismului în aceste ţări.
Scopul vizitei la Patriarhia Română, — după declaraţiile de lega­
ţiei — , a fost întreit :
— de a exprima solidaritatea şi sprijinul Patriarhiei Ecumenice Faţă
de Biserica Ortodoxă Româna ;
--- de a primi informaţii mai multe şi mai temeinice despre situaţia
Bisericii noastre ;
— de a comunice! rezultatele vizitei la Roma.
viaţa bisericească 27

în ce priveşte atitudinea Vaticanului referitor la problema uniatiei,

delegaţia a adus la cunoştinţă următoarele :
Atît papa cît şi Consiliul pontifical pentru unitatea creştinilor au
încercat să justifice toate problemele create de «uniaţie».
— Mai ales în Ucraina uniaţia are un aspect politic şi naţionalist
care nu poate fi controlat de Roma : «în Ucraina, actualmente, se joaca
un joc, la prima vedere binefăcător, favorabil romano-catolicilor, dar
privind intr-un context mai larg este negativ în ce priveşte relaţiile
romano-catolicilor cu ortodocşii».
— Atitudinea greco-calolicilor din ţările ortodoxe din răsăritul
Europei poate fi justificată, intr-un fel, daca se are în v ed ere anii în­
delungaţi de ilegalitate în care au trăit. Neavînd contact direct şi
permanent cu Roma, ei nu cunosc atitudinea ecumenică de1 deschidere
a Romei faţă de Biserica Ortodoxă, mai ales după Conciiiul II Vatican.
Episcopii trimişi de la Vatican, precum şi nunţii apostolici, au tocmai
misiunea de a transmite şi a face cunoscut duhul cel nou al ecumenis-
mului ce stăpîneşte la Roma. Tot în acest scop, pe data de 25 iunie
1990, Vaticanul a convocat la Roma pe toţi episcopii uniţi din Ucraina,
pentru a le cerceta validitatea hirotoniei şi pentru a-i convinge să
evite violenţa şi să intre în colaborare cu ortodocşii.
în legătură cu situaţia din România, delegaţia Patriarhiei Ecu­
menice a fost informată despre faptul că Vaticanul a trimis în Româ­
nia lin episcop în vîrstă pentru a sfătui pe uniţi să evite violenţa şi
să intre în dialog cu ortodocşii, dar a fost alungat, uniţii spunînd că
ei ştiu cum să se poarte cu ortodocşii. Actele de violenţă ale unor
greco-catolici au fost justificate de Vatican, afirmîndu-se ca acestea
sînt reacţii spontane ale poporului şi nu pot fi controlate de Vatican.
Delegaţii Patriarhiei Ecumenice au mai arătat că Vaticanul a j u s ­
tificat de asemenea şi hirotonirea unui mare număr de episcopi greco-
catolici, mult prea mare faţa de nevoile credincioşilor care sînt puţini
la număr, spunîndu-se că este nevoie de mulţi episcopi care să-i în-
drumeze pe credincioşi pe linia oficială a Vaticanului.
La sfîrşitul expunerii, delegaţia de la Constantinopol a spus că,
în ciuda acestor probleme, dialogul cu Roma nu trebuie întrerupt,
deo arece nu trebuie pierdut ceea ce s-a cîştigat cu atîta greutate după
30 de ani de ecumenism. în cadrul acestui dialog se va putea pune
problema uniatismului şi a prozelitismului, cu speranţa unei soluţii
rezonabile.
Prea Fericitul Părinte Patriarh T eoct i st a mulţumit delegaţiei p e n ­
tru vizită şi pentru cele comunicate, şi a făcut o trecere în revistă a
principalelor activităţi ale Bisericii noastre după revoluţie pe plan
iiturgico-pastoral, misionar şi social.
în ceea ce priveşte dialogul cu Biserica Greco-Catolică, Prea f e ­
ricirea Sa a arătat că Biserica Ortodoxă s-a arătat deschisă încă din
pp'imele zile după Revoluţie. încercări de întîlnire între ierarhii celor
două Biserici s-au făcut încă din luna ianuarie. în şedinţa sa din 3—4
aprilie 1990, Sfîntul Sinod a luat în dezbatere problema uniaţiei şi a
precizat atitudinea Bisericii Ortodoxe Române faţă de aceasta, iar pe
 BISERICA ORTODOXĂ ROMANĂ

dala de 9 aprilie a.c. a avui loc o întîlnire între ierarhii celor două
Biserici în prezenţa Biroului executiv cil C.P.U.N. întreaga discuţie a
fost marcată de atacuri violente din partea greco-catolicilor împo­
triva Bisericii şi ierarhiei ortodoxe, pretinzînd «restitutio in integrum».
Sfîntul Sinod a instituit o Comisie centrală de dialog care, la
nevoie, să poată rezolva unele litigii pe baza canoanelor Bisericii şi a
principiului jurisdicţional. Ultimul cuvînt îl are însă de spus parohia.
Ea este proprietara bunurilor, a locaşurilor de cult şi tot ea şi numai
ea are dreptul de a decide asupra acestora.
Aceste principii nu sînt însă acceptate de greco-catolici care pre-
lind necondiţionat «restitutio in integrum», ceea ce este imposibil
de acceptai de Biserica noastră.
în continuarea discuţiilor au luat apoi cuvîntul şi ceilalţi ierarhi
care au participat la discuţii, precum şi rectorul şi prorectorul Insti­
tutului teologic universitar din Bucureşti, care au făcut cunoscute şi
alte aspecte privind uniaţia în ţara noastră.
S-a exprimat neîncrederea în declaraţiile verbale ale Vaticanului
privind ecumenismul, din moment ce realitatea dovedeşte cu totul alt­
ceva. Mulţi teologi ortodocşi din alte Biserici surori sînt de părere să
se întrerupă dialogul cu Biserica Romano-Catolică pentru că, în caz
contrar, continuarea acestora ar însemna Irădarea intereselor Bisericii
Ortodoxe şi, implicit, încurajarea uniatismului.
La sfîrşitul discuţiilor s-a ajuns totuşi la concluzia ca este bine
ca dialogul dintre Biserica Ortodoxă şi cea Romano-CatoUcă să fie
continuat, însă la noua întîlnire ce va a \ e a loc anul acesta, la
Miinchen, să se pună, cu deosebită seriozitate, problema uniatismului
si a prozelitismului practicat de Biserica Romano-Catolică faţă de Bise­
rica Ortodoxă.

RECUNOAŞTEREA SUPREMA ÎN ŢARA

A VALORII UNUI FILOSOF ŞI TEOLOG CREŞTIN
Evenimentul priveşte pe P.C. Pr. Dr. Dumi tru St ăni loae, profesor
onorar la Institutul teologic universitar din Bucureşti (n. 1903). De
curînd, o dată cu pleiada unor învăţaţi din alte domenii ale culturii
noastre de astăzi, P.C. Sa a fost ales membru corespondent al Aca­
demiei Române. Este demn de relevat că această recunoaştere, impus<i
mai întîi în largul străinătăţii, nu a putut fi proclamată la noi in
timpul ’ stăpînirii-colivie. Anii îndelungaţi de temniţă comunista şi o
nedezminţită activitate «contras» a nemuritoriului de astăzi au cîn-
tarit greu în deciziile legiuitorului de ieri.
După prezentarea ştiinţifică de rigoare a candidatului la fotoliul
superior făcută cu obiectivitate de către Acad. C. lonescu Gulian, au
urmat elogiile îndătinate ale colegilor. Din cuvîntul Acad. Zoo Dumi-
[rescu Buşulenga a reieşit şi argumentul clecisi\ al susţinerilor sale :
după opinia filosofului protestant Martin Heidegger ( t 1976), Părin­
tele Dumitru Stăniloae este cel mai mare filosof creştin în viaţă din
zilele noastre.
VIAfA BISERICEASCĂ 29

Am ales anume mărturia citată, ca pe cea mai puţin pa^ibHă de

subiectivism, faţă de acelea la fel de elogioase exprimate de către alţi
invăţaţi de renume de astăzi. Ne gîndim la protestantul Jiirgen Molt-
mann, la catolicii E. von Ivânka şi Yves Congar, O.P., la ortodocşii
Jean Meyendorff şi Olivier Clement.
Nu am voi totuşi ca opiniile reproduse să se bazeze doar pe a u ­
toritatea magistrului care a vorbit şi trebuie urmat fără cîrtire. De
aceea se cuvine să amintim, oricît de succint, ele cealaltă vrednicie
agonisită şi recunoscută : activitatea sa de profesor şi de preot cu o
deosebită autoritate.
Specializat in istoria bisericească universală şi în bizantinologie,
prin doctoratul de la Universitatea din Cernăuţi, laureatul de astăzi
a fost atras curînd de alte domenii, bogate în problematizări şi în r e ­
zolvări profunde. Ani de zile a dăltuit pe texte bizantine şi printre
interpretări confesionale şi tendenţioase monografia — neînlocuită
pînă astăzi — dedicată Sfîntuîui Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesa-
lonicului (f 1359). Cu aceste elemente esenţiale de teologie bizantinii,
P.C. Sa a putut întîmpina cu succes, în duh ortodox, opiniile şi obiec­
ţiile teologilor protestanţi ai existenţialismului. A rezultat astfel mo­
nografia teologică, unică în Ortodoxie, lisus Hristos sau restaurarea
omului (Sibiu, 1943).
Poate că nu ar trebui neglijată nici influenţa teologiei ruse din
emigraţie — cu Prot. Serghie Bulgakov, cu filosoful Nicolae Berdeaev
etc., atît de ascultaţi în Europa postbelică — pe care Părintele Stăniloae
a depăşit-o relativ repede.
Asupra celor trei volume de Teologie dogmatică ortodoxă (Bucu­
reşti, 1978) nu mai stăruim. Traducerea lor în franceză, în germană şi
in engleză le confirmă valoarea. Prin ele se pune sfîrşit la noi p e ­
rioadei scolastice de învăţămint bisericesc universitar. Aceasta s-a
infiltrat, fie în veacul trecut, prin traducerile din literatura rusă, fie,
mai nou, prin unii mari profesori de-ai noştri specializaţi în Apus.
Sintezele dascălului de astăzi preiau în mod creator sistemele i n ­
imitabile aproape ale teologiei Sfinţilor Părinţi : Grigorie de Nazianz,
Grigorie al Nissei, Dionisie Areopagitul, Maxim Mărtursitorul, Gri­
gorie Palama. Aceste cuceriri şi virtuţi le întîlnm şi în ultimele sale
volume : Spiritualitate şi comuniune în Liturghia ortodoxă (Craiova,
1986) şi Chipul nemuritor al lui Dumnezeu (Craiova, 1987).
Despre sufletul şi osîrdia de preot a laureatului de acum poate
vorbi orice ierarh, monah sau student teolog de pe întinsul ţării noastre.
Ceea ce apare mai minunat în această activitate este curajul, înţe­
lepciunea şi perseverenţa cu care ea a fost susţinută. Cînd religia era
scoasă în afara culturii ca «misticism» antiumanist, marele profesor:
preda neînfricat ia catedră capiLole de mistică bizantină. După aresta­
rea a mii de preoţi ortodocşi, după desfiinţarea tacită a unor mînăstiri,
după cenzura Departamentului cultelor asupra activităţii, a predicilor
şi a pastoralelor, credinţa ortodoxă a continuat să rămînă vie în s u ­
fletele oamenilor. în plin delir comunist ateu, cele zece volume ale
Filocaliei, editate de către Părintele Stăniloae, au putut să continue,
30 IUSERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

vorbind credincioşilor despre fidelitatea faţă de Hristos şi despre căile

desăvîrşirii duhovniceşti.
Invitîndu-1 printre membri ei, secţia ele pedagogie, de filosofie şi
do morală a Academiei Române se cinsteşte pe sine cu o complemen­
taritate condamnată pînă ieri. Mai presus de toate se cinsteşte cultura
şi teologia română cu evidenţierea unei tradiţii autentice a trecutului
lor. în lumina acestei prezenţe ortodoxe a profunzimilor, unele imi­
taţii teologice apusene de astăzi pălesc cu adevărat, o dată cu ten­
dinţele de separatism in sinul unicului popor român.
Pr. Dr. GHEORGHE I. DRĂGULIN

PARTICIPĂRI ALE DELEGAŢILOR BISERICII ORTODOXE ROMANE

LA ÎNTRUNIRI ECUMENICE PESTE HOTARE :
CONSULTAŢIE ECUMENICA PRIVIND SITUAŢIA
DIN ŢĂRILE DIN CENTRUL ŞI ESTUL EUROPEI
,Din iniţiativa Consiliului Ecumenic al Bisericilor, în colaborare
cu Federaţia Luterană Mondială şi cu Alianţa Mondială a Bisericilor
Reformate, în zilele de 14—-20 mai 1990 a avut loc la mînăstiren
Danilov din Moscova o întrunire ecumenică cu tema «Noi evoluţii în
Europa centrală şi răsăritean;) : impactul lor asupra mărturiei Biserici­
lor». La întrunire au participat aproximativ 70 de participanţi din
Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia, România, Iugoslavia, LIRSS.
Au participat i m i ta ţ i din Angola, Cuba şi Etiopia, precum şi repr e­
zentanţi ai organizaţiilor menţionate.
Din partea Bisericii Ortodoxe Române a participat o delegaţie al­
cătuită din P.S. Episcop vicar Serafim Făyărăşanul, Diac. prof. Aurel
.Tivi de la Institutul teologic universitar din Sibiu şi Pr. asist. Constan­
tin Coman de la Institutul teologic universitar din Bucureşti.
Lucrările întrunirii au început în ziua de 15 mai 1990 şi, ca la
toate înrunirile ecumenice, fiecare zi de lucru începea cu un serviciu
religios, urmat de o meditaţie, pornind de la cartea proorocului Iona.
în cadrul lucrărilor fiecare delegaţie a prezentat cîte un raporl
privitor la : 1. Situaţia spirituală şi ecumenică din ţara respectivă ;
2. Situaţia economică şi schimbările intervenite ; 3. Participarea popo­
rului la procesul de democratizare a societăţii ; 4. Relaţiile dintre
Biserică şi s t a t ; 5. An gajarea Bisericilor şi perspec tivele ce se deschid
în condiţiile nou create.
Potrivit uzanţei, s-a lucrat atît în şedinţe plenare, cît şi pe grupe.
Rapoartele prezentate au relevat faptul că schimbările politice
din centrul şi răsăritul Europei sînt darul lui Dumnezeu, revărsat peste
o lume împilată spiritual şi material şi lipsită de cete mai elementare
drepturi. S-a subliniat faptul că în perioada de asuprire Biserica u
lost singura instituţie publică ce nu împărtăşea ideologia oficială, d e ­
gradantă, căreia i se opunea prin însăşi existenţa ei. Este incontestabil
că ea a oferit garanţia stabilităţii, întărind şi încurajînd aspiraţiile
acestor popoare spre libertate şi dreptate.
\ LA Ţ A BISERI CEASCĂ 31

Jn privinţa ecumenismului s-a remarcat faptul că dacă în perioada

dominaţiei comuniste acesta a fost destul de intens, el reprezentînd
şi o formă de solidaritate în faţa ideologiei oficiale ateiste, în prezent
se poate vorbi de o oarecare neglijare a relaţiilor ecumenice. S-a
remarcat că între cauzele care au generat acest declin a fosl şi a p a ­
riţia unor conflicte interetnice în unele ţări din această zona. O altă
cauză a declinului relaţiilor ecumenice o constituie recrudescenţa
prozelitismului confesional şi sectar. Cel puţin presiunile insistente
care se fac pentru revitalizarea Bisericilor Catolice de rit oriental, în
special în Ucraina şi România, cu consecinţe grave asupra unităţii
de credinţă şi de neam, prin nu mai puţin stăruitoarea res ti tuti o in
i n t e gr u m, indiferent de numărul credincioşilor şi de atitudinea aces­
tora, sînt concludente în ce priveşte consecinţele nefavorabile asupra
relaţiilor ecumenice.
S-a accentuat faptul că din partea Bisericilor se aşteaptă o con­
tribuţie decisivă pentru o restaurare morală. In atenţia Bisericilor un
loc deosebit trebuie să-l ocupe activitatea diaconală, care trebuie i n ­
tensificată pentru a putea ajuta societatea în iupta împotriva gravelor
fenomene cu care aceasta este confruntată : sărăcia, inflaţia, şomajul
etc. Mai mulţi oratori au recunoscut că Biserica nu este pregătit;) să
ajute eficient societatea în confruntarea ei cu aceste grave probleme,
în unele situaţii ea a pierdut chiar şi abilitatea catehizării.
în raportul delegaţiei Bisericii Ortodoxe Române s-a subliniat, pe
lîngă unele din ideile menţionate pînă acum, că în cazul României,
darul dumnezeiesc ai libertăţii s-a conjugat cu jertfa multor fii ai
neamului, jertfă care se cere continuată prin an gajarea tuturor în
vederea realizării depline a idealurilor de libertate, frăţietate şi de m ­
nitate, pentru care ei s-au jertfit. Revoluţia română — s-a mai arătat
în raport — a fost, în esenţa ei, o revoluţie spirituală. Căci numai
credinţa şi năd ejd ea în Dumnezeu, unite cu rugăciunea şi cu dorinţa
sfîntă de libertate — cel mal mare dar făcut de Dumnezeu omului —
au putut înfrăţi un popor întreg, dincolo de orice deosebire etnică,
înlăturind psihoza fricii generale în care a fost ţinut şi făcîndu-1 să
se ridice — ca un singur om — împotriva minciunii, a terorii, a
nedreptăţilor şi a sărăciei, care degradează şi pervertesc fiinţa umană.
Prezentăm, în continuare, cîteva din concluziile consfătuirii,
adăugind la acestea şi unele reflecţii personale :
1. în legătură cu spiritualitatea şi cu ecumenismul s-a sublinia l
nevoia aprofundării credinţei (printr-o reevanghelizare a creştinilor)
care să angajeze pe fiecare la o viaţă creştină autentică de trăire
maximală a Evangheliei, ce nu îngăduie slujirea la doi domni : lui
Dumnezeu şi lui Mamona. Aceasta nu înseamnă nici pe departe n e ­
garea angajamentului în viaţa socială, ci dimpotrivă îl implică, căci
creştinii fiind «sufletul lumii» (Epistola către Diognet, sfîrşitul sec. I)
sînt datori s-o îmbunătăţească şi s-o transforme prin darul lui Dum­
nezeu, pentru a se ajunge la un «cer nou şi un pămînt nou». Bise­
rica trebuie să se implice în toate domeniile vieţii pentru ca să le
catalizeze şi să te spiritualizeze cu puterea ei dumnezeiască. Biserica
32 BISERICA ORTODOXA ROMÂNĂ

nu poate rămine la marginea societăţii. Ea trebuie să fie prezentă în

inima ei pentru a o însufleţi, a o purifica şi înfrumuseţa, ferindu-o
de degradarea morală şi chiar biologică. Ea trebuie să fie creatoare
de istorie, inspirînd şi încurajînd toate iniţiativele care zidesc viaţa
oamenilor. Secularizarea (neglijarea credinţei şi a datoriilor faţă de
Dumnezeu) poate face mai mult rău omenirii decît toate regimurile
politice nedrepte. Toţi creştinii trebuie să fie conştienţi de acest rol
di lor în lume şi să promoveze frăţietatea şi dragostea, neîng^duintl
naţionalismul şovin. Căci în Hristos toate neamurile îşi găsesc împli­
nirea în unitatea şi diversitatea lor.
2. în legătură cu viaţa economică s-a spus că economia de piaţă
nu trebuie să constituie un ţel in sine. Numai omul este un scop în
sine pentru că numai el este transcendent prin creaţia şi destinul său.
Omul nu trebuie să se lase robit de nici un sistem economic sau po ­
litic. S-a spus de asemenea că libertatea economică nu înseamnă
acelaşi lucru cu libertatea politică. Dar şi una şi cealaltă trebuie
să concure la libertatea interioară a omului. Numai un om liber în
sufletul său este cu adevărat stăpînul a Lot ceea ce există. Stăpîn
peste toate fără să fie robit de nimic !
3. Pornind de la constatarea câ iu unele cazuri masele n-au fosl
pregătite pentru pluralismul politic, s-a recomandat ca Biserica să
ajute pe oameni în învăţarea democraţiei. Democraţia nu înseamnă
numai dreptul egal al tuturor de a se bucura de viaţă şi a se m an i­
festa liber în toate, ci şi datoria fiecăruia de a respecta pe celălalt
ca diferit de sine, voit astfel de Dumnezeu însuşi. Diversitatea oa me­
nilor nu distruge unitatea lor, ci o consolidează şi o înfrumuseţează.
4. Privitor la relaţiile între Biserică şi stat, ele trebuie să aibă
la bază principiul enunţat de împăratul Justinian (sec. VI) şi anume
acela al «simfoniei». Conlucrarea dintre Biserică şi stat este absolut
necesară. S-a recomandat ca Biserica să nu se angajeze în nici un
partid politic, dar să judece şi să condamne acţiunile statului sau
ale partidelor cînd acestea nu sînt conforme spiritului Evangheliei.
In prezent se lucrează în multe ţări la o nouă legislaţie privind Bi­
serica. Ea va trebui să ţină neapărat seama de imensul potenţial spi­
ritual pe care-1 reprezintă Biserica şi să-i creeze posibilitatea de a-1
pune în slujba societăţii fără nici un fel de oprelişte.
5. Popoarele liberate de dominaţia comunistă atee îşi pun mari
nădejdi în reînviorarea vieţii morale a societăţii respective, prin Bi­
serică. De aceea Biserica este chematei să-şi extindă activitatea ei
pretutindeni în societate. Astăzi slujitorii Bisericii nu mai pot aştepta
pe credincioşi să vină de ia sine la biserică, mulţumindu-se numai
cu cei prezenţi la slujbe, chiar dacă sînt atît de numeroşi îneît umplu
bisericile. Faptul acesta nu-i neapărat un semn al fervoarei creştine,
ci poate indica şi lipsa de locaşuri suficiente de închinare. Astăzi
activitatea preotului nu se mai poate reduce la o pastoraţie colec­
tivă, cu neglijarea pastoraţiei personale, individuale. Preotul trebuie
sâ cunoască nu numai pe cei ce merg Ia biserică, ci mai ales pe cei
ce nu merg, pentru a-i îndruma pe calea credinţei şi a mîntuirii. Este
VIATA BISERICEASCĂ 33

necesară de asemenea prezenţa preotului în şcoala, universitate, ar­

mată, spitale, azile şi închisori. De asemenea trebuie să se reia şi să
se accentueze activitatea fostelor asociaţii creştine de femei, de ti­
neret, de intelectuali şi de alto categorii sociale, în vederea aprofun­
dării credinţei sau în scopuri caritative. S-a recunoscut de toţi dele­
gaţii că în general Bisericile nu sînt la ora actuaiă suficient preg ă­
tite pentru a face faţă imenselor sarcini ce le revin în condiţiile noi
de libertate. Aceasta pentru că vechile regimuri totalitare au reuşit
să paralizeze mai mult sau mai puţin activitatea şi chiar structurile
lor. De aceea este nevoie de o acţiune concertată în vederea reînnoi­
rii atît a structurilor (prin crearea de noi episcopii, mînăstiri, şcoli
teologice), cît şi a cadrelor, lucrare de reînnoire în care toate Bise­
ricile sînt angajate. Este nevoie însă de o colaborare fructuoasă a
tuturor membrilor Bisericii : ierarhie, preoţi şi credincioşi.
In penultima zi a lucrărilor consfătuirii a avut loc o conferinţă
de presă, la care şefii delegaţiilor au răspuns la întrebările puse ele
ziariştii sovietici şi străini, prezenţi la conferinţă. Cu acest prilej,
P. S. Episcop Serafim a făcut o prezentare a situaţiei minorităţilor
din Transilvania. P. S. Sa a acordat, de asemenea, un interviu pentru
ziarul «Vestitorul Patriarhiei Moscovei».
Sîmbătă, 19 mai 1990, delegaţia română a vizitat Academia d u ­
hovnicească de la Zagorsk, unde s-a întreţinut cu prorectorul A c a ­
demiei, manifestîndu-se, cu -acest prilej, dorinţa de a se proceda cît
mai curînd la schimburi de studenţi prin acordarea reciprocă de
burse.
Consfătuirea de la Moscova a permis participanţilor să cunoască
mai îndeaproape situaţia din ţările respective şi să caute noi mijloace
pentru o acţiune concertată în vederea unei mărturii comune a tutu­
ror creştinilor în faţa lumii de azi.
+ SERAFIM FĂGĂRAŞ ANUL
Episcop-vicar

CONFERINŢA CAPELANILOR UNIVERSITARI

O delegaţie a Bisericii Ortodoxe Române, formată din : P. C. Diac.
asist. Ioan-Vasile Leb, de la Institutul teologic universitar din Sibiu,
şi Pr. asist. Vasile Gordon, de la Institutul teologic universitar din
Bucureşti, a participat la lucrările Conferinţei capelanilor universi­
tari, care şi-a desfăşurat lucrările în localitatea Logumkloster-Dane-
marca, în zilele de 7— 13 iunie 1990. La lucrări au participat rep~e-
zentanţi ai facultăţilor de teologie din aproximativ 20 de ţări, în spe­
cial catolici şi protestanţi. Din partea facultăţilor ortodoxe au p a r ­
ticipat reprezentanţi din Uniunea Sovietică, din Polonia, şi, bineîn­
ţeles, din România.
Tema conferinţei a fost : «Sculaţi-vă să mergem do aici» (Rise,
let us go from this place), preluată din Evanghelia Sfîntului Ioan
(14, 31). Tema principală a avut şi un subtitlu: «Ieşirea din indivi­
dualism şi totalitarism».
B. o . R. — 3
34 BISERICA ORÎODOXĂ ROMANA

Conferinţa şi-a deschis lucrările în ziua de 7 iunie 1990, cu un

serviciu religios, iar în continuare s-a lucrat atît în şedinţe plenare
cît şi în grupuri mici, organizate pe criterii regionale şi de limbă.
Au fost prezentate doua referate principale :
1. «Viaţa liturgică a Bisericii (luterane, n.n.) şi datoria teologiei.
Contribuţia lui Nfikolaî Grundtvig (1783— 1872) la înnoirea spirituali­
tăţii religioase daneze», susţinut de Jens-Holger Schoning, profesor
de dogmatică la Universitatea din Aa rhus-Danemarca.
2. «Individualism, totalitarism şi viaţă politică», susţinut de Jean-
Martin Quedraga, cetăţean de culoare din Burkina-Fasso— Africa, în
prezent pastor luteran la Paris, specialist în probleme de sociologic.
Pe marginea acestor referate s-au purtat apoi discuţii, atît în plen
cît şi în grupele de lucru.
Au avut loc, zilnic, dimineaţa şi seara, servicii religioase oficiate
de delegaţii fiecărei confesiuni. Delegaţii români, împreună cu ceilalţi
participanţi ortodocşi, au oficiat o rugăciune, în dimineaţa zilei de
9 iunie, cu lecturi şi cîntări, rostite şi în limba română. De asemenea,
au avut loc : activităţi de prezentare a specificului şi proiectelor de
viitor ale diferitelor confesiuni, o seară culturală daneză şi o serbare
de închidere a întrunirii. Un rol însemnat pentru cunoaşterea istoriei
şi culturii daneze l-a avut organizarea unei excursii care a cuprins
în traseu mai multe localităţi din sudul ţării.
Delegaţii români au fost activi la lucrările conferinţei, atît în
şedinţele plenare, cît şi în grupele de luc.ru.
Diac. asist. Ioan Leb a intervenit în şedinţele plenare şi în grupa
de lucru, cu completări la cele două referate, subliniind necesitatea
accentuării din punct de vedere teologic a p er so an ei , în contextul
temei tratate, precum şi aportul pe care ecumenismul trebuie să-l aibă
în înţelegerea şi apropierea între popoare.
Pr. asist. Vasile Gordon a intervenit în grupa de lucru în mai multe
rînduri, prezentînd cîteva din realităţile pozitive ale Bisericii noasLre,
subliniind în special rolul pastoral-misionar al duhovnicului şi influ­
enţa majora pe care acesta o are prin taina Spovedaniei.
Cei doi reprezentanţi au înfăţişat cîteva din aspectele reînnoirii H 1|
vieţii religioase în România, problema introducerii învăţămîntuiui re- V p
ligios în şcoli, înfiinţarea a două noi institute teologice, şi altele. ■ e
Ca o formă concretă a luptei împotriva individualismului, P. C. Pr. B s
asist. Vasile Gordon a prezentat în ultima şedinţă plenară activitatea H p
Asociaţiei medical-creştine «Christiana», recent înfiinţată, în care H Jt
preoţii şi medicii lucrează împreună pentru binele celor năpăstuiţi. H Ij
Conferinţa capelanilor universitari, care a avut loc la Logumkloster, ■ ş:
se înscrie şi ea în eforturile ecumenice actuale î n ‘vederea unei mai ţi
bune cunoaşteri între diferitele confesiuni creştine şi de împărtăşire H dl
din experienţele proprii de viaţă creştină. Participanţii la conferinţă dl
s-au dovedit receptivi faţă de problemele şi năzuinţele’ actuale ale n
Bisericilor Ortodoxe. In acest sens s-a exprimai propunerea ca în H ni
viitorul comitet de pregătire a conferinţei să facă parte şi un preot t<
ortodox, propunere însuşită, urmînd ca primul mandat să fie încre- ti
dinţat unui delegat al Bisericii Ortodoxe Române. ţj
Diac. asist. IO A N VASILE LEB
viaţa bisericeasca 35

A V I A SESIUNE PLENARA
A DIALOGULUI TEOLOGIC ÎNTRE BISERICA ROMANO-CATOLICA
ŞI BISERICA ORTODOXA
în anul acesta, 1990, Comisia mixtă internaţională pentru dialogul
teologic între Biserica Romano-Catolică şi Biserica Ortodoxă împli­
neşte zece ani de activitate metodică şi fecundă (1980— 1990), într-un
spirit de înţelegere şi de colaborare fraternă. Această cercetare co­
mună a permis celor două părţi angajate în dialog teologic, pe drumul
unităţii creştine, adoptarea, după bogate discuţii, a trei documente t e o ­
logice privind structurile sacramentale al^ Bisericii, care pun în a c e ­
laşi timp şi bazele unei eclesiologii de comuniune între cele două
Biserici.
Cea de a Vl-a sesiune plenară a Dialogului teologic între Biserica
Romano-Catolică şi Biserica Ortodoxă care a avut loc între 6— 15 iunie
1990 la Miinchen, şi anume în vechiul centru al Arhiepiscopiei de
Miinchen, de la Freising, era chemată să aprofundeze cea de a patra
temă a acestui dialog, îmbunătăţind şi adoptînd documentul : Con-
sequences eatIesiologiqu.es et canoniques de la nature sacramentelle
de l'Eglise. Conciliante et Autorite dans I'Eglise, redat în formă finală
de Comitetul mixt de coordonare, în şedinţa lui de lucru din 1—8 fe­
bruarie 1-990 la Moscova. Tema fusese aleasă şi formulată de cele două
Biserici, prin reprezentanţii lor, in cea de a cincea sesiune plenară a
Dialogului teologic, care a avut loc în iunie 1988 la Valamo (Finlanda).
Paralel cu acest document, Comisia mixtă internaţională de dialog
trebuia să analizeze şi tema uniatismului de tip istoric şi actual pe
baza documentului întocmit de o subcomisie mixtă, dat în formă finală
la şedinţa ei de lucru din 28—31 ianuarie 1990, Viena, intitulat:
Raport de la sous-commission pour l’etude des questions concernant
les Eglises de rite byzantin unies ă Rom e et les problemes de l'unia-
tisme et du proselytisme.
Reînvierea uniatismului, în forme violente în urma mutaţiilor po ­
litico-sociale în ţările din răsăritul Europei, inclusiv U.R.S.S., care sînt
pe cale de a se elibera de dictaturile lotalitariste comuniste, şi mai
exact ofensiva Bisericilor romano-catolice de rit bizantin, adică a Bi­
sericilor Uniate, împotriva Bisericii Ortodoxe, în aceste ţări au im­
pus, ca prioritate la această sesiune, discutarea pe larg a uniatismului.
Acţiunile revendicative ale Bisericilor Uniate, însoţite de violenţe de
limbaj şi fizice chiar, în unele ţări ca Ucraina, România, Cehoslovacia
şi Polonia, împotriva Bisericilor Ortodoxe, precum şi absenţa de leg a­
ţilor multor Biserici Ortodoxe Autocefale de la prezenta sesiune de
dialog, în semn de protest, au determinat delegaţiile Bisericilor O r t o ­
doxe prezente la dialog, solidare cu Bisericile absente, şi pentru apă­
rarea unităţii ortodoxe în faţa prozelitismului catolic să ceară ple­
nului sesiunii analiza situaţiei prezente a relaţiilor dintre Bisericile or ­
todoxe şi Bisericile Liniate, precum şi măsurile grăbite şi uneori o ste n­
tative luate de Vatican în sprijinul revendicărilor uniţilor şi Bisericilor
Uniate.
36 BISERICA ORTODOXĂ ROMANĂ

După şedinţe separate şi apoi în şedinţă plenară, la capătul unor

discuţii aprinse, cele două Biserici angajate în dialog au căzut de
acord să analizeze în limita timpului noile situaţii intervenite între
ele datorită acţiunilor revendicative ale Bisericilor Uniate precum şi
relaţiile şi acţiunile, uneori toarte neprincipiale şi violente între aces­
tea din urmă şi Bisericile Ortodoxe Autocefale, Ca introducere iii
această analiză şi ca bază de discuţii, cele două părţi au pornit de la
Documcntul de la Vi en a in care a fost aprofundată originea, eclesîo-
logia şi manifestarea uniatismului în decursul timpului. Documentul a
fost criticat aspru de delegaţiile ortodoxe, dar şi de partea catolică
ca fiind insuficient pentru cunoaşterea uniatismului în implicaţiile lui
pentru unitatea Bisericii în general şi pentru succesul sau insuccesul
dialogului teologic dintre Biserica Romano-Catolică şi Biserica O r ­
todoxă.
Pînă la aprofundarea temeinică a uniatismului într-o subcomisie
mixtă care se va întruni inainte de noiembrie anul acesta, la Balli-
more în America, găzduita de Arhiepiscopul Williams Keiier şi a
relaţiilor dintre Bisericile Uniate şi Bisericile Ortodoxe, Biserica Ro­
mano-Catolică avîndu-şi partea ei de contribuţie într-un sens sau altul
în aceste relaţii, Bisericile Uniate fiind după propriile lor pretenţii
Biserici Romano-Catolice de rit bizantin (sau oriental), cele două părţi
ortodoxă şi catolică au ajuns la formularea unei Declaraţii olicialc
care consemnează stadiul actual al discuţiilor şi poziţia principială
faţă de uniatism şi Bisericile Uniate.

DECLARAŢIE
«1. Comisia şi-a ţinut sesiunea plenară sub copreşedinţia A r h i e ­
piscopului grec ortodox al Australiei, Eminenta Sa Stylianos şi Preşe­
dintele Consiliului pontifical pentru promovarea unităţii creştinilor,
Mgr. Eclward Idris Cassidy, de la 6 la 15 iunie 1990 la Freising, în Casa
«Kardinal-Dopfner», unde membrii săi s-au bucurai de generoasa ospi­
talitate a Arhiepiscopului de M unchen şi freising, Eminenţa Sa Cardi­
nalul Friedrich Wetter.
2. In acest an 1990, Comisia mixtă intrena(ională pentru dialogul
teologic între Biserica Romano-Catolică şi Biserica Ortodoxă a împli­
nit 10 ani dc muncă metodică şi fecundă într-un spirit dc înţelegere
şi de colaborare frăţească.
3. Deja dc doi ani, comisia s-a gîndit că a sosit timpul pentru u
trece la studierea consecinţelor teologice şi canonice ale structurii
sacramentale a Bisericii şi, în special, să abordeze problema relaţiilor
reciproce ale autorităţii şi conciIiarită(ii în Biserică. In acelaşi timp,
ea s-a gîndit că ar trebui abordate direct problemele teologice şi
practice puse de Biserica Ortodoxă de originea şi existenţa actuală u
Bisericilor catolice de rit bizantin. Această intenţie a fost anunţată la
a IV-a sesiune de la Bari (1987) şi a început să fie realizată la reuniu­
nea de la Valamo (1988) prin formarea unei subcomisii. Această su b ­
comisie s-a reunit la Viena în ianuarie 1990.
viaţa bisericeasca 37

4. N i m e n i nu p u t e a să p r e v a d ă at unci la con s ti t ui re a aces tei s u b ­

comi si i e v e n i m e n t e l e care v o r s u r v e n i în Eur opa d e Est şi i z b u cn i re a
libertăţii r el igi oas e p e care au permi s-o.
R e în t oa r ce r ea v a s te lo r r eg iu ni la l iber tate rel igioasă es te atît p e n ­
tru or todocş i cit şi catolici care, cle-a l u n g u l dec en ii lo r, au suferit toţi
persecuţii, un m o t i v de a m u l ţ u m i lui D u m n e z e u , ar ăt înd î ncă o dată
că El e s t e D u m n e z e u l istoriei.
5. Pr obl ema originii şi e x i s t e n t e i Bisericilor cat ol ice d e rit b i z a n ­
tin a p r eo c up a i Bisericile r o m u n o - c a t o l i c e şi o r t o d o x e cu m ul t t imp
î nai nte de î n c e p e r e a d i al og ul ui lor şi le-a p r eo c u p a t p e r m a n e n t şi d e la
î n c e p u t u l ace st ui dialog. M o d u l în care el e v o r ti ca pabi le să c a ut e
î m p r e u n ă s ol uţ ia v a fi u n test al solidităţii b a ze lo r t eol og ice d ej a p us e
şi care va trebui d ez v ol t a t . Din c auz a e v e n i m e n t e l o r rec en te, î nt reu ga
r eu ni u ne a f ost c on sac ra tă s t ud i u l u i p r o b l e m e l o r p us e de originea,
e x i s t e n t a şi d e z v o l t a r e a Bisericilor ca to li ce de rit b i z an t in care sînl
n u m i t e de a s e m e n e a «Biserici uniate».
6. Pl ec în d de la di scuţ i il e care au a v u t loc cu s i ncer it at e şi f r ă ­
ţ ietate, co mi si a a dori t să e x p r i m e u r mă t o a r e l e reflecţii :
a ) Dată f iind s it uaţi a co nf l ict ua lă care est e în a n u m i t e regi un i î n ­
tre Bisericile o ri ent al e cat ol ice de rit b i z a nt in şi Biserica or todoxă,
p r o b l em a «uni at is mul ui » e s t e ur g en t ă şi t r eb ui e să aibă pri orit at e a s u ­
pra celorl al te t e m e care v o r ti d is cu t at e în ca dr ul dialogului.
b) T e r m e n u l «u n i a t i s m » desemnează aici ef or tu l d e a realiza u n i ­
tatea Bisericii s ep a r î n d d e Biserica O r t o d o x ă c o m u n i t ă ţ i s au c r e d i n ­
cioşi o r to do cş i fără a lua i n c on s id er a ţi e că, î n c o n f o r m i t a t e cu ecle-
siologia, Biserica O r t o d o x a est e o Biserică soră care ol eră ea însăşi
m i j l oa ce de i ert are şi mî nt ui re. î n acest s e n s şi c o n f o r m d o c u m e n t u l u i
stabilit de s u b c o m i s i a de la V i en a , noi r e s p i n g e m «u n i a t i s m u l » ca
m e t o d ă de c ăut ar e a unităţii p e n t r u că s e o p u n e Tradiţ iei c o m u n e a
Bisericilor noastre.
c) A c o l o u n d e u n i a t i s m u l a fost î n tr e b u i n ţ a t ca m e t o d ă , el nu şi-a
atins s c o p u l d e a apropia Bisericile, dar a p r o v o c a t noi di sensi uni .
Si tuaţi a astfel cr eată a fost sursă d e c onf l ic te şi d e s u f e r i n ţ e care au
marcat p r o f u n d m e m o r i a şi co n şt i in ţa c o l e c t i v e l o r celor d o u ă Biserici.
Pe d e altă parte, din raţiuni e cle si oiogi ce , s-a d e z v o l t a t c o n v i n g e r e a
câ v o r trebui c ă u t a t e alte căi.
d) A s t ă z i , cî nd Bisericile n o as t re se î n t î i ne sc p e ba za e cl es iol og iei
C o m u n i u n i i î n t re Bisericile-surori, ar fi regretabi l să se di st rugă l u ­
crarea i m p o r t a n t ă p e n t r u u n it a te a Bisericilor care s-a î mpl i ni t în ti mpul
di al ogului , r e î n t o r e î n d u - n e la m e l o d a <u n t a t i s m u l u i ».
7. C u toat e acestea, i nd i fe r en t d e î m p r ej u ră r il e ist ori ce şi t e o l o ­
gice, ar trebui l u a t e mă sur i p ract ice p e n t r u a e v i t a la t i mp c o n s e c i n ­
ţele t en si un il or p er i cu l oa s e car e e x i s t ă î n di fer ite le tări o r t od ox e. P e n ­
tru aceasta, c e e a ce u r m e a z ă ar p u t e a ajuta.
a) Libert atea rel igi oasă a p er s o a n e lo r şi a c om u n i t ă ţ i l o r es te nu
m i m a i u n dr ept care t reb ui e r es p ec ta i în totalitate, ci, de a s e m e n e a ,
p r n t r u cr eştinii care trăiesc a ce eaş i v iaţ ă d u m n e z e i a s c ă , u n dar al
38 BJSERJCA ORTODOXA R O MÂ NĂ

Sfîntului Duh pentru zidirea Trupului lui Hristos pînă la desăvîrşirea

staturii Sale (Efes. 4, 16). Această libertate exclude absolut orice v io ­
lenţă directă sau indirectă, fizică sau morală. întrucît toate darurile
Duhului, sînt date pentru binele tuturor (I Cor. 12, 7), ea cere o co­
laborare frăţească a păstorilor în vederea vindecării rănilor trecutului
şi în conducerea credincioşilor către o împăcare profundă şi durabilă,
permiţînclu-le să rostească cu adevărat rugăciunea pe care Domnul i-a
învăţat pe ai Săi să o rostcască.
b) In consecinţă, este necesar ca autorităţile bisericeşti responsa­
bile să se străduiască în spiritul dialogului şi ţinînd cont de voinţa
comunităţilor locale, să rezolve probleme litigioase concrete.
c) Orice efort vizînd trecerea credincioşilor de la o Biserică la
alta, ceea ce obişnuit este numit «prozelitism» trebuie să fie exclus
ca o abatere de la energia pastorală. V a fi de altfel şi o contra-măr-
turie in faţa celor care observă critic cum întrebuinţează Bisericile
noua lor libertate şi sînt gata să dezvăluie şi să întrebuinţeze orice
semn de rivalitate.
Aceasta înseamnă că păstorul unei comunităţi nu trebuie să in­
tervină în comunitatea încredinţată altui păstor, clar trebuie să se î n­
ţeleagă cu celălalt păstor şi cu toţi ceilalţi păstori, pentru ca toate
comunităţile să progreseze în acelaşi scop, cel al unei mărturii c o ­
mune dată lumii în care trăiesc.
d) Cînd s-a ajuns la un acord bilateral aprobat de autorităţile
respective, este indispensabil să fie realizat.
8.. Noi credem că dialogul, care este mijlocul cel mai just pentru
a ajunge la unitate, este de asemenea modul cel mai indicat pentru
a aborda problemele, in special cea a «uniatismului». Pentru aceasta
trebuie să-l continuăm. Pentru mom en t interesul nostru se concen­
trează asupra studiului acestei probleme particulare.
9. Ne gîndim că ar fi utilă pentru succesul acestui studiu, pre­
zenţa Bisericilor Ortodoxe care n-au putut lua parte la această reu ­
niune.
10. Pe calea deschisă de reuniunea de la Viena, studiul acestei
probleme va fi continuat, căci acest obstacol trebuie depăşit pentru a
ne putea continua progresul nostru către unitate».

CONCLUZII

La sfîrşiul acestei Declaraţii oficiale, adoptată în unanimitate de

plenul sesiunii de dialog, mi-aş permite cîteva consideraţii :
1. Intr-adevăr uniatismul nu numai că nu este un model pentru
unirea Bisericilor, ci este un mare impediment pe drumul unităţii no as ­
tre şi un obstacol serios în bunul mers al dialogului teologic între cele
două Biserici, Romano-Catolică şi Ortodoxă. Iar pretenţiile r ev en di ca­
tive nejustificate şi violenţele de limbaj şi fizice ale Bisericilor Romano-
Catolice de rit bizantin, adică ale Bisericilor Uniate, riscă stoparea şi
amînarea sine die a dialogului teologic dintre Bisericile noastre.
VIAŢA bisericeasca 39

2. Nu este mai puţin adevărat că numărul mare al numirilor şi

hirotonirilor de episcopi greco-catolici, făcute de Vatican direct, fără
să ia în consideraţie situaţia actuală a numărului credincioşilor pa ro­
hiilor si eparhiilor, pentru care se fac acestea, în Ucraina şi în România,
precum şi presiunile şi oprimările exercitate de uniţi, cu sprijinul direct
şi nu fără interes al Vaticanului atît în România, împotriva Bisericii
Ortodoxe Române şi în alte ţări, Ucraina, de pildă, cît şi împotriva
unor Biserici Ortod oxe minoritare (din Cehoslovacia şi Polonia), vor
frîna şi chiar rupe dialogul teologic, care se găseşte, după noi, în
.plină ascensiune spre problemele cheie ca primatul şi infailibilitatea
papală, de a căror soluţionare, într-un adevărat context şi spirit at
sobornicităţii, va depinde reuşita dialogului şi, într-un timp mai mult
sau mai puţin îndelungat, însăşi comuniunea euharistică a celor doua
Biserici. Dar pînă atunci, cele doua Biserici trebuie să progresese cu
adevărat în eclesiologia comuniunii pe care o reclamă şi Biserica Ro­
mano-Catolică ca avînd-o şi astăzi. Or, primatul de jurisdicţie univ er­
sală reclamat de Papa şi formulat ca dogmă a unităţii eclesiale nu-şi
găseşte locul şi cu atît mai mult temeiurile doctrinare într-o eclesio-
logie a comuniunii.
3. Soluţionarea de cele două Biserici a raportului dintre conci-
liaritate şi autoritate în Biserică, prin prisma consecinţelor directe
eclesiologice şi canonice ale naturii sacramentale a Bisericii, va mijloci,
credem, înţelegerea şi soluţionarea problemei primatului papal şi a
infailibilităţii papale, obstacol de netrecut, pînă acum, datorită accep ­
ţiei lui exclusiv juridice, pe calea unităţii şi unirii celor două Biserici.
4. Poale că şi înţelegerea uniatismului ca impediment pe calea
unităţii creştine şi obstacol în progresul dialogului celor două Bise­
rici va deveni mai clară şi chiar evidentă şi pentru partea catolică,
aprofundînd consecinţele eclesiologice şi canonice ale naturii sacr a­
mentale a Bisericii şî, prin aceasta, raportul dintre conciliaritate şi
autoritate în Biserică.
5. Bisericile Uniate, adică Bisericile Romano-Catolice de rit bizan­
tin, ca expresii directe ale uniatismului istoric, sînt o realitate de
care trebuie sa ţinem seama, volens-nolens, fiindcă prin activitatea
lor de azi silit în plină ofensivă prozelitistă printre credincioşii Bise­
ricii Ortodoxe, ca să-şi facă adepţi, comunităţi parohiale şi dieceze.
De aceea, Bisericile Ortodoxe nu vor sta pasive, de dragul ecu-
menismului, şi anume al ecumenismului catolic care urmăreşte s'i
aducă pe toţi creştinii şi toate Bisericile, inclusiv Bisericile Ortodoxe,
în cadrul Statului Vatican, sau, ca să ne exprimăm mai flexibil, sub
jurisdicţia Papei. în ce ne priveşte pe noi, românii ortodocşi, nu n e ­
găm existenţa unor credincioşi ai Bisericii Romano-Catolice de rit
bizantin (ai Bisericii Unite) îndeosebi printre cei care n-au revenit în
1948 la Biserica mamă, Biserica Ortodoxă şi anume printre credincioşii
in vîrsta şi foarte în virs_tă, însă timp de patru decenii şi ceva copiii
şi tinerii s-au botezat, miruit, împărtăşit, s-au spovedit, s-au cununat
şi au fost inmormîntaţi în cadrul Bisericii Ortodoxe ,■ pot fi recr u­
taţi credincioşi ai Bisericii Unite, de asemenea, printre tinerii orto­
 40 BISERICA ORTODOXĂ R OMA NĂ

d o c ş i m a i p u ţ in p rac ti ca nţ i în ce le ale cr e di nţ e i şi Bisericii Or to doxe ,

precum şi printre intelectualii de diferite vîrste puţin sau deloc prac­
ticanţi în cele ale credinţei ortodoxe, cu rosturi mari pînă ieri în a d ­
ministraţia, cultura, şcoala şi nomenclatura comunistă, unii dintre ei
dispuşi să fie şi hirotoniţi preoţi, cum s-a şi întîmplat deja ; la aceştia
se adaugă foştii preoţi uniţi nereveniţi.
Biserica Ortodoxă Română nu face ingerinţe asupra libertăţii reli­
gioase a credincioşilor ei, dar îşi apără credincioşii. Nu atît actul de
la 1948 este condamnabil, cît cel de la 1700, cînd o parte din românii
ortodocşi din Transilvania au fost uniţi prin vicleşug şi forţă cu Roma.
Uniaţia nu este mijlocul şi expresia unităţii creştine ; nu este
rezultatul căutării de către unii ortodocşi, a unui spaţiu eclesial sigur
al mîntuirii, a unei Biserici cu adevărat apostolice şi al realizării un i tă ­
ţii lor eclesiale, prin unirea cu Papa, cum s-a invocat, că primatul
papal este acel s i g n u m uni t at is ecciesiae. Şi, în consecinţă, însăşi
uniaţia din Transilvania (1700) n-ar fi altceva decît căutarea şi aflarea
unităţii eclesiale, garant al mîntuirii înseşi, cum s-a pretins de către
cei interesaţi. Or, Uniaţia din Transilvania a fost determinată de în­
treita exploatare a românilor ardeleni : religioasă, socială şi naţionala.
Ea, uniaţia, şi-a croit drum prin violenţe, persecuţii şi victime printre
românii ortodocşi, mai bine de o jumătate de secol (1701— 1761), ea este
o ruptură operata în trupul Ortodoxiei româneşti în ţinuturile Transil­
vaniei şi o diversiune în problema naţională, mai exact o dezbinare în
unitatea spirituală ortodoxă şi morală a poporului român.
Orice uniaţie a fost un act de prozelitism, susţinut în acelaşi timp
şi de factori politici. Iar Bisericile Uniate astăzi în plină ofensivă
după credincioşi printre credincioşii Bisericilor Ortodoxe întreţin o
stare conflictuală care nu va întîrzia să aducă grele prejudicii rela­
ţiilor dintre Biserica Romano-Catolică şi Biserica Ortodoxă, atît pe
plan local, regional, cît şi pe plan general, în dialogul iubirii şi în cel
teologic propriu-zis.
6. Decl araţi a oficială a sesiunii plenare a Dialogului teologic, de
la Freising, constituie totuşi un moment important în relaţiile dintre
cele două Biserici, oferind o bună pistă pentru soluţionarea situaţiei
conflictuale apărute între cele două părţi datorită pretenţiilor reven­
dicative nejuste ale Bisericilor Uniate împotriva Bisericilor Ortodoxe
Autocefale.
De exemplu, după o bună definire în general a uniatismului, s-a
apreciat că problema acestuia are prioritate asupra altor teme pentru
a fi discutate în cadrul dialogului (pct. 6, lit. a), Biserica Ortodoxă,
ca Biserică soră, oferind ea însăşi mijloacele harice ale dobmdirii
mîntuirii. De aceea trebuie respins «uniatismul ca metodă de căutare
a unităţii fiindcă acesta este opus Tradiţiei comune a Bisericilor
noastre» (pct. 6, lit. b) ; «utilizat ca metodă, el nu şi-a alins scopul
care era de a apropia Bisericile, ci, dimpotrivă, a provocat noi di­
viziuni» (I bide m, lit. c).
«Trebuie luate măsuri practice pentru a evita la timp consecin­
ţele tensiunilor periculoase care există în diverse ţări ortodoxe», bine
VIAŢA BISERICEASCĂ 41

ştiind că «libertatea religioasă a persoanelor şi comunităţilor este nu

numai un drept care trebuie să fie în întregime respectat, ci, pentru
creştinii care trăiesc aceeaşi viaţă divină, şi un dar al Duhului Sfînt
în vederea edificării Trupului lui Hristos pînă la statura deplinătăţii
lui» (Efes. 4, 16). Această libertate exclude în mod absolut orice vio­
lenţă, directă sau indirectă, fizică sau morală. De aici «o colaborare
fraternă a păstorilor în vederea reparării rănilor trecutului şi a j u n ­
gerii credincioşilor la o reconciliere profundă şi durabilă...» (pct. 7, lit. a).
Declaraţia respinge în termeni fermi prozelitismul ca fiind de fapi
o contramărturie (pct. 7, lit. c).
7. Recomandările în vederea normalizării relaţiilor între ortodocşi
şi catolicii de rit oriental în Ucraina occidentală (vezi, «Episkepsis»,
nr. 436, 1 aprilie 1990), de la reuniunea din 12— 17 ianuarie 1990 de
la Moscova, dintre Vatican şi Patriarhia Moscovei, nu sînt dătătoare
de ton pentru Biserica Ortodoxă Română, şi cu" atît mai mult nu o
obligă în vreun fel în rezolvarea litigiilor care există între ea şi
Biserica Unită din România, care se reorganizează. Şi aceasta pentru
faplul că, în România, singurul proprietar al averii comunităţii paro ­
hiale (biserica şi casa parohială) este comunitatea parohială a credin­
cioşilor cu preotul său şi nu autoritatea bisericească supremă şi nici
episcopul eparhiei şi cu atît mai puţin Statul. Problerrta bisericilor-
lăcaşuri de cult, cu eventuala lor retrocedare către uniţi sau răscum­
părare se rezolvă principial şi concret la nivel local, parohial. Comisia
mixta centrală şi autoritatea de stat aji doar rolul sa vegheze la res­
pectarea legii.
De asemenea şi cele stipulate la Prima reuniune a Comisiei cvadri-
partite pentru normalizarea în relaţiile dintre ortodocşi şi catolicii
de rit oriental în Ucraina Occidentală (vezi, «Episkepsis», nr. 437,
15 aprilie 1990, p. 5—7) îşi au importanţa lor principială şi obligativi-
talea numai pentru părţile prezente la reuniune, între care au inter­
venit anumite învoieli, şi nu pentru realităţile din România.
8. Dialogul este mijlocul cel mai eficace şi just pentru a tinde şi
înainta spre unitatea Bisericii şi modul cel mai indicat pentru solu­
ţionarea problemelor, inclusiv a «uniatismului». Litigiile dintre Bise­
ricile Uniate şi Bisericile Ortodoxe Aulocefale nu pot fi soluţionate
derit pe calea dialogului fără violenţe şi tensiuni, fără ingerinţa fac­
torilor politici, dai nu în afara sau cu ignorarea legilor Statului care
trebuie sa asigure şi să garanteze tuturor cetăţenilor şi credincioşilor
drepturile şi libertăţile fundamentale, inclusiv iibertatea religioasă pen­
tru credincioşi şi pentru Bisericile sau cultele lor.
Studiul aprofundat al Uniatismului şi al Bisericilor Uniate vis-â-
vis de Biserica Romano-Catolică, de care sînt legate in principal prin
jurisdicţia Papei asupra lor, şi de Biserica Ortodoxă din care s-au
desprins cu concursul anumitor factori teologici şi neleologid, poli­
tici, întreprins de Comisia mixtă internaţională pentru dialogul dintre
Biserica Romano-Catolică şi Biserica Ortodoxă, va aduce lumină, ere-
42 BISERICA ORTODOXĂ R O MA NĂ

rlem, şi în situaţia conflictuală de astăzi, precum şi condiţiile necesare'

progresului dialogului nostru teologic, pe drumul unităţii eclesialo.
Continuarea dialogului teologic între cele două Biserici, Romano-
Catolică şi Ortodoxă, este o necesitate a timpului nostru, bine ştiind ca
intrarea popoarelor şi statelor în casa Europei implică nu numai o
reformă economică sau o reconciliere politico-socială, ci şi o recon­
ciliere spirituală, la care Biserica Ortodoxă este chemată să-şi aducă
colaborarea ei nepreţuită, dată fiind zestrea ei doctrinară, morală şi
spirituală, de care şi spiritualitatea occidentală are nevoie pentru r e ­
facerea moral-spirituală şi ecumenică a credincioşilor săi.
Pr. prof. dr. DUMITRU RADU

AL DOILEA SIMPOZION ECUMENIST INTERNATIONAL

ORGANIZAT DE ACADEMIA EVANGHELICA DIN
TUTZING — R. F. GERMANIA
Academia evanghelică din Tutzing — R.F.C., împreună cu Servi­
ciul de Relaţii externe al Bisericii Evanghelice din Germania şi c: li
Biserica Evanghelică Luterană din Bavaria au organizat între 16—20 mai
1990 un simpozion internaţional cu tema : «Bisericile în contexte
culturale diferite», la care au luat parte aproximativ 140 de partici­
panţi din 20 de ţări. Biserica Ortodoxă Română a fost reprezentată
de către Pr. prof. dr. Viorel loniţâ de la Institutul teologic universitar
din Bucureşti.
Lucrările întrunirii au fost* inaugurate în seara zilei de miercuri,
16 mai 1990, printr-un cuvînt de salut din partea pastorului Claus-
J u r g e n R o e p k e , directorul Academiei din Tutzing, după care au mai
adresat cuvinte de salut Dl. dr. H e i n z J o a c h i m Held, preşedintele
Serviciului de relaţii externe al Bisericii Evanghelice din Germania,
I.P.S. Mitropolit Vladimir de Rostov şi Novoce rkask din partea Bise­
ricii Ortodoxe Ruse şi Episcopul dr. J o h a n n e s H a n s e l m a n n al Bise­
ricii Evanghelice Luterane din Bavaria.
Conferinţa inaugurală, intitulată : «Viitorul credinţei în Europa»,
a fost rostită de Pr. dr. G e or g K r e t s c h m a r din Miinchen.
In zilele de joi, vineri şi sîmbătă lucrările întrunirii de la Tutzing
au fost continuate dimineaţa în şedinţe plenare, iar după masă, în
şase secţii. La această întrunire s-au ţinut un lotal de aproximativ
90 de comunicări, ce urmează să fie publicate într-un volum.
Delegatul român a ţinut în secţiunea a IV-a comunicarea intitu­
lată : «Unitatea Bisericii şi pluralitatea naţiunilor», care s-a bucurai de
largă audienţă.
în referatele şi discuţiile purtate la această Întrunire au fost s u ­
bliniate cîteva din problemele mari cu care se confruntă Bisericile
astăzi. în acest context a fost evidenţiat rolul major care revine Bi­
sericilor în procesul de împăcare şi colaborare între oameni şi popoare
pe calea înfăptuirii unei case comune în Europa.
Simpozionul de la Tutzing s-a încheiat duminică, 20 mai 1990,
prinir-un serviciu divin solemn şi apoi printr-o şedinţa festivă, ton-
VIAŢA BISERICEASCĂ 43

ferinţa de încheiere fiind rostită de către I.P.S. Mitropolit Hrisostom

de Myra : «Universalitatea Bisericii şi pluralitatea Bisericilor locale».
Prin această conferinţa a fost formulată un fel de concluzie a
lucrărilor acestei întruniri, subliniindu-se atît echilibrul dintre local
şi universal în Biserica Ortodoxă, cît şi responsabilitatea majoră c.e
revine tuturor Bisericilor pe calea refacerii unităţii creştine şi a slu­
jirii omului de azi.
Pr. prof. dr. VIOREL IONIŢĂ

CEA DE A TREIA ÎNTRUNIRE A COMITETULUI

«ISLAMUL ÎN EUROPA»
între 14--Î9 iunie 1990 au avut loc lucrările Comitetului «Islamul
in Europa», la Academia teologică din Leningrad, URSS. Biserica O r ­
todoxă Română a fost reprezentată la aceste lucrări prin P.C. Pr. Valeu
Vergii, actualmente preot misionar in Elveţia şi membru permanent
al Comitetului, şi prin Pr. conf. Alexandru I. Stan de la Institutul
teologic universitar din Bucureşti, invitat ca expert.
întrunirea s-a desfăşurat în două părţi : partea de prezentare a
referatelor programate şi discuţii în plen şi în grupuri, şi partea a
doua, de vizite la unele biserici şi la moscheea catedrală din oraşul
de pe Neva.
Lucrările au fost conduse de Dr. Jan Slomp şi Hans Vocking,
primul reprezentînd Conferinţa Bisericilor Europene, iar cel de-al doilea
reprezentînd Consiliul Conferinţelor Episcopale Catolice din Europa,
aceste organizaţii fiind responsabile pentru întrunirile Comitetului
«Islamul în Europa».
întrucît Comitetul este format numai din creştini (ortodocşi, c a to ­
lici şi protestanţi), nu au participat aici şi musulmani.
Au fost susţinute următoarele referate : Biserica Ortodoxă Rusă
şi Islamismul (de către Prof. Augustin Nikitin — Leningrad), Dialog şi
Misiune (de către P.S. Episcop Prof. Anastasios Yannoulatos — Atena),
şi Cîteva paralelisme ale moralei creştine cu cea musulmană (de către
Prof. Franjo Topic — Iugoslavia, catolic).
Faptul că două dintre referate au fost susţinute de ortodocşi —
rel al Prea Sfinţitului Yannoulatos şi cel al Pr. Prof. Augustin Nikitin,
precum şi punctele de vedere exprimate în cadrul discuţiilor de pa r­
ticipanţii ortodocşi români au făcut ca întrunirea sa beneficieze ele o
contribuţie ortodoxă substanţială. De altfel organizatorii au şi dorit
ca partea ortodoxă să-şi exprime punctele de vedere mai pregnant
decît altădată, creîndu-se noi punţi de legăturn interconfesionale în
vederea unei convergenţe de păreri asupra rostului şi prezenţei ma ­
sive musulmane în Europa, prezenţă estimată la circa 24 milioane de
persoane !
Cele două referate ortodoxe au avut darul de a pune în lumina
şi de a contura, în primul rînd, cadrul în care Ortodoxia a făcut faţă
unei prezenţe islamice în apropierea unei Biserici Ortodoxe? viguroase,
cum a fost întotdeauna Biserica Ortodoxă Rusă, şi apoi an avut darul
de a aborda cadrul interconfesional al misiunii creştine, cu o referire
44 BISERICA ORTODOXĂ ROM A N Ă

specială la Islamism şi Ortodoxia răsăriteană. Atît Prof. Nikitin —■

hi ne informat asupra evenimentelor care au frămîntat Biserica Orto ­
doxă Rusă din pricina unei prezenţe religioase în expansiune (Isla­
mismul) — , cît şi P.S. Episcop Yannoulatos — misionar cu o bogată e x ­
perienţa teoretică şi practică bine cunoscută şi Bisericii Ortodoxe
Române — au scos în evidenţă specificul ortodox în abordarea proble­
melor referitoare la relaţia dintre creştinism şi islamism. De pildă —
şi pe bună dreptate -—, Prof. Nikitin a scos în evidenţă condiţiile
de excepţie în care creştinismul rus ortodox s-a aflat faţă in faţa,
datorită ostilităţilor statale, cu islamismul. încercarea ţarului Ivan
cel Groaznic de a încreştina o parte din musulmani după cucerirea
Kazanului în 1552 nu a dus nicidecum la o încreştinare în masa —
arata raportorul, intenţionind să spună că misiunea de sus în jos nu
a prins. în prezent, islamismul din URSS beneficiază de patru mari
diviziuni teritoriale, după cum urmează : regiunea europeană a URSS
şi Siberia, cu centrul în Ufa (în Urali) ; Caucazul de nord, cu cen­
trul în Mahakciala ,■ Transcaucazia cu centrul în Baku şi, în fine.
Asia Centrală şi Kazahstanul cu centrul în Taşkent. P. S. Anastasios
Yannoulatos, la rîndul său, a ari'.Lat că «mulţi musulmani au socotit
creştinismul drept o formă distorsionată sau schimonosită a islamis­
mului, în timp ce ortodocşii vedeau în islamism un creştinism -deformat
(as a misconstrued Christianity)». P. S. Yannoulatos distinge în ritmi­
citatea rugăciunii zilnice «pecetea formelor de rugăciune ale călugă­
rilor răsărîteni, după regula lui Cassian ( f 435)» (p. 5), după regu­
lile' de rugăciune monastice ale Răsăritului. P. S. Yannoulatos a spe-
t ifical că «în vremea din urmă sîntem martorii unei explozii misio­
nare intensive a islamismului în Africa, martorii unui fundamentalism
agresiv în Asia şi ai unui entuziasm islamic nou în întreaga lume». în
consecinţă, creştinii sînt datori să-şi conjuge eforturile spre a face
faţă situaţiei, deoarece primii vizaţi de misiunea islamica sînt creşti­
nii de orice confesiune.
Prof. catolic Topic Franjo din Iugoslavia a arătat că există e le­
mente ele antropologie, de ponirologie (raportul dintre bine şi rău),
de practică a vieţii sociale şi chiar de viaţă intrafamiiială ce pot fi
comparate pentru o mai bună înţelegere a islamismului de către creş­
tinism şi de înţelegere a creştinismului de către islamism.
Din partea Bisericii Ortodoxe Române s-a evidenţiat necesitatea
cunoaşterii aprofundate dar şi extensive a condiţiilor istorice în care
Ortodoxia s-a confruntat cu islamismul, orecum şi necesitatea de a
crea punji de legătura noi şi rezistente înLre creştinism şi islamism.
Aceste două opinii s-au reţinut spre a fi menţionate în documentul
Final al lucrărilor, document ce urmează a fi redactat de către Se­
cretariat.
Prezenţa Bisericii Ortodoxe. Române la astfel de întruniri şi dezba-
Seri este binevenită, fapt care s-a relevat şi de către organizatorii în­
trunirii de Ia Leningrad, înlrunire ce va fi urmată de o alta la Bir-
mingham (Anglia), în 1991.
Pr. eoni'. ALEXANDRU [. STAN
 DIN VIAŢA BISERICILOR ORTODOXE SURORI

PATRIARHIA MOSCOVEI
ÎNCETAREA DIN VIATA A SANCTITĂŢII SALE PIMEN,
PATRIARHUL MOSCOVEI
Şl AL ÎNTREGII RUSII

în ziua de 3 mai 1990 a încetat din viaţa, după o îndelungată

suferinţă, Sanctitatea Sa Pimen, Patriarhul Moscovei şi al întregii
Rusii. Defunctul patriarh era născut la 23 iulie 1910, la Bogorodsk,
aproape de Moscova. La vîrsla de 17 ani a intrat în monahism la
mînăstirea Zagorsk, primind numele de Pimen. jn 1931 a fost hiroto­
nit preot şi a ocupat diverse posturi pe linie de administraţie bise­
ricească în oraşele Odesa, Rostov şi Moscova. în 1957 a fost pro­
movat în treapta arhieriei, iar în 1961 i s-a acordat rangul de arhi­
episcop. Scurtă vreme a fost mitropolit al Leningradului şi Ladogăi,
iar din 1963 a fost numit mitropolit al Crutiţelor şi Colomnei. In anul
1970, după moartea patriarhului Alexei, a devenit locţiitor de patriarh
şi, la 2 iunie 1971, a fost ales patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii.
Timp de aproape două decenii, Patriarhul Pimen a condus cu price­
pere şi cu înţelepciune destinele Bisericii Ortodoxe Ruse, şi vestea
încetării sale din viaţă a umplut de întristare întreaga Biserică O r ­
todoxă Rusă.
în ziua de 3 mai 1990, sub preşedinţia I. P. S. Mitropolit Filaret
al Kievului, exarh al Ucrainei, s-a intrunit Sfîntul Sinod al Bisericii
Ortodoxe Ruse, care, potrivit statutului, a numit, prin vot secret, pe
I. P. S. Filaret ca locţiitor de patriarh, iar I. P. S. Juvenalie al Cru-
tiţelor şi Colomnei a fost rînduit să conducă şi treburile eparhiei
Moscovei.-S-au trimis scrisori şi telegrame tuturor Bisericilor O rt o­
doxe, celorlalte Biserici şi confesiuni creştine, precum şi organiza­
ţiilor creştine şi religioase internaţionale şi locale, pentru a le încu-
noştiinţa despre tristul eveniment.
în ziua de 5 mai 1990 corpul neînsufleţit al Patriarhului Pimen
a fost depus în catedrala patriarhală «Epifania» din Moscova, unde
a fost oficiată şi slujba inmormîntării, în ziua de 6 mai 1990.
46 [ilSERICA ORTODOXĂ ROMĂ

Luînd cunoştinţă despre tristul eveniment din viaţa Bisericii O

todoxe Ruse surori, Prea Fericitul Pări nt e Patriarh T eoct is t, dind e?
presie sentimentelor de compasiune ale ierarhilor, clerului şi credi
cioşilor Bisericii Ortodoxe Române, a trimis Sfîntului Sinod al Bi?
ricii Ortodoxe Ruse următoarea telegramă :
«A f l î n d cu ad î nc ă d ur er e v e s t e a î ncet ări i din vi aţ ă a prea
b i t u l u i pări nt e d u h o v n i c e s c al c ler ul ui şi cr edinci oşi lor Biser..
O r t o d o x e Ru se şi al n o s t r u î nt r u D o m n u l s c u m p frat e şi prie/r
Pi men, pat ri arhul M o s c o v e i şi a toată Rusia, v ă rog să prim
c o m p a s i u n e a şi ce le m ai p r o f u n d e c o n d o l e a n ţ e din part ea N o a s l :
a ierarhilor, c re dinc ioşi lor şi cl erului Bisericii O r t o d o x e R om dr
In v i aţ a sa p ă m î n t e a s c ă feri ci tul î nt ru a do r mi r e patriarh
P i m en a î n m u l ţ i t cu p ri sos inţ ă talanţii şi daruri le cu care Dur
n e z e u l-a î n z e s t r a t p e n t r u s luj ir ea Sf i nt ei Biserici, l ăs înd o pute
nică u rmă de l u m i n ă în v i aţ a O r t o d o x i e i , ca arhipăstor, sl uj it <■
o st en it or n e o b o s i t î n Biserica lui Hri st os clin t i mpu ri le noaslr
p en t r u u ni t at ea creştinilor, p en t ru p r o m o v a r e a e c u m e n i s m u l u i
apărarea dar ul ui sf înt al păcii.
Cu r e c u no ş ti n ţ ă n e v o m a du ce a m i n t e d e a d or mi t ul î nt ru /-
ricire patriarh P i m en şi p e n t r u m a r ea lui d r a g os t e frăţ ească lai
d e N o i şi Biserica O r t o d o x ă R o mâ nă , e x p r i m a t ă î n relaţiile clintr
Biseri ci le n o a s tr e prin î nt îl ni ri le noastre, ale ierarhilor, profesor.-
lor de t eo lo gi e şi clerului, p r e c u m şi ele d r u m u l slujirii care n e ­
unit în n u m e l e D o m n u l u i Hristos. Pret ut i nd eni , d e la î n ăl ţi me a slu­
jirii sale a rhi păs tor eşti, el n u a c o n t e n i t a se dărui p e n t r u înh -
rirea s e n t i m e n t e l o r d e r eciprocă f răţ ietat e di nt re ierarhii, clerul ■
.
credinci oşi i Bisericilor no as tr e surori.
Fapt el e s al e de j er t fe ln ic ie p e n t r u slujirea bi seri cească, s tr ă­
d ani ile sale p e n t r u răs pî nd ir ea val or il or o r t o d o x e în l u m e şi apă­
rarea dar ul ui s acr u al v i e ţi i pe p ă m î n t v o r f ace ca ami nt i rea lu.
să r ă mî n ă ve şni că, di n n e a m în ne am , în Biserica lui Hristos.
In c eas ul despărţirii d e prea i ubi tu l n o s tr u f rate şi cons luj ito;
a d u c e m pri no sul r ugăci uni i no as t re f ier bi nţi către D o m n u l vieţ ii , cu
să-i p r im e a s c ă s u f l e tu l în ce ata dr epţ il or şi să-l î n v r e d n i c e a s c ă ci
f ericirea hăr ăz it ă celor aleşi, care st au de-a d r eap ta Sa.
A d r e s î n d u - v ă acest c.uvînt d e cinst ire a acelui a ce a trecut
di n m o a r t e la vi aţ ă, Patriarhul Pi me n, ne u n i m î n r u g ăc iu ni ca
MAŢA MSF.MCEASCĂ 47

b u n u l D u m n e z e u să vâ ad ucă 'in s u fl et e m î n g i i e r e şi nn.de/de în

l ucrarea D u h u l u i Sfînt, care ne c ă l ă u z e ş t e şi pe t oa te le î m p l i ­
neşte.
V e ş n i c ă şi l u m i n o a s ă să-i fie p o m e n i r e a !
O d i h n e ş t e , Doamne, pre rohul T ău credinci os, f ericitul a d o r ­
mit patriarh Pi men, In ce ata sf inţi lor Tăi. A m i n !

f TEO CTIST
PATRIA R H U L R O M Â N IEI

Prea Fericitul Pări nt e Patriarh T e oc ti s t s-a îngrijit, de asemenea,

ca o delegaţie a Bisericii Ortodoxe Române să fie prezentă la fun e­
raliile Patriarhului Pimen. Delegaţia Bisericii Ortodoxe Române a fos.ţ
formată din : I. P, S. Mitropolit Nestor al Olteniei şi P. S. Episcop
Daniel Lugojanul, vicarul Sfintei Arhiepiscopii a Timişoarei, care au
sosit la Moscova sîmbătă, 5 mai 1990. în aceeaşi zi delegaţia Bise­
ricii noastre a participat la slujba de priveghere, oficiată în catedrala
patriarhală «Epifania Domnului», unde era depus pe un catafalc si­
criul cu corpul neînsufleţit al fostului palriarh.
Duminică, 6 mai 1990, in aceeaşi catedrală, după oficierea Sfintei
Liturghii, a avut loc slujba înmormîntării, săvirşită de un impresionant
sobor, în frunte cu I. P. S. Mitropolit Filaret al Kievului, locţiitorul
de patriarh, înconjurat de membrii Sfîntuîui Sinod al Bisericii O r t o ­
doxe Ruse. La ceremonie au asistat numeroşi reprezentanţi ai Bise­
ricilor Ortodoxe, ai Bisericii Romano-Catolice, ai Consiliului Ecume­
nic al Bisericilor, ai Conferinţei Bisericilor Europene, ai altor Biserici
şi organizaţii creştine. După încheierea serviciului divin, cortegiul fu­
nerar s-a îndreptat spre mînăstirea Zagorsk, unde, potrivit dorinţei d e ­
functului, a avut loc înhumarea, in biserica «Adormirea Maicii Dom­
nului», alături de mormîntul fostului patriarh Alexei.
în timpul agapei care a urmat după inmormîntare, printre primii
vorbitori s-a numărat şi I. P. S. Mitropolit Nestor al Olteniei, care
a dat citire scrisorii Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist, în care
se exprimaseră condoleanţe Bisericii Ortodoxe Ruse şi se omagia pe r­
sonalitatea patriarhului adormit în Domnul.
Luni, 7 mai 1990, delegaţia Bisericii Ortodoxe Române a făcut o
vizită protocolară la sediul Patriarhiei Moscovei, la mînăstirea Da-
nieiov, unde a fost primită de I. P. S. Mitropolit Filaret de Kiev şi de
1. P. S. Arhiepiscop Kiril de Smoîensk.
în timpul convorbirii, delegaţia română a prezentat din nou c on ­
doleanţe Bisericii Ortodoxe Ruse din partea Bisericii Ortodoxe Ro­
mâne' şi a mulţumit pentru primirea călduroasă ce i s-a făcut, a a pre ­
ciat felul cum au fost organizate funeraliile, a exprimat speranţa că
Dumnezeu va ajuta Biserica Rusă sâ-şi aleagă, în viitorul apropiat,
un patriarh care să o păstorească şi că se vor continua bunele relaţii
frăţeşti dintre cele două Biserici. De asemenea, a exprimat intenţia
48 BISERICA ORTODOXĂ R OMA NA

Bisericii Ortodoxe Române de a^ contribui la întărirea unităţii orto­

doxe prin c onsultare interortodoxă in probleme majore urgente, cum
este de pildă problema relaţiilor Ortodoxiei cu Catolicismul, în c on ­
textul nou creat de reactivare a uniatismului.
Reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Ruse au apreciat propunerea Bi­
sericii Ortodoxe Române şi au exprimat dorinţa continuării bunelor
relaţii frăţeşti.
Pe tot timpul şederii la Moscova, delegaţia Bisericii Ortodoxe
Române a fost însoţită de 1. P. S. Arhiepiscop Vladimir de Chişinău,
care a servit adesea de interpret. Delegaţia a oferit cărţi şi publicaţii
bisericeşti în limba română atît I. P. S. Arhiepiscop Vladimir, cît şi
celor trei colaboratori care i-au însoţit la funeraliile patriarhului
Pimen.

