Presedintii Romanie

Andrei Scarisoreanu
Andrei Scarisoreanu

Presedintii Romanie
Pana azi 20/02/2019 sunt 6 presedinti de dupa revolutia de la
1989

Ion Iliescu

A intrat în Partidul Comunist Român în 1953 și a devenit membru al Comitetului Central al PCR în 1965, însă,
începând cu 1971, a fost treptat marginalizat de Nicolae Ceaușescu. A avut un rol foarte important în Revoluția
română din 1989, devenind președintele Frontului Salvării Naționale, ulterior al Consiliului Frontului Salvării
Naționale. Ion Iliescu fost primul președinte post-comunist al României și a servit în două mandate constituționale,
1992-1996, și 2000-2004, separate de mandatul lui Emil Constantinescu. În timpul celui de-al doilea mandat al său,
România a aderat la NATO și a încheiat negocierile de aderare a României la Uniunea Europeană.

În 2005 a fost începută o anchetă pentru a stabili rolul lui Ion Iliescu în
mineriadele din 1990, în care minerii din Valea Jiului, sub conducerea lui Miron Cozma, au descins în
București pentru a înăbuși manifestațiile antiguvernamentale. În replică, Iliescu a declarat că scopul
anchetei este „răzbunarea” împotriva sa. Pe 13 octombrie 2008 Biroul de presă al Ministerului Public a
emis un comunicat de presă în care se arată că președintele Ion Iliescu nu va fi urmărit penal în dosarul
mineriadei din 1990. Procurorii au hotărât că nu sunt suficiente și concludente probe pentru ca Iliescu să
fie pus sub urmărire penală.[3] În iunie 2009, Ion Iliescu a fost scos de sub urmărire penală în dosarul
„Mineriada 13-15 iunie 1990”, în care era acuzat de genocid, complicitate la tortură, propagandă pentru
război, tratamente neomenoase, distrugere, favorizarea infractorului și complicitate la rele tratamente.I n
octombrie 2015 presa a anunțwat că a fost pus sub urmărire penală în același dosar, pentru infracțiuni
contra umani

1
 Andrei Scarisoreanu

Emil Constatinescu (1996-2000)

În 1996, CDR a câștigat alegerile locale și parlamentare iar Emil Constantinescu a fost ales prin vot direct
(cu 7 milioane de voturi) Președintele României, pentru un mandat de patru ani. În perioada mandatului
său prezidențial (1996 – 2000), România s-a angajat într-un larg proces de reformă în economie, justiție
și administrație. Guvernul de coaliție format de CDR împreună cu Uniunea Democrată a Maghiarilor din
România și Uniunea Social Democrată a accelerat privatizarea și restructurarea industriei de stat. S-au
adoptat legea de restituire a terenurilor agricole și pădurilor confiscate de regimul comunist, legea de
acces la dosarele întocmite de poliția politică a fostului Departament de Securitate, legea bugetelor locale,
legile de combatere a corupției și a spălării banilor. Au fost modificate și completate legea administrației
locale, Codul penal, garanțiile pentru respectarea drepturilor omului în procesele penale și civile. Ca
mediator între autoritățile statului, Președintele Constantinescu a reușit să solidarizeze forțele politice și
societatea civilă în depășirea unor momente de criză guvernamentală, parlamentară și socială, în
soluționarea unor probleme esențiale privind regimul juridic al proprietății, atitudinea României față de
conflictul din Kosovo și acordarea dreptului de survol pentru forțele aviatice ale NATO.

Președintele Constantinescu a reprezentat țara la principalele

reuniuni la vârf care au avut ca rezultate nominalizarea României pe primul loc al celui de al doilea val de
extindere a NATO (Madrid, 1997; Washington, 1999); începerea negocierilor de aderare la Uniunea
Europeană (Helsinki, 1999); obținerea președinției OSCE pentru anul 2001 și intrarea în troica OSCE
începând cu 2000.Președintele Constantinescu a îndreptat în mod hotărât țara spre intrarea în NATO și
UE, a lansat mari proiecte de dezvoltare a infrastructurii „România la Răscruce”, a promovat sistemul de
transport al petrolului și gazelor din Asia Centrală în Europa Centrală (conducta Constanța-Trieste).Au
fost substanțial îmbunătățite relațiile bilaterale de colaborare cu alte state, precum și cooperarea
trilaterală cu țări învecinate din Europa Centrală și de Sud – Est. Considerând că, înainte de a fi un an
electoral, 2000 era un an decisiv pentru susținerea candidaturii României pentru integrarea în NATO și
începerea negocierilor cu Uniunea Europeană, Președintele Constantinescu a decis să evite orice conotație
electorală a acțiunilor sale și să nu candideze în alegerile prezidențiale pentru un nou mandat. A reușit să
medieze și să obțină semnarea Strategiei naționale de dezvoltare economică pe termen mediu de către
toate partidele parlamentare. A decis să-și asume costul politic al nerealizărilor administrației în direcția
creșterii nivelului de trai al populației și a combaterii corupției, propunând coaliției guvernamentale să

2
Andrei Scarisoreanu

susțină candidatura independentă la Președinție a unui tehnocrat, primul ministru al guvernului în

funcție care realiza în același an prima creștere sănătoasă și durabilă a economiei românești.

