Pe culmile puterii. Meditatia (I).

Lista articolelor din seria: Meditatia

1. Pe culmile puterii. Meditatia (I).
2. Pe culmile puterii. Meditatia (II)
As putea sa va povestesc multe. Oricat ar fi, e poveste, nu e meditatia. As putea sa va trimit la o
multime de carti. Oricate ar fi, nu pot fi toate, si nu sunt meditatia.
Si totusi, in lipsa unei posibilitati de a incerca impreuna ceva, – care oricum ar fi, nu  e meditatia,
dar face pasi spre ea, voi recurge la cuvinte.
Si la o poveste. Asta e, tot la poveste ajung!
Ramane ca, daca va atrage povestea, sa incepeti sa faceti primii pasi catre culmile puterii voastre
interioare. Pentru a va realiza visele. Caci, asa cum spuneam data trecuta, ca sa visezi, trebuie mai
intai sa fii treaz. Sa fii constient. Asta face meditatia.
Mai intai, o mica lamurire.
Ce am povestit mai inainte – exercitii de prezenta, liniste, respiratie, capacitatea de a actiona cu
curaj, “dansand” cu tot ce va vine in cale in viata, toate astea sunt instrumente de atingere si
manifestare a puterii personale. Pe care ne-o descoperim si o dezvoltam o viata intreaga.
Daca ne dorim sa ne folosim cat mai devreme, chiar acum, de sursa puterii noastre, pentru a ne
implini visele, putem sa o facem folosind instrumentele acestea. Cel mai puternic din toate, care
cuprinde si pe celelalte, le sustine si le dezvolta, este meditatia.