SANCTITATEA SA ALEXEI AL II-LEA,

NOUL PATRIARH AL BISERICII ORTODOXE RUSE
In urma trecerii la cele \ eşnice a fericitului întru pomenire p a ­
triarhul Pimen, marele sinod local al Bisericii Ruse, format din cca.
330 persoane (episcopul, un preot şi un mirean de fiecare eparhie),
s-a Întrunit la mînăstirea Sfînta Treime de la Zagorsk, în ziua de 7
iunie 1990, în vederea alegerii noului întîistătător al Bisericii Or to ­
doxe Ruse.
In urma dezbaterilor care au avut loc, marele sinod local a ales,
în unanimitate, în demnitatea de patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse
pe înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Alexei al Leningradului şi Novgo-
rodului.
Ceremonia întronizării noului patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse
a avut loc duminică, 10 iunie 1990, în catedrala patriarhală «Arătarea
Domnului» din Moscova, în prezenţa membrilor Sfîntului Sinod şi a
unei mari mulţimi de credincioşi.
Noul patriarh a primit scrisori şi mesaje de felicitare din partea
conducătorilor Bisericilor Ortodoxe, a conducătorilor celorlalte Bise­
rici creştine, a organizaţiilor creştine internaţionale şi a altor orga­
nizaţii religioase.
Prea Fericitul Părinte Patriarh T eo ct i st a trimis, în numele mem ­
brilor Sfîntului Sinod, al slujitorilor şi credincioşilor Bisericii Or to ­
doxe Române, următoarea telegrama :
Sanctităţii S al e A l e x e i
Patriarhul M o s c o v e i şi al întregii Rusii
S an ct i ta te a Vo as t ră ,
Prea i u b i te frate în Firistos,
î n su f le ţi ţ i d e cele mai c ur at e şi cr eş ti neş ti gînduri, în n u m e l e
S f î n t u l u i Si nod, al clerului şi cr edinci oşi lor Bisericii O r t o d o x e R o ­
mâ ne , p r e c u m şi în n u m e l e N o s t r u personal , cu al ese s i m ţ ă m i n t e
50 UlSERICA ORTODOXĂ R O MANA

CRONIC Ă

Duminică, 6 mai 1 990, Prea Fericitul Părinte Patriarh

T e o c t i s t a săvîrşit Sfînta Liturghie în catedrala Sfintei Patriarhii,
hirotonind în preot un tînăr candidat.
J o i , 1 0 m a i 1 9 9 0 , Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t
a prezidat lucrările Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureşti­
lor, în cadrul căruia s-au discutat probleme curente ale Eparhiei.
Duminică, 13 mai 1 9 9 0, Prea Fericitul Părinte Patriarh
T e o c t i s t a oficiat un Te-Deum cu prilejul aşezării crucii pe locul
unde va fi altarul bisericii «Doamna Oltea» din Capitală, care u r ­
mează a fi reconstruită. Cu această ocazie s-a oficial şi un Trisaghion
în memoria eroilor revoluţiei din Decembrie 1989, după care Prea
Fericitul Părinte Patriarh a ţinut un bogat cuvînt de învăţătură. Ai:
fost de faţă : P. S. Episcop Vasile Tîrgovişteanul, vicar patriarhat,
Domnul Prof. N. Stoicescu, ministrul Cultelor, reprezentanţi ai C.P.U.N.
din sectorul 2 Bucureşti, preoţi şi credincioşi.
M a r ţ i , 1 5 m a i 1 9 9 0, Prea Fericitul Părinte Patriarh T c o c i i s t
a participat la deschiderea lucrărilor celei de a Il-a Conferinţe naţio­
nale a preoţilor ortodocşi din România, care a avut loc în aula Insti­
tutului teologic universitar din Bucureşti. Prea Fericirea Sa a fost înso­
ţit de I. P. S. Mitropolit Antonie al Ardealului, de P. S. Episcop
i'imotei al Aradului şi de PP. SS. Damaschin Severineanul, episcop-
vicar al Arhiepiscopiei Craiovei, Justinian Maramureşanul, episcop-
vicar al Arhiepiscopiei Clujului, Gherasim Vrînceanul, arhiereu-vicar
al Episcopiei Buzăului.
J o i , 1 7 m a i 1 9 9 0, sub preşedinţia Prea Fericitului Părinte Pa­
triarh T e o c t i s t , în sala de festivităţi a Palatului patriarhal au avui
loc lucrările de constituire a noii Adunări Naţionale Bisericeşti pe anii
1990— 1994.
D u m i n i c ă , 2 0 m a i 1 9 9 0, Prea Fericitul Pări nt e Patriarh
Ţ e o c t i s t a asistat, în catedrala patriarhală, ia slujba Sfintei Liturghii,
săvîrşită de P.S. Episcop Vasile Trîgovişteanul, vicar patriarhal, în­
conjurat de soborul catedralei.
L u n i , 2 1 m a i 1 9 9 0, — ziua hramului catedralei patriarhale —,
Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t a săvîrşit Sfînta Liturghie,
împreună cu PP.SS. Episcopi Vicari : Vasile Tîrgovişteanul şi Roman
lalomiţeanul, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi. După slujba
de pomenire a ctitorilor catedralei, precum şi a eroilor căzuţi în revo­
luţie, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a ţinut un ales cuvînt
de învăţătură.
J o i , 2 4 m a i 1 9 9 0 , — praznicul înălţării Domnului —, Prea
I eri ci tul Părinte Patriarh T e o c t i s t a săvîrşit Sfînta Liturghie la
catedrala patriahală, împreună cu PP.SS. Episcopi vicari : Damaschin
Severineanul al Arhiepiscopiei Craiovei şi Daniel Lugojanul al Arhi-
viaţa hisericească 51

episcopiei Timişoarei, înconjuraţi de soborul catedralei. După Sfinta

Liturghie s-a ofirial în faţa catedralei patriarhale slujba de pomenire
a eroilor neamului. A fost de fctţă DL Ion Iliescu, preşedintele ales al
României, membri ai guvernului, reprezentanţi ai Armatei şi credincioşi.
Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a ţinut un cuvînt de învăţătură
în memoria eroilor patriei noastre.
J o i, 2 6 m a i 1 9 9 0 , Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t
<a prezidat o consfătuire între delegaţia Bisericii Ortodoxe Române, for­
mată din : I.P.S. Mitropolit Antonie ai Ardealului, P.S. Daniel Lugo-
janul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, P.C. Pr. Prof. Dumitru
Radu, prorectorul Institutului teologic universitar din Bucureşti, şi o
delegaţie a Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol, formată din I.P.S.
Mitropolit Bartolomeu de Calcedon şi I.P.S. Mitropolit Atanasie de
Helenopolis.
D u m i n i c ă , 2 7 m a i 1 9 9 0, Prea Fericitul Părinte Patriarh
T e o c t i s t a săvîrşit, la catedrala patriarhală, Sfîntă Liturghie şi a
rostit apoi cuvîntul de învăţătură.
M a r ; i, 2 9 m a i 1 9 9 0 , Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t
a primit pe Monseniorul Eleuterio Fortino, de la Consiliul pontifical
pentru Unitatea creştinilor de la Vatican. în aceeaşi zi, Prea Fericirea
Sa a primit pe Dl. Wilhelm Nausner din Austria, împreună cu s o ţi a ■*
acestuia, membri în Comitetul Consultativ al C.B.E.
J o i , 3 1 m a'i 1 9 9 0, Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t
a primit pe Excelenţa Sa Dl. Miloş Alcaloy, ambasadorul Venezuelei la
Bucureşti. Au fost de faţă : PP.SS. Episcopi Nifon Ploieşteanul, vicar
patriarhal, şi Damaschin Severineanul, vicar al Arhiepiscopiei Craiovei.
D u m i n i c ă , 3 i u n i e 1 9 9 0 , Prea Fericitul Părinte Patriarh
1 e o c t i s t a săvîrşit Sfinta Liturghie la catedrala patriarhală, fiind
Duminica Pogorîrii Sfîntului Duh, cu care ocazie a săvîrşit şi hirotonia
în preot a diaconului Rene-August Broscăreanu. Prea Fericirea Sa
a rostit un ales cuvînt de învăţătură şi povăţuire părintească.
L u n i , 4 i u n i e 1 9 90, cu ocazia hramului capelei Seminarului
teologic din Bucureşti, — «Sfinta Treime» — , Prea Fericitul Părinte
Patriarh T e o c t i s t a asistat la slujba Sfintei Liturghii, săvîrşită în
biserica «Radu Vodă» de către Prea Sfinţitul Episcop Roman Ialomi-
ţeanul, vicarul Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjurat de un sobor
de diaconi şi preoţi. Predica zilei a fost rostită de un elev seminarist
din ultimul an. La sfîrşit, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a
rostii un părintesc cuvînt de învăţătură.
J o i , 1 i u n i e 1 9 9 0 , sub preşedinţia Prea Fericitului Părinte P a­
triarh T e o c t i s t au avut loc lucrările Colegiului electoral bisericesc
pentru alegerea titularului în scaunul vacant de arhiepiscop al Iaşilor
şi mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. în după amiaza aceleiaşi zile
Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a prezidat şedinţa Sfîntului
Sinod.
V I A Ţ A BISERICEASCA 49

d e d r a g os t e frăţească, V ă a d u c e m c ăl du ro as e felicitări p e n t r u a l e ­
g er ea şi i n tr o ni za re a in î nalta d e m n i t a t e d e Patriarh al M o s c o v e i
şi î nt regi i Rusi i şi V ă u r ă m ca n oua sl uj ir e c e V ă stă î n a i nt e să
f ie î n c u n u n a t ă cu r oade d u h o v n i c e ş t i cil mai bogat e, atît p e nt r u
S an ct i ta te a Voas tr ă, cit şi p e n t r u o b ş te a p r a v o s l a v n i c ă a Bisericii
R u s e surori.
V ă d o ri m d in tot s uf l et u l m u l ţi şi fericiţi ani d e rodni că arhi-
pă st or ir e in deplin;i s ă nă t a t e şi cu p u te ri s pori te d e m u n c ă şi r u ­
g ă m pe A t o t p u t e r n i c u l D u m n e z e u să V ă ocrotească, b i n e c u v î n -
t î n d u - V ă cu haruri le Sal e cereşti i n tot ce v e ţ i lucra p e n t r u p r o ­
păşirea Bisericii O r t o d o x e R u s e surori, p e n t r u c o n t i n u a r e a şi d e z ­
vol t ar ea l egăt ur ilor frăţ eşt i d i nt r e Bisericile noastre, p r e c u m şi a
celor e c u m e n i c e , cu toate Biseri ci le cr eş ti ne şi în tot ce v e ţ i f ace
p e n t r u pacea, prietenia, b un a î n ţ e l e g e r e î nt re o a m e n i şi popoare.
C u f răţ eas că întru Hri st os îmbrăţ işare,

f TEO CTIST
P A T R I A R H U L BISERICII O R T O D O X E R O M A N E

Noul patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii (în mirenie a pur ­

tat numele de Alexei Ridiger) este în vîrstă de 61 de ani şi este origi­
nar din Estonia. A fost hirotonit preot în 1958 şi a primit demnitatea de
arhiereu în 1961. In anul 1964 a fost ales arhiepiscop al Talinului şi
Estoniei, iar în anul 1980, a fost ales mitropolit al Leningradului şi
Novgorodului. Este recunoscut pentru remarcabila sa activitate e c u ­
menică, avînd o largă deschidere pentru problemele lumii de astăzi.
Din 1987 este preşedintele Conferinţei Bisericilor Europene. Este a pre ­
ciat, de asemenea, ca o persoană competentă pentru găsirea celor
mai adecvate soluţii la marile probleme cu care este confruntata a s­
tăzi Biserica Ortodoxa Rusă, cum ar fi problemele administrative, p a s ­
torale, de învăţămînt şi, nu în ultimul rînd, problema uniatismului.
In scrisoarea irenică adresată întîistălătorilor Bisericilor Ortodoxe,
prin care face cunoscută alegerea şi întronizarea sa în demnitatea de
patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii, Sanctitatea Sa Alexei al
II-lea îşi exprimă dorinţa şi hotărîrea de a păstra şi întări tradiţio­
nalele legături frăţeşti dintre Biserica Rusă şi celelalte Biserici Or to ­
doxe, relaţii întemeiate pe credinţa şi învăţătura Sfinţilor Apostoli şi
a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, «de a întări şi a dezvolta colaborarea
interortodoxă ; de a veghea fără preget asupra tezaurului de învă­
ţătura ortodoxă şi, în unire cu toate Bisericile Ortodoxe locale, de a
face cunoscute neîncetat adevărurile credinţei ortodoxe în lumea creş­
tină şi în lumea întreagă».
B. o . r . — 4
 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

V i n e r i , 8 i u n i e 1 9 9 0, Prea Fericitul Părinte Patriarh

T e o c t i s t a deschis şedinţa colegiului electoral bisericesc, pentru
algerea episcopului de Alba lulia. In aceeaşi zi, Prea Fericitul Părinte
Patriarh Teoctist a prezidat prima şedinţă - - de constituire — a Consi­
liului Naţional Bisericesc. Tor în aceeaşi zi, după amiază, a avui loc
şedinţa Sfîntului Sinod, prezidată de Prea Fericitul Părinte Patriarh
leoclist.
S î m b ă t ă , 9 i u n i e 1 9 9 0, Prea Fericitul Părinte Patriarh
T c o c t i s t a participat la şedinţa de constituire a Senatului României,
însoţit de I.P.S. Mitropolit Antonie al Transilvaniei, I.P.S. Mitropolit
Nestor al Olteniei, I.P.S. Mitropolit Nicolae a! Banatului şi de P.S.
Episcop Vicar Daniel Lugojanul al Arhiepiscopiei Timişoarei. In aceeaşi
dimineaţă, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a participat la ş e ­
dinţa inaugurală, de constituire, a Camerei Deputaţilor, care a avut Io;
în clădirea Parlamentului.
D u m i n i c ă , 1 0 i u n i e 1 9 9 0 , Prea Fericitul Părinte Patriarh
T e o c t i s t a săvîrşit Sfînta Liturghie la Mînăstirea Antim, cu prilejul
prăznuirii hramului acestui sfînt aşezămînl, «Toţi Sfinţii». Prea Fericirea
Sa a fost înconjurat de P.S. Episcop Nifon Ploieşteanul, vicar patriarhal,
de P.S. Episcop Daniel Lugojanul, vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei,
si de soborul Mînăstirii Antim. Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist
a rostit cuvîntul de învăţătură, iar la sfîrşitul slujbei s-a oficiat p a ­
rastasul pentru pomenirea ctitorilor şi slujitorilor acestui sfînt locaş.
J o i , 1 4 i u n i e 1 9 9 0, Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t
a primit o delegaţie a Solidarităţii creştine internaţionale cu sediul la
ZLirich—Elveţia, condusă de Rev. Hans J. Stiickelberger, care a vizitai
Patriarhia Română. Au fost de faţă P.S. Daniel Lugojanul, episcop vicar
al Arhiepiscopiei Timişoarei.
V i n e r i , 1 5 i u n i e 1 9 9 0, Prea Fericitul Pări nt e Patriarh
T e o c t i s t a prezidat şedinţa de lucru a Permanenţei Consiliului N a ­
ţional Bisericesc.
S î m b ă t ă , 1 6 i u n i e 1 9 9 0, Prea Fericitul Părinte Patriarh
T e o c t i s t a făcut o vizită de lucru la şantierul de consolidare şi
restaurare a picturii bisericii din lemn de la Schitul Cricov, localitatea
.Iercălăi, judeţul Prahova.
M a r t i , 19 i u n i e 1 9 9 0, Prea Fericitul Părinte Patriuih
T e o c t i s t a asistat, la sediul Protoieriei I Capitală, la conferinţa
preoţească cu tema «Catehizarea copiilor şi tineretului, obiectiv priori­
tar al Bisericii. Căi, metode şi mijloace pentru preot şi colaboratorii
săi». In finalul conferinţei, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a
dat îndrumări pentru buna pregătire şi împlinire a acestei lucrări, atît
de necesară astăzi Bisericii noastre.
M i e r c u r i , 20 i u n i e 1 990, la invitaţia Parlamentului
României, Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t a participat, îm­
preună cu P.S. Episcop Vasile Tîrgovişteanul, vicar patriarhal, şi P.C.
Pr. Constantin Galeriu, vicarul Arhiepiscopiei Bucureştilor, la şedinţa
VIAŢA BISERICEASCĂ 53

comuna a Adunării Deputaţilor şi Senatului, în cadrul căreia a avui

loc, la Ateneul Român, ceremonia de investire a Preşedintelui României.
Joi , 2 1 i u n i e 1 990, Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t
a primit pe Domnul Michael Atkinson, ambasadorul Marii Britanii la
Bucureşti, cu care a avut o întrevedere în cadrul căreia a fost prezentat
noul capelan al bisericii anglicane din Bucureşti, Douglas John. La pri­
mire a participat P.S. Episcop Nifon Ploieşteanul, vicar patriarhal, şi
P.C. Pr. Consilier Ioan Sauca de ia Biroul de presă şi comunicaţii al
Patriarhiei Romane.
V i n e r i , 2 2 i u n i e 1 9 9 0, Prea Fericiţii] Părinte Patriarh
1 e a c t i s t a săvîrşit, în catedrala patriarhală, slujba de pomenire a
eroilor căzuţi în Revoluţia din 22 decembrie 1989. Prea Fericirea Sa
a Tost înconjurat de P.S. Episcop Niton Ploieşteanul, vicar patriarhal,
de P.S. Arhiereu vicar Calinic Argeşanui şi de soborul catedralei. La
sfîrşitul slujbei de pomenire, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a
rostit un cuvînt în memoria celor căzuţi.
D u m i n i c ă , 2 4 i u n i e 1 9 9 0, Prea t e r i c i t u l Părinte Patriarh
I' c o c t i s t a săvîrşit Sfînta Liturghie şi a pus piatra ele temelie pe
locul unde se va construi o nouă biserică, cu hramul «Naşterea Mîn-
luitorului Iisus Hristos» şi «Sfîntul Apostol Andrei», în oraşul Ploieşti,
judeţul Prahova. La vremea rinduită, Prea Fericitul Părinte Patriarh
Teoctist a rostit un ales cuvînt de învăţătură.
L u n i , 2 5 i u n i e l 9 9 0, Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t
a primit la Palatul patriarhal pe Episcopul dr. Hans Joachini Helrl,
preşedintele Departamentului relaţiilor externe al Bisericii Evanghelice
din R.F. Germania.
M i e r c u r i , 2 7 i u n i e 1 9 9 0, Prea Fericitul Părinte Patriarh
T e o c t i s t a primit pe Domnul Biryer Hassel, ministrul Cultelor din
Suedia, cu care a avut o întrevedere.
 MISIUNE, PROZELITISM ŞI NORMA JURIDICA

In înţelesul comun de dicţionar teologic expresia «misiune» în­

seamnă «acţiune de propagare a creştinismului în ţ îri cu altă religie
dominantă», iar într-o determinare doctrinar-prcfană, de curentă cir­
culaţie, se atribuie, aceluiaşi concept, sensul generic de «convertire la
religia creştină» a unor invizi, care sînt adepţi integraţi, mai mult sau
mai puţin, prin tradiţie şi organizare administrativă unei religii [le-
creştine, lipsită de preocupări de a crea structuri teologice siste­
matizate.
In limitele acestui cadru noţional Biserica Ortodoxă şi-a preciza -
atît sensul specific al «misiunii» ce îi revine, cît şi caracteristicilc
«etosului misionar» pe care l-a zămislit şi îl cultivă.
Considerată «vocaţie apostolică a Bisericii», «misiunea» este, in
teologia creştină ortodoxă, «propovăduirea Evangheliei Mîntuitorului
nostru Iisus Hristos» în rînclul tuturor — indivizi, colectivitate, etnie
ori neam — pe care îi cheamă ca, prin pocăinţă şi botez, să se împace
cu Dumnezeu «întru Iisus Hristos». Misiunea în cadrul Bisericii creştine
ortodoxe devine, astfel, un criteriu fundamental al Bisericii creştine
— promovată ca instrument şi scop al activităţii misionare - şi rămîne
un act de «trimitere» şi de «mărturie», ce evocă adevărul «învierii
Domnului», ca şi pe cei al faptelor ce alcătuiesc «istoria mînt'uirii». Ca
urmare, misiunea în Biserica creştină ortodoxă se vădeşte deopotrivă
«evanghelizare sau propovăduire» şi «mărturie—martyria», «slujire a
cuvînlului» şi «mărturie de viaţă» trăită în gînd, curăţenie suHeteasca
şi spiritualitate creştinească.
Desemnînd instituţii bisericeşti, fond conceptual teologic ca şi con­
diţii şi înfăptuiri sociale specifice, «etosul misionar creştin o rto d o v
se singularizează, în special, prin caracterul său : localizat, popular,
filantropic, ascetic, independent şi harismatic.
Etosul misionar în Biserica creştină ortodoxă este localizai, pen
‘.ru că, depăşind «universalitatea vizibilă» a Bisericii, acorda priori la le
Bisericii locale, în interiorul şi în jurul căreia se organizează concen­
trat viaţa liturgică şi adminisli aliv-eanonică a comunităţii vizate, şi se
 ATITUDINI

vădeşte «popular» întrucît activitatea misionară creştin ortodoxa cu­

prinde şi pătrunde esenţa şi manifestările existenţei umane. Concomi­
tent, caracterul filantropic al etosului misionar creştin ortodox subli­
niază preocuparea pentru cel lipsit, slab şi asuprit, fără drepturi şi pri-
kTilegii, iar trăsătura sa ascetică pune în evidenţă sensul de «reînnoire
| spirituală» pe care îl poate stimula, în principal, viaţa monahală şi
mînăstirea ca o comunitate duhovnicească, cu caracter de voluntariat,
apreciată ca oază de spiritualitate, focar de cultură, loc de pelerinaj
ţi meditaţie, mîngiiere şi împăcare cu Dumnezeu, cu sine însuşi şi cu
semenii.
In sfîrşit, fiind expresia unei Biserici locale, etosul creştin ortodox
ramine independent, deoarece este imanent istoriei şi valorilor poporu­
lui din care (ace parte «poporul lui Dumnezeu», organizat în Biserică,
si are un profund caracter harismalic întrucît socoteşte că tot ceea ce
creează omul şi reprezintă cultura omenească este «un dar al lui Dum­
nezeu», ce trebuie ocrotit şi promovat.
Metoda propusă şi consecvent aplicată de misionarismul creştin
ortodox este persuasiunea sau libera convingere şi aderare sau op­
ţiune, care nu afectează libertatea de conştiinţă, dar exclude, de Ui
început, atit prozelitismul coercitiv cît şi pasiunea malefica a celui
fanatic. Nimic din ceea ce aceste forme de falsă convertire religioasa
includ ca violenţă fizică sau morala, personală ori colectivă, sociala,
etnică sau naţională, nu se regăseşte în misiologia creştină ortodoxă.
Dimpotrivă, în cimpul acesteia, influenţarea pe cale misionară este
rezultatul unui dialog neimpus şi neforţat, în cursul căruia opţiunea
pentru învăţătura Bisericii Ortodoxe a interlocutorului şi aderarea
acestuia la această Biserică creştini, ortodoxă, nu este nici bruscaţi:,
nici furată şi nici înşelată, orientarea, trecerea şi primirea credinţei
creştine ortodoxe devenind un proces firesc, limpede, cur-gător, de
Iransformare spirituală atît a persoanei cît şi a colectivităţii din care
acesta face parte. De aici adeziunea totală — cuget, suflet şi voinţă
—- s celui chemat să creadă în adevărul divin descoperit, în Revelaţia
divină ; de aici legătura esenţială dintre structura logică, paradoxală,
supra raţională a adevărului revelat şi pragurile intelectului uman ;
şi tot de aici «simfonia» instalată firesc între etosul misionar creştin
ortodox şi instituţiile social-politice sau naţionale, sau ale statului in
cadrul cărora acesta acţionează.
Spre deosebire de «misiunea creştină ortodoxă», cea creştină ro-
mano-catolică, precum şi cea protestanta, şi mai ales cea neoprotestantă,
au profesat şi aplicat, ele obicei, prozelitismul, de multe ori fanatic.
Au fost epoci şi mai sînt perioade în care misionarii romano-catolici
şi protestanţi şi mai ales neoprotestanţi, urmărind interese de ex p a n ­
siune ideologică, economică, etnica ori naţională, sai) statală, au
aplicat asemenea practici misionare nu numai faţă de colectivităţile
necreştine, ci şi în cadrul celor ortodoxe.
F ă r i să ţină seama de incompatibilitatea teologică, logică, axio­
logică şi umană dintre ideea de misiune creştină romano-catoiică ori
protestantă şi cea de comunitate creştin ortodoxă sau, în alţi termeni,
fără să-şi dea seama că între Bisericile aceleiaşi religii sau credinţe
56 biserica ortodoxa romană

religioase misionarismul nu poate acţiona fiindcă atît Biserica Romano-

Catolică, cît şi cele protestante sau neoprotestante ca şi Biserica Orto­
doxă sînt creştine, autorităţile ecleziastice din Roma sau alte capitale
au declanşat campanii de prozelitism confesional a căror agresivitate
şi ostilitate am suportat-o de atîtea ori şi atît de greu şi noi românii,
mai ales cei din Ardeal, E suficient să amintim acţiunea declanşată
în veacul al XVI-lea de către calvini pentru a determina pe românii
ortodocşi să treacă la legea magnaţilor şi nobililor slăpîni maghiari,
precum şi pe cea a romano-catolicilor de la 1700 cînd, în mod forţai
şi fraudulos, au determinat o parte din românii ortodocşi din Ardeal
să treacă la uniaţia cu Roma, ca şi pe aceea care, fâră temei, în zilele
noastre încearcă acelaşi lucru.
Biserica Ortodoxă Română respinge formele de prozelitism
romano-catolic, protestant sau neoprotestant, pentru că aceslea anulează
temeiurile Revelaţiei divine creştine, învrăjbesc neamurile, înrăiesc
omul, rup echilibrul social, instituţional şi etnic, nu convertesc, ci
înrobesc.
De aceea, nu putem accepta transformarea noastră, a Bisericii Or ­
todoxe Române, intr-un «spaţiu misionar» (terra misionis) confesional,
indiferent de forma de prozelitism, declarată sau insidioasă, aplicată,
indiferent de planurile administrativ, juridic, patrimonial, social, cul­
tural ele. — în care anumite interese expansioniste, străine istoriei,
fiinţei naţionale şi Bisericii noastre ortodoxe române, naţională şi m a ­
joritară, se manifestă.
împlinirea unei asemenea nevoi, în care respiră trebuinţele Bise­
ricii Ortodoxe Române şi cele ale neamului nostru, nu poale fi obţi­
nută fără dreptate şi credinţă liber consimţită.
Cea dinlîi — dreptatea — reclama ca textele viitoarei noastre
constituţii' să asigure libertatea de conştiinţă, religie şi organizare şi
funcţionare a cultului religios, în deplină autonomie, prin eliminarea
definitivă a oricărei constringeri confesionale pretinde ca legea culte­
lor din ţara noastră, care exprimă relaţiile dintre stal şi cultele reli­
gioase, ca şi relaţia dintre culte între ele, să fie expresia principiilor
fundamentale ce ne vor guverna de acum înainte existenţa într-un stat
de drept ; şi impune ca, pînă la adoptarea noului act constituţional,
legile în vigoare să fie aplicate fără zăbavă sau părtinire ori de cite
ori libertatea religioasă a individului ori a colectivităţii este pericli­
tată sau încălcată, indiferent de domeniul de drept privat ori public in
care s-a produs transgresarea.
— Credinţa, ca «temelia celor nădăjduite şi dovada celor nevă­
zute», trebuie, la rîndul ei, să întărească încrederea in valorile orto­
doxiei româneşti, care sînt cele ale libertăţii şi propăşirii neamului
nostru.
Amîndouă, deopotrivă, dreptatea şi credinţa împreuna, întruni le
în om, credincios şi comunitate religioasi, vor pulea înfrînye râul şi
consacra Binele cu tot ceea ce acesta înseamnă : dăruire «întru Dum­
nezeu», cultură şi civilizaţie.
A rh ici. prof. dr. TOAN N. F L O (;A
ATITUDINI 57

«EUROPENIZARE» FA r A «REÎNCREŞTINARE» ?
Dupiî răsturnarea orînduirii-colivie din decembrie, anul Irerut, prin
jertfa atîtor tineri, s-a pus problema formelor de manifestare a actualei
noastre democraţii.
Dintre noile formule, ajunse curînd la modă, cităm pe aceea care ne
propunea «reîntoarcerea în Europa civilizată». Nu este cazul să reluăm
aici discuţiile asupra valorilor tradiţionalismului în comparaţie cu imi­
tarea inslituţiilor europene, la noi, şi nici asupra idealului slavofil, opus
celui occidentalist, ca în cultura rusa. Constatăm simplu că, in cele
citeva luni de viaţa nouă şi liberă, au apărut instituţiile pozitive ale
parlamentarismului, ale pieţei bazate pe concurenţă, ale iniţiativei pa r­
ticulare în toate domeniile etc.
Şi totuşi evenimentele de la jumătatea lunii iunie 1990 au întrerupt
0 anumită euforie publică. Ele au şocat chiar conştiinţa civică cea mai
comună prin actele de vandalism împotriva instituţiilor cuHurat-poli-
tice, prin dezordinea generalizată, prin agresarea şi molestarea p e r ­
soanelor de alte convingeri ideologice. Această situaţie neaşteptată
arată că ceva lipseşte formulei «europenizării» după care ne con­
ducem. Ei îi lipseşte, după părerea noastră, tocmai aspectul lăuntric,
acel cheag al raporturilor umane, calde, dintre indivizi. Ceea ce este
interesant rle constatat — şi luăm cunoştinţă în mod dramatic de
acest fapt din cruzimile săvîrşite este că înaintaşii noştri din ge­
neraţiile mai vechi au trăit astfel de condiţii de apropiere între oameni.
în tradiţionala omenie romanească de pînă mai ieri nu se pome­
nea de necinstirea omului, de împilarea lui oarbă sau de prejudi­
ciile aduse unei colectivităţi stahil structurate. Nu se concepeau astfel
de manifestări, pentru că — indiferent de culoare, de starea morală,
de greşelile lui — omul era privit ca «aproape», ba, mai mult, ca «seme­
nul nostru». în tradiţia Ortodoxiei din toate veacurile, acesta este
transfigurat în comuniunea Bisericii, cum transfigurat este Cosmosul
insuşi. Orele Liturghiei duminicale întruneau cît mai des pe toţi indi­
vizii respectivei comunităţi, reducînciu-le asperităţile clin afara ei, con-
ciliindu-le astfel idealurile.
Faţă de tendinţa unora de astăzi de a distruge, ete a duce la exlrem
deosebirea de opinii, de a-şi face singuri dreptate este cazul să mat
cugetăm şi la alte orizonturi. Se ştie, de pildă, că patronul aghioyrafic
ci 1 Bucureştilor este de veacuri Sfîntul Dimitrie de la Basarabi. Moaştele
Iui odihnesc: ca o tainică binecuvîntare a păcii în catedrala patriarhală.
Chipul lui însă poate fi văzut priveghind neîntrerupt asupra noastre
de pe instituţiile epocii, precum hala de ia Piaţa Traian, cînd va de pp*
aceea demolată de la Piaţa Unirii etc. El îndeamnă şi astăzi la pace şi
iubire între oameni, la milă chiar faţă de dobitoace. Acei amănunt din
viaţa lui, conform căruia a umblat cu un picior descălţat în restul vieţii,
1 fi autopedeapsă pentru călcarea unui cuib de pasăre, impresionează
şi astăzi. Poate că aici este un reflex al trăirii duhovniceşti ortodoxe
in străvechime. Se ştie că Sfîntul Ioan Şirul plîngea de mila demonilor
şi propunea, contrar dogmei, pînă şi mintuirea diavolului.
 BISERICA O R f O DO X A « O M J '

La români, aH chip nemuritor în virtutea iertării şi a iubirii des ■

virşite este al Sfintei Filofteia, fetiţa ucisă de barda propriului sa
tată mînios. Acelaşi îndemn al nonviolenţei şi al împreunăzidirii
culeg şi moldovenii din mesajul Cuvioasei Paraschiva de la Iaşi.
«Ascultaţi, fraţilor, învăţătura tatălui şi luaţi aminte să cunoaşte!
buna chibzuială» [ P i l d e 4, 1). De aceste îndemnuri străbune ale înţe­
lepciunii şi iubirii, toalitarismul atîtor decenii ne-a văduvii, schilc-
clindu-ne conştiinţa şi viaţa. Democraţia adevărată însă nu se poa
lipsi de ierarhia valorilor intelectuale şi morale, în care include dia­
logul şi dragostea faţă de aproapele nostru.
Pr. Dr. GHEORGHE I. DRĂGUL.IK

APROPIERE UMANA ŞI ECUMENISM RELIGIOS

Minunea dumnezeiască a prăbuşirii totalitarismului — care reu­
şise să structureze în vremea noastră în forme ateiste însuşi ideali:
platonic al societăţii utopice — presupune miracolul solidarităţii oa­
menilor. în special tinerii, de diferite vîrste, ocupaţii şi convinge-
intelectual-morale, s-au ridicat şi s-au unit în luptă pentru dobîndire<:
libertăţii, a demnităţii umane şi a adevărului social cu puterea şi r
coeziunea pe care au întrevăzut-o doar profeţii.
Dar, deosebit de acest tip de solidaritate — cu un fundament ma-
degrabă politic —, a existat tot în epoca noastră altul bazat îndeosebi
pe aspiraţiile noastre religioase mutilate de surprize ale durerii c;
diferitele ei forme. Ca stat-colivie, comunismul presupune exifdenIm­
unei forţe nemiloase de supraveghere, rare să reprime personalităţile
accentuate, insubordonanţa f a ţ d e afirmaţiile ideologice abstracte si
faţă de hotărîrile oculte impuse de sus.
Dincolo de aspectul înfrumuseţat şi văzut al societăţii, aşadar.
lotalitarismul mai prezintă altul, de surpriză şi durere : puşcăria y
gulagul. Cine a avut nenorocirea să ajungă in tărîmul silniciei şi ai
depersonalizării a fost aproape strivit tocmai de acest aspect al uluirii
nebănuil pînă atunci şi tăinuit cu grijă de mijloacele culturii contem­
porane : ziarul, cinematograful, literatura.
Şocul existenţial pe care îl trăieşti chiar înainte de a ţi se impune
zeghea cărărată produce revoltă neputincioasă, frică, nesiguranţă, dez­
nădejde. Ajuns în aceasta stare, gîndul religios te cercetează neapărat
(un semn al Proniei divine individuale?) şi, de foarie multe ori, în
chip salvator. Cum primele ceasuri de detenţie te prind cu întreg sis­
temul tău sufletesc al concepţiei despre lume demolat, prima ta nă­
zuinţă este aceea a reorientării şi a comuniunii. Aproape în mod ge­
neral, apelativul «măi, frate !» îl adresezi oricui, fără nici o restricţie,
chiar gardianului care te păzeşte, spionîndu-te,
în dialogul pe teme de religie, care se impune în puşcărie ca o
Formă ultimă de supravieţuire, erau atraşi uneori şi ateii. îndoctrinarea
lor marxistă îndelungată se vedea insă numaidecît. în această privinţă,
ei se autolimitau de la început, deoarece nu lăsau să se înfiripeze în
libertate un schimb de sentimente, de îndoieli sau de certitudini. Locul
atitudini 50

lui era ocupat de schema propagandistică antiteistă, după care omul

— în suferinţă — se întoarce de frică la raţiuni religioase.
Cu comuniştii din ilegalitate trimişi în lagăre de către ucenicii
sau de către tovarăşii lor, dialogul era admis de obicei doar pentru un
singur temei. Se afirma — cu eroare desigur — că şi Mîntuitorul a
fost dş părerea lor, atunci cînd a propovăduit : «cine are două cămăşi
să dea una şi celui ce nu are». Cu această sumară explicaţie, conv or ­
birile conteneau. Personalitatea religioasă, cu ineditul căutărilor ei,
se pulveriza în faţa cîtorva scheme însuşite dincolo de zidurile care
ne înconjurau, dîndu-ne un sentiment de asuprire, atît credincioşilor
cil şi necredincioşilor. Acestea erau de obicei : originea omului din
maimuţă, infailibilitatea doctrinară a partidului comunist, fraternitatea
proletară, inexistenţa societăţii divine etc.
Imposibilitatea înaintării în planul dialogului era atit de dez ­
armantă, încît discuţiile nu puteau avansa nici cu intelectuali recunos­
cuţi. Am numit pe universitarul de la Iasi, Alexandru Claudian. Socio­
log, poet şi socialist, acesta nu avea pur şi simplu noţiuni religioase.
In rest, viaţa lui putea servi de model de etică şi de comportare multor
creştini. Era cu adevărat un «sfînt ateu», dacă va fi existînd aşa ceva.
L-am văzut în cîteva cazuri făcind milostenii de o evanghelică înălţin
Convorbirile evreilor cu noi se remarcau prin anumite preciz
asupra Decalogului.
în închisoarea Jilava am cunoscut pe Preotul Ioan Baltheyser, din
Bucureşti, catolic, cu o viaţă de sfînt. Evlaviei lui reale şi vii nu i se
putea reproşa decît caracterul ei l?untric augustinian. Majoritatea c a ­
tolicilor acceptau cu greu dialogul ortodox, care se împotmolea de
obicei la problema primatului papal. Mai mult decît ei, greco-catolicii
se opuneau şi nu primeau nici în ruptul capului că doctrina aceasta
s-a impus în condiţiile căderii Imperiului Roman $i a veacurilor de
năvăliri barbare. Nu acceptau — în afara acestei chestiuni de ordin
doctrinar — nici faptul că existenţa lor confesională — în istoria
românilor — este mai mult de ordin cultural şi politic. Nemaifiînd o
epocă de confruntări naţionale, veacul nostru cere creaţii majore pe
baza elementelor profund majore specifice, mai ales în cazul româ­
nilor, singurul popor romanic de credinţă ortodoxă.
în lagărul de la Canal am întîlnit şi protestanţi, precum pastorul
Weingartner din Constanţa şi pastorul Milani Haimovici din Misiunea
suedeză. în convorbirile noastre, primul admira mistica ortodoxă în
comparaţie cu raţionalismul recunoscut ai credinţei sale. Cel din urmă
aprecia foarte mult de asemenea înrudirea liturghiei bizantine cu unele
texte vechitestamentare.
Foarte rar se puteau întilni cu noi neoprotestanţii — adventiştii,
baptiştii, iehoviştii şi alţii — a căror manieră de ţintar biblic făcea
discuţia aproape imposibilă.
Convorbirile noastre religioase se desfăşurau uneori in afara ba­
răcilor, pe iarbă, in multe cazuri se puteau intîlni doar cei accidentaţi
de muncă. în aceste situaţii, c'mtările liturgice ortodoxe şi exemplele
din V i e ţ i l e Sf inţi lor tălmăceau exact starea sufletească şi nenoroci rea
60 BISERICA ORTODOXA ROMA'

în care ne aflam ca toţii. Aşa se explică faptul că adîncirile desp:

Rugăciunea lui Iisus sau despre Filocalie, aşa cum le comunicau preot
Pasenco şi Beleuţă din părţile Făgăraşului, erau de multe ori receptat*
Acestea se completau cu poezii de Nichifor Crainic sau de Traia.
Dorz, aparţinînd Oas'ei Domnului, pe care le învăţaseră pe dinafar
De altfel, oamenii aveau nevoie de raţiuni şi de punţi mult mai pro­
funde decît categorisirile religioase şi politice pe care ei le purte,
111 aceste tărîmuri ale morţii lente şi legale.
«De certai, m-a certat Domnul, dar morţii nu m-a dat» (Ps. ! i “
28). Este adevărul asupra căruia trebuie să mediteze fiecare deţin:
politic în acest prim Paşte liber, cînd trebuie s i iertăm pe cei care ne-c
răpit o parte din viaţă. O dată cu proslăvirea lui Dumnezeu se cuvir
să adinciin grija noastră şi faţă de voia Lui pe care o exprimă alt
oameni, indiferent de opţiunea ior religioasă.
Pr. Dr. GHEORGHE I. DRĂGUUN

CELE SFINTE, SFINŢILOR

Mintuirea noastră se realizează prin sălăşluirea in noi a lui Ifristo4
cu trupul Sau înviat şi înălţat la Cer şi induhovnicit, umplut de Duh1
Sfînt, pe care îl primim prin Sfinta Cuminecare sau Sfîntă împărtăşa­
nie, cu sfînt trupul şi sfint singeie Său, după cum El ne-a spus : «CV
cc m â n î n c ă trupul Meu şj bea sînaele Meu arc viaţă veşnică, şi Eu .
voi învia în ziua ceu de apoi» l loan VI, 54), sau : «Cel ce M ă manini
pe ne, viu va fi priJi Mine* (Ioan VI, 57).
taina Sfintei împărtăşanii sau Sfintei Cuminecări se săvîrşeşt-
în Biserică în cadrul Sfintei Liturghii prin invocarea (epicleza) Sfîntu­
lui Duh de către slujitorul sfinţit, preot sau episcop. Biserica, aflat'
virtual în trupul lui Hristos, ea fiind trupul tainic al lui Hristos s
Hristos fiind capul ei, cum spline Sfîntul Apostol Pavel : «Hristos est-
>"opul trupului Bisericii» (I Cor. 1, 24 şi 18), se actualizează prin ira­
dierea Duhului Sfînt din trupul Sau în celelalte fiinţe umane, lucr
început la Rusalii, cînd Duhul Sfînt s-a coborît peste Apostoli, făcin-
du-i primele mădulare ale Bisericii, şi cînd 3000 de credincioşi au
primit botezul şi Biserica a luat existenţă reală ca împărăţie a lui
Dumnezeu pe pămint, creştinii fiind încorporaţi trupului tainic al Iu
Hristos ca fii adoptivi ai lui Dumnezeu şi fraţi cu Hristos şi intri.
Hristos prin asistenta şi cu puterea Sfîntului Duh, «vistierul bunătăţi­
lor ţi dătătorul de viaţă». Ne este de înţeles că fără Biserică opera
de rnîniuire a lui Hristos nu s-ar putea realiza în lume, pentru care
s-i n u ne înşelăm pe noi înşine şi nici altcineva să nu ne înşele, că, in
afara de Biserică, nu ne putem mînUii, aşa cum s-a spus din vechime :
Ext.ro F.cclesia nulla salus. Nimic nu poate fi mai de preţ pentru ur
credincios decît mîntuirea sufletului său. «Ce \ a folosi omului de <r
dobîndi lumea toată şi-şi va pi er d e sufletul sau ? Sau ce va da omul.
iu s ch i mb , pentru sufletul său ?» (Marcu VIII, 36—37). Ca să fim fii di
Împărăţiei lui Dumnezeu, Mîntuitorul ne cere să fim desăvîrşiţi în com­
portamentul nostru m ora l: «Fiţi, dar, \ o i desăvîrşiţi, precum Total
Y iiru niN i 61

vostru Cel ceresc desăvîrşit este » (Matei V, 48). A. ajunge la sfinţeai"

sau la desăvîrşire morală asemenea Tatălui ceresc prin iubire Faţa
•le Dumnezeu şi de semenii noştri este înveşmîntarea noastră în cea
mai negrăită slavă la care se poate ridica omul, la realizarea sfîntului,
şi la această slavă l-a ridicat şi-l ridică pînă la sfîrşiIul veacurilor Fiul
lui Dumnezeu, Iisus Hristos, care, ca Fiu al Omului, «neputinţele
noastre a luai şi bolile noastre Ie-a purtat» (Matei VIII, 17) şi ne-a
trecui «de ia moarte la viaţă», prin învierea Sa din morţi, pe toţi ce'
ce cred în El şi-L cheamă în ajutorul lor în rugăciunile lor mărturisin-
t ! li -L în viaţa lor şi prin trăirea vieţii lor. El, Iisus Hristos, este î m ­
preună cu noi «în toate zilele, pînă la sfirşitul veacului » (Matei XXVIII,
20) şi EI mărturiseşte despre noi mîntuirea noastră înaintea iui Dum ­
nezeu, după cum ne încredinţează în pericopa Evangheliei din întîia
Duminică după Rusalii: «Oricine va mărturisi pentru Mine Înaintea
oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este
In ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi
Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este in ceruri
(Matei X, 32—33).
în această comportare a noastră de luptă morală cu noi înşine
dramatică, dar eroică, ne aflăm asemenea îngerilor din ceruri care
cînciva s-au împărţit în două cete ; unii mărturisindu-L şi slăvindu-L pe
Dumnezeu au rămas în slava Lui, iar alţii răzvrătindu-se clin mîndrio
împotriva lui Dumnezeu L-au negat, dar îndepărtîndu^ţe de la faţa lui
Dumnezeu au căzut clin ceruri în întunericul urii orbirii lor. Actul finai
al dramei neliind încheiat, diavolii se lupLă în continuu împotriva lui
Dumnezeu în orbirea urii şi mîndriei lor pînă la judecata din urmă
şi lupta lor este în primul rînd nu numai asupra creaţiei lui Dumne­
zeu fizico-biologice, ci mai ales asupra făpturii celei mai alese a lui
Dumnezeu, care este omul, pe care, cum spune Psalmistul : «Micşora -
tu-l-ai pe dînsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai î n ­
cununat pe el. Pusu-I-ai pe dînsul peste lucrul mîinilOr Tale, toate le-ai
supus sub picioarele lui» (Psalmul VIII, 5—6). Din ură şi din invidie
faţă de fericirea omului aşezat în rai, satana l-a ademenit şi l-a înşelai
pe om tot cu păcatul mîndriei de a nu mal asculta pe Dumnezeu, de a-şi
fi sie însuşi Dumnezeu, ajungînd ca şi Dumnezeu, îndemnîndu-1 să
mănînce din pomul oprit. Dar, chul au mîncat, «A tu nc i li s-au deschis
ochii la amîndoi Ad am şi Eva) şi au cunoscut că erau goi, şi au
cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acopereminteyy (Facere III, 7).
In locul slavei lui Dumnezeu care-i acoperea în mărire cu harul Său,
au căzut în ruşinea păcatului lor, care le-a adus moartea fizică, întu­
necarea minţii, pervertirea simţirii şi slăbirea voinţei, din cauza pier­
derii harului lui Dumnezeu. Satana îşi ajunsese ţelul, punmd el stăpî-
nire acum pe făptura creată de Dumnezeu după chipul Său, căutînd s-o
modeleze după chipul său satanic, îndemnindu-1 mereu pe om să-şi fie
singur Dumnezeu, el, în egoismul eului său să fie plin numai de el
insuşi. M-îndria egoismului de sine însuşi i-a ţinut pe om în moartea
fizică şi sufletească pînă ce Fiul lui Dumnezeu «S-a deşertai pe Sine,
chip de rob luînd, făcindu-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare
62 BISERICA ORTODOXA HOMAMA

cillindu-se ca un om. S-a smerit pe Sine, ascultător lăcîndu-Sc pi na la

moar/e, şi încă moarte de cruce» (Filipeni II, 7—8).
Păcatul mîndriei, adică puterea păcatului satanei, a fost învins prin
virtutea smereniei Fiului, lui Dumnezeu, Mielul nevinovat care se je r t ­
feşte pe cruce, şi ne-a deschis porţile raiului pierdut. Mielul lui Dum­
nezeu, în ipostaza Sfîntului Agneţ pe discul slujitorului în sfîntul altar,
mereu se jertfeşte, şi mereu elementele euharistice, pîinea şi vinul,
prin invocarea Sfîntului Duh de către slujitorul sfinţit se prefac în Sf în l
Trupul şi în Sfînt Şîngele Sau, care se dau spre viaţă veşnică tuturor
creştinilor, care se pregătesc cu smerenie, după rînduiala canonică
cerută, apropiindu-se de sfîntul potir, mărturisindu-L cu credinţă şi cn
dragoste pe Iisus Hristos : «Cred, Doamne, şi mărturisesc: că Tu eşti
cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care ai venit în lume
să mîntuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cei dinţii sînt eu. Încă cred că
acesta este însuşi preacurat Trupul Tău şi acesta este însuşi scumjj
Sîngele Tău. Deci, mă rog Ţie : miluieşte-mă şi-mi iartă greşelile cele
de voie şi cele fără de voie, cele cu cuvîntul sau cu lucrul, cele cu
ştiinţa şi cu neştiinţa şi mă învredniceşte Icră de osîndă să mă î m ­
părtăşesc cu preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor mele şi
spre viaţa de veci. A m i n /».
Este rugăciunea înainte de sfînta împărtăşanie, pe care o rosteşte
fiecare cleric sau mirean creştin, cu smerenia cugetului său, care îl
primeşte în trupul său pe Iisus Hristos spre mîntuirea şi spre viaţa
sa veşnică, şi care sfîntă împărtăşanie, din acelaşi sfînt potir, no
uneşte pe toţi în trupul lui Iisus şi în Sfînta Sa Biserică, una, sfîntă,
sobornicească (universală) şi apostolică, în care sîntem chemaţi să
rămînem uniţi toţi, căci unul este Iisus Hristos, Sfînt şi Domn în cer
şi pe pămînt. Numai «Un Domn, o credinţă, un botez este» (Ef. IV, 5).
Pr. I. IONESCU
y
 * I N f t R V M f U l * Pf\ $ T O R ? l U *

MISIUNEA PASTORALA A PREOTULUI

REFLECTATA ÎN RUGĂCIUNILE SFINTEI LITURGHII
* •-
însemnări din timpul vizitelor la parohii

«Cununa tuturor laudelor bisericeşti este Sfîntă şi Dumnezeiasca

Liturghie». întreaga ei desfăşurare constituie Taina Euharistiei, Taină
care încoronează Botezul şi Mirungerea. «Euharistia e forţa unui agent
magnetic ce lucrează în viaţa noastră pămîntească alrăgînd-o spre ea ;
e steaua polară ce călăuzeşte corabia vieţii noastre pe valurile exis­
tenţei pămînteşti ; e fermentul sau aluatul care preface viaţa noastră
treptat în viaţa de veci...». «în această Taină se realizează o unire
deplină prin aceea că Domnul nu mai este lucrător în noi numai cu
energia adusă în noi de Duhul Sfînt, ci chiar cu Trupul şi Sîngele Lui,
care se imprimă real în trupul şi sîngele nostru»
Sfîntă Liturghie «este un cult colectiv al comunităţii, pentru că
(în timpul ei) se roagă toti, nu numai liturghisitorii, ci şi credincioşii
care participă cu duhul la rugăciunile acelora» (adică ale slujitorilor)
Obştea credincioşilor se oferă lui Dumnezeu nu numai prin pîinea şi
vinul pe care le aduc, ci şi prin toate rugăciunile din timpul Liturghiei
şi prin întreaga ei viaţă, cum se exprimă expres în rugăciunea pe care
o rosteşte preotul, cînd zice : «Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată
viaţa n oastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm»
Persoana investită cu puterea harică să aducă această Sfîntă Jertfă
este preotul. Sf. Ignatie Teoforul învaţă că Biserica uneşte pe toţi şi
pe toate, simfonizîndu-i prin rugăciune sub conducerea episcopului
şi a celorlalte trepte ierarhice. «Dacă rugăciunea a două persoane are
o mare putere, cu atît mai mult aceea a episcopului şi a întregii Bise­
rici». Şi în alt loc adaugă : «Nu faceţi nimic fără episcop şi fără preoţi...,
ci totul în comun : o singură rugăciune, o singură cerere, o singura

1. Pr. prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, voi. III, Bucu­
reşti, 1978, p. 83 şi 89.
2. Pr. prof. Petre Vintilescu, Liturghierul explica!, Bucureşti, 1972, p. 1-10.
3. Pr.prof. D. Stăniloae, op. cit., p. 109.
 BISERICA ORTODOXA R O M Â NA

ininLc, o singură nădejde 111 dragoste» \ Preoţia este de la Dumnezeu

şi preotul trebuie să fie pe deplin convins de acest adevăr. Preotul să
reţină cele spuse de Sf. Ioan Gură de Aur : «Noi am primit cuvîntui
vestirii şi am venit de la Dumnezeu ; aceasta este demnitatea episcopală
şi a preoţiei în general» \
Conţinutul rugăciunilor din timpul Stintei Liturghii arată că proo-
tu 1 se roagă in numele întregii obşti creştine, prezentă, şi o pomeneşte
chiar şi cînd unii credincioşi nu sînt de faţa. însuşi începutul
ccleniei este la plural : «Cu pace, Domnului să ne rugăm», deci
şi preotul şi credincioşii. «Pentru ca să iim izbăviţi noi de tot necazul,
msnia.,., şi ne apără pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău». în rugăciu­
nea jlin timpul antifonului I, preotul citeşte in taină rugăciunea rîn-
duito, spunînd şi aceasta : «...caută spre noi şi spre sfînta Biserica
aceasta şi fă bogate milele Tale... cu noi şi cu cei ce se roagă î m ­
preună cu noi». Iar în a doua rugăciune sînt asociaţi din nou credin­
cioşii, cînd zice : «Doarruie Dumnezeul nostru, mîntuieşte poporul Tău
■ţi binecuvintează moştenirea Ta..., sfinţeşte pe cei ce iubesc podoaba
casei Tale..., şi nu ne Iasă pe noi, cei ce nădăjduim în Tine». Iar în
a treia rugăciune preotul se roagă şi mai direct : «Cel ce ne-ai dăruit
«ouă aceste rugăciuni obşteşti şi împreună glăsuite, Cela ce la doi şi
!a trei, care se unesc în numele Tău, ai făgăduit să le împlineşti ce ­
rerile, însuţi şi acum plineşte cererile cele de folos ale robilor Toi...
dindu-ne nouă, fci veacul de acum, cunoştinţa adevărului Tău, şi în cel
ce va să fie viaţă veşnică dăruindu-ne». în timpul cîntării «Sfinte
Dumnezeule», preotul citeşte în taină rugăciunea şi în numele c r e ­
dincioşilor astfel : «...însuţi Stăpîne, primeşte şi din gurile noastre,
ale păcătoşilor, i n t r e i t ^ e f î n t ă cîntare şi ne cercetează pe noi întru
bunătatea Ta. tartă-ne noua toatii greşeala cea de voie şi cea fără
de voie ? sfinţeşte trupurile şi sufletele noastre şi ne dă nouă să slujim
Ţie cu cuvioşie în toate zilele vieţii noastre». Tot în taină se roagă şi
în rugăciunea dinaintea citirii Evangheliei, spunînd : «Străluceşte în
inimile noastre... lumina cea curată a cunoaşterii Dunmezeirii Tale şi
deschide ochii cugetului nostru spre înţelegerea evanghelicelor Taie
propovăduiri.,.», deci ca toţi cei prezenţi să înţeleagă Evanghelia ce
se citeşte. înainte de ectenia întreită, preotul se roagă iarăşi în taină
zicind : «...primeşte această rugăciune stăruitoare de la robii Tai şi.
ne miluieşte pe noi după mulţimea milei Tale şi trimite îndurările Tale
peste noi şi peste tot poporul Tău...», adică şi peste cei prezenţi la
slujba, cît şi peste cei care, pentru binecuvîntate pricini, nu sînt de faţă.
Prin ectenia întreită preotul se roagă pentru toate categoriile de
oameni, clerici şi mireni, şi prin aceasta arătîndu-se cît de amplu este
reflectată misiunea pastorală a preotului în rugăciunile Sfintei Litur­
ghii. Astfel, preotul liturghisitor se roagă pentru ierarhia Bisericii,
cîrnruirea ţării, pentru lot clerul şi poporul, pentru ctitorii locaşurilor
sfinte, «pentru cei ce se ostenesc şi cîntă şi pentru lot poporul ce

4. I.a Pr. prof. Ioan G. Coman, Patrologia I, Bucureşti. 1984, p. 1 li— 14;).
5, Omit. 3, 5 Ia Colos. P.G., 82, col. 324, la Pr. prof. D. Stăniloâe, op. cit.,
p. 157.
ÎNDRUMAR1 PASTORALE 65

stă înainte şi aşteaptă de la Tine mare şi multă milŞ». De aici rezulta

limpede complexitatea misiunii preotului de a conduce sufletele t u tu ­
ror categoriilor de oameni la mîntuire şi de-a se ruga pentru reali­
zarea acestui deziderat.
Deşi azi nu mai avem catehumeni, totuşi, rugăciunea şt ectenia
pentru cei chemaţi poate fi considerată (prin analogie) ca necesară
pentru credincioşii participanţi care nu se împărtăşesc. I:i vin cu
duh de căinţă şi smerenie, ca «Fiul din Evanghelie care s-a întors la
Tatăl», care vine să participe la Sfînta Liturghie prin căinţa bunului
creştin, prin căinţă să-şi curăţească haina sufletului său. Preotul se
roagă în taină pentru ei cînd zice : «...caută spre robii Tăi, care şi-au
plecat grumajii înaintea Ta şi-i învredniceşte pe dînşii la vremea po ­
trivită de baia naşterii celei de a doua, de iertarea păcatelor si de
veşmîntul nestricăciunii...».
Următoarele două rugăciuni pînă la Heruvic sînt rînduite în chip
special pentru credincioşii care se pregătesc să primească pe Hristos.
Preotul citeşte tot în taină, zicînd : «Mulţumim Ţie, Dumnezeul Puteri­
lor, care ne-ai învrednicit pe noi a sta şi acum înaintea sfîntului Tău
jertfelnic şi a cădea la îndurările Tale pentru păcatele noastre şi pentru
păcatele cele din neştiinţă ale poporului Tău...». Sau, în rugăciunea
următoare, citită tot în taină, se continuă : «...şi dăruieşte, Dumnezeule,
şi celor ce se roagă împreună cu noi spor în viaţă, în credinţă şi în
înţelegerea cea duhovnicească...». La Liturghia Sf. Vasile cel Mare,
în aceste rugăciuni reiese şi mai clar scopul jertfei şi al rugăciunilor
rostite de preot care invocă în taină : «Dă, Doamne, ca şi pentru păca­
tele noastre şi pentru cele din neştiinţă ale poporului, să fie bine-
primită jertla noastră înaintea^îa».
Rostirea de către preot în taină a Heruvicului, ca şi cîntarea de
către credincioşi, îi uneşte pe toţi la acest moment solemn, asomă-
nîndu-i cu heruvimii şi îndemnîndu-i să lepede din cugetul lor «toată
grija cea lumească», spre a primi «pe împăratul tuturor, pe Cel în­
conjurat, în chip nevăzut, de cetele îngereşti».
Grija preotului pentru mîntuirea credincioşilor reiese şi din ru gă ­
ciunea punerii înainte a sfintelor daruri, în care cere : «...fă-ne vrednici
a-Ţi aduce Ţie daruri şi jertfe duhovniceşti pentru păcatele noastre şi
pentru cele din neştiinţă ale poporului..., şi (fă) să se sălăşluiască Duhul
cel sfînt al harului Tău peste noi, peste aceste Daruri ce sînt puse
înainte şi peste tot poporul Tău». în acelaşi fel se roagă preotul în tşină
şi la Liturghia Sf. Vasile.
Prin rugăciunile citite în taină, prin ecfonise, citiri din sf. Evan­
ghelie şi Apostol, prin ieşirea şi pomenirile de la Sfintele Daruri, cînd
preotul pregăteşte credincioşii şi pe sine însuşi, se atinge punctul culmi­
nant al Sfintei Liturghii care este marea rugăciune euharistică, numită
şi anafora (aducere), cînd se sfinţesc darurile prefăcîndu-le în Trupul şi
Sîngele Domnului. în vederea acestui moment sublim, începe dialogul
între preot şi credincioşi, cînd preotul rosteşte : «Pace tuturor», bine-
cuvîntînd poporul. «Şi duhului tău», răspunde acesta cerînd deci ca şi
preotul să aibă pace în sufletul său. «Prin aceste două formule, în Bise­
rica primară din primele patru-cinci veacuri, se schimba salutul între
B. O. R. — 5
 BISERICA ORTODOXA R O MÂ NA

episcop sau preot şi popor» in continuare, preotul îndeamnă pe cre­

dincioşi prin cuvintele : «Sri ne iubim unii pe alţii ca intr-un gînd su
mărturisim ». în acest moment în sfîntul altar preoţii slujitori săvîrşesc
între ei sărutarea păcii, in numele lui Hristos Cel prezent in chip nevăzut.
Credincioşii, prin cîntarea de la strană, răspund că mărturisesc unanim :
«Pr Tatăl, pe Ţiul şi pe Sfîntul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespăr­
ţita», după care urmează rostirea Simbolului credinţei sau «Crezul», in­
trodus in forma de astăzi de la sfîrşitul secolului IV, sau din secolul
următor 7. Prin această rostire a Crezului de către întreg poporul, cre­
dincioşii plinesc ceea ce învăţa Sf. Chirii al Ierusalimului, în urmă ni
şaisprezece veacuri şi jumătate : «Esenţa credinţei faţă de Dumnezeu
care constă din două lucruri : învăţăturile cele drepte şi faptele b u n e »
Urmează apoi marea rugăciune euharistică (anafora), precedată şi
eu de un dialog introductiv : «Harul Domnului Iisus Hristos şi dragostea
lui Dumnezeu-Tatăl şi împărtăşirea Sfîntuîui Duh să tic cu voi cu
Iuţi», zice preotul binecuvîntînd ,■ «Şi cu duhul tău», răspunde poporui.
«.Su.s s i a v e m inimile», îndeamnă preotul, adică să ne înălţăm cu min­
tea la Dumnezeu. «(Le) a v e m către Domnul», răspunde poporul. «Să m u l ­
ţumim Domnului», rosteşte preotul, adică atît preotul cît şi credincioşii
sa aducă mulţumiri prin rugăciune şi cîntările care urmează. Apoi cre­
dincioşii cîntă : «Cu vrednicie...», iar preotul citeşte în taină rugăciunea
respectivă şi celelalte rugăciuni de sfinţire. Aceste rugăciuni constituie
«o singură rugăciune de la început pînă la sfîrşit», adică din acest mo-
j n e n t pînă la ecfonisul de după axion : «£/ ne dă nouă cu o gură...» ; aşd
f i s e l e eefonise : «Cîntarea de biruinţă...», «Luaţi, mîncaţi...», «Ale Tale
dintru ale Tale...», «Mai ales pentru Preasfînta, Curata...», acestea nu sint
de fapt decît pasagii din cuprinsul ei, rostite tare spre a orienta cîntarea
ce se desfăşoară paralel de către preot şi popor» 9. La Liturghia Sf. Vasile,
înainte de rostirea «Mai ales pentru Preasfînta, Curata...», preotul se roa­
gă în taină, spunînd rugăciunea : «Iar pe noi toţi, care ne împărtăşim din-
Ir-o pîine şi dintr-un potir, să ne uneşti unul cu altul (preoţi şi credin­
cioşi, 11.n.) prin împărtăşirea aceluiaşi Sfînt Duh», adică prin sfintele
Taine.
Tot în cadrul rugăciunii euharistice, în timp ce se cîntă axionul,
preotul continuă să citească în taină rugăciuni în care se arată că S f i n t e i
Jertfă se aduce şi pentru toţi sfinţii, «cu ale căror rugăciuni cercetează-
ne pe noi, Dumnezeule. Şi pomeneşte pe toţi cei adormiţi în nădejdea
învierii şi a vieţii veşnice...», amintindu-se că Jertfa se aduce şi pentru
ei, pentru toţi episcopii, preoţii, diaconii, cinul monahal şi pentru în­
treaga obşte creştină şi conducătorii credincioşilor. La Liturghia S f .
Vasile rugăciunile acestea sint foarte bogate în conţinut, motiv pentru
care compozitorii de cîntări au alcătuit axionul «De Tine se bucură»,
pe melodii mai lungi decît alte axioane, ca preotul sa aibă timpul necesar
să citească aceste rugăciuni. Acum preotul se roagă în taină pentru :

G. Pr. prof. Peirc Vintilescu, Liturghiile bizantine privilc istoric, Bucureşti,

19 13, p. 60.
7. Ibiclem, p. 79.
8. Catehezele. IV, 2, traci. Pr. D. Fecioru, partea I, Bucureşti. 1913, p. 101.
9. Pr. prof. Petre Vintilf^scu, Liturghiile bizantine.... p. 8j.
INDHUMĂR} l'ASTORAI.E 67

«...întreaga Biserica de la o margine pînă la alta a lumii», ca «să o i m ­

plice pe dînsa» ; pentru «cei ce au adus aceste daruri», pentru «cei ce
(ac bine în slintele biserici» şi «j.şi aduc aminte ele cei săraci» ; pentru
ce; din dregătorii şi toată oastea ; «pe cei buni intru bunătate îi păzeşte,
pe cei răi, buni îi fă cu bunătatea Ta» ; pentru «ce/ ce din binecuvîntate
pricini nu sînt de /a/d» ; pentru «cei ce ne iubesc şi pentru cei ce ne
mă sc pe noi» ; pentru izbăvire de orice primejdii a localităţii respective,
<i tuturor localităţilor şi a ţării; «pentru izbăvirea de venirea asupra
noastră a altor neamuri şi de războiul cel dintre noi». In continuare sînt
pomeniţi episcopii, preoţii îndeobşte, încheind prin rugăciunea : «...lă
să înceteze dezbinarea Bisericilor... pacea Ta şi dragostea Ta dăruieşte-
ne-o nouă, Doamne Dumnezeul nostru, că Tu toate ni le-ai dat nouă».
In primele veacuri, rugăciunea euharistică se citea cu voce tare,
incit o asculta şi o urmărea cu mintea întreaga obşte prezentă. Nu se
putea ca vreun preot să omită ceva din ea sau sa o citească mai dinainte.
Această rugăciune a Sfintei Jertfe nu este numai a preotului, ci şi a cre­
dincioşilor, precizează un mare profesor de Liturgică, pentru că preotul,
tiducînd rugăciunile de mulţumire la persoana întîi plural, prin aceasta
ii face părtaşi şi pe credincioşi la jertfa euharistică. Şi Sf. Ioan Gur.1
de Aur subliniază acest lucru, prin cuvintele : «în timpul preaînfrico-
şatei Taine, preotul se roagă pentru credincioşi, iar credincioşii pentru
preot,, căci acel răspuns, Şi cu duhul tău — tocmai aceasta înseamnă.
Tot erţfe' şi cele ale rugăciunii euharistice sînt comune, căci nu numai
preotul mulţumeşte, ci toţi credincioşii. Pentru că numai după ce a
primit mai întîi răspunsul lor şi după ce s-au învoit că este vrednic şi
drept lucru să facă aceasta, atunci preotul începe rugăciunea de mul­
ţumire» 10.
Şi după rugăciunea euharistică, preotul continuă să rostească rugă ­
ciuni în taină pentru credincioşi, înainte de «Tatăl nostru», zicînd : «Ţie
Stăpîne... îţi încredinţăm toată viaţa şi nădejdea noastră şi cerem şi nc
rugăm şi cu umilinţă cădem înaintea Ta : învredniceşte-ne să ne î m ­
părtăşim cu cuget curat cu cereştile şi înfricoşătoarele Tainele Tale...»,
ceea ce înseamnă că atît preotul cît şi credincioşii urmează să fie în­
vredniciţi de sfintele Daruri. Iar la rugăciunea plecării capetelor, preotul
se roagă tot în taină, rostind rugăciunea foarte expresivă pentru fiecare
ins : «Mulţumim Ţie, împărate nevăzut, Cela ce toate le-ai făcut cu pu ­
terea Ta cea nemăsurată şi cu mulţimea milei Talş din nefiinţă la fiinţă
loate le-ai adus. însuţi, Stăpîne, caută din cer spre cei ce şi-au plecat
Ţie capetele lor ; că nu le-au plecat trupului şi sîngelui, ci Ţie, înfrico­
şătorului Dumnezeu. Tu deci, Stăpîne, cele puse înainte nouă tuturor,
spre bine le întocmeşte, după trebuinţa deosebită a fiecăruia : cu cei
ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin aer, împreună călătoreşte, pe cei
bolnavi îi tămăduieşte, Cela ce eşti doctorul sufletelor şi al trupurilor
noastre». Strana trebuie să cînte prelung «Ţie Doamne». După ecfonisul :
«Cu harul şi cu îndurările...», preotul citeşte, tot în taină, rugăciunea :
«Ia aminte, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru..., şi vino ca
să ne sfinţeşti pe noi... şi ne învredniceşte a ni se da preacuratul Tău

10. O m i f . 18, la II Corinteni, 3, P.C,.. 61, în L i t u r g h i e r u i e x p l i c a i , p. 226.

68 BISERICA ORTODOXĂ .70 A A N Ă

Trup şi scumpul Tău Sînge şi, prin nui, la tul poporul Tău». Credincioşii
au îndatorirea de a răspunde cît mai prelung «amin», ca să se poată
rosti rugăciunea respectivă.
Chiar şi cînd se pun miridele în sfîntul potir, preotul se roagă în
taină : «Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici...», adică ale
celor ce au fost pomeniţi la proscomidie — viii şi cei adormiţi.
Tot atît de expresivă este şi rugăciunea în care se spune :
«...pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos şi pentru tot sufletul creş­
tinesc..., care are trebuinţă de mila şi ajutorul lui D u m n e z e u ; p e n ­
tru apărarea ţării acesteia şi a celor ce vieţuiesc într-însa şi pentru
pacea şi buna aşezare a întregii lumi ; pentru bunăstarea sfintelor lui
Dumnezeu biserici ; pentru mîntuirea şi ajutorul celor ce... se oste­
nesc şi slujesc, părinţi şi fraţi ai noştri ; pentru cei trimişi şi pentru
cei ce sînt în călătorie ; pentru tămăduirea celor ce sînt în boale
pentru odihna, uşurarea, iertarea păcatelor şi fericita pomenire a t u t u ­
ror celor ce mai înainte s-au mutat întru bună cucernicie, părinţi şi
fraţi ai noştri drept slăvitori, care odihnesc aici şi pretutindenea...
pentru fraţii noştri care sînt în slujbe şi pentru cei ce slujesc şi au
slujit în sfînt locaşul acesta».
Am dat numai fragmente din acele rugăciuni ce se rostesc în taină
de către preot şi se referă la credincioşi, pe de o parte ca înşişi cre­
dincioşii să ştie că participă şi ei la această Jertfă, iar pe de altă parte
ca să imprime în sufletul credincioşilor, dar mai ales al preotului, im­
portanţa coAârşitoare pe care o au toate rugăciunile Sfintei Euharistii,
culminînd cu rugăciunea euharistică. Preotul liturghisitor trebuie să fie
profund convins de importanţa şi măreţia Tainei Sfintei Euharistii, de
orice cuvinte şi gesturi ale lui, începînd cu proscomidia şi sfîrşind cu
otpustul şi miruirea credincioşilor. Trebuie să aibă o conştiinţă curată,
căci după cele spuse de Sf. lrineu : «conştiinţa curată a jertfitorului sfin­
ţeşte jertfa şi o face să fie bineprimită de Dumnezeu...» n . Conştiinţa
curată este focarul care concentrează razele dumnezeieştii credinţe ,■
sau, cum spune un alt sfînt Părinte : «Credinţa este ochiul luminos al
întregii conştiinţe, care aduce înţelegerea, potrivit cuvîntului «Dacă
nu veţi crede, nici nu veţi înţelege» l2. Din profunzimile sufletului
preotului trebuie să ţîşnească credinţă fermă • el să-şi deschidă larg
ferestrele sufletului ca să pătrundă în Taina Sfintei Liturghii. Existenţa
preotului trebuie să se desfăşoare pe două planuri : mai întîi în faţa lui
Dumnezeu care vede totul şi apoi în faţa credincioşilor care văd pe
preot şi recepţionează credinţa şi evlavia lui. Neglijenţa in citirea
acestor rugăciuni ori citirea lor în alt moment mai înainte, ca şi arun­
carea unei priviri sumare peste rugăciunea respectivă constituie d o ­
vadă clară că săgeata necredinţei s-a înfipt în sufletul preotului.
Aceasta o spune limpede Sf. Vasile cel Mare, cînd zice : «Neglijenţa
se petrece atunci cînd cineva nu crede în prezenţa lui Dumnezeu, caro
cercetează inimile şi rărunchii. Dacă ar fi convins de prezenţa lui
11. î m p o t r i v a erezi il or, IV, 18, 3— l a Pr. prof. I o a n G. C o m a n , P a t r o l o q i u , II,
Buc u reşti, 1985, p. 33.
12. C a t e h e z e , V, 4, la Pr. prof. Mihail Bulacti, C a n ş l i in t a c r e ş t in ă d u p ă Cuie-
lie zc le St. C hirii ui I e r u s a lim u lu i, Bucurcşti, 1941, p. '211.
 SDRUMĂRI PASTORALE 60

