Cum sa ai ceea ce nu iti poate fi luat niciodata

Ce se afla in spatele nostru si ce se afla inaintea noastra sunt chestii marunte in comparatie cu ce se afla
in interiorul nostru. Ralph Waldo Emerson

De-a lungul timpului toti marii filosofi ai lumii au spus ca adevarata comoara se afla in interiorul nostru.

Problema este ca, majoritatea oamenilor stiu asta doar teoretic, pentru ca practic nu au descoperit acea
comoara si nu percep ceea ce este in interiorul lor ca pe ceva de valoare.

Acum, imagineaza-ti ca te afli intr-un castel care este structurat pe trei parti. Prima parte are camere
ciudate, care de multe ori starnesc teama. Insa, daca treci de primul coridor in a doua si a treia parte a
castelului, vei gasi camere inimaginabil de frumoase, care starnesc uimire si admiratie.

Acest castel este lumea ta interioara. prima parte este egoul, limitarile mentale si umbra ta. Insa, daca iti
faci curaj si treci de acest coridor, vei intra in al doilea coridor, al sufletului, care are camere superbe,
realizate cu maiestrie.

Si, dupa ce vei trece si prin acest coridor minunat te asteapta cel de-al treilea: legatura cu Divinitatea.

Ordinea coridoarelor este cea pe care ti-am prezentat-o: pentru a ajunge la suflet, trebuie sa treci de ego
iar pentru a ajunge la Divinitate, puntea de legatura este sufletul.

In articolele anterioare am trecut prin primul coridor: cel al egoului iar in articolul de astazi vom trece
prin darurile sufletului. Fiecare dintre noi are acces deplin la aceste daruri, cu o singura conditie: sa faca
munca interioara necesara de a trece de ego. Darurile sufletului:

Recunostinta

N-ai dezmierda, de n-ai sti sa blestemi,

Surad numai acei care suspina,

Azi n-ai iubi, de n-ar fi fost sa gemi

De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina.

Si daca singur rana nu-ti legai,

Cu mana ta, n-ai unge rani straine.

N-ai jindui dupa un colt de rai,

De n-ai purta un strop de iad in tine.

Ca nu te-nalti de jos pana nu cazi

Cu fruntea-n pulberea amara,

Si de re-nvii in cantecul de azi,

E c-ai murit in plansetul de aseara. Radu Gyr

Incep cu recunostinta pentru ca ea este extem de importanta din doua motive:

1. Fara ea nu poti recunoaste celelalte daruri.

2. Daca nu esti recunoscator, nu poti vedea oportunitatile pe care viata ti le da pentru a evolua.

Ca sa iti accesezi darurile sufletului, trebuie mai intai sa inveti sa le recunosti. Si nu ai cum sa le recunosti
daca esti cu ochii doar pe ce iti lipseste.

Ne-am obisnuit sa fim recunoscatori (in cel mai bun caz) atunci cand lucrurile decurg conform planului
nostru.

Iar, cand viata se abate de la scenariul imaginat de mintea noastra ne transformam in victime.

Dar ce ar fi sa fii recunoscator si pentru provocarile tale, pentru ca ele sunt cele care te intaresc?

Ce ar fi sa fii recunoscator pentru cliplele de zbucium interior pentru ca ele te invata cum sa ajungi la
pacea interioara?

Ce ar fi sa fii recunoscator pentu toate binecuvantarile deghizate in nenorociri pe care le-ai avut pana
acum? Pentru toate momentele in care ai crezut ca viata e nedreapta cu tine, dar s-a dovedit ca s-a
intamplat un lucru mai bun decat ti-ai fi putut tu imagina vreodata. Dar, pentru ca acel lucru bun sa se
intample era necesara o reconfigurare a traseului, pe care ai perceput-o la momentul respectiv ca pe o
problema sau ca pe o pedeapsa.

Onoarea

Onoarea inseamna respect si a te respecta pe tine insuti este una dintre cele mai mari puteri interioare.

Daca te-ai respecta pe tine insuti peste jumatate din problemele pe care le ai acum in viata ta ar disparea
ca prin minunte. Pentru ca, multe din ele au la radacina tocmai faptul ca nu iti onorezi si respecti sufletul.

Te onorezi pe tine insuti atunci cand:

Iti respecti promisiunile pe care ti le faci ( faci ce ai spus ca vei face )

Te ghidezi dupa ce iti spune sufletul si mergi pe calea sa

Te stimezi suficient de mult pentru a actiona spre binele tau pe termen lung

Nu te judeci si te accepti asa cum esti

Iti vezi si apreciezi valoarea

Iti folosesti talentele si abilitatile si nu le lasi sa se iroseasca

A te onora pe tine insuti pare usor insa in realitate putini oameni traiesc dupa codul onoarei.

Motivul pentru care oamenii nu se onoreaza pe sine si ei intre ei este stima de sine scazuta.