Se folosesc multe referiri la meditatie. Cu tot felul de sugestii de tehnici, de practica. Nu-s gresite
nici una, dar e important de inteles din start ca meditatia nu e o tehnica sau o practica. Nu e o
actiune. Ci o stare. O anume stare, rezultata in urma unor practici, desigur, dar ea e doar starea.
Sunt unele tehnici numite vizualizari. Acelea chiar asta sunt: vizualizari. Altele, focalizeaza atentia
pe o tema. Inca sunt actiuni, antrenand intr-un fel mintea. Dar meditatia “propriu-zisa” e altceva.
Pentru clarificare, pun aici, cat mai pe scurt, o povestioara, prescurtata, din cartea lui Robert Rabbin
– “Pune suflet in ceea ce faci” (aparuta in 2006 la Editura For You).
Robert era intr-un ashram – un centru de meditatie – din India. Acolo totul e orientat spre meditatie,
orice lucrare, absolut oricare. El a primit sarcina de a taia morcovii. In fiecare dimineata, la ora
4:00, era in bucatarie unde trebuia sa taie morcovii.
“Mi s-a aratat cum sa tin cutitul, in ce pozitie sa stau si cum sa tai fiecare morcov in bucati ce
trebuiau sa fie taiate intr-un anumit unghi si de o anumita grosime. Acest lucru era important.
Fiecare felie trebuia sa corespunda specificatiei: un unghi si o grosime exacta. […]
Supraveghetoarea de la taiatul legumelor ma urmarea cu o privire aspra si neiertatoare. Daca tinuta
mea lasa de dorit, ea tipa la mine. Daca mana mea slabea stransoarea cutitului, ori imi ridicam
privirea si ma uitam la ceilalti, ma mustra. Dar partea cea mai rea venea atunci cand ramaneam cu
privirea atintita in gol, imaginandu-mi tot felul de evenimente. De obicei, in astfel de situatii, eram
readus la realitate de un cartof care imi era aruncat in cap. Supraveghetoarea era cea care ma lovea,
pentru ca treaba ei era de a ma ajuta sa devin constient.
Dar profesorul cel mai sever dintre toti s-a dovedit a fi chiar felia de morcov. […] Fiecare felie de
morcov trebuia taiata numai asa. Nu stiu daca vreunul dintre cei care mancau ceea ce pregateam noi
cu morcovi era in special interesat de exactitatea dimensiunilor fiecarei felii. Dar nu asta era
important, ci cum sa devii atent.[…] In primele saptamani […] rareori reuseam sa tai macar o felie
cum trebuia. […] Undeva, pe la morcovul cu numarul treizeci de mii, am inceput sa fiu atent. Taiam
in medie 800 de felii. Pozitia corpului meu, felul in care tineam cutitul si miscarea de taiere erau
acum in regula. Nu ma mai uitam in jur. Nu mai ramaneam cu privirea pierduta in zare. Eram exact
acolo, cam 80 la suta din timp. Devenisem bun -eram chiar bun. Dar nu indeajuns de bun. Trebuia
sa ajung la o mie de felii si nici o scuza nu era admisa.
Si de ce nu? Aveam o misiune clara, materii prime, instrumente, antrenamentul si capacitatea
necesara. Daca nu lipsea nimic, care era problema? Sau variabila? Atentia.
Intotdeauna era vorba numai si numai de atentie. Chiar si azi, dupa douazeci si cinci de ani, inca imi
mai rasuna in urechi tipatul supraveghetoarei, izbindu-ma drept in fata:  Fii atent! Concentreaza-te!
Focalizeaza-te!
Sa ajung la o mie de felii?
De ce nu? Ce-mi statea in cale?
Aceasta este marea invatatura pe care am primit-o de la mentorul meu (morcovul): Fii atent!
Morcovii mi-au aratat de ce nu puteam sa fiu atent. Eram pierdut in ganduri, fara ca macar sa-mi
dau seama. Acest lucru mi-a compromis si corupt de fiecare data atentia concentrata: faptul ca ma
gandeam aiurea, fara ca macar sa fi fost constient de asta.”[…]
Dintr-o data am inceput sa observ din ce in ce mai multe, din ce in ce mai departe. Puteam sa-i aud
pe oamnei respirand, sertare care erau deschise fara zgomot, puteam simti cum oalele erau luate de
pe masa.
Atunci a fost momentul in care efortul de a fi atent – de a observa ce faceam si ce se intampla in
jurul meu si in mine insumi – a fost stimulat de constienta si a explodat in ceva ce nu mai simtisem
niciodata, decat in timpul meditatiei profunde, cu ochii inchisi si in pozitie sezanda.
M-am simtit dintr-o data viu si treaz, intr-un camp de constienta in care eram perfect concentrat
si pricepeam clar ceea ce se petrecea – inclusiv gandurile pe care mintea mea le impartea precuma
cartile de joc si lupta celulelor din sangele care imi circula prin vene.
Aveam de asemenea perceptia simultana intuitiva sau senzitiva a unui camp mai larg, care putea
cuprinde: doi oameni ce vorbeau la patruzeci si cinci de metri distanta, o soparla care se incalzea la
soare pe o stanca, la o ora de mers cu autobuzul fata de locul unde eram, sau arcuri eliptice de
materie celesta albastra, de douazeci de milioane de miliarde de kilometri lungime, croindu-si drum
printre galaxii, in imensitatea spatiului.
In acest moment toate barierele conceptuale ridicate in fata unei constiente clare s-au dizolvat. In
constienta clara, mintea deschisa cuprinde intreaga creatie.
Mediatia inseamna a fi atenti pana cand constienta ne ridica deasupra gandirii conceptuale.
Meditatia este constienta, iar constienta imbratiseaza intreaga viata. Liderii trebuie sa
cunoasca acest lucru.”
Si eu sunt deplin constienta ca m-am folosit de un citat foarte lung, desi am “taiat” cat am putut din
poveste, incercand sa-i pastrez esenta. Dar mi s-a parut cel mai bun fel de a explica ce este
meditatia.
Oricum, asta, ce este ea cu adevarat, ramane pentru fiecare sa afle, in momentul in care, exersand,
va atinge aceasta stare.
Bineinteles ca voi contiuna, data viiitoare, cu sugestii si exemple. Pentru ca puteti realiza aceasta
fara ca neaparat sa taiati mii de morcovi. Si urmeaza sa arat mai limpede si la ce ne foloseste
meditatia.
Pana atunci, revedeti seria “exercitiilor de prezenta”, fiindca ne vom folosi de ele si de ce ati
realizat – daca ati realizat ceva din ele – in abordarea acestei minunatii care este meditatia.