Dumnezeu, ar face ceea ce spune proorocul David : «Văzul-am mai

înainte pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este
ca să nu mă clatin» (Ps. 15, 8) 13.
Rugăciunile rostite de preot, fie cu voce tare fie în taină, sînl
luate de îngeri şi duse înaintea tronului ceresc. Iar îngerii iau ceea
ce se rosteşte cu limba, chiar foarte încet, şi ceea ce se schiţează,
prin gesturi, căci ei nu cunosc gîndurile omului, decît numai Dumne­
zeu şi cel care gîndeşte. Rugăciunile sînt invocări către Dumnezeu-
Tatăl ca să trimită pe Sfîntul Duh şi să prefacă Darurile. Rugăciunile
ţi gesturile sînt scara cea de taină care urcă duhovniceşte la cer pe
credincioşi şi pe preot şi pe care se coboară Sfîntul Duh şi întreaga
dumng^eire peste Sfintele Daruri şi peste credincioşi. Orice lăsare la
o parte a vreunei rugăciuni, orice ciuntire, orice, mutare a rugăciunii
de la rostul ei duc la slăbirea sau chiar nereconstituirea scării şi deci
ia ineficacitatea Sfintei Taine. «Hristos este activ prin mîinile şi prin
limba preotului», zice Nicolae Cabasila K. Nefolosirea limbii şi a mîi-
niior, potrivit rînduielii, diminuează lucrările lui Hristos în Sfîntă Taină.
Spunem acestea pentru că mai sînt unii liturghisitori, care n e ­
glijează să rostească în taină unele din rugăciunile din Liturghier sau
se uită doar cu mintea pesle ele, nepătrunzînd cu inima şi cu ghidul
fiecare silabă sau cuvînt. Alţii citesc marea rugăciune euharistică
pinâ la citirea Apostolului, mai ales Ia Liturghia Sf. Vasile. Cum s-a
spus, în primele veacuri nu se putea întîmpla aşa ceva, căci trebuia
să fie citite tare toate rugăciunile, iar credincioşii observau orice
incăicare a rînduielii.
Cînd candidatul la preoţie primeşte hirotonia, el trebuie să fie
pe deplin conştient că această Taină «il facc pe Hristos trăit prin
preoţi ca subiecte deosebite de credincioşi» ,r\ Este adevărat că ia
Sinodul din Cartagina (anul 411), în prezenţa a 286 episcopi, s-a sta­
bilit că «validitatea Tainelor nu depinde de vrednicia morală a să-
virşitorului, ci de harul cel nevăzut al lui Dumn ezeu » l(i. Dar neres-
pectarea întocmai a rînduielii, nerostirea rugăciunilor şi neîmplini-
rea tuturor actelor rînduite, precum şi lipsa de credinţă şi de evlavie
a lilurghisitorului pot duce la nevaliditatea Tainelor, respectiv a
Sfintei Liturghii. De aceea «slujirea Sfintei Liturghii nu este lăsată la
libera inspiraţie a lilurghisitorului, ci trebuie îndeplinită conform cu
formularele recunoscute oficial de Biserica Ortodoxă» IT. La începutul
veacului al II-lea, Sf. Clement Romanul scria : «Dumnezeu a poruncii
ca proaducerile şi_ slujirile (/.i-toopŢiaî) să se săvlrşeuscă nu la intîm-
plurc şi în neorinduială...» If\ Iar în Epistola către Diognct, tot din

13. R i n d u i e l i mi c i , 21, P.O., 31, col. 11)07 BC.

] 4. E x p lic a r e a S i i n i e i Litu rgh ii, la Pr. prof. tine Branişte, UturgicQ i/K c i a lă ,
But uremii, 1985. p. 2;>3.
I.j. î n d r u m ă r i m i s i o n a r e , B u c u reş ti, 1986, p. j6 6.
16. f Eftimie Luca, SUnfii Păr inii livspre slujirea >/ com portarea preotului, in
î n d r u m ă t o r u l b i s e r i c e s c al E p arh îp i R o m a n u lu i si H uşilor, Ro m an, 1987, p. 48.
17. Liturghierul e x p l i c a t , p. 14R.
!R, P a t r o l o g i a 1, p. 125.
70 BISERICA ORTODOXĂ ROMANA

acele veacuri, era scris : «Harul se dăruieşte celor care caută pe

Hristos, celor care nu st ăr îmă hot ărî ri le cr edi nţ ei şi nu d e pă ş es c h o t a ­
rele păr inţ il or » I!). Despre o astfel de rînduială în slujire face amintire
şi Origen la începutul veacului al ITI-lea : «A ş dori — spunea el —
să respect rînduiala... Dacă nu se ţi ne s e a m a d e acest lucru, adică să
se r e sp e ct e rînduiala, a t u nc i o m u l în zadar a j u n g e e p i sc op s au preot ■
acela nu-i nici episcop, nici preot... Aşadar, să fiţi de părere cu mine,
să ţi neţ i c e le h ot ăr ite de rînduiala Bisericii » 2(l. Sf. Simion al Tesalo-
nicului avertizează : «Cel care nu i ace Siîntci Lit ur ghi e d up ă a ş c ză mî n -
tul Părinţilor î m p o t r i v a sa l u cr ea ză şi v i n o v a t v a li p en t ru Tainel e
lui H r i s t o s » 2I. In «Povăţuirile» de la sfîrşitul fiecărui L it ur ghi er se
atrage atenţia : «Preotul să aibă pregătirea cuvenită şi v oi n ţ a s t ă ­
r ui toare p e n t r u s ăv îr ş ir ea Tainei Trupului şi Sîngelui Domnului, ca
astfel prin l ucrarea cea d u pă tipic a pr eot ul ui , p l ine a şi v i n u l să se
pr ef acă în însuşi Trupul şi Sîngele Domnului» -'-. Textul lasn a se
înţelege că oyice carenţă în credinţă sau necitirea unor rugăciuni
dăunează sfinţirii Tainelor, De aceea, «Povăţuirile» continuă a r e ­
comanda : «In tOd.tă vremea slujirii dumnezeieştii Liturghii, preotul
este dator... să caute cu ochii cei înţelegători spre Stăpînul Hristos.
Căruia îi stă înainte, Căruia îi slujeşte şi al Cărui chip îl poartă.
R ug ă c i u n i l e să Ie ci teas că cu t o a t i cucerni ci a, cu b un a credinţă, cu
dragost e, cu ma re l u a r e - a m i n i e şi în î n tr e g i m e , n el ăs în d n imi c afara,
încredinţat fiind că Dumnezeu primeşte Loate acestea din gur a lui, ca pu
nişte m ărg ă ri tar e» -3. «Din gura lui» înseamnă că toate rugăciunile
trebuie rostite cu gura, cît de încet, dar rostite.
Regulamentul de procedură bisericească, elaborat şi aprobat de
Sfîntul Sinod, consideră neglijarea acestor îndatoriri între «d e l i c t e »,
şi « n e r c s pe ct a re a rit ualul ui prescris, la s ă vî rş ir ea lucrărilor s f i n t e »
(art. 3, lit. c) îl pune alături de sacrilegiu, apostazie etc.
Din aceste considerente, este de datoria fiecărui preot să săvir-
şească Sfînta Liturghie şi toate celelalte Taine şi ierurgii cu ţoală
credinţa, evlavia, conştiinciozitatea, dar şi cu respectarea rînrluielii
prescrise. Astfel, slujirea lor să fie curăţitoare de păcate atît pentru
credincioşi, cît şi pentru ei înşişi, făcîiidu-i sa sporească în fapte bune
şi sfinţindu-i, prin lucrarea ce o savîrşesc în numele Bisericii.
t LUCIAN TOMITANUL
E piscop-Vicur

19. Ib id e m , p. 3-1.1.
20. C o n v o r b i r i cu H e r a i l i d , hi P ărinţi ţ/ S c riito ri B iw r/reţfi. nr. 8, Bucureşti,
1982, p. 3-27.
21. Litu rg ica sp e c ia lă , p. 241.
22. l . i t ur gl i i cr ul , ediţia !(.)7t, p.
23. I b idem , p. 36.1.
I S D R U MĂ R 1 P AS TO R A L E 71

CATEHEZELE BAPTiSMALE
ALE SFÎNTULUI IOAN GURA DE AUR
în timpul celor doisprezece ani de activitate la Antiohia (386—
399), Sfîntul Ioan Gură de Aur îşi asumase oficiul pregătirii catehu-
meniior pentru primirea tainei Botezului. Din amintita perioadă r ă ­
măseseră însă foarte puţine mărturii scrise ale acestei activităţi.
Existau doar două Cutecheses aci illuminandos, în Migne (49, 223—
241)), rostite în postul mare în anul 388 în 1909, A. Papadopoulos-
Kerameus a editat pentru prima oara o serie de patru cateheze bap-
lismale, adresate» candidaţilor ia botez, recurgînd la Codex Mosc/.
216, .sec . X, şi Codex Petcop. 76, sec . X. Prima dintre acestea este
rdei^Ncă cu cea din Migne. Aşadar, cam la atît se reduceau, pînă mi
de mult, manuscrisele conţinînd catehezele rostite de Sfîntul Ioan
Gură de Aur la Antiohia.
Dar cunoaşterea liturghiei baptismale c elebrate în Antiohia acelor
ani a fost simţitor îmbogăţită prin descoperirea făcută de către
Antoine W enger la m-rea Stavronikita din Muntele At hos-.

Istoria descoperirii
în ‘■eplembrie 1955, Aut om e W enger se afla la Athos pentru a
cerceta douăzeci de mînăsliri, toate mai mult sau mai puţin bogate in
manuscrise vechi conţinînd opere ale Sfîntului Ioan Gură de Âur. La
minăstirea Stavronikita, cercetătorul a analizat cu atenţie un codice,
prezentat în catalogul întocmit de Spvridon L.ambros foarte sumar :
fcoa/voij -of) Xpuotia"6[J.cn) rt Tî/.îu'stia 453 file ;
douăzeci şi patru omilii ale lui Ioan Gură de Aur ,- ultima este
1runchiată :i.
Această prezentare foarte sumară a codicelui, contrastîncl evident
cu volumul considerabil al acestuia, l-a determinat pe patrologul fran­
cez să cerceteze cu atenţie sporită impunătorul manuscris,
în această întreprindere s-a folosit, bineînţeles, de repertoriul
alfabetic al incipit-urilor hrisostomice care figurează în volumul 64
d i n Patrologia Graeca. Se cunoaşte, îndeobşte, utilitatea acestui instru­
ment de lucru, care permite aflarea rapidă a unor informaţii privitor
la un text atribuit Sfîntului Ioan Gură de Aur, adică dacă respectiva
lucrare este publicată sau nu, dacă este autentică sau falsă, dacă este
cunoscută sau necunoscută. Meritul întocmirii acestui repertoriu l-a
revenit lui Montfaucon, care nu numai ci a publicat textele cu p a ­
ternitate h r i s o s ţ o m i c ă indiscutabila, ci a şi semnalat sute de texte
'apocrife pe care le-a descoperit în timpul celor treizeci de ani cît a
lucrat la editarea operelor Sfîntului Ioan Gură de Aur,
Astfel, prima omilie a manuscrisului de Ia Stavronikitn avea un
incipif necunoscut, a doua, la fel. Al treilea text era unul rarisim,
I. .lohditnes Qutfstun, P u tr o lo y y , voi. III, Wi'stmlnsliT, p. l.Vi.
, '1. ! biete m.
:î. C a l o lo q u v o i Ih c fire s c fi .Ma/iuvrip<s cm M o u n t Aţinut, i. I, Cumhrirt<|e.
ii!fv>. 75.
72 BISERICA ORTODOXĂ R OMĂ NĂ

cunoscut doar într-o versiune latina veche. De asemenea, incîpit-

urile următoarelor omilii (4—8) erau necunoscute. O lectură rapida
a primei omilii, din cele opt amintite aici, l-a convins pe cercetătorul
A. W en ge r că se află în fata unui text hrisostomic autentic. Totodată
i s-a părut foarte ciudat că acest manuscris de la Stavronikita nu a
atras atenţia celor veniţi la Sfîntul Munte în căutarea unor texte
inedite.
Astfel, nici Dom Baur mare cunoscător al operei hrisostomice,
nici Emmanuel Amand de Mendieta nu semnalează manuscrisul amin­
tit, în relatările făcute cu prilejul călătoriilor lor de documentare la
Athos. O lapidară însemnare aparţinînd monahului Gavriil de la
Stavronikita ar fi putut totuşi indica prezenţa preţioasei serii de cate ­
heze baptismale în codicele 6, căci el scrie : Iwâwoo XpuaoaTojAou, oja!-
Xiat 5.
Codicele 6 de la Stavronikita este alcătuit din trei manuscrisp
legate împreună : primul conţine 41 de cuvîntări ale Sfîntului Ioan
Gură de Aur, al doilea, 3 cuvîntări ale aceluiaşi Sfînt Părinte, iar al
treilea, epistola... Sfîntului Evanghelist Ioan.
La rîndul său, primul volum, sau manuscris, cuprinde u r m ă to a ­
rele părţi : 8 cateheze, o colecţie de 15 omilii şi apoi urmează o altă
serie de 18 omilii, pe diverse teme.
Cu privfre la autenticitatea catehezelor baptismale, atribuite Sfîn-
tului Ioan Gură de Aur, A. Wenger aduce o serie de argumente.
Astfel, el afirmă că «opera Sfmlului Ioan Gură de Aur îşi poartă in
ea însăşi garanţia autenticităţii», căci esle greu să mistifici scrisu!
uriui asemenea Părinte bisericesc care a lăsat asupra operei sale o
amprentă inimitabilă. Principalele caracteristici ale stilului hrisostomic:
sînt bogăţia şi alura concretă a limbii, belşugul de exemple luate
din viaţa politică şi socială a timpului acela, predominanţa considera­
ţiilor morale asupra teologiei speculative, primatul preocupărilor pas­
torale, în sfîrşit, o elocinţă care nu se dezminte niciodată 6-
Alte particularităţi, nu mai puţin convingătoare, demonstrează
coerenţa dintre aceste cateheze baptismale şi celelalte texte scrise
de acest neîntrecut orator al Bisericii. Anumite pasaje mai dificile din
aceste cateheze devin inteligibile prin raportarea lor la alle omilii.
Astfel, în cateheza IV, 24, adresindu-se neofiţilor, Sfîntul Ioan Gură de
Aur spune : «Nu vedeţi oare cum in demnităţile pamînteştj (lumeşti)
cei care fac parte din ceea ce se numeşte Senat sînt opriţi de legile
omeneşti de a face un lucru sau altul, permise cu desăvîrşire celor­
lalţi ?» 7. Din text nu reiese care ar fi aceste îndeletniciri neîngăduite

4. Sairtt J e a n C hrvsoslom c ct se i o u e v ri’s r/(tn.s 'l'hisloirc litteraiţa , Louvain.

1907, p. 86. ^
5. G a v r i il ele ta S t a v r o n i k i t a , ~îp‘(. y.MOtxv; iepac tiu I t i-
upcmv.TiTa, î n r p V f i p t o ? o TI'jXi/xai, 5 (1921), p. 2 6 2 — 263.
6. J e a n Chrysoslome, H u i t c a le c h k s o s b a p l i s m a l e s incclites, introduction, texte
critique, tr aduction et no tes de A n toin e W enger, Paris, 1970, p. 48 (Acesta este
textul bilingv folosit şi în lu crarea de fată, p entru prezen tarea celor opt cateheze
hrisostomice).
7. Ibiclem.
ÎNDRUMĂRI PASTORALE 73

pomeniţilor demnitari. In omilia 56 la Matei aflăm că membrilor m a ­

relui Sfat sau Senatului nu le era permisă, în primul rînd, camăta s.
în sprijinul autenticităţii acestor cateheze baptismale vine şi fi­
nalul fiecăreia clin ele, care este specific Sfîntului Ioan Gură de Aur.
în privinţa locului rostirii catehezelor se pare că acesta a fost
oraşul Antiohia, deşi nici Constantinopolul nu a fost, iniţial, exclus
cu totul. Autorul acestor scrieri relevă în mai multe pasaje că după
botez a săvîrşit unele păcate, îndemnîndu-i pe neofiţi să nu-i urmeze
exemplul, pentru a ajunge ulterior la lacrimi şi pocăinţă amarnică.
M area smerenie care îl duce la aulodefăimare şi tonul familiar folosit
indică mai curîncl pe preotul din Antiohia decît pe episcopul Constan-
tinopolului 9.
Dar în favoarea acestei ipoteze pledează un alt amănunt, şi anume
faplul că în Cateheza a VUI-a, rostită în sîmbătă Paştilor, Sfîntul Ioan
Gură de Aur aminteşte prezenţa celor, veniţi de la ţară (’aito T-?jî
-sfyiotxiSo;) care vorbesc: o altă limbă ll). Or, în jurul Constantinopo-
lului este binecunoscut că se vorbea tot limba greaca. La Antiohia
însă greaca se vorbea cloar în cetate, în timp ce în împrejurimi se
folosea dialectul sirian.
Despre data rostirii acestor cateheze primul lor traducător, A.
Wenger, iuînd în considerare unele rppere cronologice fixate de Dom
Baur 11 şi Montfoucon, crede că poate fi stabilită în preajma anului 390.
înainte de a prezenta conţinutul celor opt cateheze 12 trebuie p r e ­
cizat că traducerea s-a făcut, după curo s-a arătat deja, după codicele
nr. 6 ele la Stavronikita, datînd de la începutul secolului al Xl-lea.

Cuprinsul celor 8 cateheze baptismale

C a t e h e z a I, adresată celor care urmează să lie luminaţi, este
cea mai cuprinzătoare. Cu ea începe seria ele predici destinate cate-
humenilor care se înscriseseră, la începutul postului mare, pentru pri­
mirea botezului în noaptea de Paşti. Sfîntul Ioan Gură de Aur consi­
deră primirea botezului ca pe actul prin care catehumenii se înro­
lează în armata lui Hristos. Acestor «ostaşi» li se expune, mai întîi,
semnificaţia botezului, urmează apoi prezentarea credinţei, iar în final
o exortaţie la practicarea vieţii creştine.
Iniţierea catehumenului este concepută ca instruirea unei logod­
nice spirituale, căci botezul constituie căsătoria, tot duhovnicească,
între suflet şi Hristos. Această viitoare condiţie presupune, pentru
cel ce dorea luminarea baptismala, părăsirea simbolică a ţării sale, a
casei şi părinţilor săi, pentru a se clevola Celui pe care nu-L văzuse
niciodată şi care urma.sa-i fie şi tata,şi mamă şi mire. Această căsă-
3. P. G„ 5H, 556— 557.
0. Joan Chrysostome, Huit catechk&es baplismalcs..., p. 60.
10. C a t e h e z a a V U l - a , 1—6, trad. cil.
11. O p. cit., p. 146.
12. A se vedea şi An toi ne W enger, La t ia d i t io n des o e uv res clc Sa ini J r a n
C hiysastom e,I. C a t e c h b s e s i n e o n nuc s ei hornul i e s peu c tm n u e s , in «Ruvtic des
Etmles Hyzanlines», I I (1956), p. 5 --Î8 .
 74 BISERICA ORTODOXĂ R O MA NĂ

lorie spirituală comportă daruri din partea Mirelui şi un legămînt din

partea miresei.
Darurile erau nepreţuitul sînge vărsat de Hristos pentru răscum­
părarea şi sfinţirea Bisericii, contractul sau legămlntul făcut de mi­
reasă fiind lepădarea de Satana şi unire a cu Hristos.
Aceste realităţi spirituale pot fi percepute însă numai cu ofhii
credinţei care este temeiul evlaviei. Oratorul face, în continuare, o
scurtă expunere a Crezului. Astfel, se relevă că în Simbolul de cre­
dinţă se măr turiseşte credinţa în Dumnezeu-Talal, făcătorul lumii,
jj- şi în Iisus Hristos, fiul Său unic, de o fiinţă ca Tatăl, dar distinct ca
Persoană. Totodată, se mărturiseşte preexistenta Fiului fată de limp şi
întruparea Lui ca om, pentru mîntuirea noastră. De asemenea este
necesară, potrivit formulei baptismale, profesarea credinţei în du m ­
nezeirea Sfîntuîui Duh, Persoană a Sfiniei Treimi, egală cu celelalte
două. Acest Crez este suficient pentru primirea Botezului.
în continuare, sfîntul părinle arată că o credinţă autentică se e x ­
primă prin fapte, astfel incit catehumenul trebuie să se dedice, incn
înainte de primirea botezului, practicării asidue a virtuţilor creştine.
Se cere catehumenilor să se lepede de deşertăciunile lumeşti, să r e ­
nunţe la podoabe, veşminte de mătase şi coliere. Desigur, un indemn
special este adresat femeilor, care, prin grija ex agerată faţă de aspectul
exterior şi mai ales facial, îl insultă pe Creator. Comprehensiv fată de
neputinţele omeneşti, sfîntul părinte recomandă celor mai împătimiţi
ca măcar cind vin la biserică să renunţe la iluzoriile servicii ale ma­
chiajului.
Atît bărbaţilor cit şi femeilor li se cere, în continuare, să evite
practicile superstiţioase — omologate idolatriei — , adevărate capcane
întinse de diavol. Sînt amintite totodată şi alte primejdii care pîndesc
viaţa viitorilor creştini : prestarea de jurăminte, frecventarea hipo­
dromului, a teatrelor, a jocurilor de circ. Respingînd toate aceste ispite,
ci se vor face demni de numele de creştini.
C a t e h e z a a 1 1 - a a fost intitulată: Urmare a instrucţiei date.
celor care urmează să fie iluminaţi şi explicarea ciară a ceea ce se
realizează intr-un mod simbolic şi tipic in dumnezeiescul botez.
Aşadar, se continuă instruirea candidaţilor la botez. Dimensiunile
acestei cateheze sînt mai reduse. Sfîntul Părinte evidenţiază infinita
milă dumnezeiască, rememorînd întreaga istorie sfîntă a mîntuirii n e a ­
mului omenesc. Se relevă că bunătatea divină s-a manifestat chiar in
pedepsirea lui Adam, căci numai lucrînd pămîntul din greu şi-a pulul
da omul seama cît l-a costal neascultarea.
Deci, pedeapsa are un rost providenţial şi educativ. Sfîntul Ioan
Cură de Aur pune în antiteză atitudinea diavolului cu reacţia lui
Dumnezeu în faţa păcatului protopărinţilor : primul făgăduieşte egali­
tatea cu Dumnezeu şi aduce moartea ; Dumnezeu osîndeşte pe Adatn
la moarte, dar prin această moarte îi dăruieşte nemurirea.
Cateheza a Il-a prezintă, de asemenea, un mare interes prin dalele
pe care ni ie oferă asupra riturilor de iniţiere creştină. Este explicat,
mai înlii, ritul exorcizării. Apoi, Sfîntul Ioan Gură de Aur, adresindu-so
ÎNDRUMĂRI pastorale

naşilor viitorilor candidaţi la botez, subliniază îndatoririle care revin

celor ce se fac chezaşi viitorilor creştini. Apoi este amintit ritul lepă­
dării de Satana şi al unirii cu Hristos. In acest context, sfîntul părinte işi
ciminteşte, emoţionat, seara fericită în cursul căreia el însuşi s-a f ă ­
găduit lui Hristos ,:i.
Sînt descrise apoi ungerea dinainte de botez, pe frunte şi pe tot
Irupul, şi ritul botezului propriu-zis, fiind redată totodată şi formula
sacramentală uzitată în Biserica antiohiană. Do asemenea, se arată că
la ieşirea din baptisleriu neofiţii se împărtăşeau cu Trupul şi Sîngele
Domnului. Finalul catehezei îl constituie îndemnul hrisostomic adresai
color ce urmează a fi botezaţi, de a se ruga pentru pacea Bisericii, în­
toarcerea celor ce s-au îndepărtat şi convertirea păcătoşilor.
Cateheza a IlI-a (6[J,iAia /v=y&Eîaa irpoi vs&tpumsTO'K) este,
cloci, o «Omilie adresat :t neofiţilor». Avem în această piesă una diniro
cele mai emoţionante omilii ale sfîntului autor. Textul acesteia a fost
pronunţat chiar în dimineaţa zilei de Paşti, după ceremonialul baptis-
mal. Sfîntul Ioan Gură de Aur îi fericeşte pe cei recent botezaţi şi îi
pregăteşte pentru lupta spirituală în care vor intra de-acum. Dar, în
acest război, Domnul Hristos este cu ei şi în ei, oferindu-Ie nu numai
panoplia necesară, ci şi hrana de viaţă dătătoare, care este Sîngele Său.
Aici, oratorul sfînt aminteşte puterea apotropaică a sîngelui mielului
jertfit în Egipt, sînge care a ţinut la distanţă pe îngerul nimicitor, ară-
tînd că Sîngele lui Hristos va fi incomparabil mai eficace în derularea
vrăjmaşului spiritual. Puterea preţiosului sînge hristic este dovedită
de originea lui. Cînd ostaşul roman a străpuns coasta Domnului, răstig­
nit pe cruce, a ieşit sînge şi apă. Apa este simbolul botezului, iar sîn­
gele, simbolul sfintelor taine. Se face aici o sugestie analogică între
crearea femeii din coasta bărbatului pesle care Creatorul a adus un
somn adine şi constituirea Bisericii din coasta lui Hristos, în timpul
somnului morţii Sale pe cruce. Noii botezaţi trebuie să rămînă credin­
cioşi legămîntului făcut, ferindu-se să recadă în păcat.
C a t e h e z a a I V - a : «Către neofiţi. Despre cuvîntul Aposlo-
hilui : «Dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă».
Trebuie remarcat că această cateheză şi următoarele pină Ia
ci VlII-a nu sînl cateheze baptismale, mistagogice, propriu-zise, deşi
autorul se adreseaza în continuare neofiţilor, dar au in vedere şi pe
ceilalţi membri ai Bisericii creştine K. De fapl toti, afirma Sfîntul loen
Cură de Aur, pot fi numiţi neofiţi dacă şi-au păstrat strălucirea riobin-
dită prin botez.
Scopul catehezelor IV—VIII este iniţierea in viaţa creştina, ev i­
denţierea obligaţiilor morale ce decurg din primirea botezului. Cateheza
de faţă, aşa cum anunţă chiar titlul ei, este un comentariu al unui lexi
pascal prin excelenţă, care era citit Bisericii întregi. Sfîntul Ioan Gură
de Aur, debordînd de sfîntă bucurie, propune neofiţilor exemplul Sfîn-
1ului Pavel, atît de profund schimbat în urma botezului său. Apoi sînt

[3. I n anul 372; <f. Drun C li r. fianr, op. cil., u. I3J.

1-1. V. n o ta 3 la C n l e h c z u a IV-t i, în Irad. cit.
76 BISERICA ORTODOXĂ R O M Â N Ă

prezentate elementele care definesc «viaţa cea nouă». Este, bineînţeles,

vorba de o înnoire a vieţii spirituale, a voinţei, nu a naturii. Se modi­
fica nu puterea raţională, ci se curăţeşte privirea. Neofiţii sînt în­
demnaţi ca, după exemplul demnitarilor care poartă pe piept emblema
imperialii, ferindu-se de tot ce ar putea-o dezonora, la fel şi ei, ca
noi creştini, să evite tot ce ar putea deveni o ofensă pentru Hristos, în
Care ei s-au îmbrăcat. Toată viaţa acestora se cade să fie numai «duh»,
iar ei să se socotească răstigniţi faţă de patimi şi vrednici cetăţeni
ai Ierusalimului ceresc.
C a t e h e z a a V - a : «Pareneză». Despre cumpatarc la băutură
şi mîncare. Către neofiţi.
Este vorba aici de o exortaţie morală. Psiholog de mare fineţe,
Sfîntul Ioan Gură de Aur ştie că asupra credincioşilor planează o mare
primejdie chiar în cursul sărbătorilor pascale, căci unii, mai puţin în­
tăriţi duhovniceşte, pierdeau repede măsura după un post alimentar
mai aspru şi mai îndelungat, cum era postul mare. De aceea, el predică
practicarea unui nou post, spiritual, cerînd abţinere de la păcat şi de
la excesele care conduc la el. Aşadar, se cade ca sufletul creştinului
să vegheze neîncetat asupra cumpătării.
în continuare, este reluată o idee care a mai apărut, anume cit
neofiţii îşi pot păstra calitatea dobîndită prin botez nu două, trei,
sau douăzeci de zile, ci, dacă veghează asupra lor înşişi,* zece, d o u ă ­
zeci sau treizeci de ani L\ Altfel, ei îşi pot pierde noua condiţie spiri­
tuală chiar după o zi, prin săv'îrşirea de păcate. Este amintit cazul lui
Simon Magul care, imediat după botez, a încercat să cumpere de )a
Apostoli harul Duhului Sfînt.
C a t e h e z a a V [ - a este un «Blam adresat celor care au părăsit
Biserica (adunarea) pentru a merge la curse (hipodrom — n.n.) si
teatre» 16. Şi către neofiţi.
Temerile exprimate de Sfîntul Ioan Gură de Aur în cateheza
precedentă nu erau neîntemeiate. Adunarea creştinilor cunoaşte de
acum şi goluri, absenţe. După încheierea postului mare reîncepuseră
cursele de la hipodrom, unii creştini fiind cuprinşi de o adevărată
amnezie, pierzînd amintirea postului, a sărbătorii pascale, a împărtă­
şirii cu Sfintele Taine.
Sfîntul părinte îşi mărturiseşte durerea, descurajarea. Strădania sa
pare irosită prin neglijenţa unora dintre creştini. Cei care s-au făcui
exemple rele pentru fraţii lor în credinţă sînt admonestaţi în termeni
severi. Apoi, Sfîntul Ioan Gură de Aur dezvoltă tema catehezei, pe
care păruse că a uitat-o : «Orice faceţi, faceţi spre slava lui Dumnezeu».
In continuare, se aminteşte celor cu o viaţă creştină mai înde­
lungată că îşi pot redobindi strălucirea conferită de botez, pierdută In
urma săvîrşirii de păcate, prin mărturisire, lacrimi şi pocăirea. Neofiţilor
li se face recomandarea să fie rîvnitori în păstrarea stării dobîndite prin
botez, căci este mai uşoară menţinerea curăţiei prin săvîrşirea de fapte
15. V. ţi O m il i i asu p r a f a p t e l o r A p o s t o li l o r , P.G., 51; 7j.
16. Cf. Omilia a Vff-tr asupra lui h t z ă r , P G „ IR. 1015, 1n 16.
iN F m iM Ă ftl 1’ASTORALE 77

bune, decît redobîndirea ei pe căi pemtenţiale. Penlru ca aceste a d e v ă ­

ruri să fie cît mai bine infuzate în conştiinţele credincioşilor, Biserica
■prelungea propovăduirea lor timp de şapte zile.
^ . C a t e h e z a a V11 - a : «Moaştele sfinţilor martiri ne sînt de
mure folos». Despre dispreţuirea bunurilor acestei lumi şi iubirea b u n u ­
rilor cereşti. Despre rugăciune şi milostenie. Către neofiţi.
Sîiitem în prezenţa unei cateheze rostite într-unul din numeroasele
martyria ale cetăţii. Aşadar, avem aici dova da importanţei pe care o
deţinea cultul martirilor în Biserică, la sfîrşitul secolului al IV-lea. So
presupune, îndeobşte, că această cateheză a fost rostită în vinerea
saptămînii luminate. în Biserica siriană această zi era dedicată, încă
din secolul al IV-lea, amintirii creştinilor martirizaţi în vremea lui
Sapor II. Cum nu se putea suprapune cele brarea martiriului lor cu
rememorarea pătimirii Domnului, în vinerea Patimilor, Biserica siriană
a stabilit ca dată de aducere aminte a morţii lor muceniceşti următoarea
zi de vineri, cea din săptămînă luminată.
Cu vremea această vineri a devenit ziua comemorării tuturor m ar ­
tirilor l7, cateheza de faţă dînd mărturie, indirect, asupra acestui obicei.
Tema 'catehezei este, bineînţeles, pascală : «Căutaţi bunurile de sus,
acolo unde este Hristos, la dreapta lui Dumnezeu». Martirii au dispre­
ţuit torturile pregătite lor de tiran, văzînd cu ochii credinţei pe Hristos,
aşezat la dreapta Tatălui, mai presus de cetele îngereşti.
în această perspectivă, botezul este mijlocul prin care neofitul este
introdus, pe de o parte, într-o stare de martiriu, murind lumii, iar pe
de alta, într-o viaţă nouă, în Hristos. Frumuseţea, luminozitatea acestei
vieţi, este simbolizată de veşmintele albe exterioare. Dacă acestea nu
pot să nu-şi întunece culoarea, cu timpul, pe plan interior trebuie păs­
trată imaculată haina cea nouă şi luminată, primită la botez. Această
lucrare se săvîrşeşte numai prin rugăciunea neîncetată către Dumnezeu
şi prin milostenie, care este însoţitoarea rugăciunii.
In acest context, autorul aminteşte pe sutaşul Corneliu care, prin
rugăciune şi milostenie, a dobîndit harul botezului. Tot sutaşul Corneliu
este recomandat ca model de urmat militarilor, dintre care unii, pre-
textînd condiţia lor specifică, se lăsau mai uşor atraşi în petreceri
indecente, în încălcarea celor învăţate de Biserică. Sfîntul Ioan Gură
de Aur arată că acelaşi personaj poate constitui o pildă demnă de urmai
şi pentru monahii şi clericii Bisericii.
C a t e h e z a a V I 11 - a : «Adresarea de laude şi felicitări celor
veniţi de la ţară». Despre Avraam, iubitor al bunurilor cereşti, pilda
pentru noi toţi, atît de ataşaţi de bunurile acestei lumi. Program de
v i a ţ i creştină. Către neofiţi.
După cum reiese chiar din adresa catehezei, aceasta a fost rostită
în iaţa unor ascultători de ocazie, sosiţi în cetate pentru a reînsufleţi,
prin prezenţa şi participarea lor, strălucirea ceremoniei. După cum
s-a precizat în partea introductivă, aceşti oameni vorbeau altă limbă

17. A. Uaumstark, F e s tb r o v i c r u n d K i r c h e n / a h r d e / S y r i s c h e n .la k o h ite n , Pader-

born. 1910, p. 251—252.
 HiSERICA ORTODOXĂ R O MÂ NĂ

clocit cea greacă, dar, fără îndoială, puteau pricepe îndemnurile şi feli-
. citările adresate lor de Sfîntul Ioan Gură de Aur. Autorul elogiază fru­
museţea vieţii simple de la ţară, în descrierea aceasta simţindu-se nos­
talgia anilor de viaţă monastică, petrecuţi în munţii dimprejuru!
Anliohiei.
Tema dezvoltată este : Avraam lfi şi drepţii Vechiului Testament
au primit făgăduinţa celor trecătoare şi au aspirat către bunurile veş­
nice. Noi, dimpotrivă, primim de la Dumnezeu făgăduinţa bunurilor
nepieritoare, dar ne grăbim spre bunurile trecătoare. Aici se face o
magistrală comparaţie între valoarea bunurilor cereşti şi insignifianţa
celor lumeşti.
In încheiere, se dau ultimele sfaturi neofiţilor şi chiar Ii se schiţeaza
nu program de viaţă creştină. Astfel, ei trebuie să meargă la biserici
dis-do-dimineaţă, înainte de a începe munca, şi trebuie să revină aici,
seara, pentru a-şi cerceta conştiinţa in faţa lui Dumnezeu şi a cere
iertarea păcatelor săvîrşite. Totodată, creştinii sînt datori să nu se
lase absorbiţi de grijile vieţii fnaleriale, să nu-şi părăsească adunarea
şi să-şi păstreze, cu sfinţenie, curăţia primită prin botez.

Concluzii
Cele opt cateheze baptismale descoperite la mînăstirea atonită
Stavronikita şi traduse de Antoine W en ger reprezintă, desigur, o parte
infimă clin opera literară a Sfîntului Ioan Gură de Aur, cuprinsă în nu
mai puţin de optsprezece volume din Patrologia greacă. în decursul
timpului s-a încercat amplificarea acestor volume, cîleodată chiar prin
prelinse descoperiri de manuscrise care s-au dovedit însă nedemne de
marele Părinte ale Bisericii. în acest context, catehezele de ia Stavro­
nikita sînt contribuţia cea mai însemnată la eforturile de reconstituire
a operei Sfîntului Ioan Gură de Aur, de la ediţia redactată de Moni-
faucon, acum mai bine de două secole.
Valoarea acestor cateheze nu rezidă numai în noutatea lor, ci
mai ales în conţinutul lor. Astăzi, cînd Bisericile creştine devin lot mai
conştiente de covîrşitoarea însemnătate a tezaurului liturgic al Răsă­
ritului ortodox, cunoaşterea liturghiei baptismale şi a iniţierii creştine,
prin mijlocirea acestor scrieri hrisostomice, suscită un explicabil şi
major interes. Catehezele baptismale ale Sfîntului Ioan Gură de Aur
se constituie inlr-o substanţială contribuţie la o teologie a botezului
şi o pastorală a liturghiei p a s c a l e 10.
Pr. flrrl. ADRIAN DIACOMJ

18. A se vedea şi Omilia HO ia Facere, P.G,, a3, 282—292.

19. Jean .Chrvsostom o, Huit vatech^ses baptismates..., introd. de A. Wenger,
p. 103.
IX UHUMĂRI PASTORAL}-: 79

OMENIA,
- hORMA DE VIEŢUIRE PAŞNICA
ŞI DE PROSPERITATE

1. Num ele şi mutiplele ei forme de m anifestare

C uvîntul omenie vine de la latinescul «homo», «humanilas» şi
r a r e este [odrte vechi. El are multe taine şi este intraductibil ca şi
cuvîntul «dor» şi nu-i poţi pune în lumină toate semnificaţiile (I.P.S.
Mitr. Nicolae al Banatului, Îndrumător bisericesc, 1980, p. 53), toate
inţelesurile, tot conţinutul lui, fiind foarte bogat ; nu pot fi puse în
lumină pentru că el «nu are o singură trăsătură, ci un complex de
calităţi alese» (Mic Dicţionar enciclopedic, Buc., 1972, p. 653). Cînd
spunem omenie înţelegem : bunătate, cinste, ospitalitate, milă, com ­
pătimire, încurajare, ajutor m aterial şi spiritual, iubire, iar omul de
om enie înseam nă că are aceste înalte calităţi, este «bun, cunisc-cade,
< instil, omenos, ospitalier, binevoitor» (Ibidem), şi în care toţi au in-
viedere, cuvintele lui fiind cuvinte de g reu ta te şi girate de un suflel
nobil ,• şi toţi îl cinstesc, îl caută, îl doresc, îl aşteaptă, îl ajută în nevoi
şi, de se întîmplă să se îm bolnăvească, cei c e -1 cunosc şi s-au bucurai
de măreţia sufletului lui, care a fost pentru ei ca un far de lumină,
se întristează. Iar de se întîmplă să moară, toţi sînt cuprinşi de mare
jale şi-i ţes giulgiu de lacrimi multe şi amare.
Omenia, fiind aureolată cu atil.ea podoabe de virtuţi, leagă pe o a ­
meni ca o forţa invizibilă, indestructibilă, ca un lanţ de aur, şi ea
esle o condiţie ca oamenii să poată trăi împreună, laolaltă, pe pămînl,
in societate, în colectivitate, să se cunoască, să se înţeleag'i şi să se
ajute, o formă de convieţuire paşnică şi prosperă. Om enia este, cum
am arătat, nota dom inantă a omului bun, înzestrat cu calităţile am in ­
tite, iar neomenia, a omului rău, deci două categorii de o a m e n i: buni
oinenoşi şi rai, neomenoşi.

2. Răsplata om eniei şl pedeapsa neomeniei date de Domnul

M întuitorul fisus Hristos, în ziua Judecăţii din urmă, va judeca
lumea după aceste două criterii : oameni buni şi omenoşi, care an
înţeles corect rostul vieţii şi au aju ta t pe semenii lor, în nevoi, în s ă ­
răcie, boli etc:., au şters lacrimi, au adus lumină şi bucurie, au sporit
şi întărit coeziunea socială, i-au ajutat şi cu fapta şi cu cuvîntul,
sfătuindu-i la bine, socotindu-i fraţii lor, m ădulare ale aceluiaşi trup,
bineştiind că atunci cînd suferă un m ădular, toate celelalte suTeră
îm preună cu el. Tot aşa şi cinci suferă un semen, un om, suferă sau
trebuie să sufere tot colectivul, toţi ceilalţi. A cestora Domnul le va
zice : «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi îm părăţia cea
gătită vouă de la întem eierea lumii. Că flămind am fost şi Mi-aţi dat
să mănînc ? însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau ; străin am fost şi M-aţi
primit ; gol am fost şi M -aţi îmbrăcat ; bolnav am fost şi M-aţi c e r­
cetai în temniţă am fost şi aţi venit la Mine» (Matei 25, 34—36) ;
cită bucurie au avut» şi au cei omenoşi, care primesc o astfel de
80 BISERICA O R i O D O X A R O MA NĂ

slavă veşnică, de-a dreapta Fiului lui Dumnezeu, in cer, cu toţi sfinţii !
Iar oamenii răi şi neomenoşi n-au înţeles şi nu înţeleg sensul vieţii
de pe păm înt şi trăiesc numai pentru ei, ca şi bogatul nem ilostiv din
S finţi Evanghelie, fiind egoişti, zgîrciţi, împietriţi şi fără milă. Ei
şi-au irosit zadarnic viaţa, n-au adus lumină in jurul lor, căldură,
bunătate, jerlfelnicie, opere de binefacere1, n-au aju ta t pe semeni în
necazuri, in boli şi de aceea, Domnul privind la ei cu mînie le va zice :
«Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic... Căci flă
mînd am fost şi nu M i-aţi dat să rminînc ; însetat am fost şi nu Mi-aţi
dat să beau...» (Matei 25, 41).
Cum vedem, prin omenie, prin iubirea şi a ju to ra re a semenului do-
bîndim cerul, iar prin neom enie îl pierdem. Se înţelege că noi, a u ­
zind această hotărire categorică a M arelui Judecător, vom căuta
totdeauna să fim omenoşi, pentru a fi cu Domnul Iisus Hristos şi
vom face din omenie pavăză tare, ancoră şi pîrghie de viaţă, cheie
de boltă a vieţii noastre, salba de diam ante, pe care s-o purtăm , nu
în jurul gîtului nostru, ci încingîndu-ne sufletul şi toată viaţa cu ea,
şi pe care să n-o privim ca pe un cuvînt frumos, ca o noţiune, ori
concept, ci s-o facem lucrătoare, s-o punem în practică. întrucît «pomul
bun după roade se cunoaşte», s-o facem să crească şi în intensitate, um-
piîndu-ne sufletul, şi în lărgime, în sfere din ce în ce mai largi, ca
undele pe luciul unei ape, care se întind şi cuprind toată suprafaţa
lacului. In temeiul omeniei, care trebuie să se întindă cît mai mult,
trebuie să iubim şi pe cel străin şi pe duşmani. Exem ple în acest sens
avem foarte m ulte la sfinţi şi la creştinii cei adevăraţi. Iar de n e o m e ­
nie, lipsa de iubire a omului, care înseam nă ura, răutate să fugim,
că dacă nu fugim şi n-o părăsim şi dacă sîntem cuprinşi de ea, pier­
dem şi stima oamenilor şi iubirea lui Dumnezeu şi a sfinţilor Săi.

3. Un exemplu clasic de neomenie, dat de Sfînta Evanghelie

Acest exemplu negativ de neom enie îl găsim în purtarea gada-
renilor celor de demult, care au alungat nu numai pe M întuitorul din
hotarele lor, ci au urît şi dispreţuit şi pe sem enul ior de sînge şi de
credinţă, care fusese vindecat de m arele doctor Iisus Hristos. Aceştia,
în orbirea lor provocată de setea de avere, punînd în balanţă valoarea
u n u i’ om şi cîştigul lor de pe urm a vînzării porcilor, îl găseau mai de
preţ pe ultimul, adică banii, averea, cîştigul. Pentru ei, omul nu are
nici o valoare.
Dar în definitiv ce erau aceste averi de care ei îşi lipesc sufletul
şi urăsc şi pe Dumnezeu, în persoana lui Mesia, şi pe sem enul lor ?
O are nu despre ele a spus M întuitorul în Evanghelia Sa «molia şi rugina
le strică şi furii le sapă şi le fură» (Matei 6, 19) ? Insă ei, desfiguraţi,
întunecaţi de patima averii socoteau cele trecătoare mai de preţ decît
cele cu valoare mare, cele veşnice, şi fug şi de lumina adusă de
Domnul în părţile lor, şi de vindecare, că şi ei era u bolnavi, era u în ­
drăciţi de păcatele lor cele m ulte şi de neomenie, şi preferă să rămînă
cu averile lor, cu ura de semeni, cu egoismul lor şi cu împietrirea
inimii lor. Lucru g r e ş i t !
ÎNDRUMĂRI PASTORALE 8I
Noi însăm i iubim pe M întuitorul şi voim să fim cu El şi zicem
cu Luca şi cu Cleopa pe drum ul Emausului : «Doamne, rămîi cu noi»
(Luca 24, 29), rămîi şi ne ajută, rămii şi ne sfinţeşte prin prezenţa Ta.
prin Sfintele Taine şi ierurgii, rămîi şi ne în vaţă cum să facem voia
Ta, chiar cînd timpul vieţii no a stre «este către seară şi s-a plecat ziua»,

cînd sîntem bătrîni. Să ştim apoi că cine pierde omenia, cum au p ie r ­

dut-o gadarenii, pierde şi chipul lui Dumnezeu din suflet, că nu poate
răm îne în cineva chipul lui Dumnezeu de nu are în el omenie, iubire
de om, iubire de semeni. Şi chiar dacă nu se pierde definitiv chipul
lui Dumnezeu în el, că nici nu se poate acest lucru, dar se întunecă
aşa de tare, că aproape nu se mai cunoaşte, ca o icoană acoperită de
praf şi de fuin gros. însă putem să-l redobîndim prin omenie.

4. Cerinţele omeniei
Să ajutăm pe cineva, fără să ştim cine este, fără interes sau aş-
teptînd vreo recom pensă ! Om enia ne învaţă să nu facem rău cuiva,
în chip sadic, din plăcerea de a ne distra cu suferinţa lui, de a ne
bucura c ă -1 vedem fiămînd, gol, bolnav etc., cum a făcut bogatul din
Evanghelie, care se bucura mult de suferinţele lui Lazăr cel sărac
şi plin de răni şi n u -1 durea suferinţa lui ; sau ca judecătorul n e ­
drept, tot din Sfîntă Evanghelie, care gusta cu m are plăcere din cupa
suferinţelor acelei v ă d u v e sărace şi nedreptăţite, pentru că numai
diavolul se bucură de răul pe care-1 face oamenilor. Un proverb r o ­
m ânesc spune : «Cc ţie nu-ţi place/ altuia nu face», iar M întuitorul
scoate în lumină şi mai mult acest lucru cînd zice : «Toate cile voiţi
să vă facă vouă oamenii, asem enea şi voi faceţi lor» (Matei 7, 12). De
altfel omul plin de om enie nici nu poate fi fericit, cînd alţi fraţi ai
lui sînt nefericiţi, lipsiţi şi bolnavi, ori flămînzi, deo a re c e bucuria
lor e bucuria lui şi invers.
Om enia este legată de iubire, se confundă cu ea uneori, şi nici
nu poate exista om enie fără iubire, om enie în a d evăratul înţeles al
cuvîntului. Dumnezeu este plinitlatea om eniei pentru că este iubire
desăvîrşită. Prin om enie se redescoperă nu num ai chipul lui D um ne­
zeu în noi, cum am a ră ta t mai sus, ci şi v irtu te a sfinţeniei. P entru că
nu există şi nu a ex ista t v reu n sfînt egoist şi care să nu iubească pe
oameni, pentru că atît sfinţenia cit şi m întuirea stau pe cele două
coordonate : iubirea de Dumnezeu şi iubirea omului, a oamenilor. Şi
num ai atunci vom auzi glasul Domnului care bate la uşa sufletului
nostru (Apoc. 3, 20), cînd vom iubi, cu adevărat, pe semenii noştri.
Şi nu num ai că nu există un sfînt egoist, urîtor de oameni, neome-
nos, ci «sfîntul trăieşte în gradul cel mai înalt um an ita te a sa. Dar
această u m an itate a sfîntului o trăieşte şi cel care se bucura de p a r ­
ticiparea sfîntului la durerile şi problem ele sale» (Pr. Prof. D. Stăniloae,
Teologia dogmatică ortodoxă, voi. I, Buc., 1978, p. 264). Deci un
du-te, vino, între sufletul sfîntului, plin de om enie şi al primitorului,
care prim eşte aceste fapte ale bunătăţii lui, precum şi între ei, cu
v rem ea are loc o unitate sufletească : mulţi au v e n it la H ristos văzînd
bunătăţile sfinţilor, ale creştinilor, faptele lor de milostenie.
B O. R — 6
82 ' BISERICA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

Sfîntul fiind dăruit lui Dumnezeu şi comunicînd «cu toţi oamenii

într-un mod eliberat de orice gînd şi interes ascuns, restaurează în
mod deplin um an ita te a sa» (Ibidem, p. 269), o exteriorizează prin
b unătate, curăţenie, iubire de semeni, sensibilitate la nevoile lor.
N evoile lor fiind mai presus de ale sale. «Din el iradiază continuu
un duh de dăruire, de jertfeinicie faţă de toţi, fără nici o grijă de
sine. El e mielul n e v inovat gata de jertfire conştientă de sine şi zidul
neclintit care oferă un sprijin neînşelător» (Ibidem). Cîtă dăruire,
cît altruism şi jertfire de sine ! Nu egoism deci, ci altruism. Nu n e ­
omenie, ci omenie. Şi să nu zicem că el a fost sfînt şi a făcut aceste
fapte mari. Şi noi putem să fim sfinţi. Domnul zice : «Fiţi sfinţi, că şi
Eu, Domnul Dum nezeul vostru, sînt sfînt» (Lev. 19, 2). Prin urm are
fiţi desăvîrşiţi, fiţi curaţi, plini de iubire faţă de oameni, fiţi plini de
omenie, fiţi pentru ei ca un Dumnezeu, cum spune şi Sfîntul Vasile
cel M are, că Dumnezeu Cel A totputernic este bun şi «face să răsară
soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trim ite ploaie şi peste cei
drepţi şi peste cei nedrepţi» (Matei 5, 45). Fii om cum v re a Ziditorul
tău. «Fii om, aşa cum te-a făcut, te-a rînduit Dum nezeu şi aşa cum
v re a El să fii» (Pr. Prof. C orneliu Sîrbu, Omenia, comoară nepieritoare,
Sibiu, 1976, p. 129), fii deplin d upă sta tu ra Bărbatului desăvîrşit, care
e ste M întuitorul şi «Care este nu num ai Dum nezeu în chip omenesc,
ci şi om în chip dum nezeiesc» (Ibidem, p. 132) şi Care cheam ă «pe
toţi oamenii la dem n ita te a lor umană» (G undiaev N., după Pr. Prof.
Corneliu Sîrbu, op. cit., p. 132), şi prin C are omul a fost restaurat, r e ­
făcut în m ăreţia sa, aşa cum a ieşit din m îna C reatorului său.
în continuare, vom scoate în lumină pagini de omenie, sau icoane
de om enie din V echiul Testam ent, ca : Iosif cel preafrum os şi curat
care-şi iartă fraţii, îi iubeşte şi a ju tă ; Estera şi Iudita care salvează
poporul iudeu de la pieire şi-l aju tă ,• proorocii m ari Isaia, Ieremia,
ori Ilie şi Elisei, care aju tă poporul şi se sacrifică pentru el de multe
ori, lucru ce a ra tă om enia lor. în să cea mai strălucitoare icoană de
om enie ne -a lăsat-o Domnul Iisus, Care aşa de m ult a iubit lumea, că
a m urit pe cruce pe n tru ea, pe n tru toţi oamenii şi ne -a dat ca un te s ­
tam ent veşnic viu şi pilda Sam arineanului milostiv, în întregim e plină de
omenie. Să insistăm puţin asupra acestei parabole. îi cunoaştem co n ­
ţinutul, dar pe fiecare din noi ne im presionează spiritul de jertfă al
acestui sa m arinean milostiv, care num ai din iubire de om a lăsat orice
interes personal şi s-a jertfit pentru el, pe n tru acest om necunoscut ,■
pu tea şi el, în acest loc pustiu şi b în tu it de tîlhari, să fie om orît şi
p rădat din pricină că -1 a ju ta pe cel căzut între răufăcători.
Da, ne im presionează p u rta re a om enească a acestui sam arinean
milostiv, însă nu-i destul, ci tre b u ie să facem şi noi la fel cu semenul
căzut în nevoi, şi aceste nevoi, în v ia ţa de toate zilele, sînt multiple
şi variate.
Pagini sau icoane de om enie găsim destule şi la poporul român,
care este cununa nobleţei lui m oştenită din moşi străm oşi creştini
ortodocşi şi care om enie este cea mai autentică. De m ulte ori casa lui
cu ferestre şi uşi deschise şi b ă tu te de soare a primit, ca şi casa patriar-
ÎNDRUMĂRI PASTORALE 83
i.

hului A v ra a m la stejarul din M amvri, mulţi drum eţi flămînzi, însetaţi,

străini şi chiar bolnavi şi i-a ospătat şi om enit că se mirau şi ei de
inima bună a acestor gazde iubitoare şi jertfelnice. Şi lucrul acesta
l-a făcut şi-l face poporul nostru în to t timpul, dar mai ales la m arile
sărbători : N a ştere a Domnului, A nul Nou, în v ie rea Domnului etc.
In decursul vrem urilor, deşi a fost uneori lovit, prădat, ned re p ­
tăţit, robit chiar, dar avînd inimă mare, largă, om enoasă, prea ome-
noasă, a uitat, a iertat şi a iubit. N u a aplicat niciodată legea ta lio ­
nului : ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte, p e ntru că etica ro m â ­
nească are rezonanţă adîncă cu în v ă ţă tu ra creştină, care spune : să
iertăm şi să iubim şi pe cei ce ne fac rău.
O pagină de om enie a poporului nostru o desprindem dintr-o
operă a lui Gala Galaction, Papucii iui Mahmud, Buc., 1965, p. 141— 142.
Redăm textual : «Au intrat în tîrg ostaşii lui Osman» — e v o rb a de o ra ­
şul A lexandria şi de în toarcerea oştilor rom âneşti după luptele în cu n u ­
nate de biruinţă de la 1877 cu mulţi prizonieri turci — «cu mîinile în ­
gh e ţa te şi bă g a te în mînecile zăbunului, cu capul învelit în cealmale
m urdare, cu spinarea încovoiată, cu picioarele grele ca nişte butuci»
Ostaşii rom âni le aduc de îm brăcăm inte : «albituri, zăbunuri vechi,
iminei purtaţi, scurteici... Tot aşa, şi de-ale mîncării. Fiecare gospodină,
fiecare m am ă cu feciori, fiecare vsduvă, fiecare bunică... aduse ce putu :
o azima, o bucată de brînză, un ou, o oală cu lapte, ori m ăcar o p e ­
reche de covrigi».
IVlai adăugăm o întîm plare din dom eniul muzical, care a ra tă iarăşi
din plin omenia poporului nostru. Este v orba de genialul muzician
G eorge Enescu, care, copil fiind, a dat m ulte concerte p e n tru a ju to ­
rare a celor săraci : bolnavi, descurajaţi, singuri, ori copii orfani :
între cele două războaie a dat concerte num eroase, în diferite oraşe
ale ţării, to t p entru ajutorul celor în nevoi. A cîntat şi prin spitale,
pentru orbi şi marii mutilaţi de război, atît rom âni cît şi francezi
şi germani.
Ştiind acum că omenia este omul în care se în tre v ed e chipul
lui Dumnezeu, icoana Lui, ştiind acum că om enia ne face să fim de toţi
iubiţi şi căutaţi, că om enia este căldură, unire, solidaritate, spirit de
jertfă, armonie, colaborare, regăsirea oam enilor ca fraţi şi fii ai ace­
luiaşi Părinte ceresc, ştiind că om enia este pace, progres, fericire şi
optimism şi îndeplinirea poruncii d i v i n e : rea c tualizarea Sam arinea-
nului milostiv «M ergi şi fă şi tu asem enea» şi criteriul de răsplătire
d e către M întuitorul, în ziua judecăţii celei din urm ă şi a şederii de-a
d reapta Lui, să căutăm să ne însuşim v irtu te a omeniei şi m ereu s-o
facem să crească şi să sporească şi individual, cît şi colectiv, şi atunci
faţa lumii se v a schimba, v a fi alta, o om enire mai bună şi mai fericită.
Şi mai ştiind că opusul om eniei este neom enia s-o detestăm mereu,
s-o înlăturăm, p e ntru că înseam nă : ură, dezbinare, egoism, regres, n efe­
ricire, cît şi pierd e re a îm părăţiei c e r e ş t i ,• că cei neom enoşi n e în d e ­
plinind cele şase porunci ale omeniei, cerute de Domnul, în acea mare
zi nu vor fi cu El, în cer. Amin.
Protos. Prof. onorar IOASAF GANEA
din T R s c y m Bisemcii si pa tria

MÎNĂSTIRI DIN CARPATI — VECHI CENTRE ORTODOXE

DE SPIRITUALITATE ŞI CULTURA ROMÂNEASCA

PRELIMINARII

Procesul specific de stru c tu ra re şi evoluţie a faptelor de cultură

în cadrul istoric al faptelor de viaţă socială a unui popor determ ină
în chip firesc, legic şi legitim, caracterul instituţiilor şi al aşezăm in­
telor de cultură. A cest fenom en de determ inare priveşte complexul
de m anifestări spirituale repre z en ta tiv e pentru un m om ent istoric,
pentru o epocă, în ultim ă instanţă pe n tru cultura unui popor în a n ­
samblul ei, în u n itatea şi în d iv ersita te a ei.
Pentru spiritualitatea rom ânească, cu deosebire pentru cultura
tradiţională rom ânească, m inăstirile din Carpaţi — pe am bele v e rsante
ale lanţului oriental, ale celui m eridional şi din cununa «ţării de piatră»
a A pusenilor — constituie un punct de referinţă major, ţinînd seam a
cu deosebire de faptul că, secole la rînd, cultura rom ânească s-a n u ­
trit din viaţa religioasă a p aru tă din prim ele secole şi care a cunos­
cut perioade ample de înflorire, prom ovînd idei generoase şi întreţi-
nînd flacăra patriotism ului, reprezentînd un factor esenţial în pă s­
tra rea coeziunii şi unităţii naţionale. M inăstirile carpatine rom âneşti
s-au afirmat ca centre de în tă rire şi răspîndire a tradiţiei culturale n a ­
ţionale.
Nu vom întreprinde acum o descriere în detaliu a acestor n um e­
roase aşezăm inte de v ieţuire şi cugetare ortodoxă, dar vom căuta să
reliefăm contribuţia unora dintre ele — a celor mai im portante —
la edificarea spiritualităţii româneşti.
1. — M inăstirile româneşti, cele mai m ulte adăpostite în zonele
m ontane şi submontane, s-au rem arcat prin intensă trăire spirituală,
religioasă, prin viaţă culturală bogată, în acelaşi timp prin afirmarea
puternică a specificului popular rom ânesc din zonele geografice res­
pective. N e referim la faptul că în atm osfera spirituală caracteristica
m înăstirilor rom âneşti s-a afirmat şi s-a cultivat specificul românesc
DIN TRECUTUL BISERICII ŞI PATRIEI NOASTRE 85

loca!, atît în ceea ce priveşte arhitectura, pictura, cît şi în păstrarea

tradiţiilor referitoare la datini şi obiceiuri, la îndeletnicirile specifice,
la portul popular ţărănesc. Astfel, ţesăturile, veşmintele, obiectele de
cult, sculpturile în lemn, troiţele, porţile de intrare in incintele mi-
năstirilor, uneltele tradiţionale pentru m unca de obşte a m onahilor
dovedesc cu prisosinţă bogăţia şi v ig o are a artei n oastre populare, p ă s ­
trată cu sfinţenie, de-a lungul timpului, de la o generaţie la alta dc
monahi, m înăstirea însem nind astfel o a d e v ăra tă «şcoală» de cultură
şi de tradiţie românească.
O însem nătate şi o im portanţă deosebită a fost acordată in mînăs-
tirile româneşti m anuscriselor, copiilor-m anuscrise şi cărţilor tipărite
— adesea acestea fiind im prim ate în tipografii m înăstireşti. A tît m a ­
nuscrisele şi copiile-nianuscrise cît şi c a rtea tipărită au fost difuzate
în cercuri tot mai largi, au contribuit în cea mai m are m ăsură, secol?
la rînd, la răspîndirea în văţăturii de carie, cu deosebire în mediul
sătesc, adeverind, prin conţinutul lor şi prin elem entele de realizare,
aceleaşi surse autentice, în v ă ţă tu ra de credinţă a sfintei n oastre Bise­
rici O rtodoxe purtînd am prenta specificului românesc.
A ceste m anifestări de v ia ţă spirituală şi de cultură monastică,
<ivînd certe atribute instructive şi educative, au contribuit la p ă s tra ­
rea şi cultivarea unor valoroase şi durabile tradiţii care au lăsat urme
statornice în viaţa poporului nostru.
Se poate vorbi, cu îndreptăţire, despre o geografie spirituală, re ­
ligioasă şi culturală caracteristică, purtînd trăsături specifice, princi­
palele focare de v iaţă intens spirituală aflîndu-se în zonele centrale
ale p m întului românesc, în munţii Carpaţi şi în plaiurile submontane,
de unde au iradiat în zonele mai depărtate.
2. — în tre ag a viaţă a poporului rom ân este strîns legată de n u n ţii
Carpaţi, în jurul lor a avut loc procesul de structură şi sinteză etnico-
iingvistică daco-rom ană şi procesul istoric al structurilor sale social-
economice şi politice.
Carpaţii au fost, pentru poporul nostru, de-a lungul istoriei sale,
adăpost, siguranţă şi tihnă în faţa valurilor m igratoare, care au găsii
o stavilă puternică în stîncile lor şi în potecile lor abrupte. Singurii
care le-au cunoscut căile tainice de acces, pe văile rîurilor înguste
şi repezi sau pe culmi, pînă la desişul ocrotitor al codrilor seculari,
au fost oamenii acestor locuri, «aflaţi la răspîntia tu tu ro r relelor». Din
aceste v e tre m ontane s-au rev ă rsat apoi spre şesuri în perioadele de
răgaz din p a rte a m igratorilor şi a popoarelor ce v e n e a u să-i cotro­
pească, reîntorcîndu-se m ereu în aceleaşi adăposturi ale m untelui atunci
cînd restriştile, prea dese, îi sileau să se retragă din calea urgiei.
Carpaţii au constituit, secole de-a rîndul, pu n tea de leg ă tu ră a
celor trei ţări româneşti, îndeplinind un rol foarte im portant strategic
şi politic. Rolul strategic şi politic a fost îndeplinit de cetăţile în tă ­
rite ale Carpaţilor şi ale zonei subcarpatice, la care s-a adăugat, de
timpuriu, şi rolul spiritual şi cultural al m înastirilor unde s-au scris
primele n oastre letopiseţe şi primele opere ale literaturii noastre reli­
gioase, prim ele cărţi româneşti. T o a te 1 aceste considerente, la care se
86 BISERICA ORTODOXA R O M A N A

ad augă rolul econom ic al munţilor Carpaţi, fac din ţa r a noastră un

stat carpatic, dînd o fizionomie specifică întregului spaţiu geografic
românesc.
Oricine îşi poartă paşii pe potecile de munte, ca şi pe actualele
drum uri m odernizate, spre v reu n a din vechile noastre m înăstiri, ră-
mîne încîntat de poezia naturii înconjurătoare, predispunînd la ru g ă ­
ciune, la m editaţie asupra atotputerniciei lui Dumnezeu.
In trecut, m onahii din m înăstirile aflate p e plaiurile carpatine au
reprezentat, in peisajul spiritualităţii româneşti, un factor activ în p r o ­
m ovarea ideilor um aniste, d e cultură, progres şi bună convieţuire,
idei însuşite în tinda m înăstirilor şi bisericilor, la şcoala naturii, în
mijlocul sau în prea jm a munţilor.
V orbind despre rolul complex al m unţilor Carpaţi în viaţa p opo­
rului rom ân încă din străvechi timpuri, cercetătorii problem ei observă
că la strămoşii noştri daci s-a rem arcat situarea cetăţilor şi a san ctu a­
relor pe înălţimi şi, desigur, în acele locuri se desfăşurau, «la anumite
term ene, serbările rituale» i, rem arcă ce se poate exemplifica prin
«sanctuarul solar» de la G rădiştea M uncelului, plasat la o altitudine
de 1200 metri» 2.
Gh. Asachi vorb ea despre o mitologie rom ânească avînd ca centru
m untele Pion (Ceahlăul), după cum m untele K ogayon din izvoarele
greceşti ar fi putut fi locul de închinare preferat al dacilor. Astfel
de «munţi sfinţi» se întîlnesc Ia num eroase popoare, în primul rînd la
vechii greci, încă din civilizaţia cretană şi apoi în cea a Olimpului.
Pe un astfel de fundal s-a grefat şi s-a îmbogăţit, la timpul cuvenit,
principiul şi practica creştină. Vorbind femeii sam arinence, Domnul
Iisus H ristos spunea că adevăraţii închinători către Dum nezeu cel în
Treime slăvit se vor închina «în duh şi în adevăr» în tot locul, pe toţi
munţii din lume, nu num ai «pe m untele acesta» din apropierea Siha-
rului, sau num ai pe m untele Sionului de la Ierusalim 3.
Aşezăm intele m onahale ortodoxe s-au zidit adesea pe temeliile
sanctuarelor dacice din Carpaţi, continuînd acea parte a culturii d a c o ­
române, strărom âne, care m ărturiseşte vechim ea şi specificul etno-
lingvistic al poporului nostru. M înăstirile rom âneşti din um bra C a r­
paţilor au îndeplinit, în decursul vremii, în linişte şi smerenie, o dublă
m isiune : au v e g h e a t duhovniceşte în perm a n en ţă Ia izbăvirea sufle­
tea sc ă a poporului îndelungă vrem e oprimat, dar i-au desţelenit şi
mintea, p o v ăţuindu-1, în v ă ţm d u -1 să iubească păm întul strămoşesc,
să a p ere O rtodoxia credinţei şi limba rom ânească. Datina s-a păstrat
pînă astăzi cu sfinţenie în m înăstirile clin Carpaţi şi a fost totdeauna
suportul perm anenţei istorice a românilor.
3. — M enţionăm cîteva dintre mîrtăstirile noastre din Carpaţi
cu faimă deosebită ca centre vechi ortodoxe de spiritualitate şi cultură
rom ânească. A cestea, prin a c tiv ita te a şi prestigiul lor, au exercitat
o puternică influenţă asupra poporului rom ân din to ate regiunile ţării.
1. L. Apolzan, Car palii, tezaur de istorie, Bucureşti, 1987, p. 125.
2. Dinu Antonescu, Sanctuarul circular complex geto-dac, in «Studii şi cercetări
de istorie veche şi arheologie», tom. 31. 1980, nr. 4, p. 501.
3. Ioan IV, 21—24.
DIN TRECUTUL BISERICII ŞI PATRIEI NOASTRE 87

Unul dintre aceste aşezăm inte este m înăstirea Tismana, aşezată pc

«vîrful unei stînci..., pe torentul Gurniei, repezit de sus, de sub talpa
mînăstirii» — cum o descrie unul dintre clasicii literaturii române
M înăstirea Tismana a fost ctitorită în a doua ju m ă ta te a secolului al
XlV-lea, de cuviosul Nicodim cei Sfinţit, cu ajutorul voievozilor
Radu I şi Dan I, mai tîrziu refăcută de Radu cel M are şi de N eagoe
Basarab. Nicodim cel Sfinţit este un m are trăitor al credinţei şi o rg a ­
nizator al vieţii m onahale din secolul al X l V - l e a 5. M enţionăm apoi
mîni'Stirea Prislop, aşezată în munţi, aproape de H aţeg G, după tradiţie
fiind o ctitorie a aceluiaşi Nicodim, Cuviosul de la Tismana. In drea p ta
rîului Olt, în brîul subcarpatic al Olteniei, la «Nucet», se află m hiăs-
tirea Coz/a, ctitorită de m arele M ircea Voievod, în 1387— 1388. în
partea răsă ritea n ă a A pusenilor se găseşte mînăstirea, Rîmeţ, din a p ro ­
pierea Teiuşului, a testată docum entar în anul 1377. în judeţul Vîlcea,
la poalele munţilor, se găseşte m înăstirea Horezu, ctitoria v o ie v o d u ­
lui m artir C onstantin B rîncoveanu ( f 1714), construită probabil pe
ruinele altui aşezământ m onahal mai vechi, între anii 1690 şi 1697.
La poalele m unţilor Făgăraş, pe versantul tra nsilvan al C arpaţilor
meridionali, intr-un peisaj deosebit de pitoresc, întîlnim ctitoria a c e ­
luiaşi voievod C onstantin Brîncoveanu, care-i p o a rtă şi numele, în
satul Sîmbătă d e Sus. Pe v a le a Prahovei, stră ju ită de m asivul Bucegi
şi de renum itele vîrfuri m ontane carpatine Omul şi Caraim an, se află
m înăstirea Sinaia, construită de spătarul M ihai Cantacuzino, în 1694—
1695, pe locul unui aşezăm înt m onahal mai vechi, în «sfinţenia p u stie ­
tăţii, păzită de vulturii stîncilor şi d e fiarele sălbatice..., în zona de
sihăstrie ro m â n e a s c ă » 7, în apropiere de în to rsu ra Carpaţilor. In v e ­
cinătate, anume în munţii Buzăului, se găseşte m înăstirea Cioîanu,
zidită d e . binecredinciosul creştin Dum itru Ciolanu, între anii 1568 şi
1574, reconstruită mai tîrziu, în anul 1767, de stareţul Vasile. M e n ­
ţionăm de asem enea, în Carpaţii orientali, zona est-nordică, îm podobită
cu celebre aşezăm inte monahale. M înăstirea N eair^u este ctitorie a
familiei dom nitoare a M uşatinilor, în a doua ju m ă ta te a secolului XIV,
«biserica mare» de aici fiind ctitoria lui Ştefan cel M are şi Sfînt. A cest
viteaz şi evlavios v o ievod a ctitorit şi m înăstirea Putna — unde-şi
doarm e somnul de veci. Tot în Carpaţii orientali se află m înăstirea
Agapia, zidită de voievodul Petru Şchiopu în anul 1585 şi rectitorită
de h atm anul Gavrilă, fratele voievodului V asile Lupu, în 1642, a ş e ­
zăm înt străju it de lanţul carpatin şi păduri s e c u l a r e 8. în apropiere,
se află m înăstirea Vdrafec, întem eiată de m onahia N azaria în anul
1785, pe locul unui schit mai vechi din v rem ea voievodului Ieremia

4. Alexandru Vlahuţâ, România pitorească. Vezi şi Pr. Dumitru Bălaşa şi prof.

Toma Hrisant, Mjnâsti/ea Tismana, Craiova, 1983, p. 13.
5. Alexandru Ştefulescu, Mînăstirea Tismaria, Bucureşti, 1909, p. 14.
6. Cuvîntul «Prislop» înseamnă «loc mai jos, de trecere dintr-o vale într-alta,
peste un şir de munţi sau dealuri» (Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, Istoria Mînăstirii
Prisiop, Arad, 1986, p. 13 şi 16).
7. Protos. îrineu Pop, Mînăstirea Sinaia, Bucureşti, 1984, p. 3.
3. Monahia Eustochia Ciucanu, Mînăstirea Agapia, Iaşi, 1986, p. 9.
88 BISERICA ORTODOXĂ R O MA NA

M ovilă. In nord, peste Carpaţi, în M aram ureşul străbun, în v a tra sa tu ­

lui Rohia din ţinutul străvechi al Lăpuşului, s-a ctitorit între anii 1923
şi 1926 m înăstirea Rohia, pe locul unui vechi aşezăm înt monastic
din anul 1760.
Vom detalia în paginile ce urm ează cîteva dintre aspectele esen­
ţiale ale problemei enunţate.