Pentru ca nu au o stima de sine crescuta oamenii nu au puterea de a actiona pentru binele lor cel mai
inalt, si chiar daca stiu ce au de facut, nu fac pentru ca nu sunt dispusi sa plateasca pretul. Munca de
crestere a stimei de sine e o munca ce omoara egoul pentru ca ii infrunta temerile si i le demonteaza. dar
multi vor beneficiile stimei de sine dar nu sunt dispusi sa faca munca necesara pentru a o avea.

Calmul si seninatatea

Un alt dar al sufletului este calmul si senitatatea, care vin din liniste sufleteasca.

Omul se lasa foarte usor pacalit de emotiile sale si actioneaza pripit in functie de ce ii dicteaza ele,
pentru ca nu stie sa le stapaneasca.

Se intampla ceva, percepi acea intamplare ca ceva ce te deranjeaza, si asta iti starneste o emotie
negativa. Iar, cand esti dominat de emotii, iei o decizie si actionezi sub influenta acelei emotii de moment
care poate fi furie, gelozie sau frica.

A nu te lasa dominat de emotii si a-ti pastra calmul interior este un mare dar.

In multe locuri in Bucuresti ( nu stiu daca si in alte orase) este scris pe ziduri o lozinca: Priveste cerul…

Aceasta lozinca se poate aplica perfect in controlul emotiilor: Priveste cerul si aminteste-ti ca tu esti ca el.

Adica, cerul este fiinta ta interioara, Sinele, Sufletul, cum vrei sa ii spui. Orice s-ar intampla tu esti acolo.

Din cand in cand se intampla ca pe cer sa fie nori. unii nori sunt albi si pufosi si ei pot fi asemuiti cu
emotiile pozitive. Altii sunt mari si negri iar ei pot fi asemuiti cu emotiile negative. Unii nori produc mici
ropote de ploaie calda care este binevenita iar altii starnesc adevarate furtuni ce te tulbura.

Insa toti norii, la fel ca si toate emotiile, au un singur lucru in comun: vin si trec. Nu sunt permanenti. Insa
cerul este permanent. El este mereu acolo, in calitate de observator.

Intuitia

“Cred in intuitie si în inspiratie. Uneori “simt” ca am dreptate dar nu “stiu” daca am dreptate. Albert
Einstein

Intuitia este vocea sufletului tau care te ghideaza in viata. Aceasta voce este un dar pe care il avem cu
totii, doar ca unii il folosesc in timp ce altii il ignora.

Cele mai mari greseli pe care le-am facut in viata s-au datorat faptului ca nu mi-am ascultat intuitia sau
ca am pus-o la indoiala si am ezitat.

De fiecare data cand nu am ascultat de vocea intuitiei am dat gres si motivul a fost nevoia de siguranta si
frica ca nu cumva sa ma insel.
Am ajuns la concluzia ca oamenii nu isi asculta intuitia pentru ca nu au curajul sa o urmeze.

De multe ori ei stiu foarte bine ce le spune ea, insa se prefac ca nu stiu pentru ca le e teama sa ii dea
ascultare. De ce se tem mai exact? De consecinte.

Pentru ca ar insemna sa se avante in necunoscut, sa isi asume riscuri pe care in mod normal nu si le-ar
asuma, si sa iasa total din zona de confort. Si daca lucrurile nu ies asa cum vor ei? Daca nu se mai pot
intoarce înapoi? Daca ajung saraci, singuri sau sufera?

De fapt, ceea ce vrei este un anumit tip de intuitie, una productiva care sa te scape de riscuri si care sa iti
arate pe unde trebuie sa mergi ca sa iti atingi scopurile în viata.

Ca viata ta e sigura si ca nu vei fi singur, asta vrei de fapt sa iti spuna intuitia. Sa iti dea o asigurare, un
certificat de garantie daca se poate. Dar nu merge asa.

Daca vrei sa accepti acest dar trebuie sa il accepti si atunci cand te indeamna sa faci lucruri ce iti sperie
egoul si mintea constienta.

Poate intuitia iti spune sa iesi dintr-o anumita circumstanta, sa iti dai demisia sau sa bagi actele de divort.
Sau poate iti spune sa ramai intr-o situatie care nu iti convine, sa fii mai rabdator, sa nu mai judeci sau sa
ierti.

De fapt, intuitia este gardianul stimei tale de sine si te va impinge mereu sa actionezi cu onoare si respect
fata de tine insuti, chiar daca asta inseamna sa faci lucruri cu care egoul tau nu e de acord si in care
mintea constienta nu vede logica. Logica sufletului este diferita de cea a mintii, insa ai incredere ca
sufletul este intelept, in timp ce mintea poate fi usor pacalita si programata de catre societate, mass
media si alti oameni.

Scopul meu este sa ajut cat mai multi oameni sa isi descopere si fructifice darurile pe care le au in
interiorul lor. Si pentru asta am nevoie de ajutorul tau.

De aceea, te rog sa imi lasi un comentariu sau sa imi trimiti un e-mail pe adresa
alexandra@personalitatea.com si sa imi spui ce daruri ale sufletului ai descoperit dintre cele enumerate
de mine, sau altele si care a fost experienta care te-a ajutat sa recunosti si sa primesti acel dar.

Multumesc din suflet, Alexandra David