3
 Andrei Scarisoreanu

Trăian Basescu (2004-2014)

La alegerile prezidențiale din decembrie 2004, Traian Băsescu a reușit să îl învingă pe Adrian Năstase în
al doilea tur de scrutin, după ce în primul s-a clasat de pe a doua poziție. Pe 21 decembrie 2004 a depus
jurământul în fața Camerelor Reunite ale Parlamentului României. La sfârșitul anului 2004, după
alegerile parlamentare, Traian Băsescu l-a numit pe Călin Popescu Tăriceanu prim-ministrul României,
după ce a fost constituită majoritatea parlamentară, prin cooptarea Partidului Umanist Român la
guvernare. La câteva luni după instalarea guvernului Tăriceanu, președintele Băsescu, datorită majorității
fragile a coaliției în parlament, i-a cerut premierului Tăriceanu să demisioneze în vederea provocării
alegerilor parlamentare anticipate pentru a se putea forma o majoritate confortabilă, necesară trecerii
proiectelor de lege pentru aderarea în Uniunea Europeană. Deși inițial premierul acceptă un astfel de
plan, la scurt timp hotărăște și declară că o astfel de decizie ar conduce la o instabilitate administrativo-
politică indezirabilă în contextul aderării la UE. În aceste condiții, apar primele disensiuni în interiorul
coaliției guvernamentale formată din Alianța D.A., PC și UDMR. Se formează două tabere, una care
susține acțiunile președintelui, iar alta care acuză din ce în ce mai puternic implicarea președintelui în
viața politică și în activitatea guvernului dincolo de limitele impuse funcției de Constituția României. La
aceasta se adaugă doctrina declarată a lui Băsescu de a fi un președinte jucător[10], care nu asistă pasiv la
derularea afacerilor politice, ci intervine activ în procesele politice. Traian Băsescu a acționat în diverse
moduri care au stârnit nemulțumiri în rândul unora dintre actorii politici, mai puțin în rândurile
partidului condus până la funcția de președinte de Traian Băsescu, PD.

Pe data de 18 ianuarie 2007 PSD a inițiat o acțiune pentru suspendarea președintelui Băsescu, pentru
încălcări ale Constituției. În avizul din 5 aprilie 2007, Curtea Constituțională s-a exprimat[12] împotriva
suspendării, argumentând că faptele incriminate nu au încălcat Constituția: „Propunerea de suspendare
din funcție a domnului Traian Băsescu, Președintele României, inițiată de 182 deputați și senatori,
prezentată în ședința comună a Camerei Deputaților și a Senatului la data de 28 februarie 2007 și
înaintată Curții Constituționale la 21 martie 2007, se referă la acte și fapte de încălcare a Constituției,
săvârșite în exercițiul mandatului, care, însă, prin conținutul și consecințele lor, nu pot fi calificate drept
grave, de natură să determine suspendarea din funcție a Președintelui României, în sensul prevederilor
art.95 alin.(1) din Constituție.”Cu toate acestea, în ședința comună din 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat
pentru suspendarea lui Băsescu, cu 322 voturi pentru, 108 împotrivă, și 10 abțineri[13]. Suspendarea a
devenit efectivă în 20 aprilie 2007, după ce Curtea Constituțională a luat act de decizia Parlamentului
României .Ca urmare a Referendumului din 19 mai 2007 suspendarea Președintelui a încetat, acesta fiind
reconfirmat cu un scor de 74,48% cei prezenți la vot (conform rezultatelor oficiale furnizate de Biroul
Electoral Central). Prezența la referendumul pentru demiterea președintelului României a fost de 44,45%.
4
Andrei Scarisoreanu

La alegerile prezidențiale din 2009 a fost reales președinte al României pentru un nou mandat de 5 ani,
învingându-l pe Mircea Geoană (PSD). Pe 21 decembrie 2009 a depus jurământul în fața Camerelor
Reunite ale Parlamentului României.

Al doilea mandatul lui Traian Băsescu se termină pe 21 decembrie 2014.