SPIRITUALITATE ŞI CULTURA ROMANEASCA

IN MÎNĂSTIRILE ORTODOXE CARPATINE
M odul de viaţă şi întreaga activitate desfăşurată în mînăstiriL
ortodoxe româneşti din Carpaţi, ca şi în alte aşezăm inte similare
ţările ortodoxe vecine din sud-estul Europei, se caracterizează prin-
tr-o p e rm anentă îm binare intre spiritualitatea ortodoxă — tră ire a în
Hristos şi după pilda Lui — şi devotam entul a ră ta t în slujirea popo­
rului în mijlocul căruia se află. M isiunea lor a fost în chip statornic,
de-a lungul istoriei, de a imprima în viaţa poporului spiritualitatea re­
ligioasă ortodoxă, contribuind în acelaşi timp la educaţia şi dezvol­
ta re a lui culturală. Mepibrii comunităţilor noastre m onahale au pro­
venit totdeauna din rîndurile poporului, dragostea pentru popor nu
a slăbit nici un moment, iar m înăstirile au fost n econtenit frecventate
de binecredincioşii creştini români, însetaţi de sfînta şi dum nezeiasca
învăţătură, căutînd în acelaşi timp sprijin, sfat şi m îngîiere în durerile
de care erau încercaţi la slujitorii altarelor, la bunii şi înţelepţii m o ­
nahi din minăstiri, faima unora dintre aceştia ajungînd pîna departe
la marginile ţării, şi chiar dincolo de h o tare le ei n.
Dintre m onahi s-au ridicat num eroşi cărturari, care au ştiut să
slujească în mod exem plar la sfîntul altar şi să slujească în chip n e­
obosit idealurile şi năzuinţele poporului. S-au rem arcat prin tem einică
şi m ultilaterală cultură — însuşindu-şi cultura clasică greacă, cultura
slavonă, precum şi cea occidentală. Prima preocupare, pentru sufletele
credincioşilor şi pentru rivna lor spre dobîndirea mîntuirii, iar în o r­
dinea im ediat urm ătoare, ridicarea nivelului de viaţă a poporului, ac­
cesul la ştiinţa de carte şi la cultură.
Contribuţia m arilor noastre aşezăm inte m onastice s-a m anifestat
in diferite activităţi reprezentative în plan spiritual şi cultural şi tre ­
buie privită şi e v a lu a tă în perspectiva timpului, spre o apreciere com ­
plexă a tuturor aspectelor de viaţă d e sfăşurată n e în tre ru p t în cele mai
multe dintre ele. Este n e c esară înţelegerea legăturilor esenţiale, de
substanţă, dintre activităţile multiple din m înăstirile noastre şi e x p e ­
rienţa de viaţă precum şi capacitatea c reatoare a poporului însuşi pe
care vieţuitorii m înăstirilor l-au slujit totd e a u n a şi îl slujesc cu con­
vingere şi dăruire.
Viaţa spirituală în m înăstirile noastre a fost dintru început vie şi
deosebit de activă. Călugării d in .a c e s te m înăstiri s-au retras din tu ­
multul lumii la viaţa contem plativă şi de rugăciune, dar nutrind în
perm anenţă o adîncă dragoste pentru semeni, căutînd a u rm a întocmai
porunca iubirii, dată de Domnul Iisus Hristos ; retrag e rea lor între
9. N. lorga, Sale şl minăstiri din România, Ediţia a 2-a, Bucureşti, 1916, p. 76.
DIN TRECUTUL BISERICII ŞI PATRIEI NOASTRE 89

zidurile sfintelor aşezăm inte m onahale a avut totd e a u n a ca reper p rin ­

cipal credinţa lor statornică şi rîv n a către m întuirea sufletului lor şi al
poporului dreptcredincios. M ulţi dintre aceşti slujitori ai sfintelor altare
m inăstireşti au dus o viaţă duhovnicească îm bunătăţită exem plară şi
au fost împodobiţi de poporul dreptm ăritor cu aura sfinţeniei, fiind
veneraţi pînd în zilele n oastre cînd prin înţeleptele hotărîri ale ie r a r ­
hiei superioare bisericeşti aceasta v e n e ra re a fost pecetluită prin
rînduirea numelui lor în calendarul ortodox.
Rugăciunea şi m unca au constituit din tim purile patristice cele
două aripi ale vieţii m onahale, aripile pentru chipul îngeresc al v ie ­
ţuirii întru iubire, credinţă şi speranţă. M onahii s-au îndeletnicit fără
contenire cu rugăciunea şi m unca pentru a nu da răgaz cugetului şi
trupului de a se abate de la chem area cea sfîntă. Pe lîngă alte tru d ­
nice îndeletniciri, monahii din m inăstirile n oastre s-au străduit şi în
dom eniul scrisului, au scris şi au transcris m anuscrise şi cărţi, diferite
antologii de texte sfinte, cronici, m anuscrise psaltice. Au pictat icoane
şi au zugrăvit biserici, au sculptat în piatră, în lemn şi în metal, au
realizat m iniaturi de aleasă v alo are artistică. în diferite m om ente ale
istoriei poporului nostru, în cadrul u nor evenim ente cruciale din viaţa
acestuia, m onahi luminaţi, ierarhi ridicaţi din rîndurile lor au p a rtici­
pat activ la lupta poporului, au îndeplinit misiuni diplom atice şi adesea
s-au aflat în chip direct în fruntea m işcărilor populare pe n tru drepturi
sociale, pentru o viaţă demnă, pentru independenţa şi libertatea Pa­
triei. Strădaniile lor spirituale şi culturale s-au îngem ănat totdeauna
cu iubirea de neam şi de ţară. Este v o rba aşadar, în m inăstirile noastre,
pe de o parte, despre o lucrare lăuntrică specifică, m întuirea sufletului,
iar pe de altă parte este o lucrare în afară, către semeni, către poporul
binecredincios, atitudine esenţialm ente creştină, bazată pe o perm anentă
com unicare cu Dumnezeu şi cu semenii.
Venind in mînăstiri monahii dau urm are vocaţiei lor, chemării
tainice spre a sluji lui Dumnezeu, dar răm în în legătură perm anentă cu
neamul românesc, îm părtăşind atît suferinţele cît şi bucuriile lui, c on­
tribuind pe căi specifice la progresul social şi cultural al poporului.
Tot ce s-a făcut în aceste sfinte aşezăm inte rom âneşti ortodoxe în
decursul veacurilor, tot ce s-a răspîndit în jur din aceste sfinte lo ca ­
şuri p oartă pecetea autentică a spiritualităţii şi culturii româneşti.
M inăstirile no a stre au depăşit condiţia locală, devenind în chip firesc
naţionale, atît din punct de ve d e re spiritual-religios cit şi cultural lf).
Unul dintre reprezentanţii de frunte ai spiritualităţii şi culturii
româneşti din m inăstirile noastre carpatine este Sfîntul Ghelasic de
la Rimeţ-Transilvania, din secolul al XlV-lea. A cest smerit călugăr
s-a nevoit la Rîmeţ înainte de anul 1376, a d ev en it apoi arhiepiscop
al Bisericii O rtodoxe Române din Transilvania, fiind primul ierarh
ortodox atestat în acest mileniu în teritoriile intracarpatice. «Poporul
10. Poetul Ioan Alexandru scrie despre acest aşezămint monastic ce are un
loc aparie în istoria ţi spiritualitatea românească : «Putiin este cel dinţii sanctuar
central al neairului nostru devenit o permanentă...» (Vezi Cladiu Paradais, Comori
ale spiritualităţii româneşti la Putna, Iaşi, 198R. p. 627).
90 BISERICA ORTODOXĂ R O M A N Ă

l-a cinstit ca sfînt poate încă din tim pul vieţii, p e n tru că el îşi v a fi
continuat v ia ţa departe de zgomotul lumii şi după ce i s-a încredinţat
conducerea vieţii duhovniceşti a tu tu ro r rom ânilor transilvăneni. La
m înăstire v a fi strîns el tineri la învăţătură..., v a fi rostit cuvinte de
zidire duhovnicească în faţa creştinilor ortodocşi...» 1!.
Pe ve rsa n tu l de sud al Carpaţilor, în a doua ju m ă ta te a secolului
al XlV-lea, C uviosul N icodim cel Sfinţit de la Tism ana se dovedea a fi
în atm osfera vieţii spirituale şi culturale rom âneşti din m înăstirile
noastre — la cre a rea căreia a adus şi el o contribuţie însem nată —
«un b ă rb a t cu viaţă sfîntă..., strălucind ca un luceafăr prin virtuţile
sale, ca p o v ăţuitor sufletesc şi egumen» 12. Prin c uvînt şi faptă, Sfîntul
Nicodim de la Tism ana a îm bogăţit spiritualitatea şi cultura ro m â ­
nească. îm bina preocupările duhovniceşti înalte cu felurite în d elet­
niciri practice. Din osteneala sa directă avem astăzi primul m anuscris
cu dată certă scris pe teritoriul României, T etraevanghelul din 1404—
1405. Cuviosul Nicodim cel Sfinţit şi-a p e tre cu t în tre ag a v ia ţă în m uncă
şi rugăciune, copiind şi înfrum useţlnd manuscrise, dovedind un rem a r­
cabil talent în arta miniaturii. Prin el şi alte m înăstiri din O ltenia au
constituit centre de spiritualitate şi cultură, cu prestigiu recunoscut
şi în celelalte provincii româneşti.
O im portanţă culturală deosebită în peisajul vieţii m onastice din
zona subm ontană a Olteniei au a v u t şi celelalte m înăstiri de renume,
Cozia, Bistriţa-V îlcea şi Horezu i:J.
Paralel cu înflorirea deosebită a spiritualităţii şi culturii r o m â ­
neşti în m înăstirile noastre din Carpaţi se observă, începînd cu secolul
al XlV-lea, o preocupare asiduă pentru m anuscrisele greceşti, slavone
şi latine. A u circulat în acest timp cărţi de cult şi de în v ă ţă tu ră în
aceste limbi, unele aduse din alte părţi, altele copiate în m înăstirile
n o a stre din Ţ ara Rom ânească, din M oldova şi din Transilvania. în
bibliotecile acestor m înăstiri se aflau, de pildă, m anuscrise greceşti
care cuprindeau «Sentinţe» ale lui Evagrie Ponticul, «Capete» ale Sfîn­
tului Nil Ascetul, «Capitole» ale A vvei Thalasie, «Maxime» ale Sfîn­
tului Grigorie Teologul, «Versurile cu acrostih» ale Sibilei Ierofilia
E r i t r e a n a ; în limba latină, între altele, circula frecvent «Simbolul

11. Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, Slînlui Ierarh Ghelasie de Ia Rîmeţ, în
volumul colectiv, Sfinţi români şi apărători ai Legii strămoşeşti, Bucureşti, 1987,
p. 286—287.
12. D. lagici, Popa Nicodim, întîiul întemeietor de mînăstiri în Vaiahia (f 1406),
trad. de Pr. prof. Alexandru Mironescu, în «Biserica Ortodoxă Română». XII (1889),
nr. 12 (martie), p. 894 şi 896.
13. Emil Lăzărescu, Nicodim d e ta Tismana ş i rolul s ă u 3n cu/fura veche r o m â ­
n e a s c ă , I (pînă la 1385), în «Romanoslavica», XI (1965), Bucureşti, p. 237; Ion
Radu Mircea, Cel mai vechi m a n u s c r i s miniat din Ţara Românească : Tetraevanghelul
popii Nicodim (1404— 1405), în «Romanoslavica», XIII (1966), Bucureşti, p. 203 şi
Pr. Gh. Drăgulin, Sfîntul Nicodim de Ia Tismana şi curentele religioase din veacul
al XlV-lea, în «Mitropolia Olteniei», XXVIII (1976), 11— 12, p. 963 (Vezi şi Corneliu
Dima-Drăgan, Un catalog necunoscut a l bibliotecii d o m n i t o r u l u i C o n s t a n t i n B r î n c o v e a n n
(de Ia HorezuJ. în «Studii şi cercetări bibliografice», XI (1969), Bucureşti, p. 209—217).
DIN TRECUTUL BISERICII ŞI PATRIEI NOASTRE 91

Q uicum que, sau Atanasian», iar în limba slavă au circulat de asem enea
multe scrieri patristice Vl.
O creaţie rem arcabilă în dom eniul culturii bisericeşti vechi sînt
şi Pripealele = (Imnele) m onahului Filotei de Ia Cozia, din secolul
al XlV-lea. «Chir Filotei» a fost logofăt, înalt dem nitar la curtea v o ie ­
vodului M ircea cel Bătrin, ctitorul m înăstirii Cozia. «Pripealele» se cîntă
şi astăzi în Biserica O rtodoxă, cu stihuri alese din Psalmii întocmiţi
de Nichifor Vlemides, la polieleul praznicelor îm părăteşti ale Maicii
Domnului şi ale m ucenicilor şi altor sfinţi cuvioşi.
Imnele alcătuite de m onahul Filotei de la Cozia au corespuns e x i­
genţelor genului, fiind acceptate şi integrate în tradiţia noastră litu r­
gică, situîndu-se între prim ele tex te ale literaturii m uzicale originale
r o m â n e ş ti 15.
Incepînd cu sfîrşitul secolului al XV-lea, m înăstirea Bistriţa, cti­
toria C raioveştilor din Vilcea, v a deveni un im portant şi renum it c e n ­
tru spiritual şi cultural rom ânesc la sud de Carpaţi, aici fiind m ulti­
plicate prin copiere scrieri teologice patristice şi canonice 1G. La Bis-
triţa-Vîlcea, devenise monah, cu num ele de Pahomie, însuşi m arele
ban al Craiovei şi ctitorul principal al sfîntului aşezămînt, Barbu
Craiovescu. în acest m ediu ortodox de spiritualitate şi cultură ro m â ­
nească şi-a făcut educaţia intelectuală şi religioasă şi viitorul voievod
al Ţării Româneşti, N eagoe Basarab. M ai tîrziu, cînd a v e a reşedinţa la
Argeş, N eagoe Basarab, evlaviosul voievod, continua să cerceteze
bogata bibliotecă a m înăstirii Bistriţa-Vîlcea.
Ctitorită în a doua ju m ă ta te a secolului al XlV-lea, m înăstirea
N e a m ţu devine un foarte im portant şi renum it centru de spiritualitate
şi cultură rom ânească — cum dealtfel este pînă în zilele noastre —
p osedînd o bibliotecă de inestim abilă v aloare, o veche şi b inecu­
n oscută tipografie, astăzi m odernizată şi deosebit de activă.
M onahi îmbunătăţiţi, cu viaţă aleasă, unii ucenici ai Sfîntului
Nicodim de la Tismana, se găseau în această chinovie încă de la cu m ­
păna secolelor XIV—-XV, mulţi dintre ei contribuind la îm bogăţirea
fondului de manuscrise, în special din dom eniul biblic şi patristic
m ultiplicate prin c o p i e r e 17. în secolele urm ătoare s-au făcut noi
achiziţii de valoare, încă din epoca lui Ştefan cel M are, biblioteca
m înăstirii devenind un veritabil focar de cultură bisericească de mare

14. Vezi lucrările pe care le-am publicat anterior : Scrieri patristice în Biserica
Ortodoxă Română pînă în secolul XVII, Craiova, 1983, p. 153— 178 şi 182—226 si
Primele scrieri patristice în literatura noastră, sec. I V —XVI, Craiova, 1984,
p. 433—462.
15. Tit Simedrea, Les «PripUla* du Moine Philothee, în «Romanoslavica»,
XVII (1970), Bucureşti, p. 183—225.
16. Vezi Al. Odobescu, Despre unele manuscrise şi cărţi tipărite aliate in
mînăstirea Bistriţa (Vîlcea), în Opere, voi. II, Bucureşti, 1967, p. 110—173 şi
538—557.
17. Episcopul Melchisedec, Catalog de cărţile sîrbeşti şi ruseşti manuscrise
vechi, ce se ailă în Biblioteca sfintei mlnăstiri IVeamfu, precum şi de cuprinderea
lor şi de însemnările istorice ce se găsesc în ele, lăcut de... In anui 1883, în zilele
5—8 septembrie, în «Revista pentru istorie, arheologie şi filologie», an. II, voi. I,
fasc. I, Bucureşti, 1884, p. J29— 143.
92 BISERICA ORTODOXĂ R O MÂ NĂ

prestigiu în epoca sfîntului Paisie, stareţul din secolul al XVIIT-lea 18,

precum şi în secolele XIX şi XX, prin contribuţia unor vrednici stareţi
şi ierarhi ridicaţi din rindurile m onahilor nemţeni.
V iaţa m onahală, spirituală şi culturală rom ânească de la N eam ţu
este ilustrată încă din prima ju m ătate a secolului al XV-lea prin r e ­
m arcabila activitate c ă rtu ră rea sc ă a m onahului Gavriil Uric, fiind
cunoscute m anuscrise d a to ra te lui începînd cu anul 1413, culm inînd cu
Evangheliarul din 1429 şi continuind probabil pînă în preajm a anului
1448 J!). A fost unul dintre cei mai talentaţi caligrafi şi m iniaturişti din
istoria scrisului şi artei vechi româneşti. A trăit şi a lucrat în timpul
evlaviosului şi paşnicului voievod m uşatin A lexandru cel Bun (1400—
1432). Gavriil Uric este creatorul unui mod original de in terpretare
a formelor artei religioase bizantine, exercitînd o influenţă puternică
asupra miniaturii, ca şi asupra picturii m urale m oldoveneşti de mai
tîrziu. Principala sa operă — o capodoperă artistică —, mai înainte
m enţionată, Tetraevanghelul din 1429 se găseşte astăzi în Biblioteca
Bodleiana—Oxford.
O expresie a înaltei spiritualităţi rom âneşti din m înăstirile şi si­
hăstriile rom âneşti est-carpatice este v iaţa plină de sfinţenie a sfîntu­
lui Danii1 Sihastrul, «petrecută» mai întîi la Putna şi apoi la Voroneţ.
Daniil Sihastrul a devenit, încă din epocă, un simbol pentru spiritua­
litatea rom ânească din M oldova. Purta nimbul sfinţeniei încă în viaţă
fiind şi a d o b în d it un renum e deosebit ca sfetnic de adîncă înţelepciune
al voievodului Ştefan cel M are. în secolul al XVI-lea, Daniil Sihas­
trul era pictat la V oroneţ cu nimbul sfinţeniei şi num ele său devine al
doilea hram al V oroneţului. Este num it «sfînt» şi în docum entele şi
m anuscrisele v r e m i i 20.
O puternică făclie a spiritualităţii şi culturii rom âneşti s-a aprins
în a doua ju m ătate a secolului al XV -lea la Putna, pornită din v a tra
luminii ortodoxe de la N eam ţu — de unde v e n e a Ioasaf, primul eg u ­
m en al Putnei lui Ştefan cel M are, cu un grup de monahi care s-au
statornicit în noul aşezămînt.
Voievodul M oldovei Ştefan cel M are a ctitorit P u tn a şi din raţiuni
politice. «Unul din factorii pe care s-a sprijinit Ştefan în acţiunea sa
de întărire a statului şi de a p ă ra re a independenţei lui a fost Biserica...
Ea a susţinut apoi, cu m ijloacele sale m ateriale şi mai ales prin in­
fluenţa pe care o exercita asupra societăţii, opera de întărire a puterii
centrale». Zidirea m înăstirii Putna, în cadrul concepţiei politice şte-
faniene, era un act de m ulţum ire adus Bisericii ortodoxe m oldoveneşti,
18. N. Iorga, Mănăstirea Neamţului. Via la călugărească şi munca pentru
cultură, Editura Tipografiei Monastirii Neamlu, 1925; Pr. D. Fecioru, Un catalog
vechi de manuscrise şi cărţi ni Bibliotecii mînăstirii Neamţului, ţn «B.O.R.», LIX
(1941), 7—8, p. 414—443 şi Idem, Manuscrisele de la Neamţu. Traduceri din Sltntii
Părinţi ţi din Scriitorii bisericeşti, în «Studii teologice», IV (1952), 7—8, p. 459—487.
19. R. Constantînescu, Texfe româneşfj în arhive străine..., Bucureşti, 1977;
Sorin Ulea, Gavriil Uric, primul artist român cunoscut, în «Studii şi cercetări de
istoria artei», seria Artă plastică, 2 (1964) şi Idem, Gavriil Uric, studiu paleografie,
în rev. cit., 28 (1981).
20. Vezi lucrarea m e a : Slinfi români şi apărători ai legii strămoşeşti. Studiu
introductiv, Bucureşti, 1987, p. 31—32.
DIN TRECUTUL BISERICII ŞI PATRIEI NOASTRE 93

în primul rînd, şi o chem are ad re sa tă clericilor m onahi şi de enorie

de a sprijini politica înţeleaptă, patriotică şi c larvăzătoare a stră lu ­
citului voievod, in al doilea rînd. După cronicarul Ion Neculce, «aşa
au fost făcută m înăstirea Putna de frumoasS, tot cu aur poleită, zu-
grăvală, mai mult aur decît zugrăvală, şi pre dinăuntru şi pre dinafară
şi acoperită cu plumb».
Cu sprijinul m arelui său ctitor, m înăstirea Putna a devenit unul
dintre cele mai im portante centre de cultură, o a d e v ă ra tă şcoală p e n ­
tru în v ă ţă tu ră de carte rom ânească şi ortodoxă, precum şi o şcoală
de educaţie artistică şi patriotică. în scriptoriul de la Putna se t r a n ­
scriu, se copiază, se prelucrează diferite scrieri teologice pentru o
mai uşoară înţelegere, traducîndu-se, îndeosebi din slavonă şi greacă
în româneşte. Astfel devin larg accesibile num eroase opere ale litera ­
turii clasice creştine, operele biblice şi patristice, n e c esare slujirii la
sfîntul altar, instruirii clerului şi pentru hrana sufletească a m o n ah i­
lor, a tinerilor învăţăcei şi a poporului dreptcredincios.
O deosebit de valoroasă lucrare realizată Ia Putna este Tetraevan-
ghelul scris de ierodiaconul Nicodim în 1473, în care, pe pagina vo-
tivă, este pictat chipul lui Ştefan cel M are şi Sfînt — tînăr, senin,
viguros.
Este de rem arcat faptul că şcoala de copişti şi m iniaturişti de la
Putna avea m ereu în v e d e re atît respectarea norm elor clasice ale
Ortodoxiei, cît şi aspectele realităţii înconjurătoare, inspirîndu-se din
elem entele artei plăsm uite de popor, din care aceşti copişti şi m in ia ­
turişti, cu mai m ultă sau mai m odestă înv ăţă tu ră de carte, luau şi
prelucrau m otive religioase, florale şi zoomorfe, geometrice, m otive
decorative fixate în covoare, săpate în lemn sau în piatră, însuşindu-şi
ritmul, arm onia şi echilibrul artistic în viziunea plastică, în desen
şi culoare.
La m înăstirea Putna s-au alcătuit, s-au copiat şi s-au prelucrat
letopiseţe şi diferite alte scrieri care relatează evenim ente istorice,
vorbesc despre atm osfera duhovnicească şi c ă rtu ră rea sc ă din m în ă s­
tire, din Biserică şi din ţară. Aici s-a prelucrat Letopiseţul slavo-
român al M oldovei, îmbog-iţindu-se literatura no a stră veche cu v e r ­
siunile cunoscute astăzi sub num ele de Letopiseţul Putna I şi Letopi­
seţul Putna 11 21. M ai tîrziu au fost şi tra d u se în rom âneşte. Una dintre
primele traduceri In limba rom ână din secolul al XVI-lea a fost r e a ­
lizată la Putna în 1581, prin osteneala şi priceperea unui monah, p ro ­
fesor la şcoala greco-slavo-rom ânească din mînăstire, Pravila ritorului
Lucaci 22.
21. Cronicile slavo-române din secolul X V —XVI, publicate de Ion Bogdan.
Ediţie revăzută şi completată de P. P. P.anaitescu, Bucureşti, 1959, p. 4—5 şi 40—73.
22. Nicolae N. Smochină si N. Smochină, O pravilă românească din secolul
al X V I-le a; *Pravila Slinfilor Părinţi după jnvdfătura SiintuJui Vas/Je ce/ Mare»,
înîocmifă de ritorul şi scolasticul Lucaci In 1581, în «B.O.R.», LXXX11I (1965).
11— 12, p. 1043—1062 ţi Pravila ritorului Lucaci. Text stabilit, studiu introductiv
şi indice de I. Rizescu, Bucureşti, 1971 (Vezi şi Şt. Bârsănescu, ŞcoaJa de la
Putna, în «Cronica», I (1966), Iaşi, nr. 22 din 9 iulie şi Idem, Şcoala greco-slavo-
romuncascâ de ia mînâstirea Putna, în «Revista pedagogică», XV (1966), Bucureşti,
nr. C, p. 20—31).

*ST
94 BISERICA ORTODOXĂ R O M Â N Ă

în a c eastă vrem e la m înăstirea Putna a funcţionat şi o şcoală în

a d e v ăra tu l sens al cuvintului, pentru clerul M oldovei şi pentru p re ­
gătirea tinerilor cu înclinaţii intelectuale deosebite. M ateriile de în-
v ăţăm înt e r a u : gram atica, retorica, logica, limbile greacă, slavonă,
română. Se cunosc num ele unora dintre m onahii profesori : Eustaţie,
Antonie, Lucaci. în secolul al XVIII-lea m itropolitul Iacov Putneanul
s-a p reocupat asiduu de înflorirea vieţii culturale la Putna şi de p r e ­
gătirea candidaţilor pentru preoţie cu ajutorul arhim andritului cărturar
V artolom eu M ăzăreanul ‘-0. Astfel, generaţii după generaţii de monahi
au primit la Putna lum ina culturii şi înaltă în v ă ţă tu ră creştină. Astăzi,
m înăstirea Putna este unul dintre m arile centre de pelerinaj, de spi­
ritualitate, de cultură rom ânească, de patriotism. în faţa lespedei care
acoperă m orm întul strălucitului voievod Ştefan cel M a re trec anual
zeci de mii de pelerini români din toate părţile ţării şi num eroşi vizi­
tatori străini. Pe a c eastă lespede nu se ara tă num ărul anilor de dom ­
nie, nici d a ta m o r ţ i i : «Nimeni n-a îndrăznit să facă această co m p le ­
tare, deoarece Ştefan cel Mare, prin faptele sale m ăreţe, este m ereu
viu în conştiinţa tu tu ro r românilor».
în anul 1871, cînd Putna era în străinată de trupul sfînt al Patriei
române, cu prilejul împlinirii a p a tru sute de ani de la sfinţirea p re s ti­
giosului locaş înălţat în zilele slăvitului v oievod Ştefan, studenţi
români înflăcăraţi de d ragostea pe n tru Patrie, de spiritualitatea şi
cultura rom ânească, s-au în trunit aici, în frunte cu tînărul poet M ihai
Eminescu, muzicianul Ciprian Porum bescu şi alţii, om agiind pe v ite a ­
zul voievod Ştefan şi om agiindu-şi Patria.
V iaţa spirituală şi cultura rom ânească din m înăstirile noastre, cu
deosebire din regiunile carpatice, a fost m ereu alim entată şi v e h ic u ­
lată de vechile m anuscrise în limba rom ână, care au circulat în n u m e ­
roase copii, iar mai tîrziu de cărţile româneşti. Limba acestor m a n u ­
scrise şi vechi cărţi rom âneşti a constituit şi un instrum ent principal de
ap ărare a înseşi fiinţei poporului. Călugării din m înăstirile no a stre au
fost to td e a u n a şi luptători de frunte pe n tru cauza naţională, pentru
d rep ta te socială, dar s-au ară tat plini de zel şi în a părarea limbii s tră ­
moşeşti, conştienţi că prin strădaniile lor contribuiau la păstrarea
specificului naţional şi la dăinuirea culturii no a stre străvechi pe acest
păm înt carpato-danubiano-pontic. A ceşti smeriţi şi destui de adesea
anonimi promotori ai culturii şi spiritualităţii noastre tre c ea u dintr-o
provincie rom ânească în alta prin trecătorile m unţilor, purtînd cu ei
tomuri de m anuscrise şi cărţi în grele scoarţe de lemn şi ferecaturi
metalice, îm părtăşind fraţilor de un neam şi o lege dum nezeiescul
cuvînt de în v ăţă tu ră în «limba veche şi-nţeleaptă» a străbunilor. Ei
confirmau anticipat ceea ce a vea să spună în 1838 V asile Pop : «O
naţie nu se poate osăbi prin m unţi înalţi, rîuri mari sau alte hotară

23. Vezi Pr. prof. dr. Petru Rezuş, In legătură cu Academia duuhovnlcească
de Ia mînăstirea Pul na, în «Mitropolia Moldovei şi Sucevei», XXXI (1955), 9,
p. 496—500; Idem, Din istoria 1nvâ{ămîntului teologic în Moldova de nord, Şcoala
duhovnicească din Putna, în aceeaşi revistă, an. XXXVII (1961), nr. 1— 2, p. 10—22
şi Idem, Şcolile de Ia mînăstirea Putna, în rev. cit., an. XLII (196), nr. 7—8,
p. 511—522.
 DIN TRECUTUL BISERICII ŞI PATRIEI NOASTRE 95

politiceşti, ci num ai acolo încetează a fi o naţie, unde încetează limba

care o uneşte».
M a nuscrisele elaborate sau copiate în m inăstirile n oastre aduc
m ărturie cu privire la procesul de s tru c tu ra re şi constituire a limbii
rom âne literare, cu deosebire în secolele X V şi X V I 24. Este epoca
traducerilor de tex te religioase ce vor m arca un m om ent m ajor al
culturii rom âneşti : Psaltirea Scheiană, Psaltirea Hurm uzachi, Psaltirea
Voroneţeană. Traducătorii anonimi au realizat u n pas im portant în
strădania de a tra n sp u n e în rom âneşte poezia psalmilor.
în epoca urm ă to are de înflorire a culturii prin tipărirea cărţii
vechi rom âneşti se evidenţiază o d a tă mai m ult în sem nătatea ac tiv i­
tăţii vieţuitorilor m înăstirilor carpatine în spiritualitatea şi cultura
rom ânească.
M onahul Mihail Moxalie, instruit şi format duhovniceşte în v atra
de cultură bisericească de la m înăstirea Bistriţa-V îlcea v a da m ă r­
turie despre nivelul de intelectualitate al acestui aşezăm înt monastic,
prin re d a c ta re a primei Istorii universale în limba Patriei. N e-a lăsat
de asem enea u n im portant tex t al teologiei dreptului canonic, prin
Pravila de la Govora. în Cronograful lui M oxalie se rem arcă o d e o ­
sebită capacitate de stăpînire a m ijloacelor de expresie ale limbii
române. A cest m onah aduce o contribuţie originală, reliefînd m o m e n ­
tele de glorie din trecutul românesc, evocînd voievozii noştri cu s tră ­
lucite în f ă p t u ir i : M arele M ircea voievod, Iancu de H unedoara, Ştefan
cel M are. Scopul creării acestei opere, de a face cunoscut trecutul
de luptă şi glorie, dar şi de a se adresa întregului neam, a fost c on­
firm at prin apariţia unei ediţii a lucrării şi pe n tru Biserica O rtodoxă
din Transilvania.
Referindu-ne la cartea tipărită în tipografiile m înăstirilor este
demn de rem arcat, în primul rînd, locul pe care l-a ocupat şi îl deţine
, m înăstirea N eam ţu prin ac tiv ita te a tipografică. Să exemplificăm men-
ţionînd cele peste 330 de cărţi tipărite num ai între anii 1807 şi 1946,
dintre care cităm : V ie ţile Sfinţilor, în 12 volume, Evanghelia din 1821
— «un model de artă tipografică», Descrierea M oldovei, de Dimitrie
C antem ir (1825), Hronograf (1837), Pidaiion (1844), A z b u c o a v n a (1847),
Proloagele, în 4 volum e (1854— 1855), Hrisoavele şcolilor (1857),
M arâşeşti — locul biruinţei (1924), Ştefan cel M are şi Sfînt (1924),
Mănăstirile noastre (1931), Din v ie ţile sfinţilor (1941), Un veac de la
moartea mitropolitului V e n ia m in Costachi (1946) etc.
M onahii de la m înăstirea N eam ţu au circulat pretutindeni în te ri­
toriile locuite de români şi au dus cu ei c a rtea rom ânească. Tot ei au
dus c a rtea «nem ţeană» şi la Sfintele Locuri ale Ierusalimului, la M untele
Athos, cum şi în alte părţi aîe lumii.
V echea literatură ortodoxă tipărită în m inăstirile n oastre c a rp a ­
tine a reprezentat uneori, în v itregia tim purilor trecute, singura sursă
de inform are şi de instruire, de însuşire a unor cunoştinţe şi elem ente
de cultură şi de educaţie pentru întregul nostru popor. în această
privinţă, «o cerc e ta re cît de sumară, în mod com parativ, a unor t r a ­
24. George Ivaşcu, Istoria literaturii române, voi. I, Bucureşti, 1969, p. 93.
96 BISERICA ORTODOXĂ R O M A N Ă

duceri din literatura religioasă străină arată clar că selectarea m a ­

terialelor respective nu este deloc întimpIStoare, ci serveşte drept
pretext pentru punerea în circulaţie a unor idei originale, m enite să
contribuie la îm bogăţirea tezaurului de gîndire şi sim ţire rom â­
nească» Astfel, mulţi monahi de la Cozia au alcătuit scrieri religioase,
au făcut traduceri, au m ultiplicat documente, preocupindu-se în acelaşi
timp de literatură, istorie, geografie, astronom ie şi chiar de poezie.
Se citează ierodiaconul Isaia, chir Ştefan ierom onahul, arhim andritul
Ghenadie.
M înăstirea m ara m u re şe a n ă de la Rohia este c o n tinuatoarea unor
tradiţii de viaţă spirituală locală şi de viaţă culturală românească,
atestată pe aceste plaiuri prin Codicele Diăganu, din 1630 şi prin
m anuscrisul unei Cazanii, copiat în 1824. O producţie literară de uti
fel deosebit provenită dintr-o m în^stire este şi cunoscuta cronică v e r ­
sificată Plîngerea slintei mînăstiri a Silivaşulul din eparhia Haţăgului
din Prislop, compusă de ierom onahul Efrem, la anul 1673. In această
cronică, autorul expune «tradiţiile legate de întem eierea Prislopului,
ca şi datele istorice cunoscute despre rectitorirea ei de către Domniţa
Zamfira» 2S. Printre producţiile literare mai puţin cunoscute m enţionăm
şi Plîngerea Agapiei, scrisă de cuviosul Zosima, fost vieţuitor în
această m înastire pe timpul pustiirilor p ro vocate de turci în epoca
Eteriei din 1821.
în atm osfera specifică a fiecărei epoci trebuie să includem şi c o n ­
tribuţia mînăstirilor carpatine rom âneşti la iniţierea şi promovarea
învă iâ m în tu lu i nostru, prin şcolile organizate în m înăstiri ca şi în
«tinda» b ise ric ilo r27. Ca şi în alte ţări europene, şcoala şi-a început
ac tivitatea la noi încă de la întem eierea prim elor noastre mînăstiri.
Erau strict necesare în primul rînd pe n tru instruirea m onahilor care
trebuiau hirotoniţi ierodiaconi, ierom onahi, sau să fie prom ovaţi în
conducerea m înăstirilor, pentru instruirea u nor tineri din împrejurimi
care trebuiau pregătiţi tem einic spre a putea fi hirotoniţi preoţi pentru
parohii, pentru unii dieci necesari la cancelariile centrelor eparhiale
şi, desigur, chiar pe n tru curtea dom nească, pentru a însoţi şi redacta
corespondenţa unor înalţi dem nitari de stat, pentru instruirea celor
care copiau m anuscrise, care traduceau, care trebuia să îndeplinească
misiuni diplom atice în alte ţări etc. P regătirea începea cu cititul şi
scrisul, în m înăstiri fiind n e c esa ră iniţierea mai întîi a «anagnoştilor»,
sau a « c ite ţilo r» 2a. S-au organizat tem einic şcolile de copişti, sub
presiunea nevoilor de cărţi de ritual, într-o v rem e cînd tiparul încă
nu avea c a pacitatea de a acoperi aceste cerinţe. A sem enea şcoli s-au
înfiinţat la Tismana, la Cozia, la Govora, la N eam ţu şi B is e ric a n i2".
Profesorii din aceste şcoli sînt m enţionaţi uneori în docum entele epocii
25. Ion Pătraşcu, Literatura religioasă veche în slujba cultura şi unităţii spi­
rituale româneşti, în «Mitropolia Olteniei», XXXI (1979), 4—6, p. 396.
26. Pr. prof. dr. M. Păcurariu, Istoria mînăstirii Prislop, p. 8.
27. Şt. Bârsănescu, Pagini nescrise clin istoria culturii româneau (sec. X--
XVI), Bucureşti, 1971, p. 7.
28. Ibidem, p. 124—127.
29. Ibidem, p. 139.
DIN TRECUTUL BISERICII ŞI PATRIEI NOASTRE 07

sub denum irea de «grămătici». Un astfel de profesor se întîlneşle la

Cozia în anul 1413, ulterior şi în docum entele Tismanei, Neam ţului
etc. Principala activ itate a acestor învăţători — m agiştri — era cea
de p redare a lecţiilor. Episcopul M acarie cronicarul arată că m itropo­
litul Teoctist II a fost o bucată de v rem e profesor la N eam ţu, era un
om foarte învăţat, stareţ şi «grămătic». Un anum e C onstantin din satul
C orbeasca-V ilcea însem na : «să se ştie că am şezut la m înăstirea
Bistriţa, ca să învăţ carte...». La fel consem nează un Mihail din Bobeşti-
Romanaţi, aratînd că unii boieri îşi trim iteau copiii la m înăstire pentru
a învăţa carte.
Şcoala de la m înăstirea Prislop este ate stată prin num eroase grafiti
ale u nor «dicci», d atate începînd cu anul 1614, precum şi prin cîteva
inscripţii de pe icoane, care m enţionează num ele unor «dascăli». Şcoala
de la m înăstirea Prislop, ca şi din celelalte mînăstiri, era destinată
pregătirii călugărilor, dar şi pentru unii tineri din satele învecinate,
care au învăţat aici scrisul şi cititul. La m înăstirea Rîmeţ a existat o
asem enea şcoală înainte de anul 1762, dem onstrînd rosturile culturale
m ajore ale aşezămîntului. M înăstirea Rohia şi satele din împrejurimi
au cunoscut o istorie zbucium ată, înregistrînd lupta dram atică pentru
pă stra re a credinţei ortodoxe şi a fiinţei naţionale.
O şcoală destinată elevilor din mediul sătesc era înfiinţată de
episcopul Buzăului Dionisie Romano, în secolul al XlX-lea, la m în ă s­
tirea Ciolanu din zona subm ontană buzoiană. De asem enea, la m în ă s­
tirea V ăratec din judeţul N eam ţ a funcţionat o şcoală prim ară sătească
şi şcoli de instruire d u h o vnicească şi intelectuală a surorilor din m î ­
năstire, precum şi o şcoală profesională.
Studiile referitoare la istoria învăţăm întului rom ânesc şi a culturii
n oastre vechi aduc num eroase precizări şi aprecieri cu privire la
rolul im portant pe care l-au îndeplinit şcolile m înăstireşti cu mult timp
înainte ca şcoala să fi de v e n it în provinciile rom âneşti o instituţie
de stat, fapt care v a a vea loc după Unirea Principatelor şi form area
statului naţional român m odern sub înţeleapta cîrm uire a lui A lexandru
Ioan Cuza.
în strînsă legătură cu dezvoltarea învăţăm întului în mînăstiri a
stat şi organizarea bibliotecilor în m înăstirile noastre din zona ca rp a ­
tină, cum am inteam şi mai înainte, unii voievozi români m anifestînd o
grijă deosebită şi un m are interes pentru înzestrarea acestor biblio­
teci. La m înăstirea Horezu, voievodul ctitor C onstantin Brîncoveanu
a dăruit mînăstirii o bogată bibliotecă, deasupra intrării principale
dispunînd să fie grav a te cuvintele : «Casă cu h ran ă sufletească». Bi­
bliotecile de la mîn>islirile N eam ţu şi Putna adăpostesc un inestimabil
tezaur de carte v e c h e rom ânească precum şt în limbile greacă, latină
şi slavonă. în biblioteca mînăstirii Prislop se afla un num ăr conside­
rabil de cărţi tipărite în Ţara Rom ânească sau în M oldova, ilustrînd
circulaţia intensă a culturii religioase rom âneşti între toate p ro v in ­
ciile noastre, pe ambele v e rsa n te ale Carpaţi lor. în v e c h ea bibliotecă
a mînăstirii A gapia se găsea o Lituighie a Sfîntului Ioan Gură de Aur,
im prim ată la Paris în anul 1537.
B. O. R. — 7
98 BISERICA ORTODOXA R O M A N A

CONSIDERAŢII FINALE

Vieţuitorii din m înăstirile n oastre carpatine, alături de cei din

aşeeăm intele de acest fel răspîndite într-o regiune sau alta a ţării,
s-au străduit, cu deosebire în acele v rem uri cînd îm prejurările nu
îngăduiau o organizare bine d irijată care să rev in ă statului, de a
împlini cerinţele de h r a n ă spirituală, de în v ăţă tu ră creştină, de educaţie
m orală şi cetăţenească, aducînd slavă lui Dum nezeu în sfintele locaşuri
de închinare, aducînd lumina C uvîntului în rîndurile poporului, încăl-
zindu-i inima cu sp e ranţa unui viitor mai bun, înţelegîndu-şi ca o
m isiune pe rm a n en tă p orunca Domnului Iisus H r i s t o s : «Mergînd, în ­
văţaţi toate neam urile» 30. Limba poporului a fost c u ltivată cu sfinţenie
în aceste aşezăm inte, a fost îm bogăţită cu un conţinut nou, spiritual,
cu noi înţelesuri.
M înăstirile au adus o c ontribuţie rem arcabilă la spiritualitatea şi
cultura poporului rom ân încă din perioada de form are a poporului şi
limbii naţionale. Biserica O rtodoxă Română, în bună m ăsură prin
interm ediul m înăstirilor, a adus un sprijin preţios şi altor popoare
creştine ortodoxe, în primul rînd din Balcani, supuse secole la rînd
stăpînirii otom ane care adesea exercita presiuni p e n tru tre c e re a acelor
popoare la m ahom edanism . R eprezentanţi de seam ă ai spiritualităţii
creştine greceşti, bulgare, sîrbeşti şi-au p u tu t dezvolta însăşi cultura
lor n aţională în m înăstirile noastre, uneori tipărind cărţi în limba lor
n a ţio n a lă pe care le duceau apoi în ţările de origine. A ju to ru l moral-
spiritual şi m aterial s-a m anifestat în chip deosebit din p a rte a m în ăsti­
rilor româneşti, a Bisericii noastre, p e n tru Locurile Sfinte, pentru
A thos, p e n tru locaşurile ortodoxe din Balcani.
Astfel Biserica n o a s tră a susţinut de-a lungul tim pului Ortodoxia,
un ita te a de credinţă, prin sobornicitate, prin com uniunea liberă între
m înăstirile, Bisericile şi popoarele ortodoxe, anim ate de aceeaşi iubire
întru Hristos, care vo ieşte ca toţi să fie u n a în El. Prin multipla acti­
vita te a m înăstirilor s-au a sigurat m ijloacele de întrajutorare, m onahii
rom âni slujind cu de v o ţiu n e poporul din care făceau parte, dar în d e ­
plinind şi îndatoriri creştineşti în alte ţări unde se sîrguiau să-şi r e ­
prezinte cu cinste şi vrednicie Biserica şi neamul.
Intre popoarele Europei, poporul n ostru a a vut o situaţie aparte,
prin originea sa daco-rom ană, prin limba n e olatină fiind legat de
p opoarele romanice, iar prin O rtodoxia sa de lum ea răsăriteană. în
mod deosebit în p erioadele cînd se e x ercitau presiuni de d e z naţiona­
lizare sau de catolicizare din p a rte a regatului m aghiar sau a Im periu­
lui austro-ungar, a fost ne v o ie de m ultă înţelepciune, de chibzuinţă,
de răb d a re şi tac t pe n tru ca poporul rom ân să SG p o a tă ap ă ra de
prim ejdia c e -1 am eninţa, uneori tre buind să se apere «faţă de o parte,
răzim îndu-se pe cealaltă p a r t e » 31. Prin chiar aceste determ inări şi
constrîngeri ale contextului istoric a fost ferit de atitudini extrem iste.

30. Matei XXVIII, 19.

31. Pr. prof. cir. D. Stăniloae, Rolul Ortodoxiei în formarea şi păstrarea lilnlei
poporului român şi a unităţii naţionale, în «Ortodoxia», XXX (1978), 4, p. 602.
DIN TRECUTUL BISERICII ŞI PATRIEI NOASTRE 99

de pasiuni unilaterale, păstrînd m ereu o poziţie de echilibru şi d em ­

nitate, avînd m ereu ca ţintă pă stra re a fiinţei naţionale, ap ă ra rea
Ortodoxiei.
O rtodoxia noastră, Biserica neam ului s-a dovedit to td e a u n a un
factor de prim a însem nătate în sprijinirea luptelor poporului pentru
a-şi înfăptui aspiraţiile că tre libertate şi egalitate, pentru a p ă ra rea
independenţei naţionale şi îm plinirea rostului său în lume. Urmînd
în v ă ţă tu ra M întuitorului Iisus Hristos «ca toţi să fie una», prin iubire,
bună înţelegere şi spirit de sacrificiu, Biserica noastră şi-a înţeles
chem area ziditoare p e n tru propriul popor şi p e n tru a pă stra neştirbită
u n ita te a de credinţă întru Ortodoxie, rezistînd în faţa tu tu ro r v icisitu -1
dinilor istoriei şi contribuind perm anent la statornicirea u n o r relaţii
frăţeşti între popoarele sud-estului european. «N eam urile dau con­
ţinut concret şi v a ria t unităţii de credinţă în O r t o d o x ie ; ea se îm ­
b o găţeşte prin v a rie ta te a însuşirilor lor naturale, dar şi ele se îm bo­
găţesc din com uniunea lor frăţească în tezaurul ei de valori spirituale» 32.
Inseparabile de trupul şi sufletul Bisericii noastre, m inăstirile din
Carpaţi şi de pe tot cuprinsul ţării conlucrează rodnic p e n tru înnobilarea
sufletească a poporului, p entru afirm area şi consolidarea continuă a
unor relaţii frăţeşti şi constructive cu celelalte Biserici şi popoare.
Tezaure de istorie şi de a rtă religioasă rom ânească, ele sînt şi parte
integrantă a patrim oniului de cultură şi civilizaţie cu care noi românii
participăm la cultura şi civilizaţia lumii, contribuind la afirm area d ă i­
nuirii perm anente şi creatoare a poporului nostru, cultivînd iubirea
de neam şi de Lege şi păstrînd m ereu vie am intirea ctitorilor vrednici
de pom enire, am intirea sfîntă peste secole a atîtor m onahi plini de
zel şi virtute.
N easem uit prin erudiţie în tre cei mai erudiţi cercetători ai istoriei
noastre, savantul N icolae Iorga dădea o strălucită expresie preţuirii
faţă de tezaurul de valori spirituale ale m înăstirilor din spaţiul s tră ­
vechi rom ânesc carpato-danubian, arătînd că «frum useţea istorică» a
tu turor ţinuturilor rom âneşti este «întrupată în mînăstiri şi biserici,
cea m ai scumpă şi rară, cea mai a d e v ă ra tă şi originală a lor podoabă» 33
o podoabă de lumină perenă în peisajul cu nen u m ă rate faţete şi s tr ă ­
luciri, vechi şi înnoite, ale spiritualităţii şi culturii româneşti.
-«t Dr. NESTOR VORNICESCU
ARHIEPISCOP ŞI MITROPOLIT

BINECREDINCIOSUL DOMNITOR
MIRON BARNOVSCHI-MOVILA
în lungul şir al celor care au u rc a t pe tronul consolidat de Ştefan
cel M are se înscrie şi M iron Barnovschi-M ovilă, care a condus d esti­
nele M oldovei între 1626— 1629 şi între 26 aprilie şi 22 iunie 1633 şi
care a lăsat contem poranilor şi posterităţii am intirea unui dom nitor

32. Ibidem, p. 603.

33. Sate şi /nlnâstlri, voi. cit., p. 7.
100 BISERICA O R T O D O X A R O MÂ N A

credincios, a unui abil diplomat, a unui energic ostaş şi a unui bun

chivernisitor de ţară, legislator şi ctitor
Acest «om de ţară» — cum susţine M iron Costin — 2, «românul
cel vestit», cum îl califică unul din corifeii Şcolii ardelene se trăgea
dintr-o veche familie rom ânească al corei num e era Bîrnoveanu,
apelativ care a cunoscut mai m ulte variante'*. Tatăl său se num ea
Dimitrie, era originar din Toporăuţii Bucovinei şi a îndeplinit funcţii
de răspundere în divanul lui A ron V odă Tiranul (1591— 1592; 1592—
1595) ; m am a sa se num ea Elena-Elisabeta şi se trăgea din neamul
M ovileştilor fiind n e p o a ta lui Ieremia, Simion şi G heorghe Movilă.
M iron a văzut lumina zilei pe la anul 1590 şi a mai a vut trei
surori : M arica, T eodosia-Tudosea şi Sîrbca-Sărbca. După m oartea ta t ă ­
lui, întîm plată în anul 1607, a răm as în seam a mamei sale prin a cărei
p u rta re de grijă — cum s-a întîm plat mai tîrziu şi cu V odă Brînco-
vea n u — , şi-a agonisit o bogată şi va ria tă cultură. După instrucţia
dobîndită prin interm ediul diferiţilor cărturari din ţară M iron Bar­
novschi-M ovilă şi-a continuat preg ă tire a la şcolile ortodoxe şi catolice
din Polonia, vestite pe atunci. Pe lîngă limbile rom ână şi latină ştia
bine polona şi turca 3.
Datorită calităţilor sale fizice şi militare, datorită pregătirii cultu­
rale şi nu în ultimul rînd originii sale nobile M iron B arnovschi-M ovilă
a fost chem at de tînăr să îndeplinească diferite sarcini în adm inistraţia
ţării. Un docum ent din 15 iulie 1616 ara tă că la a c eastă d a tă a fost
prom ovat ca staroste de Cernăuţi, principal dem nitar al puterii centrale,
cu atribuţii militare, fiscale şi judecătoreşti. în anul 1618 este m enţionat,
ca biv s p ă t a r 6, iar după 1620 este citat în docum ente ca pîrcălab de
Hotin, p unct cheie în sistemul defensiv al M oldovei m edievale ; din
30 m artie 1621 a activat ca m are h a tm a n şi portar al Sucevei. In această
calitate el fusese prom ovat de Ştefan Tomşa al II-lea, în a doua domnie
(1621— 1623), el, M iron Barnovschi-M ovilă, contribuind acum la refa­
cerea acelei m îndre oştiri m oldoveneşti a darabanilor, lăudaţi de M iron
C o s t in 7. Nu a m irat pe nim eni în ianuarie 1626 cînd m arele hatm an
şi portar al Sucevei a fost ales în scaunul v ăduvit al M oldovei prin
decesul lui Radu M ihnea (1623— 1626), care domnise şi în Ţara Româ-

1. A. D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, ediţia a IlI-a, voi. VI,
f. an, p. 78—85; Tahsîn Gemil, Ţările române în contextul politic internaţional
I Î 6 2 Î — 1672), Bucureşti, 1979, p. 35— 79; Constantin C. Giurescu şi Dinu C. Giu-
rescu, Istoria românilor din ccle mai vechi timpuri pînă astăzi, Bucureşti, 1971,
p. 397 ;i Aurel H. Golimas, Domnul M oldovei Miron Moghilă Barnovschi. La tri-
centenarul morţii sale, laşi, 1933, passim. Idem, Un domnitor, o epocă. Vremea lui
Miron Barnovschi-Moghilă, V oievod al Moldovei, Bucureşti, 1980, passim. ş,a.
2. Miron Costin, Opere. Ediţie critică, studiu introductiv, note, comentarii, in­
dice şi glosar de P. P. Panaitescu, Bucureşti, 1958. p. 92.
.3. Gheorghe Şincai, Hronica românilor şi a mai multor neamuri, voi. III, Buda,
1886, p. 25.
•1. Aurel H. Golimas, Un domaitor, o epocă..., p. 21.
5. Ibidem, p. 37.
6. Ibidem.
7. Gh. I. Brătianu, O oaste moldovenească acum trei veacuri, in «Revista
istorică», II (1916), p. 54—79.
V
DIN TRECUTUL BISERICII ŞI PATRIEI NOASTRE 101

nească (1611; 1611— 1616 şi 1620— 1623). Fruntaşii vieţii politice din
M oldova l-au recunoscut ca domn fără nici o opoziţie, succesiunea
avînd loc fără tulburări. Explicaţia constă şi în faptul că mulţi dintre
fruntaşii ţării îi erau rude, iar cu ceilalţi avea legături de prietenie.
Simpatia pentru M iron Barnovschi-M ovilă se datora apoi şi faptului că
era «om de ţară» şi, — deşi fusese căsătorit de doua ori : o dată cu
Antem ia-A ftim ia Vartic, iar a doua oara cu o poloneză, al cărei num e a
rămas necunoscut, dar care aparţinea unei familii influenţe prin interm e­
diul căreia a obţinut indigenatul polonez — atunci la m odă —, era şi
«fără coconi». N eavînd copii noul dom nitor nu putea deci întem eia o
nouă dinastie, lucru de care se tem ea m ulţim ea pretendenţilor la tronul
M oldovei. De asem enea, noul purtător al coroanei M uşatinilor se bucura
de aprecieri deosebite şi de prestigiu şi pe plan extern, turcii şi polo­
nezii avîndu-I în graţii.
C erem onia întronării a fost sobră, dată fiind situaţia social-politică
a acelei vremi, deşi Barnovschi iubea luxul şi fastul. Cea dinţii grijă
a sa a fost pentru funeraliile voievodului defunct, care urm a să fie
înhum at în ctitoria sa de pe malul Dîmboviţei, ctitorie care i-a purtat
num ele peste veacuri. A poruncit ca totul să fie bine organizat şi pus
la punct atît in calitatea oficială pe care o avea, dar şi din recunoştinţă
pentru acela căruia îi datora în cea mai m are parte ascendenţa spre
înălţim ea tronului.
M iron B arnovschi-M ovilă şi-a început domnia prin acte care u r ­
m ăreau pacificarea spiritelor, în lă tu ra re a nedreptăţilor şi ridicarea d ă ­
rilor numai după lege. A păstrat pe toţi sfetnicii înaintaşului s “u, r e ­
m anierea fiind impusă doar de num irea unui nou dem nitar în funcţia
pe care el însuşi o deţinuse. A cest fapt d o vedea că M iron V odă ţinea
la statornicie şi continuitate în adm inistraţia ţării. De aceea a acordat
şi o totală amnistie politică, a dat curs proceselor de revendicări, a
păstrat structura sfatului ţării şi, în linii mari, politica internă a p re ­
decesorului. Relaţiile dintre noul dom nitor şi membrii sfatului domnesc
au fost norm ale şi rareori a fost cazul cînd a condus ţa ra fără ajutorul
dregătorilor. A respectat obiceiurile şi legile ţării şi s-a deplasat în
toate h otarele ei pentru a cunoaşte realităţile la faţa locului. înco n ju rat
de sfetnici, dregători mari şi mici, mireni şi bisericeşti, M iron Vodă
a întocmit un program de redresare m aterială şi morală a statului,
program tradus în hrisoave, de c re te domneşti şi în decizii cu caracter
juridic-legislativ. în îm prejurări excepţionale, cum au fost cele din
anii 1626, 1627 şi 1628, alături de. reprezentanţii boierimii domnitorul
M iron B arnovschi-M ovilă a convocat nu numai pe ierarhii ţării — care
făceau parte de drept din divan — , ci şi pe unii clerici cu răspunderi
mai mari, care au desfăşurat o susţinută activitate patriotică şi
culturală.
Rezistenţa boierimii nu l-a intimidat, Barnovschi ştiind să-i p o to ­
lească cerbicia ; ceea ce l-a îngrijorat îns'fi a fost atitudinea vecinilor
şi a ţăranilor, pe seam a cărora a şi e laborat şi d e c re ta t legi cu caracter

V
102 BISERICA OR TODOXA R O M A N A

demografic şi a g r a r 8. Cîrmuirile anterioare cu regimul lor inuman,

favorizate şi de evenim entele externe, sărăciseră şi depopulaseră
M oldova. Se im puneau aşadar noi şi grabnice m ăsuri «după greutatea
ce e ra la Radu Vodă, care v eacurilor de m iratu au rămas, cum au putut
încăpea întru înţelepciunea aceluia acea nem ilă de tară, pentru ca ea,
ţara, să v ină fără zăbavă în hirea sa...». Procesul de scădere a populaţiei
se d atora nu num ai luptei de clasă a ţăranilor, sub forma «spargerii»
sau «risipirii» satelor, dar şi năvălirilor frecvente ale turcilor, tătarilor
şi ale altor lifte. Dom nitorul Barnovschi s-a străduit să împiedice fuga
şi, în acelaşi timp, să exercite o politică de colonizare a satelor pustiite,
ori să înfiinţeze sate noi în «locurile pustii» sau «sălişti». A cţiunea
aceasta a fost întreprinsă pe baza dreptului de slobozie, ţăranii avînd
libertatea de a munci nestingheriţi un anum it num ăr de ani sau pe tot
timpul dom niei păm întul şi obligaţia să plătească «darea îm părătească».
Despre spiritul organizator şi bunele intenţii ale dom nitorului Bar­
novschi ad e v ere şte şi «regularea» traiului călugăresc prin mînăstiri,
care trai se stricase şi se sălbăticise şi pe care dom nul se îngrijeşte
să-l aşeze iarăşi pe temelii m orale printr-un hrisov din anul 1626. C ă ­
lugării de la M oldoviţa afirmă : «cu norocul M.S. Domnului nostru
Barnovschi V odă iaste p ace b ună şi s-au b ucurat toţi oamenii de
M ariia s a » 9. Din păcate «aşezămintele» a grare prom ulgate de dom ni­
torul M iron Barnovschi-M ovilă în 1627 şi 1628, care au cuprins şi
m ăsuri cu caracter social, fiscal şi administrativ, nu şi-au atins scopul.
Ele răm în însă o m ărturie de ne tă g ă d u it pentru iniţiativele dom ­
nitorului Barnovschi de redre sare a ţării, în special pe linie eco n o ­
mică, ca şi acelea referitoare la înfiinţarea unor puncte comerciale
cum au fost «Tîrgul lui Barnovschi» şi «iazul lui Barnovschi» 10.
Din tim pul domniei lui Barnovschi au răm as şi m ărturii de felul
cum a organizat cancelaria m oldovenească şi de modul cum tre b u ­
iau red a c ta te docum entele, pe n tru care a depus o deosebită grijă.
Era de aşteptat ca un m ilitar ce fusese pe cîmpul tactic şi între os­
taşi, înainte şi în tim pul domniei, să legifereze şi norm ele activităţii
din arm ată, lucru pe care l-a şi făcut. A aşezat în Suceava un om
credincios «care să fie pentru tre a b a arm elor domniei mele», a readus
pe curtenii fugiţi şi a fixat atribuţiile şi răsplata militarilor care p ă ­
zeau graniţa. O staşilor străini de la h o ta re nu le refuza nimic pentru
serviciile aduse. Prin to ate a c estea M iron V odă Barnovschi se înscrie
în galeria cîrm uitorilor m oldoveni «dătători de legi şi datini».
A v a n ta ja t de a fi om al tim pului său dom nitorul M iron Barnovschi-
M ovilă a înţeles im perativele vrem ii care-i im puneau să stea cu arma
la picior şi să facă uz de diplomaţie. M ijlocirile sale în tre poloni
şi turci au a v u t ca efect e v ita re a conflictelor arm ate şi v ă rs a re a de
sînge. în tra tatu l de Istoria Rom âniei P. P. Panaitescu conchidea în
legătură cu acest ad e v ăr : «în 1627 domnul M oldovei, prin m ediaţiunea
8. Pe larg la Aurel H. Goli mas, op. cil., p. 74—82. Pentru «aşez&mîntub> din
16 ianuarie 1628 să se vadă ţi Constantin C. Giurescu, Probleme c o n t r o v e r s a t e
3n istoriogralia română, Bucureşti, 1977, p. 67—75.
9. A. D. Xenopol, op. cit., p. 80.
10. Aurel H. Golimas, op. cit., p. 80—81.
DIN TRECUTUL BISERICII ŞI PATRIEI NOASTRE 103

sa, izbuteşte să împiedice izbucnirea unui nou război turco-polon» 1!.

Conflictele internaţionale de la hotarele M oldovei l-au obligat pe Mi-
ron V odă să facă şi politică europeană. Num ele său devenise notoriu
în diplom aţia vrem ii şi nu puţini era u aceia care-i solicitau serviciile.
Pe lîngă polonezi şi turci, tăta ri şi cazaci Barnovschi a întreţinut
legături strînse şi cu Rusia m edievală care în această prim ă ju m ă ­
tate a sec. XVII începe să răspîndească ideea că ea este ocrotitoarea
O rtodoxiei din sud-estul european, Politica lui Barnovschi amintea
turcilor că M oldova nu este o ţară volnică, dup-î expresia lui Ne-
culce, şi că ea este închinată, nu luată cu sila. Faptul în sine era
firesc, dar în viziunea Porţii depăşea cu m ult statutul unui vasal şi
turcul suzeran, nem aiţinînd seam a de serviciile pe care i le făcuse,
i-a p regătit m azilirea din anul 1629 şi apoi pedeapsa capitală — 1633.
O latură deosebită a domniei lui M iron Barnovschi-M ovilă o
constituie a c tivitatea sa pe tărîm bisericesc. S-a afirmat că a fost
un dom nitor evlavios ■şi cu dragoste faţă de Biserică şi nu este o
e xagerare. Istoria arhitecturii religioase rom âneşti din prima ju m ă ­
tate a sec. XVII ar fi incom pletă dacă s-ar face abstracţie de acti­
v itatea de ctitor a lui V odă M iron Barnovschi. «Mînăstiri şi biserici
cîte au făcutu, aşa !n scurtă vrem e, nice unul dom n n-au făcutu, scrie
M iron Costin. Făcut-au alţii domni şi mai multe, d a ră cu mai în d e ­
lungate vremi, în 40 de ani unii, alţii în 20 de ani, iară elu in trei
ani. M înăstirea în oraş aicea, ce sa dzice Svînta M ariia şi apoi m î­
n ă stire a H angul la m unte şi Dragomirna, lingă Suceava, urdzită de
Crimca m itropolitul au fîrşit, şi au urdzit şi Bîrnova pe num ele său,
lîngă Iaşi, care apoi au fîrşit-o Dabija Vodă, şi biserica lui sfetii
Ioanu... şi au isprăvitu şi biserica aceea m are din LiOv...» 12.
într-adevăr, pu n tea de leg ă tu ră între a rta M ovileştilor şi
a ceea de neasem uită strălucire a lui V asile Lupu este activitatea
ctitoricească a lui V odă Miron, care în scurta lui dom nie a ridicat
m onum ente cu v alo are perenă. între acestea sînt zidiri din tem elie :
Sf. Ioan Botezătorul, term inată de V asile Lupu, Barnovschi — A d o r­
m irea Maicii Domnului, am bele în Iaşi, şi Bîrnova — situată la ju ­
m ăta te a drum ului dintre Iaşi şi Vaslui, înzestrată cu m ulte privilegii
şi term inată de D a b ija - V o d ă ; apoi zidiri începute de alţii şi tfermi-
nate de el : Toporăuţi, Dragomirna şi Hangul-Buhalniţa. De a sem e ­
nea, biserica rom ânească din Liov.
Am amintit mai sus că între sfetnicii săi întîlnim şi feţe bise ri­
ceşti : mitropoliţi, episcopi, călugări şi preoţi de mir, cu toţii fiindu-i
sprijin de n ă d e jd e şi desfăşurînd o activitate culturală şi religioasa
dintre cele mai meritorii. La cererea şi sugestia m itropolitului-artist
A n a stasie Crimca (1607— 1617 ; 1619— 1629) şi a lui V arlaam , autorul
cunoscutei Cazanii, pe atunci cu rangul de arhim andrit, M iron V odă
a convocat la Iaşi sinodul din 20 septem brie 1626 şi ca un legislator
bisericesc curajos a impus clerului m onahal un «aşezămînt» care,
printre altele, p rev e d e a ca m onahii să nu deţină averi personale, să

11. Voi. III, Bucureşti, 196-1, p. 135.

12. Miron Costin, op. cit., p. 94 şl 103.
10 4 BISERICA ORTODOXĂ R O M Â N Ă

nu facă negustorie, să se rv ească m asa în comun, să nu plece din mî-

năstire fără învoirea stareţului ; acesta urma să fie ales de întregul
sobor al mînăstirii respective pe un an, putînd fi reales pentru di­
feritele problem e ale m înăstirii el pleca în deplasare însoţit de un
călugăr şi cu aprobarea soborului, care a v e a şi drept de control a su­
pra activităţii sale ,:i. în înţelegere cu acelaşi A nastasie Crimca, de
care l-a legat o prietenie sinceră, dom nitorul M iron Barnovschi-M ovilă
a hotărît scutirea tuturor vieţuitorilor de la m înăstiri de orice dări,
în afară de cele către dom nie Tot pe aceasta linie se înscriu şi
daniile făcute de acest evlavios domn pe seam a diverselor locaşuri
de cult din ţară şi de peste h otare 15.
îm prejurările şi m otivele care au pus capăt primei domnii a lui
Miron V odă nu sînt încă îndeajuns de clare. în mod cert ele au fosî
însă atît de n atură internă cît şi externă. în rîndul primelor ne gîn-
dim la uneltirile nerăbdătorilor candidaţi la domnie, în frunte cu
M oise MoviPI şi A le x a n d ru Coconul, la mişcările vecinilor şi ţă r a ­
nilor — a căror situaţie d evenise foarte critică — , şi nu în ultimul
rînd Ia refuzul său de a satisface lăcom ia vizirului care-i pretinsese,
în schimbul prelungirii domniei, 40 de pungi de galbeni, fiecare din
ele conţinînd 500 de piese. «Fiind un dom n mai puţin jăcuitor şi
mai cu durere faţă de ţ a r ă » 1G, Vodă M iron a întîm pinat cererea
turcului cu un refuz categoric, deşi mulţi dintre prieteni l-au sfătuit
«să nu să puie îm potriva vizirului, să-i dea acei bani, să nu-i vie
v reo primejdie». A titudinea dom nitorului i-a prilejuit cronicarului
M iron Costin urm ă to are a reflecţie : «Se cunoaşte că aceşti domni matce
dirşpte au fost acestii ţări, nu mastihă, cîndu pentru obiceiu să nu
se facă în dzilele lor cu greul ţării, dom niile şi-au 13satu şi asuprelele
ţării n-au primit să fie de la dînşii» !7.
Printre m otivele de n a tu ră e x tern ă figurează întîi refuzul de a
participa alături de arm ata tu rc o -ta ta ră îm potriva cazacilor cărora
el le acordase sprijin militar, în 1629, apoi atitudinea sa filo-polonă
şi libertatea cu care acţiona în diplom aţia europeană. Şi unele şi a l­
tele l-au condus la abdicare şi la retragerea în Polonia, unde s-a
an g a ja t în acţiuni de ordin cultural-artistic şi religios şi de unde a
m enţinut legături perm anente cu Moldova.
Fondul sufletesc şi m intea îm podobită cu învăţaturi deosebite,
însuşite în anii de studii din ţară şi din Polonia, precum şi e x p e ­
rienţa sa în m aterie de cultură l-au determ inat să lucreze, în bejenia
sa, cu predilecţie în dom eniul spiritualit; ţii ortodoxe. P regătirea sa
13. N. Iorga. Istoria Bisericii româneşti şi a vieţii religioase a românilor
ediţia a Il-a vot. I. Bucureşti, 1929, p, 267—277; N. Grigoraş, Situaţia clerului
moldovenesc in prima jumătate a sec. al XVII-lea şi reforma domnitorului Miron
Barnovschi, în «Mitropolia Moldovei .şi Sucevei», XXX (1957). nr. 1—2, p. 71—79;
Aurel H. Golimas, op. cit., p, 73—74.
14. Ibidem. Să se vartfi şi Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii
Ortodoxe Române, voi. JT, Bucureşti, 1981, p. 8.
15. Aurel H, Golimas, op. cit., p. 88—9? ; Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu,
op. cit., p. 10.
16. A. D. Xenopol, op. cit., p. 511.
17. Miron Costin, op. cit., p. 95.
DIN T RE C U W L BISERICII ŞI PATRIEI NOASTRE 105

enciclopedică i-a permis să iniţieze şi să prom oveze contacte cultu­

rale de primă valoare. A ceste contacte pe care cultura rom ânească
din prima ju m ă ta te a veacului al XVII-lea le-a stabilit cu principalele
curente şi personalităţi ale Răsăritului ortodox se datoresc în bună
m ăsură şi binecredinciosuiui dom nitor M iron Barnovschi-M ovilă, care
s-a a ngajat într-o h o tărîlă acţiune de apărare a Ortodoxiei, am enin­
ţată de Catolicism, precum şi de pă stra re a instituţiilor în care se
m anifesta curentul anticatolic şi antireformist. A cestei iniţiative şi
acţiuni lăudabile îi v enea în sprijin şi situaţia sa m aterială de e x ­
cepţie.
în Polonia, unde propaganda rom ano-catolică obţinuse, în special
după Brest-Litovsk 1596, teren considerabil, M iron B arnovschi-M ovilă
a desfăşurat o vie activitate pentru tipărirea şi răspîndirea cărţii r e ­
ligioase ortodoxe. Era convins, ca de altfel m area m ajoritate a o am e­
nilor de cultură ai generaţiei sale, că întărirea Ortodoxiei, ca mijloc
de rezistenţă împotriva acţiunilor prozelitism ului catolic, se putea
realiza în special prin cartea tipărită. A tît de însem nată a fost con­
tribuţia sa în a c eastă direcţie încît tiparniţa din Liov i-a dedicat c u ­
noscutul Octoih slavon 18, care reda în paginile sale şi stem ele fos­
tului dom nitor al M oldovei ştefaniene. Evenim entul cultural din 1630
a fost urm at la 16 ianuarie anul urm ător de actul solemn al sfinţirii
bisericii româneşti din Liov, al cărei «ctitor săvîrşitor» e ra acelaşi
M iron Vodă. Petru Movilă a rostit cu acest prilej un înălţ.itor cuvînt
în care s-a referit şi la contribuţia rubedeniei sale domneşti. Inscripţia
«Io M iron Barnovschi-M ovilă V oievod al M oldovlahiei, săvîrşitor al
bisericii româneşti» — de pe plafonul acestei m onum entale c onstruc­
ţii — , este o m ărturie a activităţii cultural-spirituale a binecredin­
ciosuiui M iron V odă care, chiar în ceasurile de cum pănă şi mai
puţin favorabile unor preocupări cultural-ediîitare şi cînd nici măcar
nu se găsea pe păm întul ţării sale, nu şi-a uitat preocupările de
spirit. D easupra «corului» s-au fixat două tăbliţe votive, la stingă şi
la dreapta, cu inscripţie slavonă care ara tă ca ctitorul săvîrşitor, bi-
necredinciosul M iron Movilă, aduce slavă şi închinăciune lui D um ­
nezeu.
Gîndul revenirii în scaun nu-1 părăsise însă nici un moment,
căci mai presus de toate e ra dragostea sa pentru M oldova, patria
sa, pentru binele căreia îşi pusese în lucru toată priceperea. în 1629
alesese abdicarea lasind am intirea unor bune intenţii, a unor în ­
sem nate realizări gospodăreşti şi a u nor ctitorii de seamă.
Prilejul s-a ivit destul de curîiid, aprilie 1633, cînd — în urm a
tulburărilor sociale care a v u sese ră loc în M oldova —, tronul ră m ă ­
sese v a c a n t prin înlăturarea lui A le x a n d ru Iliaş (1631—-1633). Gîndu-
rile tuturor s-au îndreptat din nou către M iron Barnovschi-MovilH şi
o delegaţie alcătuită din persoane cu vază şi influenţă a m ers în Po­
lonia ca să-i prezinte propunerea. R eîntors în Iaşi a fost aclamat de
18. Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 10. El a apărut în trei ediţii
ţi a avut la bază un manuscris slavon păstrat la mînăstirea Nemţu şi trimis de
Hamovschi lui Meletîe SmotritkL Să se vadă D. Slrungaru, Gramatica Iui Smotrilki
şi prima gramatică românească. în «Romanoslavica», IV (1960), p. 289—307.
106 BISERICA ORTODOXA R O M A N A

toţi, căci — scria M iron Costin — «Domnul iubea pe ţară şi tara

iubea pe domn». în ain te de in tra re a în curtea dom nească s-a în ­
d reptat către biserica Sf. N icolae Domnesc, pentru a-şi pleca g enun­
chii în semn de mulţumire. A şezat din nou prin v o inţa obştii pe
tronul M oldovei şi din nou fără fast, vrem urile nefiind prielnice nici
de aceasta dată, M iron Barnovschi-M ovilă îşi începe a d oua dom nie
la 26 aprilie 1633. Acum însă, spre deosebire de prim a domnie, a
hotărît să m eargă personal la C onstantinopol «pentru a se înfiinţa
împărăţiei». Deşi total neindicată, h o tărîre a era irevocabilă. «Trebuie
să mă duc acolo — a ră ta Barnovschi — pentru cinstea m ea şi să le
a ră t mizeria din M oldova şi să le spun ca ţa ra fierbe în nevoi, obida
şi întristare. Am dat M oldovei aşezăminte, am făcut slobozii (...)
am pedepsit cu străşnicie pe slujitorii care au călcat form ele noastre
a păsînd poporul (...) şi noi să abzicem de a-î auzi pe sultan, care
n u cunoaşte a d e v ăru l despre «săraca raia» — cum le place turcilor
să ne spună ? (...) Stăpîn pe gîndurile şi faptele mele, de care oricînd
voi da socoteală, poruncesc să nu mai zăbovim cu propuneri... şi să
purcedem la îm părăţie. (...) M ă bucur că vor să m ă în to v ă răşe a sc ă
boierii şi feţele bisericeşti, curtenii cu un gîndu şi cu toţii să se
roage pe n tru mine ca să le fiu iarăşi stăpîn ; vom chibzui şi vom
a v e a în grijă ca ţa ra să fie condusă în lipsa n oastră cu omenie şi
v rednicie de cei harnici şi cu milă de ea» 19.
H o tă rîre a fiind luată, alaiul dom nesc a p ărăsit laşul în a treia
zi a lui florar, 1633, îndreptîndu-se către Constantinopol. în drum
Barnovschi şi ai săi au tre c u t şi prin Bucureştii prietenului M atei Ba-
sarab (1633— 1654), care inte rv en ise în sprijinul său la A baza Paşa
şi pe care realesul M oldovei l-a întîlnit în porţile Rusciukului şi au
vizitat Adrianopolul, la Constantinopol ajungînd în 20 iunie. Pentru
m ulţi m embri ai delegaţiei, inclusiv pentru M iron Vodă, e ra pentru
prim a şi ultim a d a tă cînd v e d e a u c e tatea Sf. C onstantin de pe m a ­
lurile Bosforului. A u fost găzduiţi Ia Bogdan Serai, reşedinţa oficială,
după 1453, a voievozilor M oldovei în Constantinopol. Aici, nu fără
îngrijorare, au aşte p tat com unicarea m arelui vizir cu privire la a u d i­
enţă, de care însă în rea litate nici nu era vorba. Pîrile şi vinile la
adresa lui M iron V odă Barnovschi erau multe şi sîngerosul sultan
M urad IV aflat la conducerea Imperiului care tra v e rs a o perioadă de
a c ută criză nu num ai că nu e ra dispus să-l recunoască, dar — netre-
cîndu-i cu v e d e re a nici faptul că în 1626 nu i se înfăţişase şi nici
legăturile p rea apropiate cu polonii rivali — hotărîse deja ca «hainul
să fie suprim at prin tăierea capului». Singura scăpare era să tre a că
la islamism. Deşi unii dintre înaintaşi o făcuseră şi o vor face şi
dintre urmaşi, M iron B arnovschi-M ovilă nu şi-a ren e g a t credinţa şi
tradiţiile neam ului său pentru blidul de linte care putea însem na con­
d ucerea v reu n u i sangeac, ori vreo slujbă palatină.
Pînă la savîrşirea odioasei crime, de curînd realesul conducător
al M oldovei a fost ţinut la închisoarea de tristă faimă a celor Şapte
Turnuri. Nim eni din aparatul adm inistrativ al sultanului nu a luat
19. A urel H. Golimas, op. cit., p. 155—156.
DIN TRECUTUL BISERICII Ş/ PATRIEI NOASTRE 107

în seam ă insistenţele delegaţiei ca dom nitorul Barnovschi să fie eli­

berat şi recunoscut pe tronul M oldovei.
Păşind pragul celulei, vlăstarul m ovilean v a fi avut viziunea clară
a celor ce a veau să urineze şi că socotelile cu lum ea celor vii se
vor încheia curînd. Deşi a v e a «mai m ultă nă d e jd e de m oarte decît
de viaţă», binecredinciosul dom nitor M iron Barnovschi-M ovilă şi-a
păstrat tăria m orală pînă la sfîrşit. Venise de b u n ă voie în mîinile
duşm anului său de moarte, nădăjduind că va reuşi să apere interesele
M oldovei şi alor săi în faţa sultanului. A juns în a c eastă situaţie şi
simţind că untdelem nul candelei vieţii este pe sfîrşite, şi-a întocmit
testam entul, «o a d e v ăra tă pagină de cronică (...) un act plin de în ţe ­
lepciune, dem nitate, onestitate, generozitate...» M. Dispoziţiile sale s-au
concretizat în 19 puncte al căror tex t se referea la a v e re a sa m iş­
cătoare şi imobilă, la drepturile familiei asupra acestor bunuri şi ca
răm ăşiţele păm înteşti «de mi se v a prilejui m oartea aice la mîna
acestor păgîni să pue aceşti boieri n e v oinţă să nu zacă oasele în
păgîni, ci să le ducă în ţară să le îngroape la sfînta m înăstire Dra-
gomirna».
De asem enea, dispunea să i se achite toate datoriile, iar o bună
p arte din ocinele sale şi din bani «să se dea pe la m înăstiri şi bise­
rici, pentru sufletul nostru şi al părinţilor noştri...» 21.
Se hotărîse ca pieirea dom nului m oldovean să se desfăşoare în
dim ineaţa zilei de 22 iunie, într-un cadru festiv, în faţa întregului
aparat de stat, a reprezentanţilor diplomatici ai ţărilor care a veau
legături cu Sublima Poartă, a oştirii şi a publicului. V ăzînd iarăşi
lum ina soarelui V odă M iron Barnovschi nu s-a a ră ta t deloc tulburat.
Sufletul său era împăcat. îşi servise patria pînă la suprem ul sacrificiu.
Biograful său cel mai autorizat, A urel H. Golimas, afirmă că apropi-
indu-se de locul fatal Barnovschi a mai a vut tăria să rostească, cu
glas apăsat, pentru a fi auzit de cei din apropiere : «Dusu-v-aţi toate
ale vieţii mele ; ca norii m ărilor aţi p i e r i t ; cufundatu-v-aţi, făpturi
ale zilelor mele, asem eni clopotelor în valuri» 22.
Sultanul s-a m ulţum it să p rivească de la fereastră odioasa crimă
pe care o com andase şi care a zguduit lum ea civilizată. Turcii înşişi
se pare că şi-au dat seama, după consum area tragediei, de nedre p tate a
săvîrşită. Cronicarul Ion N eculce consem nează în O sam ă de cu v in te :
«...nevinovat au fost acest om. Şi au cunoscut pre Barnovschi V odă
turcii că au fost drept şi s-au căit pentru că l-au tăiat. Şi s-au giurat
ca să nu mai taie de acum domn de M oldova. Num ai letopiseţul de
aceasta nu scrie nimica. Iară oamenii şi vorbesc, că au apucatu unii
dintru alţii» 23.
Răm ăşiţele păm înteşti ale nefericitului decapitat, am estecate cu
pulberea drumului, au fost adunate de Iancu Costin, tatăl cronicarului
20. Ibidem, p. 202—203. Textul integral al «testamentului» este redat la p.
207—2î 1 ; ipoteze şi discuţii pe marginea lui, p. 202—207.
21. Ibidem, p. 211.
22. Ibidem, p. 220.
23. I. Noculce, Letopiseţul Ţării Moldovei şi O samă de cuvinte. Ediţie cu
glosar, indice şi introducere de I. Iordan, Bucureşti, 1955, p. 112— 113.
108 BISERICA ORTODOXĂ R O MA NĂ

şi unul din apropiaţii şi însoţitorii dom nitorului Miron, căruia i s-a

îngăduit acest lucru ; ele au fost duse la biserica Sf. Gheorghe, situată
în apropiere. Călugării, înfricoşaţi şi ei de cele cc auziseră, i-au stat
în ajutor, săvîrşind, poate, o slujbă «acolea pe scurtu» şi punindu-i
la dispoziţie o gropniţă. în h u m a t în m are grabă «pre cît au lăsat v r e ­
mea de atuncea» m orm întul a răm as pînă astăzi o taină.
Nu se ştie dacă răm ăşiţele sale păm înteşti au răm as în C on­
stantinopol sau au fost aduse în ţară şi reînhum ate la D ragom irna —
cum şi-a exprim at dorinţa —, sau la biserica Barnovschi din Iaşi...
Problem a nu este încă lăm urită -5.
Dacă creaţia folclorică nu a dat prea multă atenţie domnitorului
din spiţa Movileştilor, care a prefaţat zgduitoarea tragedie a lui
Vodă B rîncoveanu şi alor săi, literatura istorică, prin M iron Costin
şi Ion Neculce, a transm is posterităţii ecouri încărcate cu nimb de
legendă despre sfîrşitul său pe care l-am putea califica martiric.
Relalînd şi com entînd îm prejurările şi sfîrşitul dom nitorului Miron
Barnovschi-Movilă, atît de des am intitul M iron Costin scrie «de un
cal al lui Barnovschi Vodă, pe care ducîndu-1 în grajduri îm p ără­
teşti, după perirea lui, în ceieş dzi s-au trîntitu calul gios şi au mu-
ritu în locu» 3,i. Referindu-se la aceeaşi întîmplare, Ion N eculce con­
sem nează : «Cînd i-au tăiat capul lui Barnovschi Vodă calul lui au
şi început a sări cît n-au mai putut să-l ţie comisul în mină. Şi scă-
pîndu-1 din mînă pe loc au căzut şi au murit, Şi văzînd turcii mult
s-au m irat şi au z i s : n ev in o v a t au fost acest om» 21. Informaţiile
acestea stau şi la baza uneia din creaţiile lirice ale poetului Petru
Strihan, din care redăm urm ătoarele v ersuri :
«Cînd a văzut că pe voievodul său Muşcind zăbala, căuta cuvînt,
îl aştepta în piaţă un călău, să spună el câ domnul e un sflnt,
s-a ridicat în zbucium şi în spume un rătăcit pe-acest sărman tărîm...
chemare mută către-ntreaga lume. cînd capul lui Miron căzu pe caltiarîm.

A sfîrşit în sînge, scîrbă, ură,

blesteme fulgerate de natură
ţi l-a trăsnit o arşiţă înaltă
de-a fi în veci cu domnul laolaltă»

Cronicarului M iron Costin îi datorăm şi o altă relatare în legă­

tură cu evenim entul din 22 iunie 1633, căruia «a doua dzi noaptea»,
în Ţarigrad i-a urm at un incendiu care «au arsu cîteva mii de case»,
incendiu calificat de învăţatul m oldovean ca o pedeapsă, Barnovschi
fiind «om dum nădzăiescu şi m are rugătoriu spre Dumnedzău» Z). Fapt
real, petrecut între 7 august şi 2 septem brie 1633 30, deci destul de
24. Miron Costin, op. cit., p.104 j Tahsîn Gemil, op. cit., p. 79.
25. Pentru diferitele opinii şi ipoteze să se vadă Aurel H, Golimas, op. cil.,
p. 232—233.
26. Miron Costin, op. cit., p. 103.
27. I. Neculce, op. cif., p. 112— 113.
28. P. Strihan, Moara albastră. Poezii şi aforisme, Bucureşti, 1978, p. 108— 110.
29. Miron Costin, op. cit., p. 103.
30. Aurel H. Golimas, op. cit., p. 228—229.
DIN TRECUTUL BISERICII ŞI PATRIEI NOASTRE 109

curînd după consum area tragediei, incendiul — ale cărui cauze au

răm as totuşi necunoscute — a dat proporţii de simbol asasinatului
politic din 22 iunie 1633.
Referiri în legătură cu sfîrşitul binecredinciosului dom nitor Miron
Darnovschi-M ovilă întîlnim şi în scrierile unor învăţaţi străini. De
pilda, la diaconul Paul din Alep, însoţitorul patriarhului M acarie al
A nliohiei în călătoriile întreprinse în Ţările Române. Vizitînd laşul
în 1653, clericul sirian relatează că la aceasta dată în capitala M o l­
dovei se vorbea că, în m om entul decapitării dom nitorului Barnovschi,
pe portretul său din ctitoria care-i poartă num ele s-ar fi produs o
fisură adîncă 3J.
*

«Om fericit peste toate dom eniile acelei ţări, nemîndru, blînd,
drept, om de ţară, harnic la războaie, neînfrînt şi nespăimat, cît poţi
să-l asem eni cu mari oşteni ai lu m ii» 3a, binecredinciosul dom nitor
M iron Barnovschi-M ovilă s-a impus în conştiinţa contem poranilor şi
a posterităţii prin strădaniile şi aspiraţiile sale pentru sa lvarea şi
păstrarea fiinţei şi autonom iei «moşiei domniei mele», «ţara noastră
— Moldova». El a purtat cu dem nitate coroana cea m are a M uşati-
nilor, cu cinci ram uri şi cu cruci de rubin în fiecare vîrf, într-o
vrem e de mari tulburări şi instabilitate politică şi din confruntarea
cu tot mai a ccentuatele tendinţe de dom inaţie ale osm anlîilor şi ale
unor puteri vecine a ieşit biruitor, jertfa sa consfinţind tocmai acest
fapt. «Să ştie stăpînii noştri că m oartea m ea nu v a aduce linişte decît
pentru mine, iar pentru dînşii şi întreaga vo a stră alcătuire rapace,
ani de năsălnice griji şi ură năpraznică, cutropitorilor din pa rte a p o ­
porului m eu care m-a ales să-l apăr de voi, năpîrce islamiste». «Va
veni o v rem e să daţi socoteală !», i-a avertizat el pe trimişii sulta­
nului, care-1 terorizau 33.
Sfintele locaşuri zidite de el şi diferitele înfăptuiri în dom eniul
culturii şi artei în general îl recom andă drept «figură de excepţie în
rîndul cîrdului de domni mişei, ce se n ă p u ste a u pe corpul bietelor
Ţări R o m â n e » :3'*. Protector al c u ltu r ii:i'5, cu suflet bun, evlavios şi cu
durere pentru ţ a r ă 3G, acest v lăstar m ovilean a scris una dintre cele
mai frum oase pagini întru afirm area culturii şi spiritualităţii rom â­
neşti.
Sfîrşitul său tragic, da to ra t şi «lucrăturii» celor care-i r îv n e a u tro ­
nul, dar în principal lăcomiei şi intereselor Porţii O tom ane în d u re ­
rează şi astăzi sufletul românesc, binecredinciosul dom nitor M iron
Barnovschi-M ovilă «fiind cu toate b u n ă tă ţile spre ţară».
31. Ibidem, p. 207.
32. Miron Costin, op. cit.
33. Aurel H. Golimas, op. cit., p. 218.
34. A. D. Xenopol, op. cit., p. 511 si 513.
35. P. P. Panaitescu, op. cit-, p. 208.
36. 1. Lupaş, Istorici românilor pentru clasa a VII a, ediţia a V-a, Bucureşti,
1932, p. 117.
110 BISERICA ORTODOXA R O M A N A

Avînd în ved e re «caracterul acestui om de nobilă fire şi de m are

ispravă, de^adîncă pietate în rugăciunile de noapte, dom n viteaz, m i­
lostiv, dorit de ţ a r a » 37, socotim că el trebuie să răm înă în atenţia
Sfîntului Sinod al Bisericii noastre, care într-un viitor nu p re a înde­
p ărtat să procedeze spre cele de cuviinţă.
Pr. asist. ALEXANDRU M. ÎONIŢA

AJUTOARE ACORDATE MITROPOLIEI DlRSTORULUl

ŞI UNOR BISERICI DIN DOBROGEA
DE CĂTRE DOMNII ŢARII ROMÂNEŞTI
Biserica O rtodoxă din Dobrogea s-a b ucurat din vechim e de spri­
jinul m aterial al dom nilor Ţării R o m â n e ş ti1, v a tra de la care fusese
sm ulsă în 1417, prin cucerirea otomană. De aceste a ju to a re a b e n e ­
ficiat, în primul rînd, M itropolia D îrstorului (a Dristrei), cu sediul la
Silistra, care a constituit, timp de peste patru secole şi jum ătate,
principalul for ecleziastic al provinciei dintre Dunăre şi M a re a N e a ­
gră 2. Astfel, aşa cum se spune într-un docum ent de mai tîrziu, bise­
rica m itropoliei «din c e tatea Dîrstorului de peste Dunăre», cu hram ul
«Tăierea capului Sfîntului Ioan», «au fost zidită şi înălţată» de dom ­
nul Grigore Ghica I, «după putinţa vrem ilor de atunci», 3 aşadar în­
tre 1660— 1664 sau 1672— 1673, cînd au a vut loc cele două domnii
ale sale 4.
Cu timpul, aşa cum se m enţionează în acelaşi document, «s-au
fost surpat zidirea curţii de jur împrejur, -cît răm ăsese izlaz, şi b ise ­
rica încă se dărăpănă, necutezînd a drege cineva» 5. A c eastă sarcină
şi-a asum at-o mai întii Constantin M a v ro c o rd at în cea de a treia dom ­
nie a sa în Ţ ara R om ânească (1735— 1741) 6, după cum se relatează
pe larg într-un docum ent turcesc publicat în ultim a vrem e. Este vorba
de o poruncă a sultanului M ahm ud I, din aprilie 1741, în care se arata
că «zidurile şi acoperişul şi clădirea înaltă şi m are a bisericii c u ­
n o scute sub num ele de Biserica Vlădicăi din v a r o ş u l 7 oraşului Si­
listra au fost reparate, iar în incinta ei au fost înfiinţate şi ren ovate
şi încă v reo cîteva odăi de către voievodul Ţării Româneşti». D atorită
37. N. Iorga, Istoria românilor, voi. VI, Monarhii, Bucureşti, 1938, p. 20—21
si 41—42.
1. Tudor Mateescu, Les diocbses orthodoxes de Ia Dobroudja sous Ia domi-
nation ottomane, în «Balkan Stuăies», XIII, Thessaloniki, 1972, nr. 2, p. 280—287;
Tudor Mateescu, Natalia Trandafirescu, Ştiri noi despre Mitropolia Dristrei (seco­
lele X VIII—XIX), în «Îndrumător bisericesc misionar şi patriotic», III, Galaţi, 1987,
p. 80—82.
2. Tudor Mateescu, Les diockses orthodoxes de Ia Dobroudja..., p. 280; idem,
Permanenta şi continuitatea românilor în Dobrogea, Bucureşti, 1979, p. 79.
3. V. A. Urechia, Istoria românilor, voi. I, Bucureşti, 1891, p. 60, în notă.
4. Tudor Mateescu, Permanenta şl continuitatea..., p. 81.
5. V. A. Urechia, op. cit-, voi. I, p. 60, în notă.
6. Tudor Mateescu, Natalia Trandafirescu, op. cit., p. 81.
7. Cuvîntul varoş, de origine maghiară, intrat în limba română, ca şi în
limba turcă, desemna partea locuită din afara zidurilor unei cetăţi. Vezi Ştefan
Pascu, Samuil Goldenberg, Despre oraşele medievale din unele tări dunărene t jn
«Anuarul Institutului de istorie şi arheologie Cluj», XIV (1971), p, 36—-37.
DIN TRECUTUL BISERICII Ş/ PATRIEI NOASTRE UI

însă faptului că nu se obţinuse în prealabil aprobarea înaltei Porţi,

aşa cum e ra regula, sultanul porunceşte dărîm are a tuturor c o n struc­
ţiilor n o i 8.
Lucrarea a fost realizată totuşi prin grija lui G rigore Ghica II în
cea de-a doua dom nie (1748— 1752), cînd, aşa cum aflăm din d o c u ­
m entul de mai tîrziu, pom enit mai sus, «domnia sa cu hărnicie, m ijlo­
cind cătră pu tern ica stăpînire, a scos firman îm părătesc, prin care i
s-a dat voie, cu neoprită pozvolenie, şi aşa, prin ajutorul domniei
sale şi prin osîrdia m etropolitului ce au fost a t u n c i 9, de iznoavă
s-au zidit şi s-au înălţat curtea de ju r îm prejur şi s-a dres şi biserica
şi s-au făcut şi case, dar cu m ultă cheltuială şi datorie» 10.
în acelaşi act se spune că, în anul 1769, Grigore Ghica II a întărit,
de asem enea, mila pe care M itropolia Dirstorului o a v e a de la alţi
domni de mai înainte, constînd în dreptul de «a lua pe to t anul cîte
500 bolovani sare de la ocna Slănic, bolovani m ari aleşi, care la
vrem e să fie volnic trimisul, fără d e nici o zăticneală, a o ridica, şi
au să o vînză au să o ducă unde v o r vrea, şi nici vameşii, nici că-
m ăraşii să nu-i su p e re de nimic, ca să fie mila ac ea sta a acestei
sînte mitropolii de a jutor şi de întărire» Prin docum entul amintit,
hrisov domnesc din 21 m artie 1777, cuprinzînd informaţiile înfăţişate
mai sus, A le x a n d ru Ipsilanti întărea şi el această milă acordată M i­
tropoliei de Ia Silistra 12.
în aceeaşi zi, printr-un hrisov aparte, acelaşi dom n confirmă dania
ce «o au fost a v u t şi de mai înainte vrem e, precum ne-am adeverit
dom nia mea, atît din hrisoavele altor fraţi domni, cît şi din hrisovu
domnii sale fratelui Grigorie Ghica voievod ot leat 1769», în favoarea
bisericii din Babadag, cu hram ul Sfîntul Dumitru, şi a celei din C e rn a ­
vodă (Bogazchioiu), cu hram ul Sfîntul Nicolae, situate în e parhia m i­
tropolitului Partenie al Dirstorului. A c e a stă m ilă consta în dreptul
celor două biserici de a lua cîte 25 de taleri pe an din vam a dom nească
«pentru tămîie, untd ele m n şi făclii» 13. în tă rire a s-a făcut, desigur, Ia
solicitarea m itropolitului de la Silistra, actul fiind emis în aceeaşi zi
cu confirm area daniei a c o rdate m itro p o lie i14.
Dintr-un hriso v al lui A le x a n d ru Moruzi, emis la 8 iunie 1793,
rezultă că M itropolia D irstorului a a v u t p a rte şi de alte a ju to a re de
Ia domnii Ţării Româneşti. Astfel, se spune că titularii acestei eparhii
«după vremi... pentru oareşicare ajutor, au avut voie a ţine odaia cu
dobitoace aici, în păm întul ţărei, la ju d eţu l Ilfov». Este vorba, d e ­
sigur, de vitele pe care le deţinea m itropolia şi care e ra u aduse la
păscut în stînga Dunării, fără nici o plată, a şa cum se înţelege din
8. Valeriu Veliman, Relaţiile româno-otomane (1711—1821). Documente turceşti,
Bucureşti, 1984, p. 258—260.
9. Titular al Mitropoliei Dirstorului era în acea vreme Vartolomei. (Tudor
Mateescu, Z.es diockses orthodoxes de la Dobroudja..., p. 284; Tudor Mateescu,
Natalia Trandafirescu, op. cit., p. 80).
10. V. A. Urechia,* op. cit., voi. I, p. 60, tn notă.
11. Ibidem, p. 60—61, în notă.
12. Ibidem.
13. Ibidem, p. 61—62, în notă.
14. Tudor Mateescu, Permanenţa şi continuitatea..., p. 84.
1 12 BISERICA ORTODOXĂ R OMÂ NĂ

act. De asem enea, «părinţii mitropoliţi» avu sese ră dreptul de a strînge

din ţară un num ăr de pînă la 50 de oam eni «şi a-i avea cu ruptoare
osebită de la Vistierie». A ceastă milă, aşa cum am presupus cu alt
prilej 15, este legată de faptul că eparhiile ortodoxe din Imperiul
otoman posedau şi bunuri imobiliare, inclusiv terenuri agricole ir>. Lip­
sa braţelor de m uncă în Dobrogea, fenom en cronic în timpul stăpî-
nirii otomane, care impunea aducerea an de an a num eroşi lucrători
din Principatele române, îndeosebi în timpul secerişului 17, i-a d e ­
term inat pe mitropoliţii Dîrslorului să solicite b u n ăvoinţă domnilor
Ţării Rom âneşti pentru a obţine oamenii necesari la lucrările ag ri­
cole. în docum entul amintit se m enţionează că m itropolia «acest a ju ­
tor l-au a v u t şi de la alţi răposaţi domni de mai nainte», după cum
se putuse citi în «cărţile» emise de A lexandru Ipsilanti, Nicolae Ca-
ragea şi în cea a lui M ihail Şuţu din 18 iunie 1792, acte care, din
păcate, nu se mai pot găsi. Prin hrisovul său, domnul A le x a n d m
Moruzi confirmă întocm ai aceste dou':'i privilegii ls.
Peste cîteva zile, la 16 iunie 1793, acelaşi dom n întăreşte vechea
danie în sare acordată M itropoliei Dirstorului, ridicînd-o însă de la
500 de «bolovani mari, aleşi», la 650 19. în aceeaşi zi, printr-un alt
hrisov, este confirmai, de asem enea, a jutorul de care se bucurau bi­
sericile din «casabaua» (orăşelul) Babadag şi satul C ern a v o d a (tc.
Bogazkoy), constînd în sam a de 25 dc taleri anual p entru fiecare.
Domnul A lexandru M oruzi m ăreşte acum această milă la cîte 50 de
taleri pe an 20.
La 15 iulie 1814, dom nul Ioan C aragea întăreşte şi el dania în
sare de care se buc u ra M itropolia Dirstorului, m enţinînd-o la 650 de
n o lo v a n i2l. Num ele m itropolitului nu este m enţionat în document,
unde este lăsat loc alb, dar ştim sigur că atunci păstorea la Silistra
Calinic, ales în aprilie 1813, cînd M itropolia D irstorului se u n eşte cu
cea a Proilavului (Brăilei), form înd o singură e p a r h i e 22. Nu se mai
am inteşte nimic de dreptul de a ţine «odaia cu dobitoace» în judeţul
Ilfov şi nici de dreptul de a strînge 50 de oam eni din Ţara R om â­
nească, ceea ce a rată a n u la rea cu acest prilej sau p o ate chiar în
prealabil a acestor privilegii. La aceeaşi dală, este confirm at şi a ju ­

15. Idem, Les dioceses orthodoxes de la Dobroudja..., p. 287.

16. Iosef Kabrda, I e s documents turcs relatils aux impoîs ecclesiastiques pre­
levez sur la population bulgare du XV 11-e siede, în «Archiv. Orientalni», XXIII,
Praha, 1955, nr. 1—2, p. 139, 148--149.
17. Tudor Mateescu, Ţărani din Moldova şi Ţara Românească la munci agri­
cole în Dobrogea (secolul al XVIII-lca — prima jumătate a secolului al XlX-lea),
în «Anuarul Institutului do istoric şi arheologie «A. D. Xenopol», IX, Iaşi, 1972,
p. 237—254.
18. V. A. Urechia, op. cit., voi. VI, Bucureşti, 1893, p. 246.
19. Ibidem, p. 243—244.
20. Ibidem, p. 245—246.
21. Arh. St. Buc., colecţia Manuscrise, nr. 77, f. 188 v.
22. D. Russo, Lista m i t r o p o l i i l o r P r o i l a v u l u i , 1590— 1828, în Studii i s t o r i c e
g r e c o - T o m â n e , ed. Ariadna Camariano şi Nestor Camariano, voi. I, Bucureşti, 1939,
p. 284.
DIN TRECUTUL BISERICII ŞI PATRIEI NOASTRE 113

torul anual de cîte 50 de taleri, acordat bisericilor din Babadag şi C e r­

navoda 23.
Cele şapte docum ente prezentate mai sus se găsesc în condicile
domneşti, în care au fost transcrise la emitere, aşa cum se obişnuia
atunci. In afara lor au existat, aşa cum am văzut, şi altele, m e n ­
ţionate în cuprinsul acestor hrisoave, dar care n-au mai a juns pîn.i
in zilele n oastre sau care nu s-au găsit încă în condici. Originalele,
care se înm înau beneficiarilor, este aproape sigur că s-au pierdut,
datorită îndeosebi vicisitudinilor aduse de valul războaielor ruso-turce
care a bîntuit Dobrogea timp de mai bine de un secol. T extul celor
şapte docum ente amintite, publicate de V. A. Urechia după condicile
dom neşti, a fost cunoscut şi utilizat de istoriografia rom ânească
S-a crezut însă că întărirea vechilor danii se opreşte la anul 1814 2fî.
De curînd, am a vut totuşi prilejul să găsim o n ouă confirmare a
acestora, da to ra tă lui Grigore D. Ghica, primul dom n păm înlean al
Ţării Româneşti după abolirea regim ului fanariot. Prin aceasta, se
dovedea a fi u n demn urm aş al dom nilor din neam ul Ghiculeştilor,
care, încă din secolul al XVII-lea, ctitoriseră biserica Mitropoliei
Dirstorului, o rep araseră şi miluiseră eparhia dobrogeană, făcînd d a ­
nii şi celor două biserici amintite.
La 17 m artie 1823, Grigore D. Ghica emite hrisovul prin care
întăreşte ajutorul în sare acordat M itropoliei Dîrstorului. El tine să
arate că, în drum spre Constantinopol 2B, unde a vea să prim ească dom ­
nia Ţării Româneşti, aşadar în anul precedent, s-a oprit la Silistra
şi s-a închinat la biserica mitropoliei de acolo, «făcînd rugăciune c ă ­
tre milostivul Dum nezeu şi către Sfîntul Ioan Botezătorul» (anexa 1).
C onfirm area este făcută la rugăm intea m itropolitului Antim care, aşa
cum ştim din alte surse, era succesorul lui Calinic, cu care, în 1821,
făcuse schimb de eparhii, acesta trecînd in locul său la Didimotih 2\
D eoarece mitropolia, după cum putuse să se convingă dom nul p e r­
sonal, a vea «multă trebuinţă ca ajutor», v e c h ea milă este ridicată de
ia 650 de bolovani de sare anual de la ocna Slănic la 1000. Actul
este a d e v erit de domnul însuşi şi de fiii săi, m artori fiind boierii v e ­
liţi, membrii Divanului dom nesc ,2S.

23. Arh. St. Buc., colecţia Manuscrise, nr. 77, f. 188 r. Vezi textul acestor
două documente, cu numeroase greşeli de transcriere, la V. A. Urechia, op. cit.,
voi. XA , Bucureşti, 1900, p. 236—238.
24. G. Ilioniu, Cultele In Dobrogea, în 1878— 1928. Dobrogea, Cincizeci de ani
de viaţă românească, Bucureşti, 1328, p. 597—600; Al. P. Arbore, La culture
roumaine en Dobroudja, în Lo Dobroudja, Bucureşti, 1933, p. 671.
25. Tudor Mateescu, Les diocŞses orthodoxes de Ia Dobroudja..., p. 286—287;
idem. Permanenţa şi continuitatea..,, p. 83—34. (Supoziţia se bazează pe faptul că
volumele de documente şi comentarii publicate de V. A. Urechia nu depăşesc
perioada domniilor fanariote).
26. Delegaţia boierilor din Ţara Românească, din care făcea parte şi banul
Grigore Ghica, viitorul domn, trimisă la Constantinopol, a poposit la Silistra
între 25 martie şi 2 aprilie 1822, sărbătorind acolo şi Slintele Paşti, (Emil Vîrtosu,
132:1. Dale şi lapte noi. Bucureşti, 1932, p. 146— 147).
27. D. Russo op. cit., p. 284.
28. Arh. St. Buc., colecţia Manuscrise, nr. 103, f, 18r.-v. (Vezi anexa 2).
B. O. R. — 3
114 BISERICA ORTODOXĂ R O MA NĂ

Puţin mai înainte, la 9 m artie 1823, fusese emis hrisovul de în­

tărire a ajutorului acordat bisericilor din Babadag şi C ernavoda «pen­
tru tămîie, undelem n şi făclii». Domnul m ăreşte şi această danie, ri-
dicînd-o de la 50 de taleri pe an la cîte 100 de taleri pentru fiecare
dintre cele două biserici, bani care tre b u iau plătiţi «din vam a dom ­
nească», de la «carvasaraua» 20 (clădirea şi depozitul vămii) din Bucu­
reşti 30.
A cestea sînt, credem, ultim ele confirmări ale milelor acordate
din vechim e de către domnii Ţarii Rom âneşti M itropoliei Dîrstorului
şi bisericilor din Babadag şi C ernavoda. Curînd, războiul ruso-turc din
1828— 1829, care a provocat mari distrugeri în D o b r o g e a 31, a vea să
afecteze, în mod sigur, şi aceste trei lăcaşuri. Se ştie că biserica din
Babadag a fost ridicată după aceea din nou 't2, iar cea din C ernavoda,
distrusă, în mod sigur, în cursul acestui r ă z b o i a fost reconstruită,
to t cu hram ul Sfintul Nicolae, la 1862, în tem eiul unei iradele o b ţi­
n ute de la sultanul Abdul Aziz :w’.
Biserica O rtodoxă din Dobrogea şi, în primul rînd populaţia ro ­
mânească, elem entul etnic autohton şi m ajo ritar al acestei provincii,
s-a bucurat aşadar secole de-a rîndul de aju to a re m ateriale din partea
dom nilor Ţării Româneşti. In condiţiile unor posibilităţi proprii r e ­
duse şi ale unei stăpîniri străine pe n tru care religia creştină era
doar tolerată, acest sprijin, a p aren t modest, capătă dimensiuni mult
mai ample. In plus, este vorba de un aspect al relaţiilor, niciodată
întrerupte, existente între păm întul de la M area cea M a re al lui
M ircea şi v atra străbună de Ia care fusese smuls prin cucerirea o to ­
mană. Pentru ilustrarea celor Înfăţişate mai sus, reproducem in ex-
tcnso cele două docum ente inedite de la G rigore D. Gliica.
TUDOR MATEESCU
ANEXE

1. 1823 martie 9, (Bucureşti). Hrisov al domnului Ţării Româneşti Grigore

D. Ghica, prin care întăreşte vechea danie acordată bisericilor din Babadag
şi Cernavoda, ridicînd-o de la 50 la 100 de taleri pe an pentru fiecare
Cartea a dooă biserici, însă una ce să numeşte în casabaoa Babadag şi alba
Cernavodă ot Boazu Chioiu *, ce sînt în eparhiia mitropolitului) Dîrstii şi Proilav
kir Anlhim, a luoa milă cîte tl. 100 pe an de la carvasara.

29. Pentru «carvasara» vezi Georgeta Penelea, Relaţiile economice dintre Ţara
Românească Transilvania i n epoca regulamentară (1829—1848), în «Studii şi
materiale de istorie modernă», voi. IV, 1973, p. 13, 46.
30. Arh. St. Buc., colecţia Manuscrise, nr. 103, f. 18 v—19 r. (Vezi anexa 1).
31. AI. P. Arbore, Din etnograiia Dobrogei. Populaliunea Dobrogei după o
hartă ruscască, în «Aoalele Dobrogei», IV (1923), nr. 3, p. 329—334 ; Constantin
C. Giurescu, Principatele române la Începutul secolului X/X, Bucureşti, 1957, p. 137.
32. Constantin P. Schelettî, Dobrogea. Organizarea, Tulcea, 1879, p. 35, in notă.
(Afirmaţia că această biserică «fu zidita de români in 1828» nu corespunde reali­
tăţii, anul respectiv fiind, desigur, ce! al distrugerii locaşului).
33. M. D. lonescu(-Dobrogeanu), Dobrogia in pragul veacului ai XX-ieQ, Bucu­
reşti, 1904, p. 642.
34. Arh. St. Buc., fond Ministerul de Interne, Divizia comunală, dosar 5/1880,
f 77, 79—80.
DIN TRECUTUL BISERICI! $1 PATRIE! NOASTRE î 75

Zeml. Vlascoe. Fiindcă dooă sfinte biserici ce să află în oparhiia siintii sale
părintelui mitropolit Dîrstea si Proilav, kir Anthira, insă una în casabaoa Babadacj,
la care să cinsteşte şi să prăzmuieşte hramul Sfîntului slăvitului marelui mucenic
Dimitriie, si alta în satul Cernavodă, la Boazul Chioiul *, la care se prăzmuieşte
hramul Sfîntului erarh Nicolae, făcătorul de minuni, prin hrisoavele şi cărţiie
fraţilor domni de mai naînte, au avut milă ca să ia pă tot anul de aici din ţară
cîte tl. una sută din vama domnească, de la carvasara, pentru tămîie, untdelemn
şi făclii, insă epitropul de la biserica Sf-lui Dimitriie să ia tl. 50 şi cei de Ia
biserica Sf-lui Nicoiaie a 1li tl. cincizeci, ca să fiie acestor dooă sfinte biserici de
ajutor la cele mai sus zise. Deci invrednicindu-ne Domnul Dumnezeu cu întîia
domniie a aceştii de Dumnezeu păzite tări, nc-am milostivit de am înnoit şi aiu
mărit mila aceasta ca să să păzească nestrămutat. Pentru care poruncim vame^
şilor de la carvasaraoa din Bucureşti să urmeze a da acea milă de tl. una sută
pe tot anul nelipsit. I saam receh gospodstvo mi

1823 mart. 9.
Pecetea gospod.

Arh. St. Buc., colecţia Manuscrise, nr. 103, f. 18 v— 19 r. Copie.

2. 1823 martie 17, Bucureşti. Hrisov al domnului Ţării Româneşti Grigore

D. Ghica, prin care întăreşte vechea danie in sare acordată Mitropoliei Dîrs-
torului, ridicînd-o de la 650 la 1000 de bolovani anual
Hrisovul Sfintei Mitropolii din cetatea Dirstorului, du peste Dunăre.
Lucrurile cele ce prin iubire de Dumnezeu, după plăcere cu cuviinţă să fac
şi să săvîrşesc de către blagocestivii şi iubitorii de Hristos domni, carii de !a
Dumnezeu sînt aleşi, măcar că să pot cunoaşte la loată obştea şi prin alte mijloace
de fapte bune, iar mai aleasă şi vrednică de laudă este evlaviia şi cuceriia d o m ­
niilor sale către sfintele şi dumnezeieşlile lăcaşuri unde apururea să slăveşte nu ­
mele marelui şi atotputernicului Dumnezeu. Ci dar şi domniia mea cu această
rîvnă fiind către sfintele iui Dumnezeu lăcaşuri şi mănăstiri, socotit-am şi pentru
sfinta şi dumnezeiasca mitropoliie din cetatea Dirstorului, du peste Dunăre, Ia
care să cinsteşte şi să prăzmuieşte hramul Tăerii cinstitului cap al Sfîntului şi
slăvitului prooroc înainte mergătorului şi botezătorului Ioan, unde şi înşine dom­
niia mea am fost la mergerea în Ţarigrad, făcînd rugăciune către milostivul
Dumnezeu şi către Sfîntul Ioan Botezători^!), şi nu numai că ne-au păzit sănă­
toşi, făr de primejdiie la mergere, ci încă au luminat şi gîndul prea puternicului
nostru înpărat de ne-au ales şi ne-au învrednicit prin hărăzire la strămoşescul
nostru scaun al domnii Ţării Româneşti, cum şi la întoarcere cu domniia, iarăşi
ne-au păzit sănătoşi, de am venit bine. Care simtă mitropolie au avut de la fraţii
domni de mai naintea noastră privileghiuri, precum din hrisoavele răposaţilor domni
de mai nainte, ce să văd trecute in condicile Divanului, ne-am adeverit, orîn-
duindu-să ca să ia pă tot anu(l), de la ocna Slăntc, cîte şase sute cincizeci bolo­
vani sare. Deci după evlaviia ce avem către sfintele şi dumnezeieşti lăcaşuri,
mai vîrtos către această sfintă mitropolie, care am văzut-o şi înşine cu multă
trebuinţă ca ajutor şi după rugăciunea ce ne-au făcut sfinţiia sa părintele milropo-
litu(l) dărstorean şi prollavul kir Anthim, am binevoit domniia mea şi nu numai

5 Bogazkoy (Satul de la gura rîului), denumirea turcească a localităţii Cer­

navoda.
** Şi însumi am spus domnia mea.
116 BISERICA ORTODOXA R O M A N Ă

înnoim mila ce au avut, ci adăogăm ţi alţi trei sute cincizeci bolovani sare.*
ca să ia de acum înnainte cîte una miie bolovani sare, să fiie sfintei mitropolii
de întărire, iar domnii mele ţi răposaţilor părinţilor domnii mele vecinică po­
menire. Rugăm dar ţi pe alţi fraţi domni carii In urma noastră să vor învrednici
a fi oblăduitori acestii de Dumnezeu păzite creţtineţti ţări să binevoiască a înnoi
ţi a întări această milă, ca ţi ale domniilor sale mili şi faceri de bine să fie
in urmă de alţii tinute în seamă. Şi ca să să păeească mila aceasta cu nestră-
mutare, am adeverit hrisovul acesta cu însăţi credinţa domnii mele Io Grigoriie
Dimitriu Ghica w d „ i cu credinţa prea iubiţilor domnii mele fii Costandin vvd.,
Gheorghie vvd., Scarlat vvd., Grigorie vvd., Panaiotache vvd., Dimitrie vvd-,
martori fiind şi dumnealor cinstiţii şl credincioşii boeri veliţi ai Divanului domnii
mele pan Costandin Creţulescu vel ban, pan Barbu Văcărescu vel vist., pan
Istrate Creţulescu vel vornic de la Ţara de Sus, pan Costandin Bălăceanu vel
logofăt de Ţara de Sus, pan Nlcolale Golescu biv vel vornic, ipistatu(l) Vornicii
Ţării de Jos, pan Scarlat Grădiţteanu vel vornic al treilea, pan Fotache Ştirbei
vel vornic al patrulea, pan Dimitriie Bibescu vel logofăt de Ţara de Jos, pan
Mihalache Ghica -vel post(elnie), pan Nestor vel logofăt al Streinilor Pricini, pan
Ioan Fălcoioanu vel logofăt de Obiceiuri, pan Scarlat Mihlescu biv vel spătar,
ipistat al Vornicii Oţtirilor, pan Ioan Cocorăscu vel vornic al politii ţi ispravnic,
pan Costandin Bălăceanu vel logofăt de Ţara de Sus, Şi s-au scris hrisovul
acesta la întîiul an al domnii mele, aici în Bucureţti, 1823, mart. 17.

Costandin Bălăceanu vel logofăt procit.

Iscălitura gospod.

Arh. St. Buc., colecţia Manuscrise, nr. 103, f. 18r-v. Copie,

 BISERICA «SF. GHEORGHE» (1421)
ŞI MÎNĂSTIREA «SF. NICOLAE»
(1429) DIN LUPŞA, JUDEŢUL ALBA

In pragul cetăţii de cremene a munţilor Apuseni, pe Valea Arieşului, în

lumea de frumuseţi neasemuite ale meleagurilor in care elementul românesc şi-a
afirmat cu vigoare permanenţa ?i spiritualitatea sa inconfundabilă, pe parcursul mai
multor veacuri în care stăpîniri vitrege au semănat lacrimi ţi durere, întîlnim
localitatea Lupşa, atestată documentar la 1366, dar ale cărei începuturi se con­
fundă cu cele ale etnogenezei poporului român.
Aici a existat, încă din secolele XIII—XIV, un cnezat românesc Înfloritor
care s-a aflat în stăpînirea uneia din cele mai importante familii nobiliare româ­
neşti clin Transilvania, Cîndea.
Cnezatul şi conducătorul său sînt amintiţi într-un document emis de can­
celaria regelui Ludovic cel Mare din 1366, eliberat cneazului Nicolae Cîndea,
pe care regele Ungariei îl ridică, pe el, pe fraţii şi pe urmaşii lui, m rîndul
şi în obştea nobilimii (nobilium cetum et catervam), dăruindu-le, totodată, în stă-
pîniro veşnică, moşia Lupşa, cu titlul de nouă donaţie (titulo sue nove dona-
tionis) '.
Acest caz este cu totul excepţional, ţinînd seama de faptul ca «in veacurile
al XlV-lea şi al XV-lea, în documente, nu aflăm nici un nobil român în comitatul
Albei, iar po Arieş nu se cunoaşte decît o singură familie românească innobilată,
a Lupşeştilor» 2.
La 1385 acelaşi cneaz înnobilat a obţinut de la rege şi dreptul de preemi­
nenţă socială (honos keneziatus seu kencziatis) pentru cnezatul său pe care-1 stă-
pînea din vremea regelui Ludovic (cuius «keneziatus honorem idem Nicolaus prins
a memorato Lodovico rege tenuisse)3.
Accst honos *era o confirmare a privilegiilor jurisriicţionale ce decurg clin
proprietatea pămîntului, spre mai mare prestigiu al titularului, jurisdicţia exclu­
sivă a proprietarului asupra bunurilor cnezatului respectiv» *.

1. Ilie Minea, Din istoria unui cnezat ardelean («Cercetări istorice». X—XII,
1934— 1936, nr. 1, p. 14—41); Ştefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, III, Cluj-Na-
poca, 1986, p. 436.
O dovadă a vechimii satului este numele ce-1 poartă de la Lupu şi sufixul
— şa (Nicolae Drăganu, Numele proprii cu suiixul — şa, Cluj, 1933, p. 21—22).
2. Silviu Dragomir, Sabin Belu, Voievozi, cnezi şi crainici la românii din
Munţii A puseni şi din regiunea Bihorului în evul mediu (AMN, III, 1966, p. 173).
3. Hurmuzaki, Docuine/ife, 1/2, p. 288—289.
4. Ştefan Pascu, op. cit-, p. 435.
118 BISERICA ORTODOXĂ R O M Â N Ă

Biserica «Sf. Gheorghe» din Lupşa, Mînăstirea «St. Nicolae» ain Lupşa,
jud. Alba (1421) jud. Alba (1429)
Urmaşii lui Nicolae Cîndea au stăpînit satul ca proprietari nobiliari, avînd
casă şi curte nobiliară ( d o m u s e t c u r i a n o b i l i a r i s ) în cnezatul L upşei5.
La 1438 cneazul înnobilat Ioan stăpînea amîiutouă satele Lupşa, iar la 1502
sînt mentionate din nou casa şi curtea nobiliară a cnezatului Lupşa (domus
c u r i a n o b i l i a r i s l \ e n e z i u t u s ) u.
La 1486 — cînd satele Lupşa au fost atribuite orăşenilor din Baia de Arieş —
scaunul de judecată al comitatului Turda a hotărît ca cnezatul Lupşa să rămină
cnezilor înnobilaţi din Lupşa «cu acel drept cu care sc ştie că le aparţine lor»
( c o i u r e cfuo a d ipsos p a ţ i n e r e dinoscitur)
In cursul veacului următor, in urma unui îndelungat proces ce a durat
peste 100 de ani, cu locuitorii clin Baia de Arieş, cnezatul românesc de pe valea
Arieşului decade, astfel încit, către sfîrşitul secolului al XVI-lea, la 1592, stăpîn al
moşiei este atestat nobilul maghiar Paul Gyulai din Ţara de Sus s.
După aceste cîteva lămuriri despre cnezatul de la Lupşa — o formaţiune
social-politică cu rădăcini adinei în istoria poporului român — se cuvine să spu­
nem cîtcva cuvinte despre această instituţie şi importanţa ei, îndeosebi în T ran­
silvania, unde constituie o dovadă de netăgăduit a vechimii şi continuităţii de
viaţă şi organizare a poporului nostru.
După cele mai îndreptăţite opinii, cneazul (termen de origine veche slavă)
a înlocuit ca funcţie po latinul jurlex,J. Cei mai mulţi istorici plasează originea
5. 11ie Minea, op, cil.
6. Ştefan Pascu, op. cii., p. 549,
7. Ilie Minea, o p . c it. Vezi şt Tuliu Racotă, D i n i s t o r i a c n e z a t u l u i L u p ş e i ,
extras din voi. O g o r u l ş c o a l e i , Turda, 1938, p. 237—248; Idem, Cnez// C i n d e a
ele L u p ţ a , Buc., 1941.
8. Andrei Vcress, Docnme?«e p r i v i t o a r e la i s t o r i a A r d e a l u l u i , M o l d o v e j ş j Ţ ă r i i
R o m â n e ş t i , III. Bucureşti, 1931, p. 290—291.
9. După opinia lui A. Cazacu, cneazul ar deriva din latinescul cuneus, de la
care cneazul ar fi moştenit obligaţia ostăşească de a sluji cu calul ( V e c h i l e o r g a ­
n i z ă r i r o m â n e ş t i . O j p u t e z ă a s u p r a o r i g i n i i l o r, Buc., 1947).
DOCUMENTARE 119

juzilor şi apoi a cneziior in interiorul comunităţilor săteşti libere existente după

retragerea aurpliană, deci cu mult înainte de formarea statelor feudale româneşti.
După cum arăta P. P. Panaitescu, «identitatea cneziior cu nobilimea prestatală
rezultă din următoarele fapte: cnezii apar în documente atît în Transilvania, cit
si în Moldova şi în Ţara R om ânească; ei formează o i n s t i t u ţ i e g e n e r a l r o m â ­
nească, deci anterioară separării poporului nostru în state diferite. Numele « i e ­
zilor, de origine slavonă, înseamnă, 111 diferite limbi slave, principe, nobil, stăpin.
Din analiza documentelor din cele trei ţări române rezultă clar că ei formau o
pătură arhaică de stăpîni de sate»
Un alt mare istoric român, Dimitrie Onciul, sublinia la rindul său că cnezatul
«este o instituţie vcche remânească anterioară cuceririi maghiare, rînd cnezii se
numeau judeci, iar judecia se prezenta ca o instituţie străbună, moştenită din
epoca romană, fapt ce se constată prin numele ei latin» M.
In sfîrşit, marele slavist Ioan Bogdan susline că instituţia nu poate fi consi­
derată «un împrumut de la vreunul din popoarele slave vecine», fiind continuarea
firească a vechii instituţii a judeciei, de origine romană, numele slav de cneaz
suprapunîndu-se «de la slavii ce trăiau împreună cu (daco-)romanii'»
Pentru a întări noţiunea, să mai amintim că cercetările recente întreprinse
de arheologul Radu Popa în lumea cnezatelor româneşti din Maramureş şi Haţeg l;t
au dovedit că au existat trei accepţiuni ale noţiunii fie cneaz:
— fruntaş al satului, cu atribuţii administrative şi judiciare ;
— institutie cu caracter politic din epoca primelor cristalizări statale româ­
neşti şi
— stăpîn feudal al satului u .
Din cnezimea românească a Transilvaniei s-ar fi născut în chip firesc o pu­
ternică nohilime românească, ce ar fi participat Ia conducerea stalului, dacă aceasta
nu ar fi fost lipsită de drepturi la anul 1366 de regele Ludovic de Anjou ; acesta
2 hotărît să nu mai recunoască calitatea nobiliară a cneziior români care nu
aveau confirmări regale şi să excludă d-in categoria nobililor pe cei care nu erau
catolici, adică pe români IS.
Această măsură a schimbat evoluţia firească a unei viguroase categorii so­
ciale din Transilvania, obligînd pe cnezii oare doreau sa rămînă nobili să ac­
10. P. P. Panaitescu, O b ş t e a ţ ă r ă n e a s c ă în Ţ a r a R o m a n e a s c ă şi' M o l d o v a ,
!iuc., 1964. p. 67.
11. D. Onriul, S c r i e r i i s t o r i c e , ecl. A. Sacerdoţeanu, I, Buc.. 1968, p. 54.
«Acest punct de vedere este sprijinit de faptul ca principalele atribuţii ale
luzilor se regăsesc ulterior exercitate de către cnezi, precum şi de constatarea că,
într-n etapă mai tîrzie, în măsura în care cnezii nu s-au transformat în
boieri sau nobili, ei au revenit în starea primară de juzi ai satelor», observa ne
bună dreptate nn avizat cercetător al problemei. Radu Popa, La începuturi/e e v u l u i
m e d i u r o m â n e s c . Ţ a r a H a ţ e g u l u i , Buc-., 1988, p. 163.
iZ f. Bogdan. Despre c n e z i i r o m â n i , Buc., 1903.
13. Radu Popa, Ţ a r a M a r a m u r e ş u l u i i n v e a c u l a l X l V - l e a , Buc., 1970, p, M5.
Vezi şi idem, La î n c e p u t u r i l e e v u l u i m e d i u r o m â n e s c , p. 158, care subjiniază faptul
că, în Transilvania, «cnezatul a fost o instituţie prin excelenţă românească, a
avut deci caracter etnic».
14. Aceasta a fost şi situaţia de la Lupşa, o situaţie similară cu aceea a
i.iultor sate din zona învecinată a Haţegului, unde cnezatul de sal «a fost con­
secinţa ridicării în multe aşezări a cîte unei familii în fruntea obştei săteşti şi,
implicit, aservirea, în cadrul unor relaţii care erau de esenţă feudală, a celorlalte
familii ce compuneau obştea» (Radu Popa, o p . c il., p. 160).
15. Şerban Papacostea, L a i o n d a l i o n d e ia V a l a c h i c e t (ie i a M o i d a v i e et ,es
R o u m a i n s d e T r a n s y l v a n i e : u n c n o u v e l l e s o u r c e , în «Revue roumaine d'histoire»,
1978, nr. 3, p. 389—408.
Vezi şi Radu Popa, o p . cil., p. 162, care observă că măsura luată de regele
Ungariei marchează «una dintre etapele îndelungatului proces de contopire cu no­
bilimea regatului a unei părţi a cneziior români din Transilvania».
Facem această precizare pentru a înţelege că cnezii au supravieţuit un timp
măsurii regale din 1366; este şi cazul celor clin Lupşa, capabili să ridice monu­
mente in secolul al XV-lea.
120 BISERICA O R T O D O X Ă R O M Â N A

c e p t e r e i i g i a c a t o l i c ă şi a p o i s ă s e m a g h i a r i z e z e t r e p t a t ; c e i c a r e n u a u f ă c u t - o
— şi a c e ş t i a a u f o s t c e i m a i m u l ţ i — ş i - a u p i e r d u t p r i v i l e g i u l şi a u c o b o r î t t r e p t a t
in tre io b ag i.
A m c o n s i d e r a t n e c e s a r e a c e s t e d a t e d e s p r e s a t u l L u p ş a şi s t ă p î n i i s ă i p e n t r u
a î n ţ e l e g e î m p r e j u r ă r i l e î n c a r e s - a î n f i i n ţ a t b i s e r i c a . E x i s t i n d î n s a t clomus ct
curia nobiliaris î n c ă d i n s e c o l e l e X I V — X V , e r a f i r e s c c a n o b i l i i s t ă p î n i a i s a l u l u i
şi c n e z a t u l u i s ă a i b ă şi o b i s e r i c ă , a ş a c u m a v e a u t o t i p r o p r i e t a r i i f e u d a l i d i n
acele vrem uri.
Si, î n t r - a c i e v ă r , d i n i n s c r i p ţ i a r e f ă c u t ă la 1750 r e z u l t ă c ă biserica cu hramul
SI. Gheorghe d a t e a z ă d i n 1421. P i s a n i a s e a f l ă î n a b s i d a a l t a r u l u i , l a p r o s c o m i d i c ,
şi a r e u r m ă t o r u l t e x t : «La a n i 1421, f i i n d c u î n d e m n d e l a D u m n e z e u z i d i t ă
( a c e a s t ă ) s f ( î n t ă ) b i s e r i c ă d e o a r e c a r e b o i a r i a n u m e S t ă n i s l a v . I a r la a n i 1750 s - a u
z u g r ă v i t a c e s t sf(int) o lta r d in c h e ltu ia la u n u i c r e ş tin d e a ici d in L u p şa, a n u m e
O l ( i a ) I o a n a u d a t 18 f l o r i ( n t i ) c a s ă f i e v e c i n i c ă p o m ( e n i r e ) : I o a n , P e t c a , S a -
l o m i a , P e t c a , M a t e i , S i m z i ( a n a ) , A n d e , N i c o l a e , F i l ( i m o n ) , I o a n a . . . » 16.
C o in e n tîn d a c e s t tex t, c u n o s c u tu l isto ric d e a r t ă M a riu s P o ru m b p re c iz a :
« F aptul că d a t a m e n ţ i o n a t ă î n i n s c r i p ţ i e (-anul 1421) n u e s t e u n n u m ă r r o t u n d n e
duce spre c o n c lu z ia log ică, că a c e s ta e s te a n u l re a l al e d ific ării b isericii, e le m e n t
cro n o lo g ic ce a fost p r e lu a t d in tr- o în s e m n a r e m a i veclie, p o a te c h ia r d in tr- o
o teanie ce s e a f l a i n a c e l a ş i lo c, l a p r o s c o m i d i e . N u m e l e c t i t o r u l u i e s t e e v i d e n t
şi e l p r e l u a t d i n t r - o s u r s ă m a i v e c h e . C o r o b o r î n d c u d o c u m e n t e l e v r e m i i şi c u n o s -
c î n d c ă la L u p ş a a e x i s t a t u n î n f l o r i t o r c n e z a t r o m â n e s c , p u t e m p r e s u p u n e c ă
a d e v ă r a t u l c t i t o r e s t e c n e a z u l V l a d i s l a v (şi n u S t a n i s l a v ) , p e r s o n a j u l c e l m a i i m ­
p o r t a n t a l f a m i l i e i C î n d e a , s t ă p î n ă a m o ş i e i şi a c n e z a t u l u i î n p r i m a j u m ă t a t e a
s e c o l u l u i a l X V - l e a » 17.
C o n c lu z ia c la r ă a isto ric u lu i d e a r t ă c l u j e a n n u inai a r e n e v o i e d e nici u n
c o m e n t a r i u : biserica a lost construită Ia 1421 de familia Cîndea, f i in d r e z u g r ă v i t ă
(nu ştim a c i t a o a r ă ) cu s p r i j i n u l lo c u ito rilo r .
Cît p r iv e ş te m o m e n tu l re sc rie rii p isa n ie i, ni se p ar d e m n e d e r e le v a t u r m ă ­
t o a r e l e : « T e x t u l i n s c r i p ţ i e i d e la L u p ş a , s c r i s la m i j l o c u l v e a c u l u i a l X V l I I - l e a ,
u tilîz ln d in r e d a c t a r e d a t e c a r e a t e s t ă v e c h i m e a m o n u m e n tu lu i, e s t e în c o n s e n s
c u n o i l e i d e a l u r i s o c i a l o şi n a ţ i o n a l e , d e a f i r m a r e a r o m â n i l o r t r a n s i l v ă n e n i f o r ­
m u la te cu to t m a i m u ltă p r e g n a n ţ ă în a c e a s t ă e p o c ă . N u în t i m p lă t o r în p rim a
j u m ă t a t e a v e a c u l u i al X V I lI- le a , în tim p u l e p is c o p u lu i I n o c h e n t i e M ic u , în tîln im
a s e m e n e a i n s c r i p ţ i i î n m a i m u l t e b i s e r i c i , s u b l i n i i n d şi î n a c e s t fel v e c h i m e a i s t o ­
r i e i şi a m o n u m e n t e l o r d e a r t ă r o m â n e a s c ă a l e T r a n s i l v a n i e i » . S e d a u c a e x e m p l e
b i s e r i c i l e ciin S t r e i s î n g e o r g i u şi Z l a t n a , u n d e s - a u r e c o p i a t s a u c o n s e m n a t la 1743,
r e s p e c t i v 1744, t e x t e l e u n o r p i s a n i i d e a c e e a ş i v e c h i m e c a c e a d e la L u p ş a : 1408,
l a S t r e i s î n g e o r g i u şi 1424, l a Z l a t n a ls.
A n t e r i o r a n u l u i 1810, c u p r i l e j u l r e f a c e r i i b o l ţ i l o r a b s i d e i , b i s e r i c i i i s - a a d ă u ­
g a t Ia v e s t p r o n a o s u l , i a r v e c h i u l p o r t a l î n a r c f r i n t d e p e f a ţ a d a v e s t i c ă a
n a o s u l u i a f o s t m u t a t p e l a t u r a s u d i c ă a n a o s u l u i , i n t r e n a o s şi p r o n a o s f i in d
c r e a te d o u ă deschideri.

16. P i s a n i a a f o s t p u b l i c a t ă p r i m a o a r ă , « d u p ă n o t e d a t e d e u n p r i e t e n d i n
T u r d a » , d e N. I o r g a , Scrisori $I inscripţii ardelene şi maramureşene, II, B uc ., 1906,
p. 129, d a r t e x t u l e s t e i n c o m p l e t , c u m u l l e o m i s i u n i . D e a c e e a a m p r e f e r a t l e c t u r a
l u i M a r i u s P o r u m b , Inscripţii româneşti din Transilvania (sec. X I V —XVIII) (AI1C,
X X I I , 1979, p. 269) ; v e z i şi ibidem, p. 268, u n d e s e r e p r o d u c e c o p i a f o t o g r a f i c ă
a inscripţiei.
17. Ibidem, p. 269. I n s c r i p ţ i a a f o s t t r a n s c r i s ă şi c o m e n t a t ă d i n n o u d e a c c -
la ş i a u t o r î n s t u d i u l s ă u , Dvuâ ctitorii româneşii din s,ccoluI al XV-lea : Biserica
SIîntul Gheorghe şi Mînăstirea Lupşa ( A M N , X V I , 1979, p. 62 2 — 623).
D u p ă a l t e o p i n i i , b i s e r i c a d i n L u p ş a a r fi f o s t c l ă d i t ă d e c t i t o r u l b i s e r i c i i
d i n Z l a t n a , n u m i t şi e l t o t S t i n i s l a v . V e z i E u g e n i a G r e c e a n u , Influenţa gotică ~W
arhitectura bisericilor româneşti de zid din Transilvania ( S C I A , t. 18, 1971, n r . 1,
p . 53), c a r e c i t e a z ă « t r a d i ţ i a l o c a l ă » .
Î8. M . P o r u m b , Inscripţii,.., p. 269. D e t a l i i d e s p r e b i s e r i c ă Ia M a r i u s P o r u m b ,
Două ctitorii româneşti din secolul al XV-lea Biserica Sfîntul Gheorghe şi M î­
năstirea Lupşa ( A M N , X V I , 1979, p. 6 2 1 — 625), d e u n d e u t i l i z ă m d a t e l e d e s p r e
a r h i t e c t u r a şi p i c t u r a b i s e r i c i i .
D O C UM EN TARE 121

La 1810 s - a p i c t a t a b s i d a a l t a r u l u i , p r e c u m şi t i m p l a d e z id , d u p ă c u m r e ­
zu ltă d în tr-o lu n g ă in sc rip ţie, sc risă c u lite re ch irilice p e s p a te le tîm p le i d e zid :
« în zile le o b lă d u irii P re a în ă lţa tu lu i îm p ă r a t F ra n ţisc u , v ic ă r a ş N ic o la e H u so v ic i.
s - a u z u g r ă v i t a c e s t s f î n t o l t a r i u şi f r u n t a r i u ( — t î m p l ă ) p r i n s î r g u i n ţ a a c e s t o r
a i c i n u m i ţ i c t i t o r i : c ( i n s t i t u l ) p ( ă r i n t e ) p r o t o p o p şi a s e s o r c o n s i s t o r ( i u l u i ) I o a n
N a n d r e i a şi f i i- s a E l e n a , Ş p a n I l i e şi fiii d u m i s a l e , p o p a I u o n , N i c u l a e , P e t r u ,
a o t u d u m i s a l e T u d o r a , . . . G a v r i l ă . ş p a n d o m n e s c şi c r i s n i c b i s e r i c i i , s o ţ u d u m i s a i e
i o a n a , fii : D u m i t r u , L u c a , I o a n , A v r a m , V a s i l i e , T o d o r , I o a n , N i c u l a e , M ă r ă e ţ i
T udor, B ă d ă u Ş im io n , S îr b T o d o r, Ş e r b a n N ic o l a e , B ă to g ă C o d r a n a , I o a n B işte,
D u m i t r u , A n d r e ş Ilie , N i c o a r ă I o n , M u n t e a n V a s i l i e d a s c ă l , P o p I o a n N a n d r a , I o a n
H e n t i e , I o n T o d o r , Ş p a n P e t r u , I o a n .. . C u c h e l t u i a l a a t o t p o p o r u l , la a n u l 1810,
f i n o c î t a v r u t » 1!1.
B i s e r i c a Sf. G h e o r g h e e s t e a ş e z a t ă î n c e n t r u l c o m u n e i , p e u n l o c p u ţ i n î n ă l ţ a t
ce d o m in a lo c a lita te a , f o a rte p r o b a b il în a p r o p i e r e a fostei r e ş e d i n ţ e c n e z îa le .
I m p o r t a n t a a c e s t e i c t i t o r i i c n e z î a l e r e z u l t ă şi d i n d i m e n s i u n i l e s a l e ; d u p ă c u m
s - a s u b l i n i a t d e c ă t r e s p e c i a l i ş t i , b i s e r i c a Sf. G h e o r g h e « e s f e singura construcţie
românească din veacul al XV-lea care să se poată compara c a proporţii cu bise­
ricile contemporane» in stil gotic clin Transilvania i°.
D u p ă d e s c r i e r e a lui V . D r ă g u ţ, b is e r ic a « a r e a s p e c t d e s a lă t ă v ă n i t ă , p r e v ă ­
z u t ă c u u n a l t a r d e c r o ş a t si p o l i g o n a l , î n t ă r i t c u c o n t r a f o r ţ i . A n c a d r a m e n t e n u s e
p ă s tre a z ă , d a r a s p e c tu l d e s c h id e r ilo r în a r c frînt, c o n tr a fo r ţii tre p ta ţi, c u I ă c r im a r e
si s i l u e t a z v e l t ă a m o n u m e n t u l u i s î n t e l e m e n t e î n d e s t u l ă t o a r e p e n t r u î n c a d r a r e a
t i p o l o g i c ă a m o n u m e n t u l u i » i n s e c o l u l al X V - l e a . C l o p o t n i ţ a d e l e m n , c o n s t r u i t ă
d e a s u p r a p o r ţ i i d e v e s t a n a v e i , d a t e a z ă d i n s e c o l u l a l X V I I - l e a 21.
B i s c r i c a «Sf. G h e o r g h e » , r i d i c a t ă d e c n e z i i C î n r l c a î n 1421, a v e a p l a n u l i n i ţ i a l
c u d o u ă î n c ă p e r i : n a o s u i şi a b s i d a p o l i g o n a l ă a a l t a r u l u i , a c c e s u l f ă c î n d u - s e p r i n
d o u ă p o r ta lu ri : u n u l p e l a tu r a d e sud, iar c e lă la lt p e c e a d in s p r e v est. T ip u l
fie b i s e r i c ă c o m p u s d i n n a o s şi a l t a r e s t e f r e c v e n t î n t î l n i t î n T r a n s i l v a n i a s e c o ­
l u l u i a l X V - I c a , a t î t la b i s e r i c i l e c u a b s i d ă p ă t r a t ă c î t şi la c e l e c u a b s i d ă
p o l i g o n a l ă n . e l e m e n t e d e s i m i l i t u d i n e î n a c e a s t ă p l a n i m e t r i e o f e r i n d u - n e şi b i s e r i c a
e p i s c o p a l ă rlin F e l e a c (1488).
A n c a d r a m e n t e l e p o r ta l u r i l o r sîn t in a rc frînt, cu c a n a t u r i l e o r ig in a le . C o n ­
tra fo rtu rile e x te r io a re ale ab sid ei a lta ru lu i p a r a indica o a ltă bo ltă d e c ît c ea
a c t u a l ă , s i t u a t ă p e o g i v e , c a r e i n s ă a f o s t m o d i f i c a t ă î n a i n t e d e 1810, c î n d s - a
p i c t a t a b s i d a a l t a r u l u i şi t i m p l a d e zid , c u c a r e o c a z i e a f o s t î n l o c u i t şi a r c u l
t r i u m f a l c u c e l d e az i, s e m i c i r c u l a r n e o c l a s i c .
D e a s u p ra in tră rii în n a o s se află o p ic tu r ă m u r a lă r e p r e z e n tîn d p e M a ic a
D o m n u lu i c u P r u n c u l in b r a ţ e , a ş e z a t ă s im b o lic p e c u p a u n e i f in tin i d in c a r e
b e a u a p ă cei î n s e t a ţ i ; în p ă r ţ i le d e jo s ? Ie p ic tu rii, s e p ă s t r e a z ă s c ris e n u m e l e
c e l o r d o i z u g r a v i : S i m i o n S i l a g h i d i n A b r u d şi N i c o l a e C i u n g a r , c a r e , s e p a r e ,
a u p i c t a t b o l t a a l t a r u l u i şi o p o r ţ i u n e d i n p e r e ţ i i a b s i d e i . A l ă t u r i d e l u c r a r e a lo r,
în a lta r, s e p ă s t r e a z ă friza c u sfinţii T re i I e ra rh i.
N a o s u l p ă s t r e a z ă c e a m a i m a r e p a r t e d i n p i c t u r a d e la 1750. La n o r d , s p a ţ i u l
p i c t a t s e î m p a r t e î n t r e i r e g i s t r e \ în c e l d e j o s f i i n d p i c t a ţ i : Sf. C o n s t a n t i n şi
E l e n a , Sf. m u c e n i c L u p , T r i f o n , I g n a t i e , P r o c o p i e , P l a t o n , N i c h i t a , M e r c u r i e , T e o d o r ,
D i m i t r i e şi Sf. A r h . M i h a i l . R e g i s t r u l m e d i a n e c o m p u s d i n s c e n e l e : I n t r a r e a î n
B i s e r i c ă a M a i c i i D o m n u l u i , B u n a V e s t i r e , N a ş t e r e a şi î n t î m p i n a r e a D o m n u l u i ,
p e r f e c t v i z i b i l e , în t i m p c e u l t i m u l r e g i s t r u m a i c o n s e r v ă d o a r : R u g ă c i u n e a lu i
i i s u s î n G h e t s i m a n i , S ă r u t u l l u i I u d a şi I i s u s î n f a ţ a lui A n n a . P e r e t e l e d i n s u d
a r e a c e e a ş i d i s p u n e r e c a şi c e l o p u s , p r e z e n t î n d i n p a r t e a i n f e r i o a r ă p e Sf. G h e o r g h e

19. Ibidem, p. 624, n o t a 15. I n s c r i p ţ i a a m a i f o s t p u b l i c a t ă , cu u n e le deosebiri

d e l e c t u r ă , d e N . I o r g a , Studii şi documente. X III, p. 130 şi d e A t a n a s i e Popa,
tlisericile vcchi din Lupsa ( A M N , XITI, 1976, p . 428).
V e z i şi M a r i u s P o r u m b , Ctitori şi artă românească in Transilvania secolului
al XV-lea ( A I I C , 1980, p. 108— 110), u n d e s e d a u c i t e v a d a t e d e s p r e c e l e două
b i s e r i c i rlin L u p ş a .
20. E u g e n i a G r e c e a n u , Inlluenfa gotică în arhitectura bisericilor r o m â n e ş t i dc
zid din Transilvania (SC 1A, t. 18, 1971, n r . 1, p. 33).
21. V a s i l e D r ă g u ţ , Arhitectura gotică in România, B u c u r e ş t i , 1979, p. 73.
22. E u g e n i a G r e c e a n u , o p . cit., p . 37, fig. 3 şi p. 50, 56, fig. 13, 19.
122 BISERICA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

( h r a m u l ) , a ş e z a t s p r e a l t a r , Sf. A r t e m i e , C o s m a şi D a m i a n , E v s t a t i e , M o c h i e . I o a n ;
p e c e l m e d i a n s î n t t r e i s c e n e ; Sf. T r e i m e la M a m v r i , Sf. A p o s t o l i P e t r u şi P a v e ) ,
S c h i m b a r e a la F a t ă , i a r p e u l t i m u l r e g i s t r u s e m a i văci : î n c u n u n a r e a c u s p i n i şi
B ic iu ire a d in c ic lu l P a tim ilo r.
P i c t u r a d e la 1750 r e l e v ă i n f l u e n t e l e a r t e i b r î r i c o v e n e ş t i .
P e p e r e t e l e su d ic a l n a o s u lu i, în c o lţu l d in s p r e vest, a u a p ă r u t d e su b
ten cu ială mai m u lte fra g m e n te de p ic tu ră c a r e p a r să a p a rţin ă u n ei am p le co m ­
poziţii c e d a te a z ă p r o b a b i l din s e c o lu l al X V - le a . A c e s t e f r a g m e n t e s e d e o s e b e s c
c r o m a tic d e p ic tu r a d in sec. X V III ; e le r e p re z in tă p a r te a s u p e r i o a r ă a u n o r
n i m b u r i 2:l.
La b i s e r i c a Sf. G h e o r g h e d i n L u p ş a s e c o n s e r v ă m a i m u l t e i c o a n e v e c h i p e
lem n. C e a m ai v e c h e d i n t r e a c e s t e a r e p re z in tă p e Iisus P a n t o c r a t o r ; fig u ra a
f o s t r e p i c t a t ă î n j u r u l a n u l u i 1810. d a r f o i i d u l .aurii, î n r e l i e f , d a t e a z ă d i n a d o u a
j u m ă t a t e a se c o lu lu i al X V - le a
C a r t e a v e c h e b i s e r i c e a s c ă , e x c e p t i n d n u m e r o a s e t i p ă r itu r i d in sec. a l X V IIl-le a ,
e s t e r e p r e z e n t a t ă d e Noul Testament d e l«a A l b a l u l i a d i n 1648 şi Chiriacociromionul
(IG99). î n p r e z e n t , b i s e r i c a e s t e in c u r s d e r e s t a u r a r e ,
în b ise ric ă se m ai p ă s tr e a z ă u n n u m ă r d e stră n i d a t î n d din d iferite ep o ci ;
c ele mai v ech i p a r să a p a r ţin ă se co lu lu i al X V II-lea. C îte v a p o a r tă i n s c r i p ţ i i ;
u n a e s t e d a t a t ă î n a n u l 1733, i a r a l t a p o a r t ă n u m e l e lu i I l i e Ş p a n şi a n u l 1810 25.
C u m a c e s t a a p a r e şi î n i n s c r i p ţ i a d i n a c e i a ş i un d e p e s p a t e l e c a t a p e t e s m e ! , e s t e
p r o b a b i l c ă la a c e a d a t ă t o ţ i « c t i t o r i i » î n ş i r a ţ i în a c e a s t ă i n s c r i p ţ i e îşi a v e a u
s t r ă n i l e lor în b ise ric ă , u n o b ic e i v e c h i în T ra n s ilv a n ia .
î n c o n c lu z ie , « b is e ric a S f în tu l G h e o r g h e . c t i t o r i e a c n e z ilo r C înclea din L upşa,
e s t e unul din monumentele cele mai valoroase din Transilvaniei, e s t e o p a g i n ă
d e i s t o r i e şi c u l t u r ă r o m â n e a s c ă » 26.