Nicolae Văcăroiu

În legislaturile 1996-2000, 2000-2004 și 2004-2008 a fost senator PDSR, și apoi PSD, de Argeș, ocupând
în această calitate funcția de Președinte al Biroului Permanent al Senatului (1999–2000) și președinte al
Senatului României (2000–2008) pe parcursul a două mandate consecutive (2000–2004 și 2004–
2008). În legislatura 1996-2000, Nicolae Văcăroiu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie
cu Marele Ducat de Luxemburg și Republica Federativă a Braziliei. În legislatura 2000-2004, Nicolae
Văcăroiu a inițiat 4 propuneri legislative care au fost promulgate lege. În această legislatură, Nicolae
Văcăroiu a avut 1753 de luări de cuvânt. În legislatura 2004-2008, Nicolae Văcăroiu a inițiat 8 propuneri
legislative din care 4 au fost promulgate lege și a avut 3686 de luări de cuvânt. Nicolae Văcăroiu a
demisionat din Senat pe data de 20 octombrie 2008 și a fost înlocuit de senatorul Luminița Gheorghiu.

Crin Antonescu
În 2012, ca urmare a suspendării președintelui Traian Băsescu, Antonescu a preluat funcția
acestuia, ca președinte interimar. El a rămas în funcție până la invalidarea de către instituțiile în
drept referendumului pentru demitereapreședintelui în exercițiu, decizie publicată în Monitorul Oficial
pe 27 august 2012.

5
 Andrei Scarisoreanu

În vara anului 2012, în contextul modificării majorității politice din Parlament, când mai mulți membri
ai partidului de la guvernare PDL au trecut în alte partide (în special în partidele din
componența USL), Vasile Blaga (PDL) a fost revocat din funcția de președinte al Senatului. Prin vot
parlamentar, Crin Antonescu a fost ales în locul lui Blaga la conducerea camerei superioare a
Parlamentului.[20] În urma alegerilor parlamentare din 2012, este reconfirmat în funcția de președinte
al Senatului. În 2013, alcătuiește Comisia pentru Revizuirea Constituției în camera superioară a
Parlamentului.

La 4 martie 2014, în timpul dezbaterilor în Parlament privind votarea noului guvern, Crin Antonescu
și-a dat demisia din funcția de președinte al Senatului.

Klaus Iohannis
Actualul presedinte al Romaniei la data de 27 septembrie 2014, Klaus Iohannis și-a lansat
candidatura pentru alegerile prezidențiale din 2 noiembrie. Această lansare a avut loc printr-un
miting în fața Palatului Victoria (sediul Guvernului României), sub sloganul „România lucrului bine
făcut”.[46]
În primul tur de scrutin, pe 2 noiembrie, Klaus Iohannis a strâns un număr de 2.881.406 voturi,
reprezentând 30,37% din totalul voturilor exprimate, prezența la vot fiind de 9.723.232 persoane
(53.17% din populația cu drept de vot) și existând 14 candidați înscriși în cursă. Astfel, primarul
Sibiului s-a clasat pe locul doi, după prim-ministrul Victor Ponta, care a strâns 3.836.093 de voturi,
reprezentând 40,44% din totalul voturilor exprimate. [47]
În campania pentru al doilea tur de scrutin, Iohannis a decis să nu negocieze susținere condiționată
cu niciunul dintre candidații eliminați în primul tur, deoarece „nu concep[e] să fie tranzacționate
voturile românilor ca o marfă”.[48] Cu toate acestea, când Monica Macovei i-a cerut să semneze un
document prin care se angaja să protejeze statul de drept, el l-a semnat, afirmând că programul său
conține deja tot ce conține și documentul. După ce Iohannis a semnat, Macovei a declarat că ea
personal îl va vota în turul al doilea,[49] sugerând că nu are căderea să indice votanților ei dacă și cu
cine să voteze în turul al doilea. În campania pentru turul al doilea, pe lângă sloganul „România
lucrului bine făcut”, a apărut în spațiul on-line, pe rețelele sociale, o mișcare de campanie negativă la
adresa lui Victor Ponta, contracandidatul lui Iohannis, coagulată în jurul sloganului „Puie Monta”,
motivată în special de obstrucționarea de către guvern a exprimării votului în diaspora. [50] Iohannis l-
a atacat și el pe Ponta pe aceeași temă, cerând suplimentarea și mărirea secțiilor de votare din