I n s a t u l L u p ş a , în a p r o p i e r e a ş o s e l e i n a ţ i o n a l e T u r d a - C î m p e n i , la 3 k m d e ­
p ă r t a r e d e s a t , s e a f l ă fosta mînăstire cu hramul SI. Nicolae, a ş e z a t ă i n t r - o p o i a n ă ,
în c o n ju ra tă d e păd u ri seculare. M o n u m e n tu l este c o n s id e ra t de specialişti «unu/
din exemplarele cele mai interesante ţi mai vechi ale arhitecturii de lemn de pe
valea Arieşului>
E x is te n ţa a d o u ă m o n u m e n t e v e c h i în a c e e a ş i l o c a l i t a t e n u t r e b u i e să ne
su rp rin d ă . Făcînrl o a n a lo g ie cu Ţ a ra M a ra m u r e ş u lu i, u n d e — p e b aza d o c u m e n ­
te lo r din se c o le le X IV ---X V — se c o n s ta tă « e x is te n ţa a d o u ă c a te g o rii d e l ă c a ­
ş u r i r e l i g i o a s e , b i s e r i c i l e p a r o h i a l e , a f l a t e î n v a t r a s a t u l u i , şi m î n ă s t i r i l e , s i t u a t e
î n l o c u r i i z o l a t e , d e p a r t e d e a ş e z ă r i l e o m e n e ş t i » 2t!, s i t u a ţ i a c e l o r d o u ă l ă c a ş u r i d e
c u lt din L u p şa se e x p lic ă p e d ep lin .
î n t r u c î t în M a r a m u r e ş a t î t b i s e r i c i l e p a r o h i a l e , c i t şi m î n ă s t i r i l e e r a u p a ­
t r o n a t e şi a p a r ţ i n e a u c u d r e p t d e p r o p r i e t a t e f a m i l i i l o r c n e z i a l e , e s t e p o s i b i l c a
si la L u p ş a f a m i l i a C î n d e ş t i l o r s ă ti a v u t u n r o l d e s e a m ă î n î n t e m e i e r e a m î n ă s t i ­
rii Sf. N i c o l a e , f i i n d p a t r o n u l a c e s t u i m o d e s t a ş e z ă m î n t m o n a h a l * .
S p r e d e o s e b i r e d e b i s e r i c a Sf. G h e o r g h e d i n a c e l a ş i s a t , d a t a t ă p r i n p i s a n i e la
1421, b i s e r i c a Sf. N i c o l a e — m a i m o d e s t ă — n u b e n e f i c i a z ă d e o a s e m e n e a d a t a r e
p r e c i s ă . E a p o a t e fi t o t u ş i d a t a t ă c a m in a c e e a ş i e p o c ă d i n d o u ă e l e m e n t e c a r e

23. M a r i u s P o r u m b , Pictura românească, p. 32.

24. I d e m , Vechi icoane româneşti din Transilvaniei (sec. X V — XVJ) ( « R e v . « M o ­
n u m e n t e şi M u z e e » , 1977, n r . 1, p. 52).
25. I d e m , Două clitorii româneşti, p. 625.
26. Ibidem.
27. M a r i u s P o r u m b , Pictura românească, p. 32. D e s p r e m onum ent v e z i şi
d a t e l e s u m a r e p u b l i c a t e d e P r. Io.an I u l i a n M o r c a n , Biserica mînăstirii *Sfirttui
Nicolae» din Lupşa ( « î n d r u m ă t o r p a s t o r a l » , E p i s c o p i a o r t o d o x ă A l b a l u l i a , V I II ,
1984, p. 6 7 — 69).
28. R a d u P o p a , Ţara Maramureşului in veacul al XlV-iea, B u c ., 1970, p.
2 1 6 — 217.
29. E s t e o p i n i a lu i M a r i u s P o r u m b , o p . cit., p . 32, c a r e a d u c e c a argum ent
p e n t r u v e c h i m e a b i s e r i c i i şi f a p t u l c ă î n s e c o l e l e X I V — X V s e m a n i f e s t a o p r e ­
f e r i n ţ ă d e o s e b i t ă p e n t r u Sf. N i c o l a e , c a r e a f o s t a l e s p a t r o n a n u m e r o a s e b i s e ­
rici : S c h e ii B r a ş o v u lu i, D e n s u ş, R ib ita , H u n e d o a r a , L eşnic. R iş n o v , B îr s ă u etc.
V e z i şi i d e m , Două ctitorii româneşti..., p. 626.
DOCUMENTARE 123

seco m p letează . E ste m a i i n t i i o h o t ă r n i c i e a m o ş i e i s a t u l u i , f ă c u t ă în a n u l 1427,

clin c a r e r e z u l t ă c ă u n u l d i n d e a l u r i s e n u m e a s e m n i f i c a t i v « M u n t e l e C ă l u g ă r u l u i »
(K a la g ycr h c g e ) 10, c e e a c e p o a t e î n d r e p t ă ţ i o p i n i a c ă — e x i s t l n d c ă l u g ă r i — t r e ­
b u i a s ă f i i n ţ e z e şi m î n ă s t i r e a .
P antru o d a t ă a p r o p i a t ă p l e d e a z ă şi Şematisir.ul p u b l i c a t la B l a j î n 1900,
c s r e d ă c a a n a l c o n s t r u c ţ i e i 1429 :!t, a c e a s t a fie c o n f o r m t r a d i ţ i e i , fie c o n f o r m u n o r
d o c u m e n te sa u unei inscripţii n e c u n o s c u te n o u ă.
O d e o s e b ită s e m n ific a ţie p e n t r u i m p o rta n ţa c u ltu r a lă a a c e s tu i lă c a ş d e ru-
liă- 'iuiK' în t r e c u t o p r e z i n t ă f ă p t u i c ă a i c i s - a c o n s e r v a t u n e x e m p l a r d i n Faptele
Apostolilor s a u Praxiul, t i p ă r i t la B r a ş o v d e d i a c o n u l C o r e s i î n a n u l 1563. A c e a s t ă
c a r ’e r a r ă a fo s t d o n a t ă A c a d e m i e i R o m a n e la 1B 8 4 33.
In n n u l 169' a u a v u t 1 c u n e le lu c ră ri d e r e n o v a r e a b ise ricii, c în d a u fost
l ă v â m t e n a o s u l şi a l t a r u l . P e o ca se tă a t i vanului d in ab sid a altaru lu i, c a re a
înlocuit v e c h ile b o lti d e lem n , s e a flă o in s c rip ţia in l a tin ă : « A n n o D o(m i)ni
N o ştri Iesv C h r ( i s ) t i 16.04 D i c 1 D e c e m b r i s . H o c T e c t u i n T e m p l i F a c t u m p e r l o -
h m n e m S o y m o s i n u m e t p e r S t e p h a n u m G y a r f a s d e T h o r o c k o Z e n g y o g , 1694» (in
ch irilică ) ^ în t r a d u c e r e r o m â n e a s c ă î n s e a m n ă : «In a n u l D o m n u lu i n o s t r u Iisus
H r i s t o s 1G9i, z i u a 1 d e c e m b r i e . A c e s t a c o p e r ă m i n t ( t a v a n ) a l b i s e r i c i i a fo s t f ă c u t
p rin io a n Ş o im u ş e a n u l ţi prin Ş te fa n G y a r f a s din T r a s c ă u S in g e o rg iu » .
M in ă s tire a din L upşa a s c ă p a t ca p r i n m i n u n e d e d i s t r u g e r e la 1762, c î n d
m u l t e a lte lă c a ş u ri au fost d is tr u s e cu l u n u r ile s a u cu focul d e g e n e r a l u l a u s t r i a c
P .u cco w . C ’iid a c c s t a a c e r u t e p i s c o p u l u i u n i t P e t r u P a v e l A r o n — o r i g i n a r d i n -
’ r - u n s-3t a r o p i a t — l i s t a m î n ă s t i r i l o r c e u r m a u a fi d i s t r u s e , a c e s t a s - a r u g a t
în m odspecial să nu d ă rim e m în ă stire a — p e c a r e o c o n s i d e r a « p e r antiquum
Monasierium* —, ci d o a r s ă fie a l u n g a t c ă l u g ă r u l P r o c o p i e , c a r e e r a o r t o d o x .
G e n e ra lu l a d at a tu n ci ordin c a m î n ă s t i r e a s ă fie î n c r e d i n ţ a t ă u n i ţ i l o r .
C u a c e a s tă o cazie, aflăm c ă locul p e c a re e ra c lă d ită m în ă s tir e a e r a d e s tu l
de m i c : 2 5 /2 0 s t i n j e n i . a d i c ă 5 0 / 4 0 m. E ra o m î n ă s t i r e s ă r a c ă ; e a d i s p u n e a d e
im l o c a r a b i l d e 4 g ă l e ţ i , l o c d e f i n a ţ d e 11 c a r e d e fîn şi o p ă d u r e .
La 1765 î n m î n ă s t i r e se găseau doi ierom onahi : « cinstitu l e g u m e n P ah o m ie
si i e r o m o n a h u l S i l v e s t r u » .
D upă cum p recizează A u g u stin B unea — de la ca re luăm a c e s te d a te — ,
«din tim p u r i l e c e l e m a i v e c h i, la a c e a s t ă m î n ă s t i r e se ţin ea şc o ală p e n tru can to ri
i i p r e o ţ i p î n ă la f i n e a v e a c u l u i a l 1 8 - l e a » ^
L a 1865 a u f o s t l e n c u i ţ i p e r e ţ i i b i s e r i c i i , î n i n t e r i o r şi î n e x t e r i o r ; c u a c e s t
p rilej a u fost în lo c u ite p r o b a b il a n c a d r a m e n t e l e o rig in a re a le in tră rilo r. D u p ă o p i­
n i a I o a n e i C r i s t a c h e - P a n a i t , i n t r a r e a i n b i s e r i c ă a r fi f o s t i n i ţ i a l p r i n p a r t e a d e
no rd, o bicei a r h a ic în tîln it în M u n ţii A p u sen i.
I n u r m a a c t u l u i R e î n t r e g i r i i B i s e r i c i i O r t o d o x e R o m â n e , î n a n u l 1948, b i s e ­
r ic u ţa d e le m n a fo ste i m î n ă s t i r i L u p ş a a tr e c u t în ■ adm inistrarea p a r o h i e i o r ­
todoxe.
P e n tr u a s a lv a lă c a ş u l d in s t a r e a d e r u in ă în c a r e a ju n s e s e , î n c e p în d din
anul 1975 s - a u e f e c t u a t u n e l e l u c r ă r i d e r e n o v a r e , la e x e c u t a r e a c ă r o r a a u c o n t r i ­

30. I l i e M i n e a , o p . cit., p. 55.

31. Şematism, B la j, 1900, p. 518.
32. Ş t e f a n M e t e ş , Isto ria B is e ric ii şi a v i e f i i religioase a ro m â n ilo r clin T r a n ­
silvania şi Ungaria, S i b i u , 1935, p. 137.
33. M a r i u s P o r u m b , Două c t it o r ii româneşti..., p. 627.
V e z i şi I o a n a C r i s t a c h e - P a n a i t , Biserici de lemn, p. 85, c a r e s u s ţ i n e c ă la
1694 s - a u s u p r a î n ă l ţ a t p e r e ţ i i , i a r b o l ţ i l e o r i g i n a l e a u f o s t d e s f ă c u t e şi î n l o c u i t e
cuta v a n e d r e p te , a c e s t e a fiind z u g r ă v i t e c u u n d e c o r i n s p i r a t d in ta v a n e le case-
ta te a le bise ricilo r reform ate.
34. A . B u n e a , Episcopii A r o n şi N o vaco vie i, p. 347.
V e z i şi Ş t e f a n M e t e ş , Isto ria Bisericii, p.301, d u p ă p ă r e r e a c ă ru ia şcoala
d e la m î n ă s t i r e a d u r a t p î n ă la 1848, c î n d s - a m u t a t î n s a t .
C i t i n d u u d o c u m e n t d e a r h i v ă , I o a n a C r i s t a c h e - P a n a i t , Biserici de lemn, p. 85,
p r e c i z e a z ă c ă Ia 1844 s - a u f ă c u t d e m e r s u r i c a ş c o a l a s ă f i e m u t a t ă l i n g ă b i s e r i c a
Sf. G h e o r g h e , « c a d a s c ă l u l s ă f a c ă a d u n a r e s p r e î n v ă ţ ă t u r a t i n e r i m i i , î n s a t şi n u
la m în ă stire » .
 124' BISERICA O R T O D O X Ă R O M A N Ă

b u i t c u f o n d u r i D . P .C .N . B u c u r e ş t i , E p i s c o p i a d e A l b a l u l i a şi c r e d i n c i o ş i i d i n
p a r o h i e . L u c r ă r i l e a u f o s t t e r m i n a t e î n a n u l 1979, c î n d s f î n t u l l ă c a ş î m p l i n e a
v e n e r a b i l a v î r s t ă d e 550 d e a n i.
La p r a z n i c u l î n ă l ţ ă r i i S f i n t e i C r u c i d i n a n u l 1990, b i s e r i c a a f o s t s f i n ţ i t ă d e
i e r a r h u l a c e s t o r p ă r ţ i , c a r e a a ş e z a t i n p i c i o r u l S f i n t e i M e s e s f i n t e l e m o a ş t e şi
h r is o v u l tra d iţio n a l m.
C u t o a t ă s i m p l i t a t e a şi m o d e s t i a e i a r h i t e c t u r a l ă , bisericuţa de lemn din Lupşa
este un monument deosebit rfe v a i o r o s pentru trecutul nostru românesc şi bise­
ricesc.
B i s e r i c a «Sf, N i c o l a e » r e p r o d u c e p l a n i m e t r i a t i p o l o g i c ă a b i s e r i c i i «Sf. G h e o r g h e n ,
p î n ă la i d e n t i f i c a r e , î n a r h i t e c t o n i c a s a d ă l t u i t ă î n l e m n . R a r s - a u m a i i n t î l n i t în
s p a ţ i u l t r a n s i l v a n d o u ă s u r o r i : u n a d i n p i a t r ă şi a l t a d i n z id , c a b i s e r i c i l e d i n
L u p ş a . D a r , a ş a c u m r e m a r c a r e g r e t a t u l p r o f . V a s i l e D r ă g u ţ şi c u m a c c e n t u a u p r o f .
M a r i u s P o r u m b şi I o a n a C r i s t a c h e - P a n a i t , « la b i s e r i c a d e l e m n d i n L u p ş a t r e b u i e
s u b lin ia tă c a lita te a a rtis tic ă a realizării, a rm o n ia p ro p o rţiilo r, d e s ă v ir ş itu l ra p o rt
d i n t r e p a r t e şi î n t r e g . P r i n u r m a r e , n u e s l e v o r b a d e s p r e o s i m p l ă i m i t a ţ i e a u n u i
m o d e l , ci u n a c t d e c r e a ţ i e a u t e n t i c ă i n v i r t u t e a c ă r u i a b i s e r i c a d e l e m n «SJ.
N ico lae» din L upşa se im p u n e a te n ţie i ca u n edificiu d e in c o n fu n d a b ilă fru m u seţe
a r t i s t i c ă » 3(î.
P la n im e tria bisericii se în c a d r e a z ă în t i p o l o g i a b i s e r i c i l o r d e l e m n r o m â n e ş t i
a l e e p o c i i : a b s i d a d e c r o ş a t ă , p o l i g o n a l ă a a l t a r u l u i , n a o s u l d r e p t u n g h i u l a r şi p r o ­
n a o s d e m ici d im e n s iu n i, c a r e e s t e u n p r i d v o r în c h is. S p re d e o s e b i r e î n s ă de
t i p u l t r a d i ţ i o n a l , a b s i d a şi n a o s u l n u s î n t b o l t i t e , ci c o n s t r u i t e c u t a v a n e c a s e t a t e
i n stil r e n a s c e n t i s t . T a v a n u l p r o n a o s u l u i e s t e s i m p l u , n e d e c o r a t , r e l e v î n d f a p t u l c ă
l o c a ş u l a f o s t p r e v ă z u t i n i ţ i a l c u d o u ă î n c ă p e r i , la c a r e s - a a d ă u g a t î n s c u r t t i m p
pronaosul.
T o t o r a r i t a t e e s t e şi i n t r a r e a î n b i s e r i c ă p e l a t u r a d e n o r d , c a la R i m e ţ şi
C r i ş c i o r , i a r a d ă u g a r e a p r o n a o s u l u i e s t e i n d i c a t ă şi d e a n c a d r a m e n t u l s e m i c i r c u l a r
a l u şii, c u u m e r a ş i î n c o l ţ u r i , c a şi c e l d i n p r o n a o s şi n a o s
C o n s tru ită cu p e r e ţi în alţi, cu silu e ta su p lă , c u a c o p e r iş d e ş in d rilă în p a n te
m a r i , u n i c , p e s t e p r o n a o s şi n a o s şi c u u n a l t u l p e s t e a l t o r , b i s e r i c a n u m a i p ă s t r e a z ă
a s t ă z i n i m i c clin v e c h i u l d e c o r p a r i e t a l d i n c a u z a t ă v ă n u i r i î î n c a s e t e la n a o s şi a l t a r ,
c a r e a î n l ă t u r a t v e c h e a p i c t u r ă , î n 1694.
P ic tu r a din c a s e t e l e p la f o n u l u i e s l e c x e c u t a t ă c u m o t i v e d e c o r a t i v e in stil r e ­
n a s c e n t i s t , i a r c a s e t e l e d i n h a o s s î n t p i c t a t e c u e l e m e n t e f l o r a l e şi v e g e t a l e s t i ­
lizate, fără m o tiv e relig io a se.
Un in te r e s d e o s e b it p r e z in tă ic o a n e le d in bise rică, în s p e c ia l c e le a le v e c h iu lu i
ic o n o s ta s, c o n s e r v a te în c o n d iţii f o a rte b u n e , a c ă r o r v a l o a r e a r tis tic ă a fost p u să
în l u m i n ă d e r e p u t a t u l i s t o r i c M a r i u s P o r u m b ;''3 şi c a r e s î n t o e x p r e s i e a a r t e i
p ic t u r a l e tr a n s i l v ă n e n e m e d ie v a le . D in tr e a c c s t e ic o a n e , trei se p ă s t r e a z ă în m u ­
zeu l local d in Lupşa.
P i c t u r a c e l o r p a t r u i c o a n e î m p ă r ă t e ş t i a m i n t e ş t e d e p i c t u r a d i n s e c o l u l al
X V I - l e a d i n Ţ a r a R o m â n e a s c ă , a t î t p i i n m o d u l d e c o m p u n e r e a f i g u r i l o r , c î t şi p r i n
cro m atică ^
C ît p r i v e ş t e c e le tre i i c o a n e p ă s t r a t e în m u z e u l local, în e le se r e g ă s e s c
u n e le a s e m ă n ă r i cu p ic tu r a m u r a lă a b ise ricii S fîn tu l N ic o la e din H u n e d o a r a , r e a liz a re
« z u g r a v i l o r C o n s t a n t i n şi S t a n d i n a n u l 1654 A0.
In co n clu zie, se p o a te s p u n e c ă « artistu l c a r e a re a liz a t a c e s t ico n o sta s
este un m e şte r talentat, cu n o scîn d cu s ig u ra n ţă realizările artisticc de se am ă de

35. P r. I o a n I u l i a n M o r c a n , Biserica mînăstirii «Slîntul Nicolae» din L u p î n

( « î n d r u m ă t o r p a s t o r a l » , A l b a l u l i a , V I I I , 1984, p. 69).
36. V a s i l e D r ă g u ţ , i n t r o d u c e r e la, I o a n a C r i s t a c h e - P a n a i t , Biserici de lemn,
p. 18.
37. I o a n a C r i s t a c h e - P a n a i t , M a r i n e i D a i a , Noi rezultate ale ccrcetăiii arhitec­
turii de lemn din judeţul Sălaj (« R e v . m u z e e l o r şi m o n u m e n t e l o r . M o n u m e n t e i s t o ­
r i c e şi d e a r t ă » , 1976, n r . 1, p. 73).
38. M a r i u s P o r u m b , Două ctitorii româneşti..., p. 628.
39. Ibidem.
40. M a r i u s P o r u m b , Zugravii iconostasului bisericii Slîntul Nicolae din Hu-
* necloara ( A M N , X, 1973, p. 6 8 6 şi u rm .).
DOCUMENTARE 12 5

!a s u d u l C a r p a ţ i l o r , v ă d i n d o f o r m a ţ i e a r t i s t i c ă s u p e r i o a r ă , c e n u a f o s t d o b i n d i t ă
în tr - u n m o d e s t a te lie r , ci în m o d sig u r, î n tr - u n u l d in a t e l i e r e l e î n s e m n a te a le
Ţ ă r i i R o m â n e ş t i , d i n t i m p u l d o m n i e i l u i M a t e i B a s a r a b » 41.
A c e s t p re ţio s g iu v a e r al a r te i fe u d a le ro m ân eşti, c a r e a în sc ris în b îrn c le
s a l e d e l e m a c u s u d o a r e , c u s î n g e şi c u n ă d e j d i în v r e m u r i m a i b u n e , t o t c l o ­
c o t u l v i e ţ i i şi l u p t e i p o p o r u l u i r o m â n t r a n s i l v a n , a l ă t u r i d e b i s e r i c a «Sf. G h e o r g h e » ,
s î n t mărturii ale permanenţei şi spiritualităţii noastre româneşti, ele la ctitorirea
cărora s - a u ■ Împlinit mai bine de cinci veacuri şi jumătate, s î n t f ă c l i i l e n e s t i n s e
p r i n n ă p r a z n e l e v r e m u r i l o r c a r e a u l u m i n a t v i a ţ a r o m â n i l o r d e a i c i şi d e c a r e
s-au sp a rt, n e p u tin c io a s e , v a lu r ile celo r ce a u în c e r c a t să ne a b a tă d e la t e m e ­
i u r i l e o b î r ş i e i şi c r e d i n ţ e i n o a s t r e .

t E M IL IA N BIRD A Ş

DORUL MIORITIC ÎN PICTURILE DIN NORDUL MOLDOVEI

U n i t a t e a d e n e a m şi a p ă r a r e a h o t a r e l o r ţ ă r i i e r a u p r e o c u p ă r i l e p e r m a n e n t e
a le d o m n ito rilo r n o ş tr i în d e c u r s u l isto riei. Ţ in e a d e is c u s in ţa d o m n ito ru lu i, d e
d e s to in ic ia sa în a s i g u r a r e a u n ită ţii n e a m u lu i, p rin î n l ă t u r a r e a s p ir itu lu i d e v r ă j ­
m ă ş i e , d e u r ă şi z a v i s t i e i n l ă u n t r u l h o t a r e l o r ţ ă r i i . D e a s e m e n e a , t o t e l şi s f a t u l
ţ ă r i i t r e b u i a s ă a s i g u r e i n d e p e n d e n ţ a ţ ă r i i , n e a t î r n a r e a , şi s ă f i e c a p a b i l c a , o r i -
c î n d , s ă p o a t ă f a c e f a ţ ă l u p t e l o r d e a p ă r a r e , d e i n d e p e n d e n ţ ă şi a u t o n o m i e . Şi
ştim c ă a s tf e l d e m o m e n t e în d e c u r s u l is to r ie i n o a s t r e z b u c i u m a t e n - a u fo st nici
p u ţ i n e şi n i c i u ş o a r e f i i n d a ş e z a ţ i î n c a l e a t u t u r o r r ă u t ă ţ i l o r t i m p u l u i . D a r , t o t
istoria n e -a a ră ta t că p o p o ru l n o s tru a ştiu t să tr e a c ă b iru ito r p r in to ate, cu
p r e ţu l m u lto r j e r tfe c ă z u te în t r u a p ă r a r e a fiin ţei sale.
P e n tr u a-şi a p ă r a u n ita te a n e a m u lu i d o m n ito rii n o ştri s - a u folosit n u n u m a i
d e f o r ţ a m i l i t a r ă , ci a u ş t i u t s ă a s o c i e z e , d e o p o t r i v ă , şi f l a c ă r a c r e d i n ţ e i şi f o r ţ a
s p iritu a lă a p o p o ru lu i. E ra n e c e s a r m e n ţin e r e a u n u i d u h d e je rtfe ln ic ie , tr e b u ia
p e rm a n e n t să se în tre ţin ă focul d rag o stei p e n tru v a tra străb u n ă.
A s t ă z i , s e ş t i e b i n e şi s e a p r e c i a z ă la j u s t a v a l o a r e r o l u l m î n ă s t i r i l o r n o a s t r e ,
c a r e a u f o s t d e o p o t r i v ă l ă c a ş u r i d e r u g ă şi m e d i t a ţ i e d e r u c o d e l i e , c e t ă ţ i a l e s p i ­
r i t u l u i , f o r ţ e c a r e a u m e n ţ i n u t t r e a z ă c o n ş t i i n ţ a d e n e a m , u n i t a t e d e g î n d u r i şi
sim ţire, lo cu ri d e v e g h e , f o rtă r e ţe o are a u a p ă r a t fiin ţan e a m u lu i în v re m u ri de
b e j e n i e şi p r i m e j d i i .
A r fi d e o b s e r v a t c e v a şi m a i m u l t , c a r e a r p u t e a s c ă p a o c h i u l u i n e a v i z a t .
C u m u ltă s u b tilita te , c u rar ra fin a m e n t, p icto rii « R e n aşte rii n o a stre » , d in e p o c a
d e v î r f ( m i j l o c u l s e c . >al X V - l e a şi î n c e p u t u l s e c . a l X V I I I - I e a ) a u ş t i u t s ă f a c ă î n
a ş a fel î n e î t o p e r a l o r s ă v o r b e a s c ă m a s e l o r p r i n t r - u n p r o g r a m i c o n o g r a f i c b o g a t
şi v a r i a t . P e l î n g ă m e s a j u l l o r p u r e v a n g h e l i c , c o m p o z i ţ i i e x e c u t a t e d u p ă e r m i n i a
b i z a n t i n ă , z u g r a v i i b i s e r i c i l o r lu i Ş t e f a n c e l M a r e , P e t r u R a r e ş şi m ai tîrziu cei
d i n t i m p u l M o v i l e ş t i l o r , a u ş t i u t s ă î n c a d r e z e p e r f e c t şi t e m e , s a u c o m p o z i ţ i i c a r e ,
pi intr-o in te r p re ta r e larg ă, se fă c e a u in te r p re tu l a u to rită ţii do m n eşti, d e m o b ili­
z a r e a m o l d o v e n i l o r î n l u p t a c o n t r a p r i n c i p a l u l u i d u ş m a n a l ţ ă r i i, a s i m i l a t c u u n
d u ş m a n a l lu i D u m n e z e u , I m p e r i u l o t o m a n . S - a o b s e r v a t d e c r i t i c i i d e a r t ă d i n
ţ a r ă şi s t r ă i n ă t a t e c ă î n t a b l o u r i l e v o t i v e d o m n i t o r u l şi f a m i l i a « s î n t î n f ă ţ i ş a ţ i n u
î n t r - o ţ i n u t ă u m i l ă ci, d i m p o t r i v ă , î n t r - o ţ i n u t ă d e m n ă , p u s ă î n e v i d e n ţ ă d e s o m ­
p t u o a s e l e v e ş m i n t e d i n b r o c a r t şi d e c o r o a n e l e d e a u r . D e l o c c o n v e n ţ i o n a l e , a c e s t e
r e p r e z e n t ă r i s e v o r şi r e u ş e s c s ă f i e c o n v i n g ă t o a r e , e x p r i m î n d v o i n ţ a d o m n u l u i
de a p ăstra in d ep en d en ţa ţării s a le ... îl re c u n o a şte m pe g lo rio su l în v in g ăto r de
la V a s l u i , c o n ş t i e n t d e m i s i u n e a a s u m a t ă c a l u p t ă t o r î m p o t r i v a a m e n i n ţ ă r i i S e m i ­
lunii, c a r e s e a d r e s a p r i n c i p il o r e u r o p e n i , a t r ă g i n d u - l e a t e n ţ i a c ă « d a c ă p o a r t a

41. I d e m , Două ctitorii româneşti..., p . 62 9— 630.

D upă cum a p recizat Io an a C ristac h e-P an ait, Prezenta zugravului Nicolae de
la Lupşa Mare în pictura bisericilor de
lemn de pe valea Mureşului de Jos
(M. B., X V I I , 1977, n r . 1— 3, p . 157— 180), la Lupşa a existai o importantă şcoală
de pictură, c a r e a a v u t u n r o l d e s e a m ă î n p ă s t r a r e a t r a d i ţ i i l o r a r t e i p o s t b r î n c o v e -
n e ş t i şi î n f o r m a r e a u n e i a r i e r o m â n e ş t i u n i t a r e .
 12 6 BISERICA O R T O D O X Ă R O M A N Ă

c r e ş t i n ă t ă ţ i i , c a r e e s t e ţ a r a n o a s t r ă , v a fi p i e r d u t ă , D u m n e z e u s ă n e f e r e a s c ă d e
a ş a c e v a , a t u n c i t o a t ă c r e ş t i n ă t a t e a v a fi 111 m a r e p r i m e j d i e » l.
î n t r - o c o m p o z iţie , în s c e n a n u m ită D eisis (R u g ă c iu n e ), M a ic a D o m n u lu i « este
î m b r ă c a t ă î n v e ş m i n t e d o m n e ş t i , a v i n d p e c a p c o r o a n a M o l d o v e i » -. S - a î n ţ e l e s d i n
a c e a s t ă t r a t a r e o r ig in a lă a p ic to r u lu i, că se f a c e a lu z ie la u n f a p t is to r ic d e a l t ă ­
d a t ă c în d , c e ta te a C o n s ta n t i n o p o l u lu i a fost s a l v a t ă d e c u c e r i r e a p e r ş ilo r prin
a j u t o r u l şi o c r o t i r e a M a i c i i D o m n u l u i c a r e , şi 'a c u m , v a fi o c r o t i t o a r e a M o l d o v e i
în faţa p u h o iu lu i tu rce sc.
M ai c o n c lu d e n t, în s e n su l c e lo r d e m ai sus, se p r e z in tă o a ltă c o m p o z i ţ i e :
C a v a l c a d a s f i n ţ i l o r m i l i t a r i , a l t f e l n u m i t ă şi C a v a l c a d a s f i n t e i c r u c i . C o m p o z i ţ i a
e s t e o î m b i n a r e f e r i c i t ă , î n t r - u n t o t a r m o n i c , î n t r e e l e m e n t e i s t o r i c e şi l e g e n d a r e .
E s t e r e i n t e r p r e t a t ă f a i m o a s a b ă t ă l i e d e la M i l v i u s ( R o m a , a n u l 330) d i n t r e î m p ă ­
r a t u l C o n s t a n t i n c e l M a r e şi M a x e n ţ i u . F a p t u l a f o s t r e d a t d e i s t o r i c u l b i s e r i c e s c
E u s e b iu , c a r e n e s p u n e c ă î m p ă r a t u l u i C o n s t a n t i n i s - a d e s c o p e r it , în vis, s e m n u l
sfin te i c ru c i în so ţit d e in s c rip ţia : « prin a c e a s ta v e i în v in g e » . P r e lu în d a c e s t m otiv,
p r in filieră c ă r t u r ă r e a s c ă b iz a n tin ă , « p ic to rii m o ld o v e n i i- a u c o n fe rit o i n t e r p r e ­
t a r e m o n u m e n t a l ă » , l a t ă c u m p r e z i n t ă şi i n t e r p r e t e a z ă a c e a s t ă c o m p o z i ţ i e , d i n a n ­
s a m b l u l f r e s c e l o r d e la P ă t r ă u ţ i , b i 2a n t i n o l o g u l A n d r e G r a b e r : « c a v a l e r u l c a r e
se g ă s e ş t e în fru n te a g r u p u lu i d e sfinţi m ililta ri e s te u n î n g e r cu a r ip ile d e s f ă ­
ş u r a t e . El p o a r t ă co stu m u l de lu p tă to r din ico n o g rafia b i z a n t i n ă ; in scrip ţia care
îl în s o ţe ş te p r e c iz e a z ă că e s te v o r b a d e s p re a r h a n g h e lu l M ih a il. C ă lă rin d u n fru m o s
cal alb, a r h a n g h e l u l M i h a il p a r c să -ş i in v i t e în s o ţito r ii s ă -l u r m e z e , î n t o r c in d u - s e
c ă t r e c a v a l e r u l c a re v in e în u r m a lui c ă l a r e p e u n c a l d e c u l o a r e p o r to c a lie . I n s c r ip ­
ţ ia ni-1 a r a t ă a fi C o n s t a n t i n c e l M a r e . S e d i s t i n g e , d e a l t f e l , p r i n c o r o a n ă şi p r i n
d a l m a t i c a d e î m p ă r a t r o m a n şi p r i n t r ă s ă t u r i l e f a m i l i a r e a l e m a r e l u i e r o u c r e ş t i n .
L a o a r e c a r e d i s t a n ţ ă , î n u r m a lu i C o n s t a n t i n , î n a i n t e a z ă do i s f i n ţ i l u p t ă t o r i , t i n e r i
p u r t a ţ i c u e l e g a n ţ ă d e c a i i l o r a l b şi r o z . A c e ş t i a s î n t s f i n ţ i i t a x i a r h i ( c o m a n d a n ţ i
d e u n i t a t e m i l i t a r ă ) : G h e o r g h e şi D u m i t r u , p r i m u l p o a r t ă u n f a n i o n s t a c o j i u m
v irfu l lan ce i sale. In sfîrşit, un g r u p d e lu p tă to ri d in c a v a le r ia c e r e a s c ă u rm e a z ă ,
î n r î n d u r i s t r î n s e , p e ş e f u l l o r î n c o r o n a t şi p e c e i d o i c o m a n d a n ţ i . Ii r e c u n o a ş t e m
p e cei d o i T eo d o r, cu fig u rile id e n tice , p e sfinţii P ro c o p ie, M e rc u rie , N esto r,
A rte m ie , E u sta tie ,...A c e a stă u n i t a t e a r m a t ă d e sfinţi, c o n d u s ă d e un arh an g h el,
în a in te a z ă în larg u l u n u i cîm p a b s tra c t a v în d o c o lin ă în fundal. D ar d e a s u p ra
c o m a n d a n tu lu i, in d icîn d p a r c ă d ir e c ţia d e m arş, o c ru c e a lb ă s tr ă lu c e ş te p e fondul
a lb a s tru al u n u i fra g m e n t d e cer co n v e n ţio n a l. A c e a stă c ru c e sfîrşe şte prin a
ex p lica în tre a g a scenă. C o n stan tin , îm p ă ra tu l ap o sto lic, pleacă la lu p ta care
îi v a a d u c e v i c t o r i a , p e n t r u c r e d i n ţ a c r e ş t i n ă . î n g e r u l s e î n t o a r c e p e n t r u a - i a r ă t a
a c e s t s i g n u m a p ă r u t p e c e r . S f i n ţ i i m i l i t a r i îl u r m e a z ă şi îl î n t ă r e s c c u a r m e l e lo r» 3.
R e g r e t a t u l p r o f e s o r V a s i l e D r ă g u ţ , c o m p e t e n t c r i t i c d e a r t ă m e d i e v a l ă , s p u n e că
s c e n a « C a v a l c a d a s f i n t e i c r u c i » , a s t f e l c o m p u s ă şi a s i m i l a t ă p r o g r a m u l u i i c o n o ­
grafic, «s-a t r a n s f o rm a t în tr - u n v e r ita b il m a n if e s t m o b iliz a to r p e n t r u lu p ta î m p o ­
t r i v a a c e l o r a c a r e e r a u c o n s i d e r ţ i d u ş m a n i a i c r e ş t i n i l a ţ i i : t u r c i şi t ă t a r i , a ş a d a r
a c e i a c a r e p e a t u n c i a m e n i n ţ a u l i b e r t a t e a şi f i i n ţ a tăriilo r r o m â n e » 4. C ă a c e a s t ă
com poziţie trebuia să d e v i n ă u n m e s a j al tim p u lu i, se d e d u c e şi d i n f a p t u l că
i m a g i n e a e s t e c u t o t u l o r i g i n a l ă n e f i i n d p r e s c r i s ă d e n i c i o e r m i n i e şi c ă e a n u
se g ă s e ş t e în nici u n c ic lu d e p ic tu r i o r to d o x e . în p lu s c o m p o z iţia a fost re a liz a tă
la o b i s e r i c ă d e m i c i p r o p o r ţ i i , u n d e s p a ţ i u l t r e b u i a f o l o s i t c u m a x i m ă e x i g e n ţ ă
A poi, să n u u ită m că s c e n a e s te r e a liz a tă în p r o n a o s , d eci o p ic tu r ă din in te rio r
şi n u î n e x t e r i o r , u n d e s p a ţ i u l e s t e la d i s p o z i ţ i a c o m p o z i t o r u l u i .
S f i n ţ i i m i l i t a r i îi î n t î l n i m , La l o c d e c i n s t e , n u n u m a i î n b i s e r i c i l e lui Ş t e f a n
c e l M a r e ci şi în c e l e a l e lui P e t r u R a r e ş , î n b i s e r i c i l e c u p i c t u r i e x t e r i o a r e . D e
a l t f e l , f o a r t e m u l t e b i s e r i c i a u f o s t î n c h i n a t e s f i n ţ i l o r m a r i m u c e n i c i D i i n i t r i e şi
G h e o rg h e . S e ştie c ă v o ie v o d u l M o ld o v e i Ş te fa n cel M a r e a v e a u n c u lt a p a r te
p e n t r u Sf. G h e o r g h e , p e c a r e - 1 c o n s i d e r a o c r o t i t o r şi g r a b n i c a j u t ă t o r î n l u p t e l e
d e a p ă r a r e a g l i e i s t r ă b u n e . S t e a g u l t r i m i s d e Ş t e f a n c e l M a r e la M u n t e l e A t h o s ,

1. V a s ile D răguţ, Pictura m urală clin M o ld o v a , E d itu ra M e rid ian e, B u cu reşti,

1982, p. 12— 13.
2. Ibidem.
3. Ibidem, p . 15— 16.
4. Ibidem, p. 13.
DOCUMENTARE 127

cu chipul Sfîntului Gheorghe doborînd balaurul are următoarea inscripţie : «O,

luptătorule şi biruitorule mare Gheorghe, in nevoi şi în nenorociri grabnice ajută­
tor şi cald sprijinitor, iar celor întristaţi bucurie nespusă, primeşte de la noi
această rugăciune a smeritului tău rob, a Domnului Ioan Ştefan Voevod, din mila
iui Dumnezeu Domnul Ţării Moldovei ! Păzeşte-1 pe el neatins în lumea aceasta
Si în cea de apoi prin rugăciunile celor ce te cinstesc pe tine, ca să te p rea­
mărim pe tine în veci, amin. Şi a făcut-o aceasta în anul 7108, în al 43 an al dom­
niei salo»5. Redarea chipului Sfîntului Gheorghe în iconografie, chipul imprimat
pe steagurile de luptă, bisericile închinate marelui mucenic, putcrnicile tradiţii
legate de viata mult pătimitorului, toate erau în măsură să reînvie şi să aducă
în conştiinţa vitejilor lui Ştefan cel Mare chipul celui ce, în mod tainic, trebuia
să inspire hotărire, încredere în propriile puteri, ciorinta de a birui şi a înde­
părta răul şi primejdia cotropitorilor şi pustiitorilor de ţară. Şi aşa cum mucenicul
a biruit prin luptă şi suferinţă, prin credinţă şi răbdare, prin rugă şi jertfă, tot
aşa şi oastea voievozilor noştri se lumina, se încuraja şi primeau puteri în luptă
cu spahiii şi ienicerii rlvnitori de pămînt străin.
O altă compoziţie de proporţii o găsim în pictura exterioară de la Probota,
Humor, Moidoviţa, cunoscută sub numele de «Asediul Constantinopolului». Şi aici,
ca în cazul Cavalcadei sfinţilor militari, s-a pornit de la un fapt istoric precis :
Asediul Constantinopolului de către perşi în anul 626 şi biruinţa bizantinilor asupra
asediatorilor prin ajutorul «Apărătoarei Doamne». Şi aici pictorul şi-a permis o
ingenioasa intervenţie, libertatea de interpretare şi actualizare. In locul vechilor
asediatori, perşii, i-a prezentat pe asediatorii Constantinopolului de la 1453 şi pe
veşnicii hărţuitori ai Moldovei si totodată vrăjmaşi ai Crucii şi ai credinţei ade­
vărate. Introducerea turcilor în tema «Asediul Constantinopolului», ca şi prezen­
tarea lor atît de inconfundabil din compoziţia «Judecata de apoi» era o cutezanţă,
dar şi afirmarea unui spirit de independenţă, de autonomie, de demnitate. In plină
epocă de dominare otomană, la puţină vreme de la cucerirea Constantinopolului,
Imperiul otoman întîmpina rezistenţă nu numai prin lupte grele din partea bra­
vilor oşteni ai lui Ştefan cel Mare, clar şi replici dîrze aşa cum vedem din reali­
zările unice ale zugravilor de lăcaşuri sfinte.
Scena «Asediul Constantinopolului» o găsim la toate bisericile (Probota, Humor,
Moidoviţa) redată pe peretele sudic, deci expus vederii. In partea superioară, prin
logică, pictorii au prezentat Imnul acatist al Bunei Vestiri, frumos desfăşurat,
compoziţie de mare efect şi rafinament, precum şi scena «Glorificarea Maicii Dom­
nului», ocrotitoarea Moldovei de data aceasta. In această compoziţie, «Asediul
Constantinopolului», pictorul a redat cu multă vervă, într-un dinamism aparte,
tensiunea unui asediu, îngrijorarea celor asediaţi şi procesiunile de invocare a
Maicii Domnului, încrâncenatele lupte de pe zidurile cetăţii, corăbiile ce sînt gata
să se scufunde.
La Humor apare un tînăr călăreţ înarmat, care se avîntă în luptă, răpunînd
un ostaş turc. Alături apare, discret, inscripţia TOMA. Criticii de artă (în primul
rînd Sorin Ulea) au interpretat această insolită inscripţie ca fiind numele picto­
rului frescelor de la Humor, pe care-1 găsim in documentele vremii, la 1541, in­
titulat Toma, «pictor din Suceava, curtean al slăvitului domn moldovean Petru
Voievod». Tot Toma şi echipa condusă de el se pare că au executat frescele
bisericilor de la Moidoviţa şi Sfîntul Gheorghe-Suceava. La Moidoviţa tînărul care
se avîntă în luptă este prezentat în cădere de pe cal.
Prezenţa lui Toma zugravul în toiul luptelor pentru apărarea cetăţii bizan­
tine este sugestivă şi plină de înţelesuri adinei. Modestul şi totodată genialul
artist de Ia Humor, comparat cu mari genii ale Europei ca Fra Angelico, Andrei
Rubliov sau Molazzo da F o ţii6 prezintă într-o imagine sintetică toată drama exis­
tenţei noastre în timp. In fond afirmarea noastră pe marea scenă a lumii este r e ­
zultatul unor stări de alternanţă între luptele de independenţă şi afirmare a uni­
tăţii noastre, pe de o parte, iar pe de altă parte afirmarea prin creaţia spirituală,
prin gîndire şi simţire exprimată la cote înalte. Toma este un om al vremii, o
realitate, dar şi un simbol. Prin el vorbesc cei mulţi, ştiuţi şi neştiuţi, generaţii

5. N. Cartojan, C ă r ţ i l e populare în l i t e r a t u r a românească, voi. II, Bucureşti,

1374, p. 197.
6. V. Drăguţ, op. cit., p. 27.
128 BISERICA ORTODOXA R O M Â N A

apuse care, într-un fel sau altul au contribuit la dăltuirea şi şlefuirea noastră. El
este o întruchipare a celor din adîncul existentei noastre, care au minuit cu abili­
tate şi spada, dar şi penelul, şi dalta şi pana, ca arme de afirmare a ceea ce
putem, a ceea ce-am simţit şi am trăit aici în viitoarea tuturor vitregiilor, unde
ne-am apărat «sărăcia, nevoile şi neamul», pe acest plai şi gură de rai.
Desigur, arta decorativă a bisericilor lui Ştefan cel Mare, Petru Rareş, ca
şi Suceviţa de mai tîrziu a Movileştilor ţine de erminia bizantină, cu programul
ei riguros, sobru. Dar, sub imperiul unor stări de moment, stări care vizau deo­
potrivă soarta Bisertcii şi a ţării, aceşti modeşti zugravi (Toma de la Humor,
Dragoş fiul popei Coman din Iaşi, autorul frescelor de la Arbore, prisiavul Marcu,
presupus autor al frescelor de la Voroneţ, fraţii Sofrofiie şi Ioan de la Suceviţa)
ca oameni ai locului şi-au înţeles perfect misiunea lor şi au considerat că pot să
armonizeze într-un tot perfect elementele p ur bisericeşti, evanghelice cu cele isto­
rice, legendare, prin parafrazare şi largă interpretare, fără forţare şi distonare.
Temele iconografice clasice, cu teme biblice şi dogmatice au fost completate cu
elemente din tradiţia noastră populară, locală, din literatura apocrifă. Astfel, a p a r :
plugul moldovenesc cu plăvanii locului, Eva torcînd din furcă, prosoapele şi păs­
trăvii apelor repezi din Moldova, iar bucuria întoarcerii fiului risipitor, pictorul
de la Humor o redă prin încingerea unei hore moldoveneşti, cu lăutarii ei.
Măsura, bunacuviinjă, echilibrul, bărbăţia, demnitatea, sobrietatea culorilor,
armonia, evlavia, interiorizarea cuvioşilor trăitori în Hristos, toate sînt prezente
în aceste opere unice în cultura bizantină. Ele au valoare şi înfruntă secolele,
fiindcă vin din adîncul sufletului poporului nostru. Este un zăcămînt forte în viaţa
bimilenară a strămoşilor noştri, care au trăit în acest spaţiu mioritic, cu o limbă
curată şi unitară, într-o credinţă puternică şi nealterată.
Miracolul poporului nostru se explică, aşa cum se exprimă C. Noica, prin
existenţa noastră «într-un spaţiu dat, într-o limbă, în realitatea cuprinzătoare
şi plină de înţelesuri a Maicii firi, înlr-o cultură istorică, între două lumi (a
Orientului apropiat, dar şi îndepărtat şi între Apus, de unde şi starea de sinteză
şi de echilibru), de trăirea noastră într-o tradiţie şi întru păstrarea în spirit a
ceea ce a fost bun, trainic şi pe potriva noastră 7. Nu s-a ivit la noi, afirmă acelaşi
fin gînditor, «ispita deşartă a noutăţii totale. Noi am ştiut să aducem noutatea
întru ceea ce ne era istoriceşte propriu... Oricum, civilizaţia noastră are privile­
giul de a fi întru o tradiţie care să poată reprezenta un factor activ... Pe baza
acestei tradiţii, poporul român are o mai largă întîlnire decît alţii cu valoarea
spiritului : căci prin ea însăşi tradiţia înseamnă păstrarea întru spirit a ceea ce a
fost bun în trec u t»8. Cele prezentate, succint, mai sus, referitor la unele compo­
ziţii ale bisericilor din ^ ordul Moldovei, confirmă din plin afirmaţiile lui C. Noica
privind modul nostru de asimilare a bunurilor spirituale, de a privi viaţa cu toate
surprizele ei.
Forînd adînc şi căutînd să aducă la suprafaţă gindirea arhaică a strămoşilor
noştri, Lucian Blaga în «Trilogia culturii» descrie astfel structura sufletului nostru:
«Sentimentul destinului propriu sufletului popular românesc s-a întrepătruns cu
plasticizări şi adînciri reciproce de perspectivă, cu orizontul mioritic. In acest
aliaj cu sentimentul destinului, spaţiul mioritic a pătruns, ca o aromă, toată în­
ţelepciunea de viaţă >apoporului... Sigur e că sufletul acesta, călător sub zodii
dulci-amare, nu se lasă copleşit nici de un fatalism fcroce, dar nici nu se afirmă
cu feroce încredere faţă de puterile naturii sau ale sorţii, în care el nu vede
vrăjmaşi definitivi»9. Starea de echilibru, nedescumpănirea în faţa incertitudini­
lor, demnitatea în faţa morţii, privirea spre «tărimul celălalt» s-a transmis prin
timp poporului nostru incă de la cei ce-au fost consideraţi «cei mai viteji şi mai
drepţi», de la nemuritorii geto-daci, care aveau drept lege doina, arhaică lege,
care putea fi numită şi legea divină i0. Aceste legi îi determinau să trăiască con­
form unei ordini de lucruri stabilită de natură (dreptul natural) şi după legi proprii.
Marele preot, învăţat şi înţelept Deceneu i-a învăţat pe strămoşii noştri să judece

7. Constantin Noica, Sentimentul românesc al liinlei, Bucureşti, 1978, p. 9— 11.

8. Ibidem, p. 10— 11.
9. Lucian Blaga, Trilogia culturii, Bucureşti, 1969, p. 127.
10. Alexandru I. Gonţa, Satul în Molclova medievală, Bucureşti, 1986, p. 77.
DOCUMENTARE 129

corect, să poată deosebi lucrurile (discernerea sau dreapta socoteală) după princi­
piile clasice juridice (honeste vivere, neminem laedere, suum cuique tribuere) şi
astfel i-a făcut superiori altor popoare în privinţa judecării lucrurilor, îndemnîndu-i
întotdeauna să-şi petreacă viaţa în fapte bune» n . De aci ne explicăm astfel şi
faptul câ poporul nostru nu a cunoscut războiul de cotropire, n-a rîvnit la pămînt
străin ci doar şi-a apărat brazda strămoşească cu spirit de jertfă.
Scenele descrise aici nu erau decît ■accente de înviorare a sentimentului de
jertfă pe care bravii oşteni a: lui Ştefan cel Mare, îl trăiau şi le era la inimă
din doinirea Mioriţei, Cele peste o mie de variante cunoscute pînă acum, de
bună seamă că erau cunoscute; şi circulau şi printre fiii Moldovei. «In accentele
Mioriţei se declanşa ceva din mîndria şi .seninătatea dacilor liberi, dispreţuitori ai
morţii. Poate tocmai sentimentul intens al dăinuirii dincolo de veacuri a cîntecu-
lui mioarei transmitea contemporanilor certitudinea unui mesaj de încredere în
viaţă, un fior de dîrzenie şi nestrămutare. Semnificaţia izvodală a Mioriţei, model
sau întrupare a sensibilităţii unui întreg popor, a fost trăită şi recunoscută de
oricine şi-a turnat gîndirea ori simţirea în cuvînt românesc.
Zugravul Toma, asemeni ciobanului moldovean din Mioriţa, ştia să moară
frumos, integrîndu-se în ordinea naturală .şi socială, întru apărarea credinţei ad e­
vărate şi a fiinţei neamului său. El s-a adaos moşilor şi strămoşilor, dar opera
sa de mare artist a rămas peste veacuri şi ne dă mărturie şi de iscusinţa sa ca
oştean al «prinţului Renaşterii» noastre, Petru Rareş, al cărui sfetnic era şi
pe care l-a slujit cu credincioşie pînă la suprema jertfă.
A privi şi a admira sensul frescelor interioare şi exterioare ale bisericilor
din nordul Moldovei şi sub acest aspect, al dorului mioritic, înseamnă, printre
altele, o întoarcere spre origini, o regăsire a noastră, o reintilnire pesle veacuri
cu strămoşii noştri, o identificare a noastră cu principiile .sănătoase, arhaice, din
timpuri fără istorie. «Toate aceste naraţiuni constituie pentru noi expresia unei
realităţi originare, mai amplă şi mai bogată sub aspectul semnificaţiei decît aceea
actuală, şi care determină viaţa imediată, activităţile şi destinele omenirii. Cu­
noaşterea pe care omul o are despre această realitate ii revelează sensul rituri­
lor şi al sarcinilor de ordin moral, precum şi modul în care trebuie să le înde­
plinească» 13.
In măsura în care le vom înţelege, le vom şi asimila şi respecta ca pe odoare
scumpe lăsate spre moştenire de vrednicii noştri înaintaşi şi astfel ne vom face
părtaşi chipului celor dintîi care, tainic, ne îndeamnă să fim Hna întru simţiri şi
întru apărarea tezaurului nostru spiritual pe aceste plaiuri de doină românească.
Pr. MIHAI MOCANU

COORDONATE CREŞTINE XOMANO-BIZANTINE ÎN

PROCESUL DE FORMARE A LIMBII ŞI POPORULUI ROMAN *
Procesul romanizării moeso-geto-dacîlor a durat o perioadă îndelungată de
şase secole, incepînd cu secolul 1 in Moesia şi cu secolul al II-lea în Dacia. Pînă
în secolul al Vl-lea latina a fost în general o limbă unitară pe întregul cuprins
al lumii romane. Incepînd din secolul al Vll-lea această unitate a început să fie
dizolvată. Pentru latina dunăreană doi factori au contribuit la procesul dizol­
vării ei : mai întii instalarea slavilor în Balcani, veniţi la nord de Dunăre în a
doua jumătate a secolului al Vl-lea, care au distrus împreună cu avarii în 602
apărarea romană pe Dunăre şi, în al doilea rînd, ridicarea limbii greceşti Ia s ta ­
tutul de limbă oficială a Imperiului de Răsărit sub împăratul Heraclius (610—641),
Titlul împăratului a continuat să fie latin pînă în 629, cînd a fost înlocuit cu cel de
P a a ita u :1.

lî. Ibidem, p. 79.

12. Pavel Apostol, studiu introductiv la Adrian Fochi, Mioriţa, tipologie, circu­
laţie, geneza, texte, Bucureşti, 1964, p. 10— 11.
13. Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, Bucureşti, 1978, p. 20.
* Comunicare prezentată în cadrul Institutului de studii sud-est europene, la
Academia Română.
1. H. Mihăescu, La langue latino dans le sucl-est de l'Europe, Bucureşti-Paris,
1978, p. 56.
B. O. R. — 9
130 BISERICA OR TODOXĂ R OMÂ NA

Latina dunăreană se opreşte în pragul acestui secol. întreg secolul al VTI-len

şi poate şi primele decenii ale celui de al Vlll-lea a fost o perioadă de tranziţie,
cînd limba vorbită «nu mai este latina, dar nu e încă nici română, italiană,
franceză etc.» 2.
Ţinîndu-se seama de începuturile celorlalte limbi romanice, se admite că,
«începînd cu secolul al Vlll-lea, se poate vorbi de limba română ca de o limbă
romanică individualizată, caracterizată prin trăsăturile care o disting de celelalte
limbi provenite din limba latină şi care, cu modificările inerente oricărei evoluţii
lingvistice, se menţin pînă azi» •*. Substratul tracodac, baza articulatorie şi psihică
ciu transformat latina populară în română 4.
Provinciile danubiene făceau legătura între Orientul grec şi Occidentul latin.
După anul 330 lumea greacă a început să graviteze în jurul Bizanţului. Această
tendinţă s-a accentuat in special după 395, fără ca latina să înceteze însă a fi în
Imperiul de Orient limba administraţiei, a armatei, a tribunalelor şi a Bisericii5.
Greaca veche a exercitat influenţă asupra latinei danubiene, fiindcă era în­
vecinată direct cu o zonă elenofonă compactă, urbană şi rurală. Cronologic se
disting două structuri mari de cultură cu rolul de in flu e n ţă : unul vechi elenic,
păgîn, în veacurile I—III, şi altul de ideologie creştină în formaţie, în veacurile
IV—VI. Cel dintîi radia dinspre cetăţile greceşti de pe ţărmul sting al Pontului
Euxin şi purta cu sine reflexul nemijlocit al vieţii de toate zilele din poJ/s-urile
de pe coastă, cu organizaţia lor obştească, cu îndeletnicirile, cu tehnica, cu ştiinţa,
cu preocupările despre artă şi cu concepţia lor despre lume şi societate. In
veacurile IV—VI elenismeîe au sporit şi s-au răspîndit îndeosebi prin religia creş­
tină. înseşi cărţile de temelie ale credinţei noi erau scrise în greceşte, iar pro­
pagarea spre apus şi miazănoapte s-a făcut la început mai ales în limba elină
deoarece aceasta se înfăţişa pe atunci ca o mare limbă de cultură şi era vorbită
în centrele mari, printre intelectualii, comercianţii, corăbierii şi meseriaşii de toate
neamurile, avind o circulaţie universală. O ideologie nouă ducea de obicei cu
sine şi cuvintele în care ea se îmbrăca, iar fenomenul acesta a însoţit şi dezvol­
tarea treptată a creştinismului primar, predicat în «dialectul comun» ( v. oimv) BkzXextoî).
In expunerea noastră ne vom ocupa în special de influenţa acestui al doilea
strat al culturii greceşti în lumea daco-romană, deoarece «creştinismul a consti­
tuit un element important al romanizării şi al menţinerii ei la nordul Dunării in
perioada care începe cu evacuarea administraţiei provinciale —, adevăratul rol ,al
creştinismului în regiunile noastre începe în secolele III—IV şi continuă în cele
următoare» 7.
Menţionăm că influenta limbii vechi greceşti asupra latinei dunărene, n u ­
mită «faza veche», care cuprinde perioada romano-bizantină încetează, cum am
menţionat, la începutul secolului al VH-lea, cînd începe influenţa «fazei bizantine»
sau «greaca medie», care ţine, după Ovid Densuşianu, din secolele VII—XV, după
care urmează'«greaca antefanariotă» în Principate, secolele XVI— XVIII, apoi «greaca
fanariotă» din anii 1711— 1821 R.
In perioada romano-bizantină, de care ne ocupăm, mulţi termeni de origine
grecească au ajuns acum populari prin mijlocirea predicării şi generalizării creşti­
nismului în tot Imperiul roman. Majoritatea termenilor sînt identici, dar întîlnim
şi unii termeni specifici pentru Occident sau pentru Orient, datorită condiţiunilor
de viaţă socială şi a împrejurărilor istorice diferite în care s-au răspîndit.
H. Mihăescu, care s-a ocupat în mod special de această problemă, ne-a dat
un tabel cu termenii creştini pentru Imperiul roman din Apus ca şi din Răsărit, pe
care îl vom urmări şi vom căuta să-i aducem unele completări, pentru a reţine
observaţiile şi concluziile ce se impun.

2. 1. Fischer, Latina dunăreană, Bucureşti, 1985, p. 210.

3. Ibidem.
4. G. IvSnescu, Istoria limbii române, Iaşi, 1980, p. 195— 196.
5. H. Mihăescu, op. cit., p. 54.
6. Idem, I n t l u e n ţ a g r e c e a s c ă a s u p r a l i m b i i r o m â n e p î n ă î n s e c o l u l a l X V - l e a ,
Bucureşti, 1966, p. 36.
7. I. Fischer, op. cit., p. 34.
8. H. Mihăescu, Inlluenta grecească,.., p. 15.
DOCUMENTARE 131
\
a. Roraania Occidentală: 1. abbas ( — abate); 2. ablatissa ( — conducă­
toarea unei comunităţi religioase); abyssus ( < Sguacjoî — infern); 4. angelus ( aYfeXoî
— în g e r) ; 5. azymos (ă£t)[j.as — pline nedospită, azimă) ; 6. baptismus ( < paJiTiafio1:
— botez); 1. baptizatc ( < — a boteza); 8. bazi!ica ( < (îaoiXiiOj— biserică);
0. blasphemare ( < @XaocfTjM.£Îv a blestema); 10, bla&phetnia şi WospJvem)um {< pXaaşijfita
— blestem); 11. e c c l e s i a ( < iv/lTiaîa — biserică); 12. e l e m o s y n a ( < sXeifioouvT) — mi­
lostenie); 13. e p i p h a n i a { < i - i t p i i v E i a — sărbătoarea înfăţişării lui Hristos la 6 ia­
nuarie); 14. e p i s c o p u s ( < e - i < j t o î c o î — episcop); 15. m a r t y r i u m ( < niipxup — marti­
raj, martiriu); 16. n e c i o m a n t e s ( < v E x p o n ă m C — care cheamă cu jurămînt pe morţi,
necromant) ; 17. n e c r o m a n t i a ( < vev.pofiavttia — chemare a morţilor, necromanţie) ;
!8. p a r a b o l a (rcapafloX^ — asemănare, parabolă); 1D. p a r a b o l a r e ( — a vorbi); 20. pc-
r a d i s u s ( < -apâBeiaoa - > grădniă, paradis); 21. p a r a n y m p h u s ( < -apâvu(i<poî — care
conduce mireasa, păstrat numai în s a r d ă ) ; 22. p a r o c h i a — parohie, p a r o c h u s
itipoXoî — conducătorul unei parohii, paroh) ; 23. pasclta ( < r.iay_a — sărbătoarea
Paştilor); 24. sarcophagus ( < aapy.otpa‘[oî — sicriu, sarcofag); 25. schisma ( <
— schismă, despărţire) ; 26. synoc/us ( < auvoSoc — adunare, sinod) ; 27. teophania
< 0Eoipaviî — sărbătoare) 8. La aceşti termeni, pentru Romania Occidentală mai adău­
găm şi cutollcos ( < -/.afloXixoî, , -om — universal, general), ceea ce ridică numărul
la 28 de termeni creştini occidentali.
Termenii respectivi creştini se referă în special la administraţia internă a Biso-
ricii, la ierarhie şi la obiectele de cult, termeni mijlociţi de limba latină cărtură­
rească din cercurile oamenilor de ştiinţă, din scoli şi din sferele reprezentanţilor
conducători ai Bisericii t0.
b. Romania Orientală. Cei mai mulţi termeni creştini au circulat pe întinderi mari
şi nu s-au limitat numai la provinciile dunărene. Din materialul lingvistic păstrat
în limba română rezultă că propagarea creştinismului s-a făcut pe cale orală şi a
avut un caracter de masă, iar prezenţa termenilor creştini păstraţi în nordul ca şi
in sudul Dunării pledează «în sprijinul unor relaţii continui între sudul şi nordul
Dunării în decursul vcacurilor IV—VI» u .
In provinciile dunărene elenismele, atît termenii profani cît şi cei creştini, au
fost aduse de către romani, de agenţii obişnuiţi ai romanizării, şi nu de greci,
iar vorbitorii le simţeau ca elemente integrante ale limbii latine.
Numărul inscripţiilor greceşti din Dacia este foarte mic, abia de 35, pe cînd
cele latineşti se ridică la 2628 din 246 localităţi din Dacia l2, ceea ce demonstrează
că penetraţia grecilor a fost slabă, ei fiind răsfiraţi pe întinderi mari şi izolaţi în
cîteva centre urbane şi nu au putut desfăşura o înrîurire durabilă is. Lista cuvin­
telor de origine grecească păstrate în inscripţiile şi în textele literare din provin­
ciile dunărene din secolele IV—VI indică aproximativ un număr de 130 de ter­
meni Dicţionarul etimologic al lui W. Meyer — Lubke înregistrează 436 de
elenisme în limbile romanice apusene, pe cînd în limba română înregistrează 53
de elenisme. Aceste deosebiri se rlatoresc condiţiunilor de viaţă şi împrejurărilor
politice ivite după secolul al Vl-lea. In Apus elenismele au pătruns în cea mai
niare parte prin mijlocirea limbii latine, care a slujit mult timp ca limbă oficială
a statului şi a bisericii, pe cînd în Imperiul de Răsărit a stăpînit limba grecească.
După secolul al IX-lea s-a impus o a treia limbă de circulaţie europeană, paleoslava,
care s-a îmbogăţit prin împrumuturi de origine elenică şi le-a mijlocit apoi şi
popoarelor cu care a venit în contact, cum a fost şi poporul român, dar aceasta
ora propriu-zis o operă bizantină, transmisă indirect prin intermediul limbii slave ,r>.
Din categoria elenismelor care circulau pe o arie întinsă şi erau bine înce*
tăţenite în limba latină s-au păstrat în română, afirmă H. Mihâescu, 42 de cu-

9. Ibidem, p. 44.
10. Ibidem.
11. Ibidem, p. 56.
12. H. Mihăescu, La langue /a//ne dans Ie Sud-Est de I'Europe, p. 319 ; D. Tudor,
Romanii în Dacia, Bucureşti, 1969, p. 25, indică un număr .de 40 de inscripţii
greceşti în Dacia.
13. H. Mihăescu, Inlluenţu grccească..., p. 184.
14. Ibidem, p. 40.
15. Ibidem.
732 BISERICA ORTODOXA R O MĂ NĂ

vinte, dintre care, 17 cuvinte sînt de origine creştină şi provin dintr-un strat mai
nou, «din veacurile III—VI» 16.
Analiza lexicului de origine greacă în limba română duce la concluzia că în
regiunile dunărene cultura elenicâ a ajuns îndeosebi prin mijlocirea romanilor şi
numai într-o mică măsură pe cale directă. De aceea, «elementul grecesc n-a jucat
un rol însemnat în formarea limbii şi poporului românesc» I7.
Elementul grecesc care avea să joace un rol principal în etnogeneza limbii
şi a poporului român a fost cel de cultură şi spiritualitate creştină, ateslat în
lexicul creştin păstrat în limba română prin filiera latină din perioada daco-romană,
adică din perioada formării limbii şi a poporului român, care ne-a venit din lumea
Bizanţului.
H. Mihăescu retine un număr de 17 termeni creştini din secolele III—VI de
origine grecească în limba română, ceea ce înseamnă un procent de peste 40%
raportat la totalul de 42 elemente lexicale de origine veche grecească :
biserică — b as ilic a; blestema — b la ste m a re ; boteza — baptizare (“battizare) ;
creştin — ch ristianus; drac — draco ; lndrea — Andreas ; înger — a n g e lu s ; Nl-
coară — N ic o la s; pască — pascha ; paşti — p a s c h a e ; preoi — p r e s b y te r ; sînibdfd
~ sambata ; Sînmedru ■=■ sanctus Demetrius ; Simpietru — sanctus P e tr u s ; Sîn-
giorz — sanctus G eo rg iu s; Sîntoader = sanctus T h e o d o ru s; Sînz/ene — sanctus
dies Iohannis 1B.
Vom căuta să supunem unei analize lexicale termenii creştini prezentaţi de
H. Mihăescu, Ia care vom adăuga şi alţii noi, şi vom căuta să reţinem importanta
lor pentru vechimea creştinismului românesc cu rolul îndeplinit în etnogeneza lim­
bii şi a poporului român, ca şi cu rolul îndeplinit în formarea unei conştiinţe de
etnie romanică, şi a unei structuri psihice proprii ce caracterizează poporul român
în concernul celorlalte popoare din jurul său, fiindcă limba este expresia fiinţei
unui popor.
1) aler şi Ier. refren liturgic păstrat în colinde. Cuvîntul i?,X'i)Xou7 ia, âXXiiXouîafi.
primit din ebraică ( — slăviţi pe Dumnezeu) a trecut in limba greacă şi apoi în
latină : alleluia, şi din latină s-a păstrat în limba română sub forma alet. îndeosebi
în Moldova şi în Bucovina, şi cu afereza lui a iniţial, Ier, pe tot cuprinsul ţării,
în ţinuturile nord-dunărene, ca refren în c o lin d e : Lerui Doamne, Ier, cu rotacismul
lui I intervocalic şi cu păstrarea lui I dublu din latină. Cuvîntul a trecut şi în
onomastică : Leru, Lera, şi în toponimie : Lereşli (jud. Argeş), ceea ce dovedeşte
vechimea lui în limba română.

16. Ibidem, p. 184— 185.

17. Ibidem.
Pentru influenţa limbii vechi greceşti şi bizantine asupra limbii române in­
dicăm următoarea bibliografie selectivă :
G. Murnu, Studiu asupra elementului grec onfe/anario/ în limba română, Bucu­
reşti, 1894; Alexandru Philippide, Altgriechische Elemente im Rumânischen. in
«Bausteine zur romanischen Philologie. Festgabe fur Adolfo Mussafia», Halle, Nie-
meyer, 1905; O. Tafrali, Bizanţul şi inlluenta Iui asupra Ţării noastre (Româneşti),
Bucureşti, 1914; V. Bogrea, Urme bizantine în româneşte, în «Omagiu lui N. Iorgan,
Craiova, 1921, p. 51—63; C. Diculescu, Elemente vechi greceşti în limba română,
în «Dacoromania», IV, 1924— 1926, p. 394—516; E. Essenkova, Mo/s d'origine byzan-
t i n e d a n s Ie roumain, în «Actes du X-e Congres internaţional d'^tudes byzantines»,
Istanbul, 1957, p. 266—271 ; AI. Elian, Les rapports byzantino-roumains. Phases
principales et traits caracteristiques, în «Byzantinoslavica», XIX, 1958, p. 212—225 j
D. Marmeliuc, Cuvinte de origine greacă în limba română, în «Limba română»,
anul VIII, 1959, 6, p. 29—36; Tatiana Fotich, Roman ian ecclesiusiica! termlnology
ol Byzantine orig/n, în «Orbisn, II, 1953, p. 428—438; IX, 1960, p. 119—127; H. Mi­
hăescu, Inlluenta grecească asupra limbii române pînă în secolul al XV-/en, Bucu­
reşti, 1966 (Lucrare de referinţă); Eug. Coseriu, Das Problem des griechischen
Einllusses au! des Vulgârlatein, Pestschrilt lur Harri jMeier, Miinchen, 1971, p. 135—
147; Olga Mladenova, /mprumirturi vechi greceşti în română şi bulgară, în «Studii
şi cercetări lingvistice», XXIX, 1978, p. 443—453 ; Al. Rosetti, Istoria limbii române,
de la origini pînă in secolul al XVII-lea, ed. a doua revăzută şi adăugită, Bucu­
reşti, 1986, p. 212—215.
18. H. Mihăescu, Inlluenta grecească..., p. 65, 185.
DOCUMENTARE 133

2) biserică, din latinul basilica, cu rotacismul lui 1intervocalic, venit din

ŞaoiAixri ( — casă, împărăteasă). Cuvîntul este menţionat şi in dalmată si în unele
dialecte nord-italiene şi în retoromană. Franceza are pe lîngă descendentul latin
eglise, ecclesia şi basochc, basilica.
Basilica a însemnat la început localul public de judecată, tribunal, iar începînd
din secolul al IV-lea, «din epoca lui Constantin cel Mare» IB, a dobîndit sensul
creştin de locaş de rugăciune închinat lui Dumnezeu, precum şi comunitatea creştină
care se ruga în biserică, pe cinci in Apus, termenul ecclesia, care însemna Ia
început adunarea credincioşilor, a primit, începînd din sec. al V-lea, şi înţelesul de
locaş de cult.
3) blestem, cu derivatele : fafesfem, blestemat, blestemăţie etc., din blasphe-
mare, forma populară biaslemaie, din grecescul pXaayipeîv.
4) boteza, clin — a afunda in apă, care a primit în creştinism Înţe­
lesul special de *a boteza*. Latinul baptizare a circulat in tot Imperiul roman, iar
la români, menţionează H. Mihăescu, «a iradiat dinspre Italia ţi a pătruns relativ
tîrziu sub forma battizare, atestat în secolul al III-lea, deoarece astfel grupul
— pt — s-ar fi păstrat, ca în septem sepie, ruptura ruptură* M. Fenomenul pt
redus la /, ca în boteza (ar. pilidzari}, o ţinto, scritus, e atestat de fapt în latina
vulgară - 1.
De la boteza avem in limba română compusul apă — botează, cu afereza lui
a iniţial, bobotează 22, sărbătoarea de la 6 ianuarie, numită la greci Upilanie sau
'I heolanie =- arătarea, descoperirea (Sfintei Treimi), dovadă că termenul boteza ne-a
venit dintr-un mediu romanic, din partea unor vorbitori de limbă latniă şi nu
greacă.
5) creştin (ar. criştin) lat. christianus < ^pitmsMoî s-a răspîndit, afirmă H. Mi­
hăescu, mai ales, începînd din veacul al 11-lea, cînd mai stăruia încă pronunţarea
e .şi nu h, şi a dat în limba română forma creştin. I. Fischer menţionează că
fonnu christianus ar fi trebuit să devină, după evoluţia fonetică normală, creşin
(ra în păşune -- pastionem, uşă — ustium n .n .); forma c u — t — se poate explica
prîntr-o apropiere conştientă de numele latin Christas, pronunţat in româneşte
C rlstos23, folosit în special în urarea creştină : Cristos a Înviat !, de fapt prima
evanghelie creştină rostită şi pe pămintul Daciei Romane. Forma l(i)^us Hristos
este, tîrzie, cărturărească, greco-slavă. Cuvîntul creţ/in a fost adoptat în celelalte
limbt romanice mult mai tîrziu, ca împrumut savant, cărturăresc, cum avem fran­
cezul chr&tien sau spaniolul cristiano.
Cuvintele Crisios şi creştin în limba română au o mare importantă istorică,
fiindcă ne trimit la vechimea creştinismului românesc în secolul al II-lea, adică
o dată cu încorporarea Daciei Imperiului roman, cînd a început şi misionarismul
creştin în limba latină.
6) drac — lat. draco din Spanoiv — şarpe, balaur, de la conceptul întrupării spi­
ritului rău în şarpe, care a adtls căderea primilor oameni din rai. Celelalte limbi
romanice păstrează cuvîntul respectiv cu noţiunea de şarpe, balaur, ca în italiană :
dragonc, în provensală : ctragă, în catalană : trago, în spaniolă : dragdn.

19. C. Daicoviciu, în «Steaua», nr. 7, 1967, p. 111 — 113; Hadrian Daicoviciu,

Consideraţii asupra problemei continuităţii, in «Muzeul Naţional», III, Bucureşti,
1976, p. 43; G. Tvănescu, Istoria limbii române, Iaşi, 198D. p. 93; I. Barnea, Prcocu-
oări ale Silntului Constantin cel Mare la Dunărea de Jos, în «Mitropolia Olteniei»,
Rf.u! XXXII (1980), nr. 1—2, p. 32; Th. Capidan, Basilica, in «Biserica Ortodoxă
Română», LVI (1938), nr. 1—4, p. 3— 12; P. Aebisciier, Basilica, ecclesia. E/ude
de stratigraphie linguistique, în «Revue de linguistique romane», XXVII, 1963, p.
119, 164.
20. H. Mihăescu, l n i l u e n l a g r e c e a s c ă . . . , p. 56.
21. Al. Rosetti, I s t o r i a l i m b i i r o m â n e , p. 123.
22. Ibidem, p. 347.
23. I. Fischer, op. cit., p. 151. Al. Rosetti, op. cit., p. 346 afirmă că grupul
st s-a păstrat in dr. creştin, ar. crislfn — lat. christianus, intrucît cuvîntul a pătruns
luzii! în limbă şi nua mai fost adaptat la cuvintele din vechiul fond. Dar
ch trebuia pronunţat atunci h. Considerăm justificat punctul de vedere exprimat de
II. Mihăescu şi I. Fischer.
134 BISERICA ORTODOXĂ R O MA N Ă

Din limba greacă cuvintul a trecut şi in slava bisericească : drakonz, drakunz.

7) iasmd. Pentru «aghiasma mare», în vorbirea populară se spune taiasmă
s<iii aiazmă>, iar în Banat se foloseşte şi termenul «iosjnâ» Cu afereza lui a
iniţial, în limba română avem alasmă — iasmă, cuvînt pe care D L R M ca şi D E X 26
îl dau cu «etimologie necunoscută». In greaca veche onfiâţeiv înseamnă «a sfinţi»,
iar substantivul ă^iasp.a — lucru sfinţit. In cultul creştin iftauna a dobîndit sensul
specific de «apă s//nji(â». In latina populară, pînă în secolul al IV-lea d.H„ g
dispare, ca in ego — eu, magis — mai, magister — măiestru-il, şi din agiasma avem
aiasma. In limba română, în dicţionarele menţionate, cuvîntul iasmă (iazmă) arc
înţelesul de «arătare urîtâ şi rea, nălucă, vedenie, stafie, monstru». Transferul de
înţeles sau substituirea de înţeles, de la «apă sfinţită» la cel de «arătare urită şi
rea», vine de acolo că, preotul atunci cînd stropeşte cu aiasmă rosteşte cîntaroa în
care se spune «biruinţă asupra celui potrivnic dăruieşte», adică împotriva «duhului
celui rău» de unde «iasmă» — a devenit şi «duhul cel râu».
Din limba greacă, după secolul ai IX-lea, a trecut şi la b u lg a ri:
agiazma, la s î r b i : aglazmă, adzijâzma, la a lb a n e z i: ajazme, şi prin filiera slavă
la români avem agheasmă, ag/iesmui, aghesmuit, aghiazmatar, agfieazmd/or — vas,
recipient pentru aglheasmă. Forma afasmd ca şi iasmă în limba română este mult
mai veche decît forma slavă, şi o păstrăm din perioada daco-romană pînă în seco­
lul al IV-lea.
8) Indrea sau Uridrea lat. Andreas «C’ilvSpiaî La 33 noiembrie se sărbătoreşte
Sfîntul Andrei, după care începe luna decembrie, numită în popor Indrea sau
Undrca. La poporul român Sfîntul Andrei se bucură de o cinstire deosebită, cum
o dovedesc şi colindele de ziua sa, în special în Dobrogea, predicarea lui fiind
legată de acest pămint românesc.
Informaţiile păstrate de Sinaxarul Biscricii de Constantinopol spun că Apostolul
Andrei a propovăduit Evanghelia în provinciile Asiei Mici, precum şi în ţinuturile
din jurul Pontului Euxin {Marea Neagră), iar la Odyssos (Varna, tn R. P. Bulgaria)
a hirotonit episcop pe ucenicul său, Ampliat sau Amplias, sărbătorit de Bise­
rica Răsăritului la 30 octombrie ®.
9) “î nger lat. angelus < cqTfeXoî — sol, vestitor, Cuvîntul este cunoscut cu
sons creştin «după veacul al III-lea» M.
10— 11. martor — martir şi mărturie. Cuvintul grecesc \xăpiu? (gen. p i pxopoî,
ar. !xâpTupa) a folosit trei forme paralele pentru nominativ : ij.âptuc, mip-up, finpT'jpoîi
din care a derivat şi substantivul (jtapxupîa — m ă rtu rie M. în limba latină cuvîntul a
fost primit cu fonetismul martur, cu u pentru o, moştenit in limba română ca
martor şi mărturie.
In provinciile dunărene şi în occident a circulat in secolele I—111 cuvîntul
martyr pronunţat martur, cu sensul comun de martor, dar începînd din sec. al
III-lea s-a dezvoltat pretutindeni înţelesul creştin «martir* După secolul al IX-lea
cuvintul martir a primit în limba română şi paleoslavul muceniku-
Cuvintul martir, cu înţelesul creştin, a exprimat în secolele III şi IV o reali­
tate tragică pentru mărturisitorii lui Cristos, în special în ţinuturile Dunării de
Jos. unde persecuţiile împotriva creştinilor au fost cele mai grele. Pînă astăzi
ne-o dovedesc cei patru martiri aflaţi in toamna anului 1971 în cripta — marty-
rium — fostei bazilici din com. Niculiţel, jud. Tulcea, din secolele IV—V, ale

24. Dicţionarul limbii române (D L R), tom. I, partea I, A—B, Bucureşti, 1913,
p. 68.
25. Ibidem, tom. Hr partea I F—I, Bucureşti, 1934, p. 440.
26. Dicţionarul explicativ al limbii române, Bucureşti, 1975, p. 411.
27. Al. Rosetti, op. c it., p. 170.
28. Sinaxarium Ecclesiae Constantinopolitanac, ed. H. Delehaye, Bruxelles, 1902,
în tPropylaeum ad Acta Snncîorum n o v e m b r i s » , col. 175; Pr. prof. I. Rămureanu,
Noi consideraţii privind pătrunderea creştinismului la traco-geto-dan, in «Ortodo­
xa» , XXVI (1974), nr. 1, p. 170; Idem, S/in)/ şi martiri la Tcmis-Cnr,sta, 'a, în
«Biserica Ortodoxă Română», XCII (1974), nr. 7—8, p. 975—977.
29. H. Mihăescu, op. cit., p. 56.
30. Ibidem, p. 47—48.
31. Ibidem.
DOCUMENT ARE 135

căror nuine sînt înscrise pe pereţii criptei, marcate de crucea monogramatică :

âwp-up£î ( — Martirii lui Cristos) nipTupeţ: ZtV:iy.os, , Ai'caXoî, Katiâaiî, ţptXtTtjto?
( — Martirii : Zotikos, Attalos. Kamasis, Philippos).
Cuvintul mărturie a păstrat în limba română şi sensul vechi creştin, întîlnit
pină astăzi, îndeosebi in Transilvania, pentru «taina slintei mărturii» (sinonim cu
slavonul spovedanie — îspovedanije).
Mărturie este şi depoziţia făcută de un martor în faţa unei instanţe judecă­
toreşti, cu jurămint ==> juramentum. Pînă astăzi, cruciuliţele oare se împart la botez
se numesc in popor «mărturii*.
Din bizantinul fxaptupi^tv avem în paîeoslavă mărfar/săli, trecut în limba ro­
mână mărturisiri şi mărturisire, sinonime pentru spovedanie şi s p o v e d i;l-,
12) Paşti, din pluralul latin Paschae. singular Pascha. primit din cuvîntul vechi
cjrecesc .naa’/oi do origine ebraică — sărbătoarea Paştilor. Forma pluralului este
păslrată în româneşte, prin care sînt denumite cele trei zile ale sărbătorii.
Din singularul pascha avem în româneşte posed, cu lolosirea lui c pentru ch,
pronunţare folosită şi în limbile ro m a n ic e : italiană, engandină, catalană, s p a n io lă :
jiascua, friulană — paske, franceză — pâque, provensală — poscci, portugheză
— pascoa :a.
Din IlasxâAiov păstrăm cuvintul pascalie, carte care cuprinde date cu privire
!a fixarea sărbătorii Paştilor.
13) piscupu şi piscupie. Cuvîntul grecesc e - ( — supraveghetor, a d ­
ministrator), cu sensul său creştin a fost primit in limba latină : episcopus, ca şi in
paîeoslavă : jepiskop, jepiskup. In limba română, prin filiera greco-slavă avem
cp/scop.
H. Mibăescu afirmă că «Introducerea liturghiei slave a adus cu sine un sîm-
bure de ierarhie ecleziastică .şi o oarecare diviziune teritorială a administraţiei
bisericeşti cu* un personal statornic» M. Acelaşi lucru îl afirmă şi acad. Al. Rosetti si,
iar prof. P. P. Panaitesciî s p u n e : «cuvîntul episcopm n-a dai un derivat în limba
română pentru că în genere poporul nostru a trăit un creştinism primitiv, fără
episcopat, într-o tară unde nu erau oraşe şi deci nu puteau fi episcopii» ■*. A ce­
eaşi afirmaţie se găseşte şi in tratatul de Istoria României, I, 1960, p. 633. o eroare
oficializată şi de care se face caz, în special in scrierile din afara ţării noastre,
că nu am fi avut o societate organizală stabilă, ca să putem avea un crcştinism
organizat.
Realităţile istorice şi lingvistice dezmint aceste afirmaţii eronate.
în sudul Dunării, în primele secole creştine, există o organizaţie bisericească
temeinică, cu peste 40 de scaune episcopale, dintre care 15 se g ă s e a u . pe malul
drept al Dunării. Se cunosc 57 de episcopi cu nume latine, dintre care 4 din se­
colul al III-lea, 23 din secolul al IV-lea, 16 din secolul al V-Iea şi 14 din secolul
(tl V l- le a 37. Dintre episcopii din părţile dunărene care au Darticipat la Sinodul
1 Ecumenic, de la 325 de ia Niceea, alături de Dominius sau Domnus din Sirmium,
de Protogenes din Sardica,' s-a aflat şi Dacus din Sclipi 3S. Episcopul de Durostorum
de la sfirşiUil sec. VI, care s-a refugiat din faţa invaziei slavo-avare la Odessos
(Varna), purta numele roman Dulcissim usM. în acel-aşi timp în Dobrogea — Scythia
Minor — exista o înfloritoare viaţă cultural-spirituală creştină gravitînd în jurul
episcopiei din Tomis. Dintre cei nouă episcopi atestaţi aici, patru purtau nume
romane : Bretanio, Terentius, Paternus şi V alentinianu s40. în secolul al Vl-lea

32. Ibidem, p. 140.

33. Ibidem, p. 58. . ~ t —■
34. Ibidem, p. 96.
35. Acari. Al. Rosetti, Iniiuenfa limbilor slave meridionale asupra limbii române
(icc. V I— XII), Bucureşti, 1954, p. 39.
36. P. P. Panaitescu, Introducere la istoria culturii româneşti, Bucureşti, 1969,
p. 104.
37. H. Mihăescu, La iangue latine dans le Sud-Est de TEurope, p. 319.
38. Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi: I,
Bucureşti, 1980, p. 107.
39. I. Barnea, Din istoria Dobrogei, Bucureşti, 1965— 1971, voi. II, p. 457—460.
40. Idem, Românismul şi creştinismul daco-romaniior, în «Thraco-Dacica», tomul
IX, 1—2, 1988, p. 125.
13 6 BISERICA ORTODOXA R O M A N Ă

episcopia Tomisului a devenit mitropolie, grupînd în jurul ei 14 scaune episcopaie

sufragane. Episcopul Paternus (518—520) al Tomisului semna în limba latină în ac­
tele alegerii sale : Paternus mizericordia Dei episcopus provinciae Scythiac metropo-
titanus*1. La nordul Dunării, în părţile Buzăului, între anii 336—348 a activat ca
episcop ortodox Ulfila, predicînd în limbile gotă, greacă şi latină, ucenic al epis­
copului ortodox Theofil al Gothiei, cel care a participat la primul sinod ecume­
n i c 42. Un alt episcop ortodox cunoscut, urmaş al lui Ulfila, In părţile Buzăului de
astăzi, este Goddas, precum ţi episcopii audieni şi novatieni menţionaţi de docu­
mentele istorice ca prezenţi pe teritoriul fostei Dacii. In ultimul timp, in necropola
paleocreştină din secolul al V-lea de la Apahida, jud. Cluj, s-a identificat şi
mormintul unui episcop 4a.
Dacă oraşele din Dacia Romană au fost distruse de huni (375—153) v\ populaţia
autohtonă şi-a dus în continuare viaţa in aşezările rurale, în obştile săteşti, cu
bisericile' şi cu preoţii lor, aflaţi sub conducerea canonică a episcopilor locului,
care vor fi rezidat, ca şi arhiepiscopul Ghelasie in secolul al XlV-lea, menţionat
în inscripţia din 1377 la mînăstirea RJ/ne(/ din jud. Alba, în schituri şi mînăstiri
retrase din calea năvălitorilor.
Această realitate istorică ne-o atestă şi documentele de limbă. Păstrăm în
limbă cuvintele : piscupu şi piscupîe, precum şi nume de familie şi toponime :
Pîscupia, Piscupu/, P/,scupe?(/, Piscupescu, Piscupeasca etc.
In Cronica Iui Radu Greceanu se consemnează : «Iar domnul (— Constantin
Brîncoveanu), mergînd la Buzău, la ghenarie in 6 zile, au făcut Bobotează acolo,
şi cu toată orînduiala ei făcînd slujba in piscupie...» 's .
In Italia meridională se întîlneşte forma piskopo, în albaneză : pespek,
peshkop 4T, in maghiară : piispok — P /şco p48.
Forma veche românească a cuvîntului piscupu este o evoluţie firească din
latinul episcopus. cu sirceoparea lui e iniţial neacentuat şi cu închiederea lui o
în u, şi nu se poate susţine că «epjscopus n-a dat un derivat in limba română»
ţi, ca atare, n-am fi avut episcopi şi episcopii in perioada daco-romană şi în cea
următoare românească, pînă în secolele X—XI, românii fiind lipsiţi de o organi-
raţie episcopală bisericească pînă la «introducerea liturghiei slave».
14) preot — preut — lat. presbyter, cu y — u, de Ia adjectivul vechi grecesc
-peafiuTEpoî (— mai bătrin, mai în virslă). In limba latină, precizează H. Mihăescu,
cuvîntul «aparr1 incepind din veacul al III-lea. atît in occident cit şi în Peninsula
Balcanică» ®.
15— 16) rimetie, rîmeti < lat. eremita, — ac < din cuvîntul vechi grecesr
epijuixii? -ou(6)[ — singuratic, eremit) < epijuia, * o î(îj)(— loc solitar, deşert). Cu
flpocopa lui c — iniţial, cu trecerea următorului e laî înaintea unei consoane
nazale provocată de r precedent, cu deschiderea lui i accentuat în e şi cu asimi­
larea lui t latin + e, i — {/, cuvîntul ne vine din epoca daco-romană. Cuvîntul

41. Radu Vulpe şi Ion Barnea, Romanii la Dunărea c/e Jos, Bucureşti, 1968,
voi. II, p. 457.
42. Prof. Emilian Popescu, Theophilus GofWae, episcop in Crimesa ori Ia
Dunărea de Jos?, in «Studii teologice», anul XXXIX (1987), nr. 5, p. 73—81.
43. Mircea Rusu, Paleocreştinisiriul nord-dunărcan şi etnogeneza românilor, in
«Anuarul Institutului de istorie şi arheologie Cluj-Napoca», XXVI, 1983—1984, p.
35—84.
44. Procopius din Cezareea, De Aedilicits ( — Despre zidiri), in «Fonies Histo-
riae Daco-Romanae», II, p. 461—463 : «Atila năvăli cu oaste multă, el dărimă aceste
întărituri ( ~ cetăti) pînă la pămînt, fără nici o greutate, şi pustii cea mai mare
parte a teritoriului roman, fără să intîmpine vreo împotrivire. însă împăratul lusti-
nian a zidit din nou întăriturile dărimate».
45. lorgu Iordan, Toponimia românească, Bucureşti, 1963, p. 360 j Idem, Dic­
ţionar al numelor de tamilte româneşti, Bucurcşti. 1983, p. 367 ; N. A. Constanti-
nescu, Dicţionar onomastic românesc, Bucureşti, 1963, p. 51.
46. Cronicari munteni. Bucureşti, 1961, voi. II, p. 30—31.
47. H. Mihăescu, Intluenţa grecească asupra limbii române, p. 97.
48. N. A. Constantinescu, op. cit., p. 51.
49. H. Mihăescu. op. cit., p. 58,
documentare 137

românesc rimeti a fost Împrumutat şi în maghiară : remefe, ca si Zembeta din

sJmbdfd — lat. sambatha 50.
Dicţionarul limbii române (D L R) nu retine cuvîntul rlmeti, deşi Coriolan
Suciu indică peste nouă toponime Rim ei: in Transilvania r>1, dintre care cunoscuta
mănăstire Rlmeti di» jud. Alba, care păstrează in biserica minăstirii, în cunoscuta
inscripţie din 1377, aflată pe ăl doilea strat (ie pictură, numele primului ierarh
ortodox cunoscut pînă acum In teritoriile intracarpatice, arhiepiscopul Ghelasie,
ceea ce probează că aici a existat o veche reşedinţă arhiepiscopală într-o aşezare
mănăstirească de sihaştri, adică de rîmeji —eremitae.
Dicţionarul limbii romă ne (DLR, tom. IX, lit. R, 1975, p. 312) reţine cuvîntul
remc[/e. s,f. (rar) — schit, pluralul remetii, «după magh. remele — pustnic». In
realitate, cuvîntul respectiv in limba română vorbită este folosit r im e le şi rlmeti
^i este vechi românesc, din epoca daco-romană, iar fim limba română, cum s-a
a iătat mais us, a fost primit şi în limba maghiară după secolele XI— XII. Feno­
menul este deci invers, adică din română a fost primit în maghiară, şi nu din
maghiară în română.
In afară de Transilvania, cuvîntul apare ca toponim ţi sub forma fllmeţli',
ca în Jud. V llc e a 52.
O dovadă a vechimii cuvintului românesc iîmc|i este şi existenta evoluţiei
lui In italiană : romilo — er e m ila53. Corectarea şi precizarea etimologică a ncestui
cuvînt in limba română se impune, pentru a dovedi existenta unei vieţi vechi
rmnăstireşti din epoca daco-romană.
Cunoaştem din această epocă numele unui monah ortodox, Arpyla, consi­
derat un autohton tlaco-roman de unii ce rcetători54, cdre a fost ars de viu într-o
biserică din Gothia romană, ţinutul Munteniei de astăzi, din ordinul conducătorului
de trib got. Wingurich, de sub comanda lui Athanaric, la 20 aprilie sau 23 octom­
brie 370 *, împreună cu preoţii Batuses şi Vercas, «cu doi fii ai lor şi două fete»
şi cu alti 18 creştini, dintre care tl bărbaţi şi 7 fem eiSB, sărbătoriţi de calendarul
got la 26 martie. In Scythia Minor viaţa monahală era înfloritoare în epoca daco-
romană. E suficient să amintim numele monahilor teologi cărturari, care an ajuns
renumiţi scriitori de limbă latină în Occident, /oan Cassian (circa 360—430/435)
şi Dionisie Exiguul ( — cel Mic) (-160—550), aa şi monahii teopashiti sau călugării
sciţi, din secolul al Vl-lea, Ioan, Leonţiu, Ahile, Mauricîu. Păstrăm referinţe despre
episcopul Teotim al Tomisitluî, de la sfîrşitul secolului al iV-lea şi începutul seco­
lului al V-lea, că ar fi elaborat şi o scrisoare specială adresată «eremiţilor şi c e ­
nobiţilor din Scythia M inor»57.
Important de reţinut sînt numeroasele toponime Rlme(i, păstrate pină astăzi
in apropiere de Apahida din jud. Cluj, unde a fost descoperită necropola paleo­
creştină din secolul al V-lea, cu identificarea mormîntului unui episcop bB, dovadă
a continuităţii unor aşezăminte monahale autohtone, numite rîmetii, ca R lm e ti—

50. Al. Rosettt, op. cit,, p. 386.

51. Coriolan Suciu, Dicţionar ;'s(oric al localităţilor din Transilvania, voi. II,
Bucureşti, 1967, p. 80; A se vedea şi lorgu Iordan, Toponimia românească, Bucu­
reşti, 1963. p. 245.
52. Dimitrie Frunzcscu, D/c(/onaf io pog ral ic şi slnfisfic. Bucureşti, 1872, p. 399.
53. W. Meyer-Lubke, floman/sc/ies etvmologisches Worterbuch, Heidelberg, 1935,
p. 275.
54. C. Cihodaru, Dale istorice ţi toponimice privind cxistcnfa populaţiei roma­
nice în regiunile carpato-dunărene h\ sec. III— IX e.n., m «Analele ştiinţifice ale
Universităţii A. I. Cuza», Iaşi (istorie), XV, 1969, I. p. 3.
55. Pr. prof. dr. Ioan G. Coman, în *Spiritualitate şi istorie la întorsura Carpa-
fi/or», 1, Buzău, 1983, p. 241.
56. A. Deiehaye, Scu'nfes de Thtace et de Moes/c, în «Analecla Bollandiana»,
tome XXXI, Fasdc. II et III, 1912, p. 279; F H D R , II, Bucureşti, 1970, p. 726.
57. Pr. prof. dr. Ioan G. Coman, Scriitori bisericeşti din epoca s/rdromână.
Bucureşti, 1979, p. 193—-194 ; Dr. Nestor Vornicescu, Primele scrieri patristice în
literatura noastră, sec. /V -XV/, Craiova, 1984, p. 44—45; Idem, Desăvârşirea uni­
tăţii noastre naţionale — fundament al unităţii Bisericii străbune, Craiova, 1938, p. 24.
58. Mircea Rusu, op. cit.
138 BISERICA ORTODOXĂ R O MA NĂ

Brădeţti, transcris în maghiară Re mele — Bredesty, sau Cheia Ri meiului, Rlmeti —

Valea Mlndsfir/j, Ripa Rîmetului şi a l te l e 59.
Cuvintele paleo-creştine daco-romane rlmeii(e), rîmetii, rlmefi au fost aco­
perite de c u v in te le : minăstire şi călugăr prin filiera greco-slavă bisericească
oficială.
Cuvintul latin monas/enum, din grecescul (jLovsaxiJpiov ( — locuinţă retrasă
pentru călugări) este atestat din secolul al IV-lea, cu variantele manaslenum
şi monisterium. Din latină cuvîntul a trecut în limbile romanice, celtice germanice
Si în maghiară, pe cînd forma grecească a pătruns la slavi, albanezi şi români.
Varianta cu a exista în greaca bizantină şi în paleoslavă ( .u.a^a3T^piov, manastirJ
şi explică mai bine, afirmă H. Mihăescu, forma românească m ănăstirelro.
Din secolul al V-lea apare cuvîntul -/.aXofripoţ sau xaXo-fspoî ( — bătrîn lericil),
rare a persistat în neogreacă şi a trecut la albanezi, la slavi ţi apoi la români.
In paleosiavă avem Katuger, Kalugerita 81.
Cuvintele ioixaS'fqî (— călugăr solitar), Tjaixicxpii (— călugărită singuratică)
sînt atestate în secolul al Vll-lea. Locuinţa unui astfel de călugăr s-a numit
^afXaax^piov, plural îsiKairiîpia ( ~ sihăstrie). Căderea iui / în sihastru, sihăstrie
s-a produs pe teren slav «sau poate în greaca b i z a n t i n ă » t r e c u t ă şi în limba
română.
17) Simbătă — lat. sambatha, formă intîlnită într-un papirus din Egipt din
secolul al 11-lea al erei noastre, cuvînt primit din ebraică în ,limba greacă veche
EanSaxi?, Ea.up7.xi1: 6S. Din limba română cuvintul a fost primit şi in
m aghiară: Zembeta — slm b ă tă u .
18—26) Păstrăm un număr de sărbători bisericeşti cu nume proprii greceşti
sau semite compuse cu latinul sancius — slnf, s3n din epoca daco*romană : Sjnfâ-
Măriu (Mare, f5 august, şi Mied, 8 septembrie) = Sa/ic/a-Mfina ('AŢiî Mafii);
Sînmedru — ScrncliJS-Denie|/7us ("AftGţ A'î)jJi'i)xpioi), nume de sărbătoare care «a
pătruns de timpuriu şi anume inainte de pronunţarea vocalei i) ca i » 65; Sîmpietru
— Sanctus Petrus ("A 710C Ife-poî); Sîngeorz, ar. Sâ/ii|orjjU, mag. Sdmgo/zu —
Sanctus Georgius ("Aftoî reop^oî), nume folosit şi in onomastică şi în toponime :
Sîngeorgian, Slngeorzan, Singeorz (in A rd e a l) ; Sin-Nicoară — Sanctus-Nicolas
NixoXaî), nume folosit şi în onomastică : Nicoară, şi în toponime : Nicoreşti (sat.
lingă V a slu i); Sinloader — Sanctus-Thcodarus ("A^fio? 0î65opoî); Sînvăsî/ — Sanctus-
Văsilios (*A f i o t Ezaikeioc); Sînziene — Sanctus dies lohunnis ("A 71oc Iuivjijî).
27) (m/d, trufi, truSie, f/u/aş, dintr-un presupus latin (ru/o, din Tpu<pfj {—deslătare,
moliciune) ^ în morala creştină trufie este sinonim cu mîndrie (din si. mondru -f te),
ca in vechile cazanii româneşti, unde se vorbeşte desbre «fariseul trufaş şi vameşul
smerit». I
Termenii creştini proveniţi din greaca veche in latina dunăreană, păstraţi pină
astăzi în limba română vorbită, se ridică după enumerarea din tabelul pe care l-am
prezentat la un coeficient egal cu cel din Romania Occidentală, cu un număr de
zece termeni mai mulţi decît cei reţinuţi de H. Mihăescu, în total un număr de do uă­
zeci şi şapte de termeni specifici creştini, caro se caracterizează printr-un aspect
mai rustic, mai popular, datorită conditiunilor de viată proprii României Orientale,
spre deosebire de termenii creştini din Romania Occidentală, care au un caracter în
general cărturăresc, administrativ-ecclesiastic şi ,citadin.
Merită de reţinut observaţia că, din fondul general admis dc W. Meyer —
l.ubke de 53—-57 cuvinte vechi greceşti din perioada ciaco-romană, păstrate în limba
română prin limba latină vorbită, 50% sînt de natură creştină, ceea ce dovedeşte
că poporul român s-a creştinat în perioada daco-romană din secolele II—VI, cînd
s-a format ca popor romanic şi a adoptat ca limbă vorbită limba latină, limba română

59. Coriolan Suciu, op. cit. ; lorgu Iordan, op. cit,

60. H. Mihăescu, op. cit., p. 96.
61. Ibidem.
62. Ibidem, p. 141.
63. Ibidem, p. 58.
64. Al. Rosetti, op. cit., p. 386.
65. H. Mihăescu, op. cit., p. 58.
66 . Ibidem, p. 61—£2.

*
DOCUMENTARE 139

fiind «limba latină vorbită in mod neîntrerupt in partea orientală a Imperiului

roman, cuprinzînd provinciile dunărene romanizate (Dacia, Panonia de sud, Dar-
dania, Moesia superioară şi inferioară), din momentul pătrunderii limbii latine în
aceste provincii şi pînă In zilele n o astre »67. Lexicul creştin a intrat ca factor
principal în procesul de etnogenezâ a limbii române, contribuind la formarea unei
conştiinţe de popor romanic — creştin, numele de român şi creştin ajungînd să fie
sinonime ^ iar legea creştina, adică «ansamblul prescripţiilor religioase», a d e ­
venit «lege românească», despre care N. Iorga s p u n e a : «legea românească nu s-a
învăţat Ia nici o şcoală..., şi a trăit din secalul al IV-lea pînă secolul al XlV-Iea,
adică o mie de ani, sub influenţa venită de la Imperiul roman de Răsărit, devenit
Imperiul bizantin, şi deci e lege răsăriteană. Dar lege răsăriteană fără duşmănie
dogmatică fată de legea apuseană... aşa cum este la noi, noi amfăcut-o în cei
0 mie de ani»
Termenii creştini prezentaţi : Cristos, Cristos a î n v i a t !, creştin, sînt cei mai
vechi păstraţi în limba română, începînd din secolul al II-lea, şi ei reflectă o
realitate istorică, aceea a introducerii creştinismului i n , Dacia, odată cu venirea
tiupelor romane, iu mijlocul cărora se vor fi aflat şi creştini, care au adus cu ei
aceşti termeni.
Termenii : boteza, mărturie, martir, preot (preut) apar în limba latină vorbită
din secolul al Jll-lea, ceea ce indică numărul sporit al creştinilor, care ai n ece­
sitat şi prezenţa preoţilor care să-i boteze, să le primească mărturiile, să-i conducă
pastoral. Din rîndurile lor încep acum să cada numeroşi martiri.
O dată cu libertatea acordată Bisericii după anul 313 apare termenul creştin
basi/j'ca — biserică, din timpul lui Constantin cel Mare, iar legat de biserică apar
şi termenii creştini care aparţin practicării cultului creştin, cum sînt sărbătorile.
Terminologia creştină de origine latină in limba română dovedeşte o vechime
din epoca claco-rornană a secolelor II—VI, o parte, cea mai veche, fiind împrumu­
tată din lumea greacă veche prin filiera latină pe care am prezentat-o şi anali-
znt-o mai sus, alta a fost împrumutată direct din lumea păgînă romană, dar care
a dobîndit un nou conţinut creştin, şi alta a fost creată anume în timpurile creş­
tinării daco-romanilor.
Din categoria cuvintelor latine Împrumutate din lumea păgînă şi care au
dobîndit noul conţinut creştin amintim : cer — caelum ; Crăciun, cu etimologia pc
care o considerăm îndreptătită din lat. calationem, adică prima sărbătoare a anului
în care creştinii erau chemaţi şi li se vesteau data sărbătorii Paştilor, a lăsatei
secului de carne şi de brînză şi începutul postului păresimilor — quadragessima. In
legătură cu sărbătoarea Crdc/unuJu/ avem în limba română cuvîntul cărindă, corindă
din lat. calendae, venit din vechiul grecesc v.aXivSai, contaminat cu slavul colindă,
şi cuvîntul cărindar, lat. calendarius, contaminat şi el cu slavul c alendar; Dum­
nezeu, ar. Dumnidză, domine — deus, forma populară domne — deus, in vo­
caţie păgînă la romani, adoptată de creştini cu sensul ei nou ; Floriile,
de la numele sărbătorii păglne, Florilia (în loc de Floralia), sărbătoarea
le primăvară a florilor 1? romani, la creştini sărbătoarea în amintirea intrării
triumfale a Mîntuitorului Hristos în Ierusalim ; Rusalii (în ar. Arusal'e), numele
icchii sărbători păgine Rosalia. sărbătoarea pomenirii morţilor în timpul înfloririi
trandafirilor, la creştini numirea populară a sărbătorii Duminica Pogorîrii Duhului
Silnt (la greci TiEV-cTiy.oaxii.-'iiîft) — (ziua) Clncizecîmii după Paşti, F. Ap. 2, 1;
1 Cor. 16, 8, sărbătoare şi la evrei). Faptul că în limba română nu păstrăm te r­
menul creştin din greaca veche, Pentecosla (fr. PenfecofeJ, dovedeşte creştinismul
romă i-'-c adus 111 limba latină populară vorbită.

67. Al. Rosetti, op. cit., p. 75.

68. N. Ijrga, La «Rumania» dnnubienne et les barbares ou Vl-e siecle, în «Revue
oelge de philolcgie ct d’histoire», III, 1924, p. 35—50 ; V. Arvinte, Le riotn ethnique
român ct la crea/ion du nom de l’etat naţional România, în «Revue roumaine
d'histoire», XVi, 1973, 13, p. 439—-454; Şerban Papacostea, Geneza statului în evul
incdiu românesc, Cluj-Napoca, 1988, p. 222—235.
69. N. Iorga, Concepţia românească a Ortodoxiei, Bucureşti, 1940, cit. Emilian,
episcop al Alba-M iei, în *Cuvîn/ îna/nfe», Nou/ Testament tipărit pentru prima
dată în limba tomână, la 1648 de către Simion Ştelan mitropolitul Transilvaniei,
reeditat după 340 de ani.... Alba Iulia, 1988, p. 17.
140 BISERICA ORTODOXĂ R O M Â N Ă

Menţionăm că în sîmbătă dinaintea Duminicii Pogorîrii Ştiutului Duh se

sărbătoreşte *$lmbâta mortflor» sau «sîmbătă moţilor de vară» cu împărţitul oale­
lor, cu chite de flori şi apă în ele, care ne duce la lumea daco-romanilor, cuvintul
emoşr fiind recunoscut de origine geto-riacă.
Se afirmă că în daco-română Rusalii, Rusale nu poate fi explicat direct din
lat. Rosalia, pentru că acest termen ar fi trebuit să fie redat în română prin
rusciie sau rusaii, ca Florii (Flurli) din Florilia. «Trebuie, deci, să ne adresăm
limbilor slave, unde termenul latin e redat prin v. sl. bg. rusalija (bg. rusalii, pl.
rusalki druzini, Romansky, Jahresb. We/gand, XV, p. 127), s.-cr. rusalj(i), rusalja,
slovenă rusalSe/f, risalcek (Puşcariu, Istr. II, p. 293), 1 din vechea slavă ţi bulgară
este redat normal, în dacoromână, prin 7» ™.
Cuvintul Rusalii este de origine latină şi slavii l-au împrumutat de Ia populaţia
romanică prin contactul direct. Cuvîntul respectiv în limba română nu se poate
explica numai priri filiera slavă. El poate fi explicat şi prin păstrarea lui 1, fiindcă
vorbitorii romanici din dreapta şi din stînga Dunării l-au sesizat ca un dublu /, şi,
ca urmare, 1, a fost păstrat în Rusalflje, Rusal(l)il, Arusal’e.
Un alt cuvînt păgîn din lumea romană primit de strămoşii românilor cu noul
sens creştin este sdrbâloare — (dies) servalor/a, prescurtarea lui conserva/oria, ziua
închinată zeilor, «care apără şi păstrează trupeşte şi sufleteşte pe o m » 71, spre
deosebire de */es/a» apusean.
Zănatic — lat. dianaticus, adorator al Dianei — zîna, Sancta Diana — SînzJana.
Vasile Pârvan consideră cuvîntul *Slnziana* o formă euforică, analoglstică, de ordin
secundar, şi nu-1 derivă de la Sanctus dies Iohannes — S în zie m T2.
Dianatici -i = Zănaticii erau consideraţi oamenii fără minte, scoşi din minţi
de demonul pe care î] adorau ,3.
De origine latină pagină cu sens creştin în lexicul românesc păstrăm cu­
vintele: cumlnd (comîncl), comîndare — commandure, commendare («a îndeplini ri­
turile prescrise pentru m orţi»); osdmj'nle — o ssa m en ta; mormînf — monumenlum ,•
priveghiu perviglium şi pervigilare ; păi oară — palliola, resp. palliolum — văl sub ­
ţire Ia morţi, giulgiu), «precum şi numele planetare ale zilelor săptăminii, dies LunciG,
Martls, Mercurii, lovis, Saturni, constatate în Dacia, ca influentă orientală nemijlo­
cită, încă de pe cînd provincia făcea parte clin Imperiul roman şi creştinismul
doară numai excepţional dacă apărea în stingă Dunării... De asemenea şi luna pentru
mens/s e constatată în Dacia traiană încă dinaintea anului 270: o dovarjă tle în­
trebuinţarea anului lunar, în locul celui solar, exclusiv obişnuit in restul Impe­
riului» 74. Să fie influenta calendarului lunar iudaic sau mai degrabă anul lunar
dacic ?
Cu înţelesul exclusiv creştin, din uumărul de cuvinte de origine latină m en­
ţionăm urm ătoarele: ajuna — adjunare (iejunare); altar — altarium ; căpăta — capi­
lare — a termina. Cu sensul creştin, a primi ofrandă spre pomenirea celor decedaţi,
Ia înmormîntări, ca şi la anumite termene rituale, numite «capefe», de 3. de 9,
dc 40 de zile, de un an etc., de uncie şi expresia «a purta capelele*. Ofrandele care
se aduc la «capele», din făină, grîu, vin, poartă numele de *cdpe|ei* şi «edpete/e»
= capiiellum. Este de remarcat că termenii creştini : căpătate şi cdpefe/, cdpefe/c
îl avem numai în daco-română, şi ei dovedesc un creştinism legat în primul rînd
de mediul rural, care provin, după documentarea prof. G. Ivănescu,■ «din epoca
de formare a românei» 75.
C l r n e l e g i — c a m e m I l g a t ; c l ş l e g i — cns e u m l i g a t ; crede, c r e d i n ţ ă — c r e d e r e ,
c r e d e n t i a — a încredinţa, încredinţare, convingere, certitudine, a se încrede, oare «nu
e, ca în alte limbi, «fidelitatea», lat, l i d e s — fr. / o / 76; ctinunaro — coronare, de care
se leagă şi cuvintele: nun — n u n n u s şt nu/ifdf — nupf/ae ; crucc — r.rux. -c/s, c u m l n c -

70. Al. Rosetti, op. cit., p. 558—559.

71. Vasile Pârvan, Contribuţii epigraf/ce Ia istoria creştinismului daco-roman
Bucureşti, 1911, p. 128— 129.
72. Ibidem, p. 123.
73. Ibidem.
74. Ibidem, p. 130— 131.
75. G. Ivănescu, Istoria limbii române, Iaşi, 1980, p. 248.
76. I. Fischer, op. cit-, p. 151.
DOCUMENTARE 141

ca, comminicare — communicare (cu derivatele cuminecătură, iar în textele vechi,

cuminecăciune, a împărtăşi, împărtăşirea cu ambele forme, pîine şi vin, spre deo­
sebire de ostia latină, numai cu pîine) ; dumin/că — dominica (dies), care a înlocuit pe
«c/ies solis*, în ultimii ani ai secolului al lV-lea şi s-a răspîndit apoi treptat în
cursul secolelor al V-lea şi al V l- le a 77; frupt — fruc(us (cu derivatele •a în-
itupla*, şi «de /rupi* ( — mincare de lapte, ouă, carne, peşte sau derivate ale
!or, de la care creştinii ortodocşi sînt opriţi în timpul p o s t u r i l o r ) ; Inc/lina —
înclinate ; tege — lex — legis ( — ansamblul prescripţiilor religioase creştine)™; m i­
nune — m ii io, — o n /s; binecuvîntarea : pace voud ( — pax vobis) t păcat — peccatum;
păgin — paganus (sătean); păresimi — guadragesima (devenit guaresima — a patruze-
cea z i)80; părinte — parens, parentis ; r ă p o s a — repausare şi pQusare, cu derivatul
paus, folosit in special în Transilvania, cu sensul dt «slujbă pentru pomenirea mor­
ţilor» ; rugăciune — rog a tio, -onis ; (lăsatul de) sec — siecus ? s/înf =. sanclus, păstrat
în numele sărbătorilor a m in tite : Sîntămăiie, Sîngiorgiu, Sîmpietru, Sjnnicoară etc. ;
Srf/piurd — scriptura, păstrat «numai cu sens religios în româneşte, separat de
verbu] de la care derivă»81; timplă — te m p l u m ; (oco = to c c a ie ; veigură —
virgo, •inis, penfru Fecioara Maria ; zău — dens, in te rjec ţieaî.
Din terminologia latină creştină păstrată în limba română se constată că daco­
românii pină în secolele V I —VII, pînă la venirea slavilor, erau creştini, aveau bi­
serică organizată şi cultul creştin era organizat, fiindcă a u avut episcopi şi episcopii,
au avut rimeţii şi rîmefj, au avut preo(> (preuţi) şi biserici, care aveau altare, Umple
şi cruci, în care se rugau lui Dumnezeu întreit In tefe flat. pop. — lacies) şi unul în
fiinţă ( — fi + sui. -intă) şi lui Cristos unul născut cel jnvfnf, şi ţineau sărbătorile:
Duminica, Crăciunul. Bobotează, Puştile, Floriile, Rusaliile, Sîntămăria, sfinţii Dumitru
şi Gheorghe, sfinţi sărbătoriţi numai în Romania Orientală, apoi sfinţii Andrei, Petru
ton, Thoader, Vasile etc.
Creştinii erau botezaţi, cununaţi, cuminecaţi, înmormîntaţi, pentru care se făceau
comînduri şi căpeţete şi se ridicau pausuri şi rugăciuni, se aprindeau (appre[he]ndere)
.şi se ardeau ( — ardere) luminări ( — luminaria).
Afirmaţiile că organizarea cultului creştin la români «s-a făcut în perioada de
după secolul al IX-lea» 33 sint infirmate de dovezile lingvistice.
Se consideră că prezenţa în limba română a termenilor creştini de origine slavă,
care ne-au venit o dată cu adoptarea limbii slave ca limbă oficială în Biserică
şi în cancelaria de stat, ar justifica organizarea administrativă bisericească şi cea
cultică «după secolul al IX-lea». In realitate, termenii slavi n-au făcut decît să
înlocuiască sau adesea să contamineze vechii termeni creştini de origine latină
în limba română. Că terminologia creştină românească s-a îmbogăţit ş: cu termeni
noi slavi, ca şi cu termeni bizantini şi cu alti termeni neologistici este o urmare
firească a evoluţiei limbii, dar, de aici, nu se poate ajunge la afirmaţiile menţio­
nate despre organizarea cultului creştin după secolul al IX-lea.
Realitatea lingvistică este confirmată şi de realitatea arheologică. Vestigii
arheologice sint descoperite pînă în prezent în 370 de localităţi din secolele
IV—V pe teritoriul României, iar din secolele VI—VII sînt descoperite în alte
413 localităţi, toate fiind atribuite cu precădere autohtonilor. Este de remarcat că
toate necropolele descoperite pînă acum pe parcursul secolelor V—VII sînt în
exclusivitate creştine, încit «putem afirma cu toată certitudinea că cea mai mare
parte a populaţiei era creştină» M.

77. Vasile Pârvan, op. cit., p, 107.

78. Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX), 1975, p. 355.
79. I. Fischer, op. cit., p. 151.
80. Ibidem, p. 152.
81. Ibidem, p. 151.
82. Pr. Ion lonescu, Privire asupra cuvj'/îfeior cu sens religios din ionciul
principal lexical al limbii române, in «Mitropolia Olteniei», VIII (1956), nr. 6—7,
p. 343—359.
83. Al. Rosetti, op. cit., p. 286; P. P. Panaitescu, op. cit., nota 35; H. Mihăescu,
op. cit., nota 33 ; Istoria României, I, 1960, p. 633.
84. Mircea Rusu, op. cit., p, 42, 52. Pentru vechimea creştinismului pe teritoriul
României a se vedea şi : Vasile Pârvan, op. cit., De la Dunăre la mare. Mărturii
istorice şi monumente de artă creştină, Ed. Arhiep. Tomisului şi Dunării de Jos, Ga­
laţi, 1979; M onumente istorice şi izvoare creştine, Ed. Arhiep. Tomisului şi Dunării
14 2 BISERICA ORTODOXĂ R O MÂ N A

O parte din terminologia noastră religioasă aflată în fondul principal lexical

al limbii române făcea parte din însuşi fondul principal lexical al limbii latine, cum
sînt cuvintele menţionate de acad. Al. Graur : cer, crede, cruce, cunună, Dumnezeu,
duminică, închina, jura, lege, iumînare, minune, morm)nt, păgln, părinte i rugă,
sărbătoare, sint, zău *5.
Lexicul limbii române înregistrează fenomenul istoric al încreştinării poporu­
lui român Intre secolele II—VI, prin cuvintele de origine latină care denumesc
noţiunile de bază ale noii credinţe, cuvinte care au îmbogăţit limba şi care au
depăşit cu timpul sfera cultului şi religiei creştine, cuprinzînd şi alte sfere de acti­
vitate, dind naştere prin derivate, compuse şi calculi şi la alte cuvinte noi, care
au intrat şi ele în fondul principal al limbii române, dintre care am aminti ca
exemplu cuvîntul privighetoare (priveghea + suf. -toare), de la termenul paleo­
creştin daco-roman priveghiu, priveghere — pervigiiareBa. Influenţa slavă veche asu­
pra limbii române este de ordin aproape exclusiv lexical şi prea puţin morfologic
şi sintactic, ea «se situează în epoca următoare a dezvoltării limbii rom âne»87.
In legătură cu problema istorico-culturală a paleocreştinismului românesc
trebuie avut in vedere câ, incepind din secolul al III-lea şi sfirşind în secolul
ai V-lea, scena istorică din Dacia romană a fost invadată de popoarele migratoare,
care au adus cu ele distrugerea vieţii orăşeneşti. Viaţa orăşenească fiind distrusă
s-a accentuat regimul obştilor săteşti, existent şi sub stăpînirea romană. Tot ceea
ce a privit viata orăşenească a dispărut «sau a căpătat sensuri noi, adaptate vieţii
rurale» ^
Rusticizarea şi sărăcirea vieţii a dus la dispariţia unor cuvinte latine, ia
păstrarea altora şi la evoluţii semantice cu sensuri noi, aşa cum s-a petrecut şi

de Jos, Galaţi, 1987; Spiritualitate ţi istorie Ia intorsura Carpaţilor, voi. 1, Buzău,

1983; Dr. Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei, Primele scrieri patristice in li­
teratura noastră, sec. iV— XVI, Craiova, 1984 ; idem, Desăvirşirea unităţii noastre
naţionale, fundament al unităţii Bisericii străbune, Craiova, 1988, pp. 40—55; Epifanie
Norocel, Episcopul Buzăului, Pagini din istoria veche a creştinismului la români, Ed.
Episc. Buzăului, 1986; Nicolae Gudea — Ioan Ghiurco, Din istoria creştinismului la
români. Mărturii arheologice, Ed. Episc. Oradiei, Oradea, 1988 ; Ion Barnea, Cultura
bizantină in România, Bucureşti, 1971 (în colaborare) ; Les monuments paleochre*
tiens de Roumanie, Roma, 1977; Arta creştină în flomdnia, 3: secolele III— VI, Bu­
cureşti, 1979; Arta creştină in România, 2: secolele V II—XIII, Bucureşti, 1981 ; Con-
stantin cei Mare, Bucureşti, 1982, în colaborare cu Octav Iiie scu ; Contribuţii la
studiul creştinismului in Dacia, R I R, 23, 3, 1942— 1943, p. 31—42 ; N ouvelies consi-
deratians sur les basiliques chretiennes de Dobroudya, Dacia, 11— 12, 1945— 1947,
p 221—241 ; Creştinismul in Scythia Minor după Inscripţii, S. T. 6, 1954, 1—2, p. 65
—112; O inscripţie creştină de la Axiopolis, S. T. 6, 1953, 3— 4, p. 219—228; A propos
des origines du christianisme en Scythia Mlneure, Dacia, N. S., 12, 1968, p. 417—420;
Mo/iumetili paieocristiani della Dacia T raiana, în «Corsi di cultura su 11'ar te revennate
e bizantina», Ravenna, 1971, p. 49—69; Inscripţii paleocreştine inedite din Tomis,
Pontica, 7, 1974, p. 377—385; Continuitatea elementului daco-roman după părăsirea
aureliană pe baza descoperirilor paleocreştine din Transilvania, in lumina ultimelor
cercetări, Sargetia, 14—■17, 1982—1983, p. 259—266; Le christianismc sur le territoire
de la Republique Socialiste Roumanie aux 111-e si&cle, ttu d e s Balkaniques, 1, 1985,
p. 92— 106 ; £es commencemen/.s du christianisme dans le (erriioire roumain â la lu-
mibre des c/ocumenls archeologique, în ifpieptiiua at&v ijjioTKxo K. A.
KaXon.upij, Tesalonic, 1985, p. 215—226; Românismul şi creştinismul daco-romanilor,
in «Thraco — Dacica», IX, 1—2, 1988, p. 121— 126; C retin ism u l pe teritoriul Mol­
dovei in secolele III—XIII, în «Biserica Ortodoxă Română», CVI, (1988), 1—2, p.
123— 145.
85. Al Graur, Încercarea asupra ionduluj principal lexical al limbii române,
Bucureşti, 1954, p. 71—73; 141— 143.
86. Pr. prof. Niculae M. Popescu, De la priveghere Ia privighetoare, în «Biserica
Ortodoxă Română», XLI (1943), nr. 4—6, p. 207—224 ; G. I. Tohăneanu, Cuvinte ro-
mâneştl, Timişoara, 1986, p. 152.
87. G. Ivănescu, op. cit., p. 196
88. Ibidem, p. 239.
docum entare 143

cu lexicul creştin latin din limba romană, spfre deosebire de cel păstrat în limbile
romanice din apus, tinde viaţa orăşenească s-a dezvoltat. Unii termeni latini s-au
pierdut în celelalte limbi romanice şi s-au păstrat numai in română, cum avem
cuvîntul latin «domus», înlocuit pretutindeni la români cu «casa» ( — colibă, bordei).
Societatea romană nord-dunăreană rustîcizîndu-se complet, cum o arată şi
cuvîntul pămînt — pavimentum ( — podea, pavaj), in loc de terra ca «sol», care a
căpătat în stînga Dunării, cum a arătat Vasile Pârvan, sens nou, spre deosebire
de romanicii a p u s e n i89, â absorbit acum pe toţi autohtonii traco-geto-daci, iar
cuvintele autohtone traco-geto-dacice vor pătrunde în limbă şi se vor păstra pînă
astăzi, de exemplu : b a l a u r , b a l ă , m a z ă r e , viezure şi alţii, identificaţi de LI. Russu
la cca. 160 99
Acest fenomen istoric de geneză s-a putut petrece, cum spunea Vasile Pârvan,
datorită faptului că, «romanii n-au putut prinde rădăcini decit acolo unde au
putut deveni ţă ra ni»91. Deveniţi ţărani, romanii au adus cu ei din mediul urban,
unde prima dată creştinismul s-a răspîndit în Dacia, şi credinţa nouă, cu legea
nouă creştinească devenită lege românească, opusă legii «paganilor», locuitorii
autohtoni ai satelor (pagus, -i — sat).
Cum spunea P.P. Panaitescu, creştinismul nostru dinaintea feudalismului ro­
mânesc are un caracter popular ţărănesc. Originea creştinismului latin in nordul
Dunării e legată do prelungirea Imperiului roman în DacLa in secolele IV—V 92
Coloniştii lui Traian, veniţi în mare parte din Orientul creştin, aveau să pună am ­
prenta lor asupra creştinismului daco-rom an93.
Analizînd fenomenul creştinismului, Mircea Eliade arăta câ religiile naturiste,
păgîne, dau importantă naturii care se repetă, pe cînd iudeocreştinismul dă atenţie
principală timpului şi istoriei. «Deosebirea principală intre omul comunităţilor ar­
haice şi omul comunităţilor moderne, cu o pecete accenutată a iudeocreştinismu-
lui constă în faptul că primul se simte legat indisolubil de cosmos, pe cînd ultimul
e legat numai cu istoria». «Creştinismul este credinţa omului modern şi a omului
istoric, a omului care a descoperit totodată libertatea personală şi timpul con-
tînuu (în locul celui ciclic)», pe cînd «omil civilizaţiilor arhaice suporta cu greu
istoria şi se silea să o desfacă în perioade», căci pentru el «timpul e privit numai
biologic, fără să devină istorie»
Rolul acesta l-a îndeplinit creştinismul şi pentru daco-romani, care a adus o
concepţie nouă despre lume şi viaţă, o atitudine nouă morală, de înţelegere şi
iubire între oameni, o conştiinţă istorică de etnie romanică creştină, cu răspun­
dere în fata lui Dumnezeu, cu răspundere faţă de urmaşi şi fată de pămîntul
tării considerat sfînt, fiind «leagăn şi mormînt».
In procesul acesta istoric de durată, creştinismul a înfrăţit pe oameni laolaltă
în spiritul păcii şi al Întrajutorării, şi pe romani cu geto-dacii, ca şi cu populaţiile
alogene venite şi rămase în mijlocul lor, cărora le~a dat o viziune unitară isto­
rică, de a păstra şi apăra civilizaţia, limba şi cultura României orientale.
Cum afirma acad. C. Daicoviciu, «prin creştinismul împăciuitor şi blind, prac­
ticat în limba latină şi cuprinzînd şi pe «varviari», s-a întîmplat nu numai păstrarea
romanităţii în Carpa(i, ci şi întărirea şi desăvîrşirea acestei romanităţi»95.
Rolul creştinismului venit în sprijinul romanităţii noastre într-un moment
atît de critic, cu o Dacie părăsită de oficialitatea romană şi în mare parte co­
tropită de migraţii covlrşitoare şi cu un Imperiu roman la cumpăna înclinării

89. Vasile Pârvan, op. c/(., p. 96— 101

90. I. I. Russu, Elemente autohtone in limba română, Bucureşti, 1970; Idem, Et­
nogeneza românilor, Bucureşti, 1981 ; G. Ivănescu. op. cit., p. 240—241.
91. Vasile Pârvan, op. c i t . ; Nicolae Braga, Italicii şi veteranii din Dacia, Timi­
şoara, 1986.
92. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 101— 103.
93. Vasile Pârvan, op. cit., p. 84.
94. Mircea Eliade, Le M ythe de I'elernel retour ; archetypes et /6p6i/fion, Paris,
Gallimard, 1945, p. XIII—X I V ; 36, 74, 161 ; Pr. prof. Dumitru Stăniloae, S/In(« Trei­
me şi creaţia lumii din nimic în î/mp, în «Mitropolia Olteniei», XXXIX (1987), nr. 2,
p. 59
95. C. Daicoviciu, Dacica, Cluj-Napoca, 1969, p. 515.
144 BISERICA ORTODOXĂ R O MA NĂ

sale spre decadenţă şi dezmembrare a fost deosebit cie important, şi nu ne temem

de exagerare, spunea prof. Radu Vulpe, că dacă poporul nostru n-ar fi fost roman.
«Ci ar fi fost orice altceva, ar fi devenit totuşi creştin, ca ţi neamurile străine
din vecinătatea sa, dar, dacă n-ar Fi fost creştin atunci, în acel mare moment
fie răscruce, este îndoielnic că ar mai Ii rămas rom an»00. Astfel, «factorul creştin
apare în procesul de romanizare de la originea poporului român cu un rol de­
terminant, încît se ridică la o însemnătate egală cu aceea a romanităţii noastre
înseşi. Cu bună dreptate se poate vorbi de aceste două fenomene ca de două di-
lecţii istorice cardinale, ca de coordonatele magistrale ale etnogenezei noastre»
Aceste două coordonate magistrale ale etnogenezei poporului român i-au înscris
istoria sa de două milenii între cei doi poli ai civilizaţiei şi culturii E u ro p e i:
Roma imperială şi Bizanţul creştin.
Pr. prof. ION IONESCU

CONSIDERAŢII TEORETICE
PRIVIND RESTAURAREA LUCRĂRILOR DE ARTA

Restaurarea lucrărilor de artă religioasă ori laică reprezintă o profesie extrem

de serioasă şi importantă in plan socio-cultural. Această profesie delicată, deşi este
practicată în mare parte de oameni cu pregătire superioară, exclude, din capul locu­
lui, orice aport creator, artistic din partea restauratorului, oa încadrîndu-se în limi-
teic clare ale unor principii generale de restaurare. Deci, se poate concluziona că
restaurarea nu este o artă.
Asemănarea cu medicina detaşează restaurarea de meşteşug, fiindcă este evi­
dent faptul câ numai educaţia estetică, sensibilitatea şi talentul artistic sînt, in p re­
zent, insuficiente fără o amplă capacitate de raţionament a restauratorului, bazată
pe cunoaşterea largă şi aprofundată a tuturor caracteristicilor fizico-chimlce şi de
comportament atit ale elementelor de strucutră ale lucrărilor de artă ce necesită res­
taurarea, cît şi pe cele ale materialelor de restaurare tradiţionale şi moderne. Astfel,
numai bogăţia cunoştinţelor teoretice, completate permanent cu noi rezultate pozi­
tive practice ale cercetării ştiinţifice în domeniu, situează restaurarea şi pe restau­
rator mai mult între hotarele ştiinţei, putîndu-se vorbi actualmente despre restaurare
ca despre o «ştiinţă a artei». Ce rămîne in afara acestei evaluări reprezintă, din pă­
cate, boema restaurării sau restaurarea empirică, cu parfumul ei răsuflat, dar încă
nociv. Putem, deci, afirma că, in măsura în care restaurarea se aseamănă cu medi­
cina — ştiinţă — aproape în aceeaşi măsură şi restaurarea este ştiinţă şi va trebui
apreciată ca atare, atît pe plan socio-cultural, cît şi in corelaţie cu bursa valorilor
artistice pe plan mondial.
Principiile generale iate restaurării ştiinţifice au fost elaborate cu aproape un
secol în urmă, însă rămîn perfect valabile şi astăzi, cu condiţia de a fi acordate
mai strins noilor circumstanţe create de răspîndirea vertiginoasă a tehnologiilor a v a n ­
sate. Foarte importante pentru restauratori sînt, pe lingă aprofundarea literaturii te h ­
nice internaţionale de specialitate, contactele şi schimburile constructive de opinii
cu colegii de breaslă autohtoni şi străini, în cadrul unor simpozioane şi congrese
naţionale şi internaţionale, precum şi cu specialişti din <alte domenii de activitate :
chimişti, fizicieni, informaticieni etc.
în jurul restauratorului gravitează, de regulă, multă lume. Este normal, deoa­
rece restaurarea e o profesie cu caracter interdisciplinar. Din nefericire, la noi încă
acţionează, ca o frînă puternică, o serie de persoane care se implică in restaurare
— fără a fi practicieni — erijlndu-se în buni cunoscători ai proceselor şi tehno­
logiilor restaurării. Aceasta în pofida faptului că, urmărind de mai multă vreme
munca restauratorilor, respectivele persoane deţin doar un bagaj minim de cunoş­
tinţe de specialitate. Să zicem că meşteşugul se poate «fura», dar capacitatea de
decizie ţine de ştiinţa restauratorului, de practica lui, sprijinită pe o teorie con­
tinuu îmbogăţită. Intransigenţii la care ne referim emit unele verdicte şi chiar

96. Radu Vulpe, Romamfcrfe şi creştinism — coordona/e ale etnogenezei româ­

ne, în voi. «De la Dunăre la Mare», Galaţi, 1979, p. 21—22,
97. Ibidem.
DOCUMENT ARE 145

«dau sfaturi» practicienilor, producînd şi o oarecare derută în rîndul persoanelor

cu bun simt, dar neinformate în domeniul respectiv. De exemplu, a se Încerca
acum punerea în discuţie a aplicării — numai atunci cînd este evident necesar —
a unor noi materiale de restaurare, de notorietate pe plan internaţional ţi autori­
zate de secţiunea de conservare-restaurare a I.C.O.M., nu numai că este ridicol de
tardiv, dar constituie un act ce poate echivala în ignoranţă cu iresponsabila punere
sub semnul întrebării a utilizării antibioticelor în terapia medicală curentă. Se în­
ţelege de Ia sine că, in urma studierii datelor furnizate de analize ţi a stabilirii
diagnosticului, medicul este suveran in deciziile sale ţi, de pildă, nu poate fi blocat
de părerile sau verdictele emise de un istoric al ştiinţelor medicale, care rămîne,
totuşi, numai un istoric ţi atît. Ca şi medicii, restauratorii practicieni sînt unicii
în măsură să răspundă de deciziile luate ţi în privinţa tehnologiilor adoptate, în
conformitate cu particularităţile fiecărui caz în parte. De altfel, nu depinde decît
de integritatea morală a restauratorului ca tehnologiile de restaurare propuse să
fie respectate întocmai in cursul tratamentului.
Este normal că tratamentele de conservare şi restaurare, dacă sînt aplicalc
corect, vor ajuta opera de artă să dăinuiască o perioadă mai îndelungată, pînă la
o viitoare şi cit mai îndepărtată intervenţie a unui alt restaurator. Deoarece astăzi
o mare paTte a patrimoniului artistic universal se degradează într-un ritm mai
rapid decît oricînd, ca urinare a exacerbării unora dintre factorii mediului ambiant
şi a multor erori umane, precum şi a numărului prea mic de specialişti în raport
cu volumul uriaş de muncă, tratamentele specifice aplicate în cursul restaurărilor
trebuie să îndeplinească trei deziderate esenţiale :
1. Să fie Sigure ;
2. Să fie e tic ie n te ;
3. Să fie durabile ;
tn lumina celor trei deziderate trebuie evaluate procesele şi tehnologiile utilizate
în restaurarea modernă.
S-a acceptat de mai multă vreme ideea că artistul creator are o libertate
absolută în a alege orice material ce i se pare convenabil în atingerea scopului
său artistic (mai cu seamă în arta plastică modernă). Spre deosebire de artistul
creator, care, de cele mai multe ori, nu acordă atenţia cuvenită laturii tehnoîogice,
restauratorul este obligat, prin specificul profesiei sale, să utilizeze numai onum/le
materiale, care sînt compatibile, atît între ele, cit şi cu toate elementele din
structura operei de artă, în conformitate cu particularităţile acesteia şi cu dezideratele
enumerate mai sus. In urma tratamentului de conservare-restaurare aplicat co-
respunzdfor, chiar o operă de artă lesne perisabilă pînă nu demult, datorită negli­
jării aspectului tehnologic de către artist, devine mult mai durabilă.
Existînd anumite obiecţii asupra materialelor folosite de restauratori^ probabil
că s-a apropiat timpul reformulării principiului care stipulează «folosirea în resta­
urare a aceloraşi materiale, sau a unora cu caracteristici asemănătoare m ateria­
lelor originale». Ce oferă, de fapt, acest principiu în aparenţă rigid, decît încorse­
tarea gîndirii restauratorului şi a posibilităţilor sale de opţiune asupra unui produs
dintr-un sortiment de materiale şi aşa destul de restrlns. Principiul a fost formulat
Intr-o mai veche etapă istorică în care, comparativ cu standardele actuale, restaura­
torii aveau resurse materiale drastic limitate, nu aveau cunoştinţele ştiinţifice de
azi şi nici tradiţii in conservare. Prin actuala formulare a acestui principiu, restaura­
torii noştri nu sînt deloc Încurajaţi să creeze, să dezvolte, sâ evalueze şi să aplice
tehnologii noi. Această situaţie se datorează unei linii aţa-zis tradiţionaliste, ră­
masă, din păcate, la nivelul şcolii sovietice de restaurare din deceniile al cincelea
şi al şaselea ale acestui secol miraculos, şcoală la care s-au format voien-s-noJens
primii restauratori români. Or, este de notorietate că In acea perioadă, după lunga
izolare de Europa, restaurarea sovietică era departe de a se situa în fruntea
ţărilor lumii, a celor cu o lungă şi constantă tradiţie în conservare. Ce poate fi
mai aberant în cursul tratamentului unei picturi, decît aplicarea unui consolldant
asemănător liantului originar, deşi după investigaţiile fizico-chimice a rezultat că
tocmai de comportamentul liantului original — în condiţiile mediului de expu­
nere — au depins degradările structurii sistemului t r a t a t ! Dar nu este tot atît de
B. O. R. — 10
146 BISERICA ORTODOXĂ R O MA NĂ

aberant să se spere într-o consolidare eficientă şi durabilă a peliculei de culori

de ulei folosind un clei apos, în cazul restaurării unei picturi realizate în tehnică
de ulei ?
In restaurarea picturilor, şi nu numai a lor, s-au acceptat deliberat două
operaţii de importantă majoră, care au un net c a r a c t e r i r e v e r s i b i l :
1. impregnarea (indiferent de materialele folosite) şi
2. curăţirea.
Aceste două operaţii nu pot fi eludate şi nici substituite. Să ne oprim puţin
asupra c o n c e p t u l u i d e r e v e r s i b i l i t a t e care face parte din etica restaurării, iar no­
ţiunile lui de bază, după R. D. Smith, sînt fundamentale tuturor profesiunilor.
Totuşi, restauratorii înţeleg doctrina reversibilităţii oarecum diferit de oamenii de
ştiinţă. Doctrina acceptată de restauratori pretinde că aceştia ar trebui să fie
capabili să readucă obiectul — prin inversarea tuturor operaţiilor de restaurare —
la condiţia fizico-chimică anterioară tratamentului. In realitate, acest deziderat nu
e s t e şi nici n u p o a t e l i atins vreodată, deoarece la nivel molecular nu e x i s t ă
l e v e r s i b i l i t a t e c o m p l e t ă . Trebuie ştiut că a b s o l u t t o a t e tratamentele de conservare-
restaurare cauzează şi un anumit grad de deteriorare, escamotat de ansamblul efec­
telor pozitive ale restaurării, deoarece o cantitate microscopică, infimă de reziduuri
va rămîne oricum în urma intervenţiei restauratorului. Aceste reziduuri nu pot fi
evitate în totalitate şi nici nu pot fi îndepărtate. Din păcate, ele se cumulează
in urma unor restaurări repetate ale obiectului şi devin tot mai periculoase în
raport cu frecventa acestor intervenţii. De aceea, nu întîmplător am mentionat
caracterul i r e v e r s i b i l al operaţiilor de i m p r e g n a r e şi c u r ă ţ i r e . S e pare că agităm cu
ostentaţie stindardul reversibilităţii şi îl trădăm imediat ce nu avem o altă cale
de urmat.
Subliniem importanţa opţiunii pentru soluţiile tehnologice care să garanteze
intervenţia restauratorului la intervale cît mai mari de timp (mai mult de o viaţă
de om), ţinînd cont, de exemplu, că picturile de şevalet realizate în diverse teh­
nici, prin procedeele tehnologice convenţionale, încep să se degradeze într-un in­
terval de timp de aproximativ cincizeci de ani de la finalizarea actului creator.
Dar, în acelaşi timp, să nu se uite că şi materialele folosite în restaurare, fie
tradiţionale, fie moderne, au ciclul lor propriu de îmbătrînire şi, mai repede sau
mai încet, sînt la fel de trecătoare ca tot ceea ce există în această lume. Speranţa
de a încetini îmbătrînirea materialelor de orice fel se poate împlini printr-o în­
grijire adecvată, deci prin condiţii bune de conservare. Pentru conservare şi restau­
rare, dezvoltarea impetuoasă a unor materiale moderne, de sinteză, are o valoare
de excepţie, echivalentă cu apariţia şi răspîndirea controlată a antibioticelor în
medicină. Gama sortimentală oferită opţiunilor restauratorului este astăzi diversi­
ficată, conform pretenţiilor ridicate de fiecare caz în parte. Date complexe privi­
toare la materiale şi tehnologii noi pentru restaurare pot fi studiate, analizate şi
comparate consultînd în amănunt cele cîteva importante publicaţii de specialitate
internaţionale. De importanţă majoră se dovedesc şi legăturile personale cu faimoase
laboratoare şi institute de conservare din lume, ca şi cu restauratori şi firme in­
dependente. Autorul acestor rînduri a publicat an de an, începînd cu 1983, în
R e v is ta m u z e e lo r şi m o n u m e n te lo r — m u z e e , o lungă serie de articole, traduceri
de specialitate şi studii privitoare la tehnologia restaurării (dintre care cele con­
siderate mai importante sînt cuprinse în numerele : 7/1984, 1—3/1985, 7/1985, 9/1985,
7-1986, 10/1986, 9/1987, 3/1988, 6/1988, 4/J989). Fiecare dintre aceste lucrări publicate
este însoţită de o amplă bibliografie, extrem de utilă pentru specialiştii noştri.
Din rutină cvasi-meşteşugărească sau dintr-o periculoasă iluzie că deţin deja
toate datele, cheia rezolvării, fapt ce a condus la o regretabilă lipsă de interes
pentru informare şi documentare şi la lipsa ambiţiei de a-şi depăşi maeştrii, unii
piofesionişti autohtoni mai manifestă încă reţinere faţă de materialele noi, larg ac­
ceptate pe plan mondial de institute cu renume, fără a-şi putea fonda reţinerea lor
pe un suport ştiinţific din date concrete şi contraargumente susţinute temeinic prin
referinţe bibliografice de actualitate şi chiar prin rezultate serioase ale propriilor
cercetări. Nu trebuie însă să se dispere, deoarece o pregătire complexă profesio­
nală a viitorilor specialişti, organizată la nivelul standardelor internaţionale ac­
DOCUMENTARE 14 7

tuale, şi devenită obligatorie pentru reţeaua naţională de conservare-restaurare, va

am eliora considerabil starea de fapt actuală şi va asigura rein trarea tării no<astre
în Europa de azi şi în lume, în tim pul cel mai scurt. Timpul, învingînd inerţiile,
va impune ad evărata m ăsură a valorilor, dacă problem ele com plexe vor fi abordate
cu toată seriozitatea necesară din partea factorilor de execuţie, pentru a determ ina
credibilitate şi o atenţie corespunzătoare în rîndul factorilor de decizie, la cele
mai înalte niveluri ale vieţii laice şi religioase.
ALEXANDRU I. C. GHILLIS

MESAJUL TIPĂRITURILOR LUI CONSTANTIN BRlNCOVEANU

IN TRANSILVANIA
Liturghierul lui M acarie, 1508, îşi dovedeşte circulaţia în T ransilvania, prin
incunabulul păstrat în ţinutul Pădurenilor *, căruia îi revine m enirea nu numai de
a reprezenta prima carte tipărită la noi dar şi aceea de a confirma faptul că,
din zori, la roadele tiparnice, au fost părtaşi românii de pretutindeni.
D estinaţia c ă tr e : «neamul românesc» a răm as gîndul statornic al activităţii
teascurilor tipografice, gînd exprim at cu claritate în predoslovii 2.
In evoluţia istorică, cu graniţe separatoare, a provinciilor rom âneşti, cartea
a avut, în primul rînd, rostul de a păstra treaz, de-a lungul vrem ilor şi peste
ele, sentim entul frăţiei rom âneşti, şi de a da neam ului unitatea firească şi legi­
timă, imperios necesară 3.
Calam ităţi voite şi întîm plăfoare, ce au afectat aşezările de peste munţi, au
nimicit partea covîrşitoare a cărţii vechi rom âneşti, dar frecvenţei de odinioară
îi conturează intensitatea partea ce a supravieţuit 4.
In activitatea tiparnică voievodul Constantin Brîncoveanu a urmat, cu sfin­
ţenie, testam entul lui M atei B asarab 5. A tenţia pe care Domnul o acordă acestui
binefăcător m eşteşu g -artistic 6 se vădeşte cu prisos în încredinţarea cîrjei arhiereşti
unor destoinice mîini de tip o g ra fi7, cărora li se datorează multe şi prestigioase
roade.
M itrofan, recunoscut ca tipograf şi îndreptător de slovă, înfiinţează tipografia
de la Buzău, în chiar anul dinţii al înscăunării sale, reliefînd, astfel, aportul vo ie­

1. Pr. V ictor Bunea, Biblioteca M itropoliei din Sibiu, în «Arhiepiscopia Sibiului,

Pagini de istorie», Sibiu, 1981, p. 122; Bibliteca M itropoliei, Sibiu, 1/1.
2. V. Cândea, Sem nilicafia politică a unui act de cultură leudală, în «Studii»,
XV, nr. 3, 1963, p. 664; Ioana C ristache-Panait, Contribuţii privitoare la rolul
Bisericii in relaţiile dintre Ţara Românească şi Transilvania, în «Biserica O rtodoxă
Română», XXVI, 7—8, 1968, p. 953—958.
3. N. Iorga, Istoria Bisericii româneşti, voi. II, Vălenii de Munte, 1909, p. 117;
Oc. Schiau, Cărturari şi cărţi în spaţiul românesc m edieval, Cluj-Napoca, 1978,
p. 5— 43.
4. N. Iorga, Scrisori şi inscripţii ardelene şi maramureşene, II, Bucureşti, 1906;
I. Cristache-Panait, Circulaţia cărţilor bisericeşti, tipărite la V ilcea şi in alte tipo-
gralii din părţile noastre in Transilvania secolului al X V llI-lea, în «Mitropolia
Olteniei», XXIX, 10— 12, 1977, p. 731. A cţiunea de sem nalare a cărţii vechi rom â­
neşti a cunoscut însufleţire în ultim ele decenii, rezultatele fiind în p arte cuprinse
în cele două volum e din V alori bibliolile din Patrimoniul Cultural National,
R. Vîlcea, 1980; Bucureşti 1983; precum şi în publicaţiile muzeelor judeţene ş.a.
5. Din predoslovia celor două ediţii ale «Psaltirii» slavoneşti (1637, 1638),
a se vedea I. Bianu, N erva Hodoş, Bibliografia românească veche, tom. I, Bucu­
reşti, 1903, p. 105, 534—535.
6 . Tudor Nedelcea, A ctivitatea tipogralilor intre trudă şi satislactie, în «Va­
lori bibliofile din P.C.N.», II, Bucureşti, 1983, p. 326.
7. M itrofan, Antim Ivireanul, Damaschin, a se vedea : Dr. Antonie Plămădeală,
Episcopi ai Buzăului in cultura românească, în «Spiritualitate şi istorie la Intorsura
Carpaţilor», II, Buzău, 1953, p. 55—62 ; G abriel Strempel, începuturile tiparului
rimnicean, în «Valori bibliofile din P.C.N., R. V îlcea, 1980, p. 28—32; I. Cristache-
Panait, Cartea de Buzău in satele transilvane, în «Spirit, şi Ist. la Intorsura Carpa-
ţilor», II, p. 292.
148 BISBRIGA ORTODOXA R O MA NĂ

vodului : «iară de la M ăria ta iaste însufleţirea şi viata şi p entru aceea se cuvine

să se zică că iaste cu tot a Măriei ta le » s. Antim Ivireanul «marele m eşter în
toate cele frumoase» adus în tară de Constantin Brîncoveanu, în acelaşi neostoit
gînd al dezvoltării tiparului l0, va da faimă şi renum e centrelor lum inatoare de
slovă de la Snagov, R îm n ic 11 şi Tîrgovişte. Din prefaţa unei tipărituri tîrgoviş-
te n e 12 desprindem idealul în ceea ce privea cartea tipărită, urm ărit şi atins de
Antim Ivireanul : «mai împodobită», «de tot tălm ăcită pre limba românească».
In politica fată de românii de peste munţi, Constantin Brîncoveanu este tot
un continuator al voievozilor dinainte a , dar m utatiile istorice, trecerea Transilvaniei
sub stăpînirea austriacă, au necesitat întărirea sa în rolul de apărător al acestora.
Curtea de Habsburg, preocupată de coeziunea imperiului, şi-a propus deznaţionali­
zarea rom ânilor din T ransilvania, folosind, ca mijloc, unirea acestora cu Biserica
Romei 14. Pericolul, implicat, pierderea fiinţei naţionale, ruperea legăturilor dintre
fraţi, îl investeşte pe Constantin Brîncoveanu în domn oblăduitor al rom ânilor de
peste munţi, învestitură m arcată prin prezenta, în păm întul transilvan, a ctitoriei
voievodale ’5, a cărţii din teascurile sale, a tipografului, a altor factori creatori sau
purtători de cultură rom ânească.
Ştefan Iştvanovici, ucenic destoinic al lui Antim Ivireanul 16, răspînditor de
slovă rom ânească şi prin tiparnita de la A lba lulia ’7, releva m eritul lui Constantin
Brîncoveanu în tipărirea cărţilor pentru românii din T ra n silv an ials, dar şi pe cel
al lui Antim Ivireanul de difuzare, în tară şi peste hotare, a cărţilor tipărite ’9.
Nu este întîm plător faptul că unul dintre cele şase autografe ale lui Antim, cunos­
cute pînă acum, îl reprezintă scrisoarea din 1713, prin care da veste la Şcheii
Braşovului că le va trimite, curînd, o carte ce a pus să se întocm ească in spri­
jinul l o r 20.
In îm prejurări de tot fe lu l 21 s-au risipit, prin vreme, şi mulţimea cărţilor din
teascurile domniei lui Brîncoveanu ajunse peste munţi, m ărturii docum entare lă-
sînd să se întrevadă m ăsura p ie rd e rilo r22. Zapise ctitoriceşti insistă asupra rău tă­
ţilor şi răzm eriţelor cînd sătenii erau nevoiţi a-şi părăsi vetrele. Vom menţiona
cîteva din chiar zilele voievodului. A ctul de danie, scris în 1701, de diacul Ion

8 . Dr. A ntonie Plămădeală, op. cit., p. 58.