6
Andrei Scarisoreanu

diaspora, precum și prelungirea orarului de vot.[51][52] Veștile venite de la rudele și prietenii din

străinătate, despre problemele de la vot, au influențat prezența la urne și opțiunea de vot și a
alegătorilor din țară,[53] Iohannis beneficiind astfel în turul al doilea atât de voturile persoanelor care
în primul tur au votat candidați eliminați, cât și de cel al multor alegători care nu au votat.
Al doilea tur de scrutin s-a desfășurat în data de 16 noiembrie 2014. Deși sondajele de opinie
efectuate la ieșirea de la urne indicau un scor strâns,[54] Iohannis a câștigat detașat, obținând
54,43% din voturi.
Iohannis și-a început mandatul cu o consultare rapidă a partidelor politice în urma căreia s-a și
născut un pact național pentru susținerea financiară a Armatei.[59] O a doua realizare ce poate fi
pusă cumva pe seama lui Iohannis, dar nu numai a lui, a fost respingerea legilor amnistiei, [60][61] idee
preluată de învinsul Victor Ponta în alegeri și trecută imediat după aceea prin Parlament. În aprilie,
Iohannis a invitat partidele la consultări referitoare la stadiul legislației electorale și procedurile
parlamentare de încuviințare a cererilor justiției. După consultări, șeful statului a anunțat că există un
acord pe legislația privind alegerile locale, finanțarea partidelor, alegerile parlamentare și pe votul
din diaspora.[62] În mai, președintele Iohannis a promulgat pachetul de legi privind finanțarea
activității partidelor și campaniilor electorale, legea partidelor politice și cea pentru alegerea
autorităților administrației publice locale, deși a afirmat că acestea nu sunt perfecte, însă a admis că
reprezintă un câștig.[62] Legea votului prin corespondență, care vizează însă doar alegerile
parlamentare,[63] a fost adoptată abia în octombrie și a fost promulgată în noiembrie de șeful statului,
[64]
 după ce CCR a respins sesizarea ALDE și UDMR pe acest proiect de lege. În mai, președintele a
discutat cu partidele și formațiunile parlamentare despre cadrul juridic privind prelucrarea datelor cu
caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice. Liderii partidelor
politice au semnat, în urma acestor discuții, o inițiativă legislativă de modificare și completare a Legii
506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul
comunicațiilor electronice În prima parte a mandatului, șeful statului și-a exprimat dorința pentru un
alt guvern,[65] dar a anunțat că va colabora „instituțional” cu premierul Victor Ponta.[66] În această
perioadă, relația dintre cei doi a fost una rece. Ruptura dintre președinte și premier părea definitivă
abia în luna iunie, când DNA a început urmărirea penală a lui Victor Ponta, pentru fapte pe care le-ar
fi săvârșit pe vremea când era avocat.[67] Șeful statului nu avea însă pârghii pentru a-l înlătura din
funcție pe șeful Guvernului.[67] Constituția prevede posibilitatea suspendării unui membru al
Guvernului de către președinte doar dacă este urmărit penal pentru fapte comise în timpul
mandatului. În aceste condiții, PNL, partidul care l-a sprijinit pe Iohannis în alegeri, a depus
două moțiuni de cenzură împotriva Guvernului Ponta, ambele eșuate (în 5 iunie[68] și 21 septembrie).
[69]
 Liberalii nu au reușit să atragă de partea lor UNPR, partid de care depindea schimbarea
majorității. Deși a purtat negocieri cu președintele Iohannis, și l-a sprijinit punctual în câteva cazuri,
cum ar fi instalarea șefilor serviciilor secrete, Oprea a blocat dărâmarea Guvernului Ponta în
Parlament.[67] Demisia lui Victor Ponta a venit abia la începutul lunii noiembrie, [70] după ce a fost
cerută de zeci de mii de români ieșiți în stradă în urma tragediei de la clubul Colectiv.
[71]
 Manifestațiile de stradă au schimbat și agenda președintelui. Consultările de la Cotroceni, pentru
formarea unui nou Executiv, au inclus în premieră și discuții cu reprezentanții societății civile, pe
lângă cele cu partidele politice. [72] Chiar dacă a afirmat, pe parcursul lui 2015, că vrea un guvern
PNL, condus de Cătălin Predoiu, Iohannis a nominalizat un tehnocrat, pe Dacian Cioloș.[73]
Președintele și Parlamentul au avut puncte de vedere diferite asupra anumitor proiecte, fie că a fost
vorba de pensiile speciale, de modificările aduse Codului fiscal sau votul prin corespondență.
[62]
 Klaus Iohannis nu a ezitat să retrimită Parlamentului sau să conteste la Curtea
Constituțională proiecte de acte normative sau hotărâri asupra cărora viziunea sa era alta decât a
Legislativului sau a Executivului.[62]
În timpul protestelor din iarna lui 2017, Iohannis a coborât în mijlocul protestatarilor, arătându-și
susținerea față de cauza lor.[74][75] Acesta a fost un opozant vocal al controversatei Ordonanțe 13
7
 Andrei Scarisoreanu

care prevedea dezincriminarea unor acte de corupție. [76] De asemenea, este promotorul unui
referendum național privind continuarea luptei anti-corupție, [77] temă activ dezbătută și în timpul
campaniei prezidențiale din 2014.

8