9. N. Iorga, Un antim is al m itropolitului Luca, în «B.O.R.», LIII (1935), p. 486.
10. G. Ştrempel, op. cit., p. 32.
11. Ibidem, p, 29—32.
12. Ceaslov, 1715, «Bibliog. Rom. Veche», IV, p. 42.
13. I. Cristache-Panait, Aprecieri asupra criculaţlei în Transilvania a tipăriturii
bucureştene din veacul al XVII-Iea, în «Valori bibliofile din P.C.N.», R. Vîlcea, 1980,
p. 155—159; Idem, Rolul lui M atei Basarabîn cultura românilor din Transilvania,
în «Matei Basarab şi Bucureştiul», Bucureşti, 1983, p. 65—70.
14. I. Cristache-Panait, op. cit., p. 292—293 ; Idem, Circulaţia cărţilor, p. 724—725.
15. Idem, Ctitorii ale voievozilor de la sud de m unţi în Arhiepiscopia Sibiului, în
«Arhiepiscopia Sibiului. Pagini de istorie», Sibiu, 1981, p. 170— 171, 175— 180.
16. G. Ştrempel, op. cit., p. 31—32. Tot de la Antim Ivireanul a învătat m eş­
teşugul tiparului «cu multă osteneală şi osîrdie» şi G heorghe Radovici, consem ­
nat, pe foi de titlu, între 1705 şi 1715, cf. Viorica Secărescu, O carte românească
veche necunoscută. Ceaslov, Bucureşti, 1709, în «Valori bibi. din P.C.N.», 1980,
p. 112— 113.
17. I. Cristache-Panait, Chiriacodromionul de Alba lulia, 1699, Ia 280 ani da
la apariţie, în «Indr. past.» IV, A lba lulia, 1980, p. 139— 140; Eugen Pavel, Răs-
pîndirea Kiriacodromionului de Ia Bălgrad (1699) în ţinuturile hunedorene, în
«Indr. past.» VI, 1982, p. 141—144.
18. «Bibliog. rom. veche», I, p. 375.
19. G. Ştrempel, op. cit., p. 31—32.
20. Livia Bacîru, Consideraţii asupra bibliotecii Iui A ntim Ivireanul pe baza
unui Ex libris autogral, în «Val. bibi. din P.C.N.», 1980, p. 219—224, şi n. 12.
21. I. Cristache-Panait, Circulaţia cărţilor, p. 744—746.
22. Ibidem, p. 742—744; Idem, Aprecieri asupra circulaţiei în Transilvania
a tipăriturii bucureştene din veacul al X V II-lea, în «Voi. bibi. din P.C.N.», R.
Vîlcea, 1980, p. 155— 156; Eva Mârza, O bibliotecă românească la Alba lulia în
secolul al XVII-Iea, în Ioc. cit., II, Bucureşti, 1983, p. 63—70.
DOCUMENTARE 149

M oldoveanul, «fraţilor români» clin Apuseni, de la Gura Negri, prevedea că după

ce vor trece răutăţile şi se vor întoarce oamenii, fiind pace şi lăcaşul întreg, cartea
să-i fie r e d a tă 23. In 1713, un locuitor din sudul Banatului, dăruind un «Octoih»,
Rîmnic, 1706 (legat îm preună cu «Antologhion», 1705), consemna dreptul seminţiei
sale de a -1 duce unde va v r e a : «fiind nescaiva întîm plări să ne risipim »M. în
Zărand, la Stănija, un ctitor de carte din 1714 se temea de înstrăinarea acesteia :
«pentru nişcare ră u tă ţi» 25, însem nări cu un atare conţinut, ades regăsindu-se.
C antitatea, existentă din tipăritura domniei lui Constantin Brîncoveanu, cu cir­
culaţie în Transilvania, pledează, prin sine, dincolo de evocarea celei dispărute,
belşugul prezenţei ei atunci cînd îşi împlinea rosturile. Pînă în plin secol al XlX-lea,
cartea lui Constantin Brincoveanu a fost dorită, cerută, procurată, citită, învăţată,
ocrotită, după cum încredinţează însem nările m arginale.
Un exem plar din «Liturghier», Buzău 1702, a supravieţuit cu vădite arsuri jur-
îm prejurul foilor şi cu urme de păm înt. Salvată din cenuşa uneia dintre aşezările
m onahale făgărăşene din lemn, căzute victim ă acţiunii distructive a generalului
B ucow M, cartea are puterea să le evoce pe cele ce nu au scăpat atunci sau în
alte vremi de urgie.
Vodă Brîncoveanu, ca şi înaintaşii săi, M atei Basarab, Şerban Cantacuzino,
dăruieşte cartea peste munţi, sensul fiind acela de a întări şi confirma rolul de
sprijinitor al D om niei27, sens în care îşi află izvodul setea de carte rom ânească
a întregii obşti transilvane. Cărţi tipărite de Şerban Cantacuzino «trimisu-le-au»
Domnul şi prin sate, locaşurilor modeste, precum cele de la Pianu de Sus şi
D a ia 28, aspect susţinut şi la sud de munţi, prin m ărturiile de la Bîrca, Dealul,
Belciugata, Boişoara ^ M ărturiile ştiute îl atestă pe Vodă Brîncoveanu dăruind
cărţi la Scheii Braşovului, M itropoliei de Alba lulia, ctitoriei sale de la Sîmbătă
de S u s 30, faptul dezvăluind gindul domnului de a transform a aceste centre în
foruri ierarhice cu autoritate asupra unor zone întinse, rol pe care, în Ţara
Făgăraşului l-a deţinut, pînă tîrziu, m înăstirea de la Simbăta 31.
în acelaşi timp, nu putem crede însă că antim isele cu numele voievodului şi
al m itropolitului Teodosie, ca cel păstrat la lăcaşul de lemn din T îrn ă v iţa 32 (Hu-

23. FI. Dudaş, Cazania lui Varlaam în vestu l Transilvaniei, Ed. Mitrop. Banat,
Timişoara, 1979, p. 192— 193.
24. V aleriu Leu, Consideraţii privind circulaţia cărţilor din Ţara Românească
în sudul Banatului în veacul al X V lll-lea , în loc. cit., p. 391.
25. Cartea românească veche în bibliotecile docum entare ale A rhivelor sta tu ­
lui. Catalog, Bucureşti, 1985, p. 24.
26. I. Cristache-Panait, Circulaţia cărţilor de Buzău în Transilvania, în «Val.
bibi. din P.C.N.», II, 1983, p. 379.
27. Idem, Aprecieri asupra circulaţiei in Transilvania a tipăriturii bucureştene,
p. 158—159.
28. I. Cristache-Panait, Contribuţii la cunoaşterea populaţiei româneşti a jud.
Alba la milocul secolului al X V IIi-lea în lumina valorilor de cultură şi artă, în
«S.C./.A.», tom. 33, 1986, p. 41 ; Idem, M onum entul românesc de la Daia (jud. Alba).
Valoarea sa istorică şi artistică, în «tndr. past.», VI, Alba lulia, 1982, p. 131.
29. Pr. I. Ionescu, Însem nări de pe cărţi bisericeşti de ritual, în «Mitrop.
Olt.», IX, 7— 8 , 1957, p. 257; Gh. Gâscan, Cartea veche în judeţul Teleorman, în
«Val. bibi., din P.C.N.», II, p. 435; Cartea veche rom ânească, în col. «Bibi. Centr.
Univ.», Bucureşti, 1972, p. 24—25 ( Apostol, 1683, în «Bibi. Inst. de Istoria artei»,
Bucureşti, fondul Oprescu.
30. N. Iorga, Scrisori şi inscripţii, p. 184; I. Cristache-Panait, Importante în ­
semnări de pe cărţi vechi bisericeşti tipărite la V îlcea şi în alte părţi, în «Mitrop.
Olt.», XXX, (1978), nr. 1—3, p. 67; V asile O ltean, C arlea rom ânească din Scheii
Braşovului, lactor de unitate naţională, în «Val. bibi,, din P.C.N.», 1980, p. 185;
I. Cristache Panait, Circulaţia cărţii de Buzău în Transilvania, în «Val. bibi., din
P.C.N.», 1983, p. 380—381 ; Doina Braicu, C îteva însem nări de intres istoric con­
sem nate pe Uleie unor cărţi româneşti vechi păstrate la Sibiu, în op. cit,, p. 374.
31. I. Cristache-Panait, Ctitorii ale voievozilor de la sud de m unţi, p. 177—
180.
32. Acum în Colecţia de la m înăstirea Arad-Gai.
li. O . R . — 11
150 BISERICA ORTODOXĂ R O M Â N A

fiedoara) sau cel văzut la C enadul-U nguresc 33 (azi pe teritoriul Ungariei.), nu au

fost Şuşotite de cartea trim isă din Scaunul domnesc.
Şi pentru sudul C arpaţilor primează, din ceea ce s-a păstrat, dovezile daniei
voievodului către im portante aşezăminte, exem ple fiin d : «Evanghelia», dăruită, in
1691, cu autograf, m înăstirii B rîncoveni:M\ «Evanghelie», 1693, «afierosită» m înăstirii
de la Gura M otrului, la leat 7221 (1712— 1713)35; cartea din aceeaşi tipăritură,
dăruită bisericii domneşti din Tirgovişte **. Un mare depozitar, în scopul răspindirîi,
trebuie să fi fost m înăstirea Hurez, gazda v estitei biblioteci a lui Brîncoveanu
Pe egum enul Dionisie, ce şi-a înfrăţit memoria cu încîntătorul foişor, îl aflăm în
două rînduri, dăruind cărţi din ale m înăstirii. In 12 mai 7141 (1733) da la Runc
(Runcu-Vilcea) o «Evanghelie» (1693) ^ iar în 1746, dăruieşte bisericii de la Căză-
neşti (Olt) un exem plar din «Evanghelia» lui Şerban C antacuzinoaB.
D regătorii voievodului, sfetnicii politicii sale, ii urm ează exemplul, din dove­
zile cunoscute amintind cîteva. în vrem ea în care era ispravnic în Scaunul Bucu­
reştilor, Radu Izvoranul dăruia la Drăguş (în Ţara Făgăraşului), la 31 ianuarie
1700, un «Molitvenic» de Buzău. La Topliţa (Harghita), m ineele aceleiaşi tiparniţe
sînt ctitorite de N eagul vel căpitan za cazaci, în 1711, an in care cronicarul lui
V odă Brîncoveanu îl consem nează sub poruncă do m n ească3S. M ărturiile docum entare
surprind în acţiunea de răspinditori de carte, prin danie, aceleaşi p ersonalităţi de
o p arte şi alta ,a Carpaţilor, cum este cazul stolnicului Constantin C antacu zin o M
sau al comisului Şerban C antacuzino4i, dar în prim ul rînd, al voievodului însuşi
Zăbovim asupra unei anum e danii de dregător cu intenţia de a reliefa, prin
ea, dorinţa de carte rom ânească peste munţi, circulaţia ei, factorii angajaţi in
această m ajoră acţiune. La Jabeniţa, pe valea Gurghiului, a ajuns, tîrziu, o «Li­
turghie», Tîrgovişte, 1713, ale cărei însem nări constituie tem eiul celor de mai sus.
Cartea prim ită de A nghelachie Logofăt de divan, de la N ectarie, proigum enul mi-
năstirii G lavadoc, soseşte, prin dania acestuia, într-un sat de lîngă Blaj «in seama
popii A ndronachie ca să facă liturghie pe rumânie». Stăpîn pe ea, ulterior, popa
Iancul din Sîncel, duce cartea aceasta şi desigur multe altele şi în m ulte rînduri,
la Tîrgu M ureş, în 23 m artie 1751, ştirea adăugîndu-se celor sem nalate privind
rolul tîrgului în circulaţia cărţilor, dar dovedindu- 1, totdeodată, pe popa Ian cu,
tălm ăcitorul de slovă pe limba ro m ân ească 43 şi activ răspînditor al celei tipărite.
Cum părătorul a fost popa Mihai din Reghin, feciorul lui Coman M orariu, de la cave,
doi ani mai tîrziu, trece la Caşva, îm preună cu un «Molitvenic».

33. Gh. Ciuhandu, Românii din Cîmpia A radului de acum două veacuri, Arad,
1940, p. 24, n. 1.
34. N. Iorga, Istoria literaturii române în sec. al X V Ill-lea, voi, I, Ed. Did.
şi Pedag., Bucureşti, 1969, imaginea fotografică de la p. 59.
35. Pr. I. Ionescu, op. cit., p. 521.
36. Cleopatra Ionescu, Reconstituirea londului de manuscrise şi carte veche
aliat la minăstirile din /ud. Dîmboviţa în anul 1860, în «Val. bibi. din P.C.N.»,
I, p. 393.
37. Exemplar în Bibi. Inst. de Istoria artei, fondul Oprescu.
38. I. Ionaşcu, Biserici, chipuri şi docum ente din Olt, Craiova, 1934, p. 87.
39. I. Cristache-Panait, Circulaţia cărţii de Buzău, p. 381.
40 .N. Iorga, Scrisori şi inse. p. 157; C leopatra Ionescu, Reconstituirea fon­
dului de manuscrise şi carte veche aliat la m inăstirile din judeţul D îmboviţa în
anul 3860, în «Val. bibi. din P.C.N.», 1980, p. 393.
41. V asile Oltean, op. cit., p. 183; M. Găţeiu, N. Stoicescu, însem nare despre
octitorie cantacuzinească necunoscută, în «Mon. Ist. şi de artă», 1, 1981, p. 55— 56.
42.N ota 26; dovezi pentru sudul munţilor, N. Iorga, Istoria literaturii române
în secolul al XVIII-lea, voi. II, Ed. Did. şi Ped., 1S69, foto. p. 59 (autograful lui
Const. Brâncoveanu pentru Evanghelia ferecată, dăruită la m înăstirea B râncoveni);
Elena Dlma, însem nări cu valoare de docum ent pe cărţile vechi româneşti din
A rhivele Statului, în «Val. bibi. din P.C.N.», 1980, P- 231 ; C leopatra Ionescu, op.
cit., p. 293; Pr. I. Ionescu, însem nări de pe cărţi ve ch i de ritual, în «Mitrop. Olt.»,
IX, 7—8, 1957, p. 521,
43. Carte m anuscrisă, văzută la Răşinari, cuprinzînd V edeniile Sf. Grigorie,
traduse din slovenie, în 1751.
DOCUMENTARE 151

La prezenta, peste munţi, a cărţii, a fost însem nat aportul clericilor, monahilor
şi ierarhilor, aflaţi în legătură cu satele ţi aşezăm intele m onahale rom âneşti
de peste munţi. Ca un fel de corolar, amintim daniile, la Răşinari, ale lui Mihail
ierom onah clisiar de la C o ziaM. După Biblia (de Bucureşti, 1688), clisiarul, din
neamul A lbeştilor din Răşinari, duce acolo, în 1700, un «Triod» de Buzău, atunci
tip ă rit<s.
Cu secolul al XVIII-lea sporesc inform aţiile privind procurarea cărţii de către
români transilvăneni direct din reşedinţa de pe Dîmboviţa, aflaţi aici fie şi cu
alte misiuni, fie în acea strict legată de colportarea cărţii, fie la învăţătură. Vom
întări cele de mai sus apelînd la tipărituri brîncoveneşti, cu care prilej se v a
contura răstim pul îndelung al folosirii si preţuirii acestora.
Un «Octoih», Rimnic, 1706, înscrie num ele a doi săteni din Boziaş, de pe
Tîrnavă, în rîndul colportorilor, prin propria m ărtu risire: «...o am adus din Ţara
Românească din vestitul oraş anum e B ucureşti»4tf. In 1711, Simion din părţile
Clujului, de la Banabic (azi Vîlcele), cum păra din Bucureşti, de !a diacul Manea,
o «Evanghelie» de Snagov (1697)47. O tipăritură bucureşteană (Noul Testam ent,
1703), transm ite ştirea cum părării sale de către un sud-transilvănean, Ion Săvâstrean-,
a...din tîrgul Bucureştilor în luna lui iulie 6 zile anul de la zidirea lumii 7236, iară
de Ia Hs. 1728» «.
In seama valorosului lăcaş de la Săcalu de Pădure (Mureş), «Apostolul» de
Buzău, 1704, a f o s t: «...cumpărat de cel plecat la Bucureşti şi tocmai în oraşul
Bucureştilor...», în 1815, deci după mai mult de un veac de la apariţia c ă r ţii49.
La învăţătură se afla, desigur, acel «Ion care a m urit la Bucureşti», lâsînd
fratelui său Toma, cu limbă de moarte, două cărţi, după consem narea tatălui, popa
Dan din Răşinari, pe filele uneia dintre ele, «Octoih», Rimnic (1706) 50. Printr-un
şcolar de la Colţea, ajunge în Transilvania exem plarul din «Octoih», T îrgovişte
(1712) pe care, în 2b iunie 1721, îl cum părase preotul «Lupul M ehedinţeanul ot
Col tea», de ia A lexandru M orariu din Gherghiţa 51. O «Liturghiei., din acelaşi centru
(1713), ce ‘ a slujit satului Dătăşeni (M ureş ) 52 fusese dăruită de «Gherghina ot
Bucureşti» «lui Ion Grăm ăticul din Ardeal la leatul 7259 (1751), in luna lu i-a u g u st
sase zile».
C artea tiparniţelor brîncoveneşti, cu circulaţie în T ransilvania, susţine, prin
însem nările m arginale, participarea largă la procurarea ei, pînă la cel mai nevoiaş
sătean, im plicarea conştientă a o b ştii" «Banii satului», ai «riualbenilor» (RIul Alb,
H unedoara), se adaugă celor de la familia preotului în preţul B ib lie i lui Şerban
C antaciizinoM. Sătenii din Ighiu (Alba) au cum părat «Octoihul» de T îrgovişte
(1712)M. Sătenii din Ciuleni (Cluj) cum pără, la începutul secolului al XVIII-lea
«Evanghelia» de la Snagov (1697). Cu bani «din mîna sătenilor din Romoa» (Hune­
doara), se cum pără, în 1762, aceeaşi tip ă ritu ră 5*’. Tot o «Evanghelie» de Snagov
44. Era nepotul m itropolitului Teodosie. El reface în 1737 ctitoria acestuia,
biserica Sf. Gheorghe din Rimnicu Vilcea.
45. Cartea se află în Bibi. Mitrop, din S ib iu ; I. Cristache-Panait, Cartea de
Buzău în satele transilvane, p. 295.
46. I. Cristache-Panait, Im portante Însemnări, p. 57 j idem, Cartea de Buzău
în satele transilvane, p. 295.
47. N. Iorga, Scrisori şi i n s c r i p ţ i i . p, 105.
48. I. Cristache-Panait, Importante însemnări..., p. 53.
49. Idem, M onum entul istoric de Ia Săcaiu de Pădure (judeţul Mureş), în
«îndr, past.», IV, Alba Iulia, 1980, p. 144.
50. Idem, Importante însemnări..., p. 53.
51. Idem, T/pârifura flrj/ovişteand din al X V III-lea veac în scrteJe transilvana,
In «Tîrgovişte. C etate a culturii româneşti». Bucureşti, 1974, p. 207.
52. Colecţia de bunuri patrim oniale de la Tîrgu Mureş.
53. I. Cristache-Panait, Importante însemnări..., p. 59—67.
54. Conform însem nării de pe filele sale, Bibi. Epis. ort. Române, Arad,
cota 39.
55. Eva Mârza, Tipărituri româneşti vechi î;i biblioteca parohiei ortodoxe
române de Ia Ighiu (jud. Alba), în «Indr. past.», IV, Alba Iulia, 1980, p. 148.
56. Eugen Pa vel, Cărţi cu însem nări manuscrise (II), Sargeţia, XIV, 1979,
p. 309.
15 2 BISERICA ORTODOXĂ R O MÂ NĂ

este cum părată în 1785, la Remetea (Bihor) cu banii «a tot satul că au dat sătă-
neşte» »?, şi tot in obşte se procură, în 1790, la Peştere, in sudul Banatului
exem plele fiind alese cu gîndul reliefării preţuirii de care s-a bucurat, peste veacuri,
cartea lum inată în marele centru tipografic de la S n ag o v Kl. Frecventa acesteia si
la sudul m unţilor are dovezi. Amintim cele opt exem plare sem nalate în judeţul
P ra h o v a60, dar şi pe cel cu persistenţă buzoiană, procurat în familie. Din zapisul
acestuia, încheiat cu martori, la 21 decem brie 1719, desprindem ştirea : «şi o-m
cum părat pe foamete eu popa Dragomir de la popa Avram şi o vindea de foam e»fil.
A ngajarea întregii com unităţi la cum părarea cărţii, constituie dovada de n e­
tăgăduit că-i înţelegea menirea. C ulturalizarea poporului prin ea, în v ăţătu ra prun­
cilor prin ea, au fost chiar sensurile eforturilor tiparnice. M itrofan tipăreşte «Psal­
tirea» din 1701 şi pentru faptul că este de trebuinţă «şi pe la şcoale pentru
învăţătura copiilor»62, iar pentru «Octoihul» de T îrgovişte (1712), G heorghe Rado-
vici m ărturiseşte, în prefaţă că : «...au dat-o în tipariu pentru ca să poată şi
ceata bisericească şi copiii creştinilor care se nevoiesc la învăţătură... să o ciştige
pre lesne...»63. C îteva m ărturii de folosire la învăţătura pruncilor, a tipăriturilor
din domnia Brîncoveanului, se cuvin a fi m enţionate. Cartea ce cuprindea «Antolo-
ghionul» şi «Octoihul» de Rîmnic (1705, 1706), aflată la Hida, pe V alea Almaşului,
fusese dăruită, în 1711 mai 16, de o mamă, M arianca din Frumeşti, fiului ei Mihai
«...cînd au fost grămătic,..»®4. Un exem plar din «Liturghii», Tirgovişte (1713), atestă
pentru anul 1722 şcoala de la m înăstirea Porumbacului de Sus (Sibiu), din inima
pădurii Purcăreţ, prin sem nătura dascălului de a c o lo 63. Se păstrează «Apostolul»
de Buzău, 1704, folosit în străvechea şcoală a Văii A rieşului, de la m înăstirea
Lupşa. Deţinem dovada că de la şcoala m înăstirii Fizeşului (Sălaj), învăţăceii îşi
procurau şi cărţi, ea stăruind în urm ătoarea însem nare de pe un «Octoih», Rimnic,
1706: «acest Octoih l-am cum părat cu 18 florinţi de la dascălul m înăstirii. Şi am
prins a învăţa în anul 1825 la m înăstirea Strîmbei eu Nicolae Costan de la Sînta
Mărie, feciorul lui Gheorghe, Varm eghia Dobocii» **. Despre această şcoală un
inventar din 1795 nota : «şcoală cu casă dăscălească supt un acoperiş atunci de
nou făc u tă» G7. «Mineiului» de Buzău «pe două luni slujitoriu», ce a supravieţuit
din dania de carte a lui Constandin Brîncoveanul către M itropolia de la Alba
lulia, îi întregeşte valoarea, m ărturia folosirii lui la în v ăţătu ra pruncilor : «s-au p e­
trecut de mine... Io Ioan Giul dascăl ot Bălgrad, 1777 oct. 31», cărtu rar care, în
urmă cu un deceniu, ştirile docum entare îl afla la m înăstirea Cioara, aşezăm înt
înscris în istoria luptelor pentru drepturi ale rom ânilor de peste m u n ţi68. Un «Minei»
pe luna mai, din aceeaşi ediţie, a fost dăruit sem inarului din Blaj, în pătrarul doi
al secolului trecut, de Ilie ieromonah, teolog în Blaj, în am intirea învăţăturii la
m înăstirea N eam ţ ^ însem narea vădind prezenţa transilvănenilor în prestigioasa
v atră de cultură din Moldova.
Pentru îm părtăşirea poporului din cartea tipărită, în obşte sau individual, facem
apel la «M ărgăritare», îndrăgita carte bucureşteană (1691). Intr-un sat bănăţean

57. FI. Dudaş, Cartea veche românească in Bihor, O radea, 1977, p. 131.
58. Ion B. M ureşianu, Cartea veche bisericească din Banat, Ed. Mitrop. Ba­
natului, Timişoara, 1985, p. 232.
59. Din exem plarele păstrate în T ransilvania ,le amintim pe cele trei din
Bibi. Mitrop. Sibiu (IV — 27, 28, 29), cu circulaţie în Sibiu, Mureş şi respectiv
H arghita.
60. M aria Dulgheru, Contribuţii la cunoaşterea cărţii vechi româneşti din
secolul al X V //-/ea din jud. Prahova, în «Val. bibi. din P.C.N.», 1, p. 161.
61. C artea se află în Bibi. M uzeului de Istorie a oraşului Bucureşti, inv.
14967/1959.
62. Dr. A ntonie Plăm ădeală, op. cit., p. 61.
63. Bibliograiia românească veche, I, p. 485—486.
64. I. Cristache-Panait, Importante însemnări de pe cărţi vechi bisericeşti
tipărite la V îlcea şi în alte părţi (III), în «Mitrop. Olt.», XXXI, (1978), p. 544.
65. Ibidem, p. 541—542.
66 . Ibidem, p. 544.
67. Arh. St. F. Alba lulia, Mitrop. Gr. Cat., subdată p. 3.
68 . I. Cristache-Panait, Cartea de Buzău-.., p. 297.
69. Ibidem, p. 297—298.
DOCUMENTARE 153

N astasie dascălul a îndem nat să se cum pere «...să o citească norodului»70, iar la
O răşlie (Hunedoara), oricine avea dragoste pentru această carte era «slobod şi
neoprit a o citi» 7). Sem nalată in toate părţile transilvane, în aşezări greu accesi­
bile, amintim, în acest sens exemplarul de la Tarnita, din munţii Zarandului, cartea
a fost pînă tîrziu folosită, aducînd de această dată m ărturie exem plarul de la
Peştiş (Bihor), aflat, în 1817, numai unul a mai multor s a te 7J, dar şi pe acela al
lăcaşului din Cărpiniş, satul de obîrşie al lui Cloşca, pe care, în 1836 aprilie 23,
se am intea faptul că : «din zile vechi au fost tot acestei neunite b iserici» 7J. Pe
un «Mărgăritar», m oştenitorul îşi nota, în 1856 la Agnita, cu aceste cuvinte, pro­
prietatea : «care şi de la îm părţeală mi s-au venit mie Zaharie Moklovan, dascăl
ia Simbăta de Sus, răsăriteană»
Sosite dintr-o vreme îndepărtată, supuse mai multor «răutăţi», cărţile epocii
brîncoveneşti fac totuşi dovada unei întinse circulaţii. Nu poate rezulta, din an a­
liza lor, o preferinţă pentru un centru sau altul, sau predestinarea activităţii unui
anume teasc tipografic, rom ânilor de peste munţi. C ărţile de la Buzău se regăsesc
in sudul Transilvaniei, pe M ureş ori pe Someş, la moţii apuseni 75 sau la cei
crişeni ’e.
Se impune numărul mare al prim elor tipărituri de Rîmnic, ajunse pretutindeni 77,
am intind-o nu întîm plător, pe aceea aflată la V oivodinţ (azi pe teritoriul Iugosla­
viei) ^ C ărţile ce înm ănuncheau «Antologhionul» (1705), bogat şi frumos împodobit de
Antim Ivireanul, cu «Octoihul» din anul u rm ă to r?n, nu sînt rare, intîlnîte fiind la
Presaca (Sibiu), Tibru (Alba), Sic (Cluj), Hida şi Letca (S ălaj)su. Grădinari (Caraş-
S ev erin )8i, precum şi «la biserica maerilor bătrine» din Alba Iu lia a2.
Frecvenţa, constatată în Transilvania, a tipăriturilor rîm nicene din prima p e ­
rioadă, înlătură afirmaţia : «de o răspîndire susţinută înspre tintuturîle de peste
munţi nu este încă vorba», ce se referă la începuturile activităţii tipografice de
la Rîmnic 83.

70. Gh. Hâncu, Cartea românească veche în Biblioteca V. A. Urechea, Galaţi,

1965, p . 21.
71. N. Iorga, Scrisori ţi inse-, p. 60.
72. FI. Dudaş, Cartea românească veche în Bihor, p. 125.
73. Bibi. Centr. Univ. 9/14 inv. 592 961.
74. I. Cristache-Panait, I m p o r t a n t e î n s e m n ă r i (III), p. 566.
75. Exemplarul de la Cojocani era în 1765 al luipopa Ilie de acolo, dar în ­
sem nările din 1722 îl atestă în stăpînirea protopopului Radu din Oucuteni (Prahova).
76. I. Cristache Panait, Cartea de Buzău în satele transilvane, p. 291—300.
77. I. Cristache-Panait, Circulaţia cărţilor, M.O., XXX, (1977), p. 735; Idem, lm -
portante însemnări, în M.O., XXXI, (1978), nr. 7—9, p. 568; El. R. Colta, Circulaţia
tipăriturilor vechi româneşti în secolul al XVIII-loa în com itetele Arad şi Zarand,
in «Ziridava», X, 1978, p. 685 şi n. 11 ; Idem, Circulaţia tipăriturilor rîm nicenc pe
teritoriul judeţului Arad, în «Val. bibi. din P.C.N.», 1980, p. 77—-78; Pr. Prof. Sofronie
Viad, Prezenţa cărţii rîm nicene din secolul al X VIII-lea în Transilvania şi B anat,
în «Mitrop. Arad.», XXîV, 1979, nr. 4—6 , p. 319—346; Elena Mihu, Tipărituri
tîm nice ne în judeţul M ureş, în «Val.bibi. din P.C.N.», 1980, p. 84; V. Leu,
Consideraţii privind circulaţia cărţilor din Ţara Românească 5n sudul Banatului
in veacul al XVIII-Iea, în «Val. bibi. din P.C.N.», 1983, p. 391 f M ihaela Dragodan,
Unele aspecte privind circulaţia cărţii de Rîmnic în Banatul Timişan, în voi. cit.,
p. 398.
78. Pr. Prof. Sofronie Vlad, op. cit., p. 325.
79. Pentru ornam entarea cărţilor a se vedea Com ei Tatai-Baltă, Incursiune
xilogravura românească (sec. X V —X/X), în «Apulum», XVII, 1979, p. 456— 458.
80. I. Cristache-Panait, Circulaţia cărţii, în «M.O.», 1977, nr. 10— 12, p. 735.
81. V. Leu, op. cit., p. 391.
82. Eva Mîrza, O bibliotecă românească Ia Alba Iutia în secolul al XVII-lea,
in -Val. bibi. din P.C.N.», 1983, p. 67.
83. V. Molin, Tiparniţa din R îm nic, , mijloc de luptă ortodoxă îm potriva ca­
tolicism ului din Transilvania, 1705—1800, în «Mitrop. Olt.», XII, 1960, nr. 7— 8 ,
p. 460— 461.
154 BISERICA ORTODOXĂ R O M Â N Ă

Prin sem nalările de carte tîrgovişteană peste munţi se poate susţine că

centru! tipografic din oraşul de pe Ialomiţa, a reuşit să facă fată cerinţei sporite
de slovă tipărită într-o vrem e în care i-a revenit, aproape exclusiv, această răspun­
d e r e 84. Solicitate au fost ediţiile din «Octoih» (1712), «Liturghii» şi «Molitvenic»
(1713), dovadă aducînd nu numai exem plarele rămase, pretutindeni în Transilvania,
dar şi însem nările m arginale, cu sensuri profunde.
Din bogata carte tîrgovişteană, amintim exem plarul din «Octoih», cu circu­
laţie pe vitregita vale a N irajului, la Sintandrei *■', pe cel din «Catavasîer» (1714),
folosit şi îngrijit, într-o aşezare din «secuime» de unde p ro v in e 88. Un «Octoih»,
al moţilor de la Vidra de S u s87, este sem nat de mulţi cititori, preţios fiind auto­
graful lui A vram lancu. Zapisul de cum părare din 1750 al unui «Molitvenic», de
la popa Constantin de la Tîrgovişte, constituie unicul izvor ce atestă prezenţa, în
acest oraş, al lu'i Sofronie de la Cioara, conducătorul cunoscutei răscoale, sudul
m unţilor râm înîndu-i şi după confruntarea forţelor, loc de adăpost şi nădejde™.
Realităţi istorice ignorate, realităţi istorice ce şi-au pierdut izvoarele, obşti,
aşezări şi lăcaşuri omise de conscripţii, atitudini opresive îm potriva neam ului ro ­
m ânesc şi a instituţiilor sale însufleţesc prin autoritatea însem nărilor marginale.
Din noianul celor atingătoare de viaţa rom ânilor transilvăneni vom alege cîteva
de pe cărţile Brincoveanului.
In sprijinul direct al fraţilor de peste munţi, se tipăreşte, la Buzău, în 1691,
«Pravoslavnica m ărturisire»89. Din exemplarele- cunoscute, în T ransilvania, îl m en­
ţionăm pe cel dăruit de Stanca, mama Brincoveanului şi sora celor doi prestigioşi
O antacuzini: «Jupînesei Neacşei, muma jupinului Şandru ot L uţa » 50 (ante 10 febr.
1699), precum şi pe acela sosit, la început de veac, la Galda de Jos (Alba), prin
Toma zidarul de la Hurez şi prin R a d u 31, dovedindu-i, astfel, pe m eşterii voievo­
dului purtătorii, în păm întul transilvan, nu numai a elem entelor stilistice m unteneşti
(biserica monument de la Ampoiţa putînd fi opera lo r) !a, dar şi ai cărţilor. Vom zăbovi
însă asupra exem plarului cu circulaţie în M ureş, din lumina sa, dind lumini noi
unor oameni, unor aşezăminte, unor stări de fapte, Zapisul, prea frumos scris,
acolo unde ia sfîrşit cuvîntul închinat lui vodă Brîncoveanu. consem nează : «această
carte ce se num eşte m ărturisire îm potriva credinţei a pravoslavnicilor creştini
care iaste dată de dum nealui Mihai Cantacuzino vel s p ă ta r w, părintele popii lui
Petru din Hudac, ca să fi6 pentru îndreptarea credincioşilor şi dum nealui de po­
menire, ap(rilie) 5 dni leat 7200» 84 (1692). Nu este greu să atribuim oraşului Bucu­
reşti, instituţiilor sale de cultură, locul de stabilire al relaţiilor dintre ctitorul an-

84. I. Cristache-Panait, Circulaţia cărţii, în M.O., XXX, (1977), nr. 10—12,

p. 735—736; Idem, Tipărituri tîrgoviştene din al X V III-lea veac in satele tran­
silvănene, în «Tîrgovişte, Cetate a culturii româneşti», Bucureşti, 1974, p. 206—
211; Idem, Importante însemnări, în «M.O.», XXXI, (1978), nr. 7—9, p. 564—565;
Pr. Nichifor Todor, Circulaţia vechilor cărţi bisericeşti în judeţul Sibiu şi contri­
buţia lor ia întărirea unităţii de credinţă şi de neam (1643— 191 FI), în «Mitrop.
Ard.», XXII, (1977), nr. 7—9, p. 659; El. R. Colta, Circulaţia tipăriturilor vechi
româneşti, p. 685.
85. In col. Catedr. din TIrgu Mureş.
86 . In Biblioteca M itropoliei Sibiu, 1/14.
87. In Bibi. Acad. R. F. C lu j; I. Cristache-Panait, Tipărituri tîrgoviştene,
p. 208.
88 . Idem, Biserici de lemn din Episcopia Alba luiiei. M ărturii de continuitate
şl croaţie românească, Bucureşti, 1987, p. 127.
89. I. Cristache-Panait, Cartea de Buzău în satele transilvănene, p. 294.
90. Ibidem ; Idem, Rolul zugravilor de ia sud de m unţi îr> dezvoltarea picturii
rom âneşti din Transilvania (sec. ai X V III-lea — prima jum ătate a sec. al XlX-lea),
în «S.C.I.A.», tom. 31, 1984, p. 75.
91. Idem, Importante însemnări, în «M.O.», XXXII, (1979), nr. 7—9, p. 547.
92. Arh. Eug. Greceanu, î. Cristache-Panait, Biserici rom âneşti din raionul Alba
lulia, în «Mitrop. Ard.», XI, (1966), nr. 4—6, p. 323—324.
93. Se păstrează şi exem plarul dăruit m înăstirii Sinaia (în 26 oct. 1696), Ci.
Cartea veche româneased în Colecţiile Bibi. Centrale Universitare, Buc., 1972, p. 40.
94. I. Cristache-Panait, Cartea de Buzău în satele transilvane, p. 293—294.
DOCUMENTARE 1 55

sam blului de la Colţea'sprijinitorul m aterial al tipăririi c ă rţilo rK, şi săteanul din

Hudac. Un document din 15 iunie 1704, reliefează nu numai prestigiul intelectual
al lui popa Petru din Hudac, dar şi pe acela de apărător al neamului românesc.
Iobagii români de La Sîngeorgiu de Păddre, opriţi cu silnicie, de grofii Rh£dei, să-şi
ridice lăcaşul străbun, prim esc Încuviinţarea numai după cererea scrisă «a Învă­
ţatului popa Petru din Hudac» M, acesta răm înînd să vegheze obştea, Cîain a£lindu-l
aici, cu lăcaş şi 68 fam ilii97.
Tn seama aceloraşi relaţii dintre patrioţii cărtu rari de la sudul m unţilor şi
conducătorul satului de pc valea Gurghiului, precum popa Petru, punem şi faima
de veacuri a şcolii de la m înăstirea din Hudac, care după ştiinţa izvoarelor do­
cum entare : «totdeauna s-au ţinut», binefacerile şale resim ţindu-se nu numai în
satele din ţinutul Gurghiului, ci şi in ceîe «de la cîmpie şi de prin alte părţi».
A ceste binefaceri i-au atras, însă, ura stăplnilor de alt neam al păm întului, d ev e­
nită crtncenă, la Începutul sec. al XlX-lea, Leopold Bornemisza, nem aivroind să o
îngăduia ci «să se şteargă». Lupta lui Petru Maior de a o salva a fost îndelungă
şi zadarnică 9S.
Preţiosul exem plar din «Pravoslavnica m ărturisire» !W, circulă în toată ju m ă­
tatea a doua a secolului al XVIII-lea prin satele m ureşene : Solovătru, Singer,
Sidriaş (Mureni).
Lucrarea lui Maxim Peloponezianul. «Carte sau lumină», tipărită la Snagov
în 1699, cu cheltuiala lui Constantin Brîncoveanu, se Înscrie în gîndul celei d ina­
inte. Satele transilvănene au receptat-o cu interes, exem plarele şi însem nările con-
formîndu-i larga circulaţie™ . Amintindu-1, în trecere, pe cel ajuns, în aprilie 1701,
la un negustor din Scheii Braşovului, graţie lui David Corbea, insistăm asupra celui
ce memorează am intirea com unităţii româneşti de ia Aldea 101 (Harghita), dispă­
ru tă în evenim entele represive asupra băştinaşului din această parte de ţară,
u n d e : «soarta elem entului românesc a fost mai gravă decît o riu n d e» 1M. A ap ar­
ţinut lăcaşului b ă tr in ,M, primind consem narea unor momente din viaţa preotului,
in tre 1753— 1759 (m oartea tatălui, naşterea feciorilor Matei, M edrea şi Radu), dar şi
a unei izbinzi din lupta poporului, trim iterea unui arhiereu ortodox, in 1761.

95. Cu cheltuiala sa au fost tip ă rite: «Antologhion» (1705) şi «Octoih» (1706)

la Rîmnic.
96. Ilarion Puşcariu, Documente pentru limbă şi istorie, I, Sibiu, 1889, p.
35—40.
97. A. Bunea, Din istoria românilor, Episcopul Ioan Inochentie Klein. Blaj.
1900, p. 340.
98. I. Cristache-Panait, Biserici de lemn din Episcopia Alba /u/re/, p. 227.
99. C artea a circulat şi la sudul munţilor, amintim cele patru exm plare sem ­
nalate în jud. Prahova, cf. M. Dulgheru, op. ci£„ p. 161.
100. I. Cristache-Panait, Circulaţia cărţilor, p. 739. In Biblioteca M itropoliei
Eibiu au revenit trei exem plare (unul din Pădureni-H unedoara, alte două din
«Secuime»).
101. Bibi. M itrop. Sibiu, 11/16.
102. Sabin Opreanu, Printre românii săcuizaţi, în «Graiul românesc», I, 1, Î927,
p. 10; Iosii Popp, Tragedia românilor din satul Aidca, în «Reînvierea», II, 1938,
p 50—52.
103. Simion Mehedinţi, C adrai antropogeogralic m Transilvania, Banat, Crişana.
Maramureş, 1018— 1929, Cluj, 1929, p. 589.
15 6 BISERICA ORTODOXĂ R O M A N Ă

Citirea cărţii in secol XIX, tîrziu, interesul faţă de ea, în chiar scopul tip ă­
ririi sale, deţinerea şi în proprietate particulară sînt aspecte pe care le reliefează
exem plarul 105 stăpînit în cea de a doua jum ătate a secolului respectiv de preotul
ortodox Ioan Zichil din V alea M are (Hunedoara). O însem nare o recom andă astfel :
«Această carte vorbeşte în contra apusenilor credincioşi şi aduce multe dovezi
despre credinţa Bisericii Răsărit(ului). Citiţi-o cei ce vă interesaţi, 1863 iunie 26».
însem narea de pe un «Apostol», Buzău (1704) nu m archează numai destinul
cărţii, ci are darul de a aduce îndreptări la istoria, nedreptăţită, a rom ânilor din
bazinul Trascăului, validînd dăinuirea obştei şi ,a lăcaşului, omise de conscripţiile
oficiale ale sec. al XVIII-lea. Conform însem nării erei Ionîţă Olean, la leat 7263
(1755) a scos acest «Apostol» «din tipăriturile cei vechi, cînd era biserica Troscului
din lemn» 10(i. Reiese, fără bănuială, înlocuirea unui lăcaş de lemn, de la care a
rămas un lot de cărţi vechi, cu un altul din zid. Ştirile acuză omiterea, de către
Bucov, a rom ânilor şi a edificiului lor de cult, şi înlătură afirmaţia, potrivit căreia
«elementul rom ânesc băştinaş, al acestor 2 s a t e 107, pom enit în acte şi d.ate statis­
tice pînă în veacul al XVIII-lea, la această dată dispare deznaţionalizat» 1UB.
O obşte rom ânească, succesiunea lăcaşurilor de cult, evenim ente din jurul
cărţii, reînvie de pe valea N irajului, de la lobăgeni (azi Valea), însem nările aşter­
nute pe un «Antologhion» de Rîmnic (1705)lt,IJ. Cumpărată, în 1709, cu tocmeală,
de la popa Ion din S în lo rin ţ 110 (Lăureni) şi dăruită străm oşescului lăcaş din Io-
băgeni, de Zaharia Baciul dascălul, cartea este înstrăinată, dar apoi aflată şi re­
dată, de Chinceş Toader «pentru neamul lui şi a tot neamul», cu zapisul, a tot
soborul, scris, în 1721 de protopopul Mihail din N iraşteu (Ungheni). In timp, lăcaşul
căruia i-a fost hărăzit «s-au risipit» şi în 1754 «s-au îndem nat cinstiţii săteni şi o
au ridicat». De la o ctitorie la alta, au trecut şi cărţile, dovadă fiind aceea mai
sus-am intită. In anul 1772, ajungînd în stare foarte rea, a fost dreasă de Ioana
m orăriţa, din neamul ctitorului dinainte, cu soţul ei Chirii m oraru de la moara
Domnişoarei Lazăr, în zilele episcopului neunit Sofronie Carlovăţ şi a protopopului
de la Malomfalău. A testarea unei tem einice organizări ierarhice pe valea Nirajului,
ca şi m enţionarea ierarhilor ortodocşi, în cazul în speţă, vădea apartenenţa spiri­
tuală a satului, dem aseîndu-se arbitrara sa atribuire de către Bucov, pe seama
greco-catolicilor. însem narea, din 1772, a fost scrisă de popa M arcu zugravul de
la A ndraşfalău (Sîntandrei), fiind astfel singurul izvor ce indică satul de pe Valea
N irajului, unde s-a stabilit acest zugrav, cele mai vechi m ărturii ale creaţiei sale
artistice, 1751— 1752, aflîndu-se aici, urm ate de cele de la lobăgeni, iar cele mai
tîrzii, 1787, la Poieniţa, unde, prin denum irea Vlascovici, şi-a dezvăluit obîrşia,
venit şi el, ca şi slova tipărită, în sprijinul rom ânilor de pe V alea N irajului m _
Pe filele discutatei cărţi se află nume preferate «de cinstiţii săteni» : Chirilă, Ioan,
Petca, Simion, Maria, Onul ş.a. nume de mult sub glie, ca şi întreaga obşte rom â­
nească, ce trăieşte pe filele cărţii lui Brîncoveanu.

104. I. Cristache-Panait, Biserici de lemn din Episcopia Alba Iuliei, p. 316—317.

105. Bibi. Muzeului de Istorie a oraşului Bucureşti.
106. Azi Rimetea (A lba); C. Suciu, Dicţionar istoric al localităţilor din Transil­
vania, voi. II, Ed. Academiei R., Bucureşti, 1968, p. 79.
107. Este vorba de Rimetea şi Colţeşti (fost Trăscău Sîngeorgiu).
108. Şt. M anciulea, Bazinul Trascăului, în «Bulet. Soc. Reg. Rom. de Geografie»,
XLVIII, (1929), Bucureşti, 1930, p. 118; I. Cristache-Panait, Contribuţii Ia cunoaş­
terea populaţiei româneşti, p. 40.
109. Idem, Biserici de lemn din Episcopia Alba Iuliei, p. 298.
110. înregistrat de conscripţia lui Clain, cu biserică şi 40 familii, cf. A. Bunea,
op. cit., p. 340.
111. I. Cristache-Panait, Rolul zugravilor de Ia sud de mun(I, p. 80—81.
DOCUMENTARE 15 7

In Transilvania s-a păstrat singurul exem plar dintr-un «Ceaslov» bucureştean

tipărit «în zilele prea luminatului domn Io Constandin Basarab Voievod», în vă-
leatul 7217 (1709). Pe fila de gardă se află consem narea : «scris-am eu popa Toma
din Zagon, fiind în temniţa Turii, împreună cu popa Dumitru din Arcuş, fiind cu
fiarele în picioare pentru credinţa noastră, 1747, oct. 3 zile» 112. Răscolitoarea în ­
sem nare com pletează valoarea, în sine, a cârtii, ea evocînd rezistenţa românilor
pentru legea lor, dem ascînd represiunile îndurate, ca şi faptul că slova tipărită
la sud de munţi, constituia sprijinul celui în suferinţă, aşa cum a gîndit-o Brîn-
coveanu.
In rosturile cărţii «de ţară» 113: im punerea limbii româneşti, păstrarea conşti­
inţei de neam, strîngerea laolaltă a fraţilor, tipăritura epocii lui Constantin Brinco-
veanu a avut un aport precum pănitor, dovedindu-se de o îndelungă vitalitate. Ea,
însem nările peregrinărilor sale, atestă originea etnică rom ânească a aşezărilor tran ­
silvănene, constituindu-se !ntr-un mesaj al năzuinţei de unitate.

Dr. IOANA CRISTACHE-PANAIT____

--------------------------
—

112. Viorica Secărescu, O carte românească veche necunoscută. Ceaslov,

Bucureşti, 1709, în «Val. Bibi. din P.C.N.», 1980, p. 111— 113.
113. Denumire întîlnită docum entar pentru cartea de la sudul munţilor, cf.
Ion B. M ureşianu, op. cil., p. 147; I. Cristache-Panait, Circulaţia cărţilor, în M.O.,
XXX (1977), nr. 10— 12, p. 743.
 ♦M c e nzi i*

P reo t EUGEN DRĂGOI : «Ierarhi 9i preoţi de s e amă la Dunărea de

Jos», G alaţi, 1990, 354 pag.

Episcopia Dunării de Jos a îm bogăţit literatu ra noastră bisericească din u lti­

mul timp cu o valoroasă carte. Este lucrarea părintelui consilier cultural Eugen
Drăgoi, cu titlul de mai sus.
A utorul s-a preocupat m ultă vrem e de trecutul Eparhiei de la gurile Dunării.
In cursul anilor a publicat num eroase artico le şi studii de istorie bisericească. De
data aceasta, ca o încoronare dc m are merit, părintele Eugen Drăgoi ne prezintă
o adevărată cronică bisericească, menită să scoată în lumină strădaniile slujito­
rilor altarelor străm oşeşti puse în slujba neam ului nostru şi a aşezăm întului sfînt
al credinţei, în ultimii 125 de ani.
In cuvîntul către cititor prea cucernicia sa m ărturiseşte : «Multe evenim ente,
fapte şi nume ar fi înghiţite de u itare şi s-ar pierde fără urmă, dacă la anum ite
soroace nu le-am aduna şi le-am scoate în evidenţă, ca m ărturie pentru gene­
raţiile următoare».
Precum se afundă scafandrii în adîncul m ărilor şi scot de acolo p erlele p re­
ţioase şi vestigiile civilizaţiilor apuse, aşa s-a străduit autorul să cerceteze ev e­
nim entele şi oamenii ultim ului secol, ca s3 salveze din u itare faptele lor. Apoi
le-a aşezat în rînduială minuţioasă, cum adună albina dulceaţa şi nectarul flori­
lor în celulele fagurelui.
Este uim itor de bogată recolta înfăptuirilor oam enilor Bisericii g ă lă ţe n e !
Sînt num eroase strădaniile lor prin care au făcut dovada că n-au trecu t zad ar­
nic prin viată şi, călăuziţi de harul lui Dumnezeu, au păstorit cu devotam ent
turm a cuvlntătoare a lui Hristos.
După o scurtă retrospectivă istorică cu privire la înfiinţarea Episcopiei
Dunării de Jos şi la schim bările m ajore ce s-au produs din anul 1864 pînă în
prezent în structura ei, părintele Eugen Drăgoi îşi continuă cronica prin evocarea
figurilor de seamă ale ierarhilor şi preoţilor de mir care au condus nava Bisericii
de-a lungul anilor. i
Fireşte tn fruntea acestor tim onieri duhovniceşti se disting episcopii, titu ­
lari şi vicari ai Eparhiei. Au fost făclii de lum ină pentru poporul dreptcredincios,
lucrători harnici în Via Domnului care şi-au făcut slujba «pe deplin», nu numai
ca liturghisitori şi predicatori ai cuvîntului adevărului, ci şi în rolul de ctitori
de nenum ărate biserici, întem eietori şi susţinători de şcoli teologice, scriitori
bisericeşti.
M ulţi ierarhi ai eparhiei Dunării de Jos au ajuns arhipăstori şi misionari
apreciaţi în alte eparhii din ţară şi străinătate. In tre aceştia se rem arcă în primul
rînd M elchisedec Ştefănescu; primul episcop al Dunării de Jos, apoi urm aşul său
episcopul Iosif Gheorghian, m itropolit primat, Pimen Georgescu, m itropolit al
Moldovei şi Sucevei, în fine, Nicodim M unteanu, al doilea p atriarh al Bisericii
O rtodoxe Române.
RECENZII 159

Cei mai mulţi dintre ierarhii gâlăţeni s-au rem arcat prin num eroase înfăptuiri,
«înconjuraţi de colaboratori destoinici, devotaţi şi In putere de muncă, au reuşit
rem arcabile realizări, atit pe plan gospodăresc, organizatoric cît şi în cel duhov­
nicesc, cultural» (p. 59).
In cartea părintelui Eugen Drăgoi se inşiruie apoi num ele şi m eritele cola­
boratorilor episcopali, alti sfetnici de seamă, care au avut în viaţa Bisericii fe­
lurite însărcinări : arhim andriţi, monahi, protopopi.
Clericii de mir de la sate şi oraşe sînt evocaţi cu deosebită grijă, de-a lungul
a num eroase pagini. Ei şi-au petrecut v iaţa în adincă evlavie şi au slujit cu
jertfelnicie turm ele încredinţate lor atît in timp de pace, cît şi în vrem ea rev o ­
luţiilor şi a războaielor.
Ctitori de aşezăm inte religioase şi culturale, întem eietori şi dirijori de
coruri bisericeşti, anim atori ai slujirilor filantropice, clericii gălăţeni au cîştigat
inimile păstoriţilor lor prin m ultă rlvnă şi abnegaţie. «îndeosebi in vrem e de p ri­
mejdie, de cum pănă grea, s-au simţit necesare prezenţa, cuvîntul şi exemplul
preotului. Cît de mult au cîntărit acestea... I Ce aju to r de n epreţuit au rep rezen ­
tat autoritatea şi curajul preotului, în situaţii critice...!» (p. 153).
In continuare autorul m enţionează pe membrii titulari şi de onoare ai A ca­
dem iei Române, personalităţi de prim rang şi certă valoare, care au fost prom o­
vaţi în cel mai înalt for al culturii rom âneşti.
Din fireasca uitare a tim pului părintele Drăgoi a scos la lumină figurile
acelor slujitori ai altarului care s-au distins prin realizări cărturăreşti şi publi­
caţii, apoi profesorii ce au format tinerele generaţii, traducătorii de cărţi reli­
gioase şi teologice, deţinătorii de titluri onorifice superioare.
Un capitol aparte este închinat acelor clerici de la Episcopia Dunării de
Jos care au scris proză, dram aturgie, poezii, care s-au distins în lumea muzicii
şi a culorilor.
Volumul de care ne-am ocupat sum ar In rîndurile de fată este o lucrare de
certă valoare docum entară, istorică. Autorul dovedeşte calităţi rem arcabile de
cercetător şi cunoscător al trecutului, o cultură v astă şi o rară putere de sis­
tem atizare.
Cronica reuşeşte deplin să fie «o m ărturie pentru generaţiile viitoare», care
din pilda vrednicilor înaintaşi, vor afla noi stim ulente pentru lucrările lor în
ogorul Domnului.
Pr. dr. ŞT. SLEVOACA
 RfiSUMES d e s p r in c ip a u x a r t ic l e s e t Et u d e s

A l’ouverture des travaux de l'A ssem blee N aţionale Ecclesiastîque, jeudi, le K

17 mai 1990, Sa Beatitude T e o c t i s t , le P atriarche de l'Eglise O rthodoxe Rou-
maine, qui presidait ce forum, a exprim e sa joie d'avoîr eu la possibilite de ren-
contrer Ies delegues des fid£les orthodoxes roumains, dans le nouveau contexte
cree par le peuple roumain, grâce a la lutte et au sacrifice des jeunes itmocents.
Sa Beatitude a souligne tout specialem ent le caractere com m unautaire de
l'Eglise Orthodoxe, qui continue fidfelement la tradition de l'Eglise Apostolique,
ainsi que le fait qu'au sein de l'Eglise, le c]erg£ et Ies fideles en egale mesure,
avec leurs moyens sp^cifiques et selon leurs dons et leurs vocations, doivent
contribuer â l’edification de l'Egiise, le Corps M ystique du Christ Sauveur
(Ephes., 4, 16).
Sa Beatitude a fait une analyse retrospective des rapports et de la col-
laboration entre le clerge et le laicat au long de l’histoire de l'Eglise, retro s­
pective fond^e sur l’exem ple offert par Ies Saints Peres. II a souligne en meme
temps que ce caractere synodal et de communion a evite, â l’Eglise O rthodoxe,
le danger de glisser dans le clericalisme, vers l’extrem e d'une organisation mo-
narchique ou bien vers l’extrem e oii la responsabilite speciale de la hi^rarchie et
du clerge au sein de la com munaute chr^tienne serait annul£e.
Sa referent au role des lalcs dans l'Eglise, Sa Beatitude a m ontre que ceux-ci
ne sont pas des membres passifs mais que, par leur vie pure et p ar leur activite
missionnaire, par leur am our pour Dieu, ils peuvent constituer parfois des mo-
deles vivants, meme pour leurs pasteurs.
II souligna ensuite que cette realite justifie pleinem ent la pratique de
l'Eglise O rthodoxe de coopter des laîcs a la direction de l'figlise. Dans ce con­
texte, Sa Beatitude a exprim e le regret que, pendant Ies dernieres 45 annees,
l’Eglise n'ait pas pu se servir des capacites des laîcs et de la hierarchie, â cause
de la dictature atheiste qui a exerce des pressions sur Ies deux categories
egalem ent.
A la fin de son allocution, Sa Beatitude a recommande l’union des efforts, !
dans l’esprit de l’Evangile et selon le commandement du Ghrist, fiaisant appel â
la re sp o n sa b ilii que nous avons tous pour le salut de tous Ies hommes.
Six mois apres la victoire de la revolution de decem bre 1989, Sa Beatitude
Ie Patriarche T e o c t i s t a prononce une allocution. Evoquant le sacrifice des
jeunes innocents qui ont crie «Dieu est avec nous!» et ont reussi â chasser le
tyran qui opprim ait le peuple roumain, Sa Beatitude a prie Dieu de nous donner
la force de m ettre en pratique Ies valeurs pour lesquels ils se sont sacrifies.

i
RBSUM£S 161

Le Saint Synode de l'Eglise O rthodoxe Roumaine a decide de restau rer of-

tîciaJlement, apres 45 ans de dictature, la tradition roum aine et chretienne selon
iaquelle ă î'occasion de la Fete de l'A scension soit officie un requiem en me-
moire de tous Ies heros qui se sont sacrifiâs au long de l'histoire pour la liberte
du peuple, pour l'independance de la patrie, la foi de nos peres et l’unite de la
nation.
A cette occasion, Sa Beatitude le Patriarche T e o c t i s t a parle du pouvoir
de l'am our allant jusqu’au sacrificc dont ont fait preuve Ies m artyrs de decem ­
bre 1989.
P. Dr. Gheorghe I. D r ă g u 1 i n consacre son article intitule La supreme con-
secration en Roumanie de la valeur d'un grand philosophe et theologien chretien, A
l’evenem ent de la reception â l'A cadem ie Roumaine du Pere Dr. Dum itru Stăniloae
(ne en 1903), professeur honoraire â l'lnstitut de theologie de Bucarest, qui, selon
l'avis du philosophe Martin Heidegger (f 1976) est «le plus grand philosophe
chretien contemporain».
L'auteur met en evidence la valeur des oeuvres de Pere Stăniloae, mention-
nant la m pnographie theologique Jesus Christ ou Ia restauration de l’homme (Sibiu,
1943); l'ouvrage en trois volum es La theologie dogm atique orthodoxe (Bucarest,
1978), dont la valeur fut confirmee aussi par sa traduction en plusieurs langues
— fran^ais, allemand et a n g la is; Ies ouvrages Spiritualite et com m union dans Ia
liturgie orthodoxe (Craiova, 1986) et L'image im m orlelle de Dieu (Craiova, 1987)
— syntheses qui reprennent de m aniere creatrice Ies system e theologiques des
Saints Peres G regoire de Nazianze, Gregoire de Nysse, Denys l'A reopagite, Maxime
le Confesseur, G regoire Palamas etc.
L'auteur evoque egalement Ies annees de prison et la lutte du Pere Stăni­
loae contre le regim e athee, m a te r ia lis t aussi dans son oeuvre monum entale de
traduction et de publication de dix volumes de la Philocalie, accom pagnes par
des com m entaires d'une grande finesse.
P. Prof. Dr. Dumitru R a d u souligne dans ses «Commentaires» au sujet de
«La V l-e session pleniere du dialogue theologique entre l'figlise Catholique Romalne
et l’Eglise Orthodoxe» que l’uniatism e n'est pas un modele pour l’union des Eglises,
mais un obstacie â cause des pretentions revendicatives injustifiees et des violences
physiques et de langage promues par l'Eglise Uniate (Catholique-Romaine de rite byzan-
tin). 11 exprim e l'avis que Ies nom inations et Ies ordinations d'eveques greco-catholi-
ques faites directem ent par le Vatican, sans te n ir . compte de Ia situation reelle
et du nom bre des fideles des dioceses en question d'U kraîne, Roumanie et Tche-
coslovaquie, peuvent freiner et meme briser le dialogue theologique en pleine
ascension vers Ies problem es-cle, tels le primat et l'infaillibilite papale, problfe-
mes dont d^pend la conununion eucharistique meme des deux Eglises.
L'auteur p re c is e : *nous ne nions pas l’existence des fideles de l’Eglise
Catholique-Romaine de rite byzantin surtout parm i Ies personnes âg^s, ceux qui
en 1948 ne sont pas revenus a l’Eglise-M&re O rthodoxe» ...mais «l’Eglise O rtho­
doxe ne pourra pas rester passive devant le fait q u ’aujourd’hui l'Eglise Uniate
recrute des fideles parmi Ies jeuues ortîiodoxes moins pratiquants, ainsi que parmi
 162 BISERICA ORTODOXĂ R O M A N Ă

Ies intellectuels de differents âges, moins ou pas du tout pratiquants de la spi-

' ritualite orthodoxe, qui ont fait pârtie jusqu' hier de l’adm inistration, la culture
ou la nomenk lăture communiste et qui certains d'entre eux sont dispos^s meme
â etre ordonnes pretres, ce qui est deja advenu d'ailleurs».
L'auteur soullgne que bien plus condamnable que l’acte de 1948 est l'acte
de 1700, quand, âfant invoque le prim at papal comme «signum unitatis ecclesiae»,
une pârtie des fideles de l'Sglise O rthodoxe de T ransylvanie a 6 tc contra iţite
par la triple exploitation que Ies Roumains y subissaient (religieuse, sociale et
naţionale), a se sâparer de l'Eglise-M âre, l'Eglise O rthodoxe.
L’uniatism e s’est frayâ le chemin en T ransylvanie par des violences et des
pers^cutions. En tant que phânomene, l'untatîsm e fut «un ruptufe operee dans la
chair do l'O rthodoxie roumaine et une diversion naţionale». Par consequent, afin
que 2es erreurs du passe soient evitees, l'au teu r conclut que «le dialogue est le
moyen Io plus efficace et le plus juste pour solutionner Ies problemes» existants
entre Ies figlises O rthodoxe A utoc^phales et l'Eglise Catholique-Romaine.
L'eveque auxiliaire L u c i a n T o m i t a n u l surprend dans son article La
mlssion pastorale du pr&tre refletee dans Ies prieres de Ia Sainte Liturgie la m aniere
dont la Sainte Liturgie consolidc la communauttb des fideles et la centre en Dieu.
Son Excellence se refere aussi aux m odalites de la priere liturgique d'unifier Ies
choses de la terre aux choses du ciel et d'en faire une v^ritable symphonie, de
meme qu'aux consequences d u n e experience liturgique authentique.
P. A drian D i a c o n u, candidat au doctorat, nous offre une intcressante etude
sur Ies Cat^chfeses baptism ales de Saint Jean Chrysostome, d^couvertes au monastere
athonite de Stavronikita et traduites par A ntonie W engler.
Les Protos, Ioasaf G a n e a, proresseur honoraire, dans son article L'humanisme
— forme d'existence paclfique et de prosperite, fait une analyse des relations inter-
humaines dans la perspective de I'fivangile.
Le M etropoîite N estor V o r n i c e s c u d'O ltenie releve la conlribution des
principaux monastferes du pays â l'edification de la spiritualite roumaine, dans l'article
M onasteres des Carpathes — anciens centres de spiritualite orthodoxe et de culture
roumaine.
L 'auteur souligne le râie qu'ont joue les m onastere dans lâ conservation et
le dâvelopp emerit des traditions et des coutumes, de la peinturc et de l'archi-
tecture sp^cifiquem ent nationales, de la litteratu re et de T ecritu re en general.
' II precise, egalement, le râîe des m onasteres en tan t q ue centres et prom oteurs
d'une spiritualite authentiquem ent orthodoxe et roum aine — âglise, ecole, typo-
grapliie, bibliothâque, 6 cole de peinture, centre de r^sistance, contre les envahis-
seurs.
P. Assist. A lexandru M. I o n i t ă, Le pieux voivode M iron Barnovschi Moghilă.
L'auteur, assistant a la Chaire d'H istoire de l'figlise Roumaine et bon connaisseur
du M oyen-Age roumain, nous presente la figure singuliere du prince Miron
Barnovschi Moghilă (1626— 1629) et les probl&mes specifiques poses au temps de
son r e g n e : le programme de redressem ent m at 6 riel et m oral de l'Etat, les pro-
grammes juridico-l^gislatifs, culturels etc. L'article dâcrit en d<Hail la situation
interne el les relations externes de l'Etat, ainsi que les m odalites d'action du
voiEvode Miron Barnovschi Moghilă.
R£SU M £S 163

Tudor M a t e e s c u , Aides et snbsides offerts ă la M etropole de D îrstor (Du-

rostorum) et â certaines eglises de la D obroudja par les sounerains de la V alachie
L'article nous presente le soutien perm anent accord^ aux eglises de Dobroudja, tel
qu'il en resulte des docum enls de l’epoque. paT les voîvodes : Grigore Ghîca I (1650—
1G64; 1G72—1673), Constantin M avrocordat (1735—1741), Grigore Ghica II (1748—1752),
A lexandru Ipsilantl (1777), N icolae Caragea, M ihai Şuta (1792), A lexandru Moruzi
(1793), Ioan Caragea (1814). G rigore D. Ghica (1823).
Les annexes reproduisent integralem ent le docum ent de 1823, 9 marş, de
Bucarest, emis par le priiice de la V alachie Grigore D. Ghica qui renforce l’an-
tien n e donation faite a u i eglises de Babadag et de Cernavodă, et le document
du 17 mars 1823. de Buca rest (emis par le meme prince pour confirmer le don
en sel accorde a la M etropolie de D irstor-Durostorum).
t Emiiian B i ; d a L'eglise *SL Georges» (1421) et le m onastere «St. Nicolas»
;1429) de Lnpţ*. dep. Alba. A pres une retrospective historique qui commence par
ra n n e e 1366. a u ie e de l’attestation docum entaire de la localite Lupşa, et une
analyse dn contexte historique de I'apparition du «kn^zat de Lupşa», l’auteur pr 6 -
sente en detail et dans un esprit scientifique des docum ents et des inscriptions se
leieran t a l'eglise «St. Georges», datant de 1421, selon l’inscription votive de 1750.
La seconde pârtie de l'article presente et analyse des details architectoni-
ques et picturaux representative pour l'architecture roumaine, l'eglise a echappe
aux canons du gâti^ral Bukow (1762) sur les insistances de l'eveque uniate Pavel
A aron, â condition d’etre câdee aux uniates.
L'eglise «St. Nicolas» reproduit fidelem ent l'eglise «St. Georges» jusqu’a
s’idenlifier â elle. Tem oignages de la presence roum aine dans cet espace, les
eglises se rem arquent par la qualit£ artistique de la r^alisation, l'harm onie des pro-
portions, la valeur de sa peinture etc.
P. Mihai M o c a n u, Le sentim ent m ioritique dans les peintures du nord de la
Moldavie. L 'auteur decrit en connaisseur les subtitlites de la peinture ecclesiastique
(XV—XVII-e siecles), qu'il considere comme un vaste programme sodo-politi-
que destine â parler aux masses. O utre leur m essage purem ent evangâlique. les
peintres d'eglises du temps des voîvodes Etienne le Grand, Petru Rareş, les Moghîlă,
ont su integrer parfaitem ent dans le canon artistique byzantin des tbem es ou des
com positions qui exprim aient le souhait de l’au to rite voivodate de mobiliser les
M oldaves au com bat contre le principal ennem y du pays, assimil^ â l’ennemi de
Dieu, l’Empire Ottoman.
P. Ion I o n e s c u, Coordonees chretiennes rom ano-byzantines dans Ie pro-
cessns de form ation de la langue et du peuple ronmain. Communication presentee le
17 janvier 1988, dans le cadre de l'Institut d'Etudes Sud-Est Europeennes, e 1'A ca­
demie Roumaine, avec un riche m ateriei bibliographique, l'ouvrage analyse en
evolution les deux coordonnees existentielles du peuple ro u m a in : la latinite et le
christianism e. L’auteur met en evidence 1'aFfinnation de l'academ icien Constantin
Daicoviciu qui p ricise que «par Ie christianism e conciliant et doux, pratîque en
latin et incluant aussi les «Barbares», fCit rea liste non seulem ent la conservation
de la latinîte dans les Carpathes, mais aussi la consolidation et le parachevem ent
de cette latinite».
164 BISERICA ORTODOXA R O M A N Ă

Commentant l'affirm ation du Prof. Radu Vulpe, «qu'il est douteux que la
population des deux cotes des Carpathes fut restee roumaine si elle n 'au rait pas
6 te chretienne», l'auteur deduit l'im portance du role joue par la Rome imperiale
et le Byzance chretien dans l’ethnogenese du peuple roumain.
Dr. Ioana C r i s t a c h e - P a n a i t , Le m essage en T ransylvanie des livres
lmprimes par Constantin Brancovan. Ecrite avec com petence et double par une biblio-
graphie extrem em ent riche l'etude presente l'activite typographique soutenue et
surveillee par le prince-m artyr Constantin Brancovan dans son combat de briser,
â l'aide des livres, les frontieres imposees par la dom ination des Habsbourgs, qui
visaient la denationalisation des Roumains de Transylvanie et utilisait comme
principal moyen â cet affet «l'union avec Rome».
L'etude surprend egalem ent l'im pact produit par le livre liturgique et la con-
science orthodoxe des Roumains et la m aniere dont cette conscience est dem euree
vivante chez les Roumains de Transylvanie.
 Pag.
ÎNDRUMĂRI PASTORALE ~~
■f L u c i a n T o m i t a n u l , M isiunea pastorală a preotului reilectată în rugă­
ciunile Sfintei Liturghii ■ ■ ............................ (K!
Pr. drd. A drian D i a c o n u, Catehezele baptismate ale Si'mtului Ioan Gură
de A ur , . , . . . . ■ ■ . ■ . . • • • 71 >»
P ro tos. I o a s a f G a n e a , Ome/</a, j o r m a d e vieţuire paşnică şi de prosperitate 79

DIN TRECUTUL BISERICII ŞI AL PATRIEI NOASTRE

+ N es to r V o r n i c e s c u , M itropolitul Olteniei, M incsliri din Carpaţi —
vechi centre ortodoxe de spiritualitate şi cuJîu/d rom ânească . 0 -+
Pr. asist. A lexandru 1 n : ; 3, Binecredinciosul dom nitor M iro n Barnovschi-
Movilă . . ........................................... 99
T u d o r M a t e e s c u. .A;ufoore acordate M itropoliei Dlrstorului şi unor biserici
din Dobrogea de către Domnii ŢăriiRomâneşti 11-J

DOCUMENTARE
t Emilia n G i r d a 5 , Biserica «Si. G heorghe» (1421) şi m înăstirea *Si.
Nicolae • (1429) din Lupşa, judeţul A l b a ................................................. 117
Pr. M ih a i M o c a n u , Dorul mioritic în picturile din nordul M oldovei ■ . 125
iJr. prof. )>rj I . n o s c u, Coordonate creştine romano-bizantine în procesul de
lor mare a limbii şi poporului r o m â n ............................ . . • , 129
Alexandru I. G h i 1 1 i s, Consideraţii teoretice privind restaurarea lucrărilor
de artă . . , ....................................144
Dr. I o a n a C r i s t a c h e - P a n a i t , M esajul tipăriturilor Iui Constantin Brîn-
coveanu in T r a n s i l v a n i a ............................... 147

RECENZII
Pr. I.uqe.n Druţjni, ierarhi şi pr< oii de seamă Ia Dunărea de Jos. Galaţi.
1990, d e Pr. dr. Ş te f a n S 1 e v o a c ă ................................................................ 153
R e s u m e s de p r i n c i p a u x a r ti c l e s r>t e t u d e s ........................................ ........ 160

A apărut şi se poate precura CALENDARUL

CREŞTIN ORTODOX PE ANUL 1992 (broşură şi
foaie de perete). Cuprinde Acatistul Bunei Vestiri şi
îndrum ări privind îndatoririle creştineşti faţă de cei
răposaţi. Livrarea pe bază de comenzi ferme se face
cătrc toate instituţiile şi persoanele interesate.
Preţ informativ : 25 lei calendarul broşură şi 10
lei calendarul de perete (35 X 50 cm).
Comenzile se adresează Tipografiei Institutului
Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Intrarea Patriarhiei nr C\ Bucureşti.