I. L.

Caragiale, Tren de plăcere

1. Contextualizare

Textul „Tren de plăcere”, de I.L.Caragiale, este o schiță apărută în ziarul

„Universul”, în numerele din anul 1900, și care a fost apoi tipărită în volumul
„Momente”, apărut un an mai târziu.
Volumul „Momente” este construit în jurul unor teme precum politica,
oportunismul, familia, școala, presa, birocrația, justiția, viața mondenă și recreează un
univers comic, specific lui I.L.Caragiale.
Principala sursă a comicului din textele autorului o constituie contrastul dintre
aparență și esență, ca expresie a confruntării dintre ceea ce cred eroii că sunt și ceea
ce sunt ei cu adevărat (ceea ce spun faptele lor despre ei). Totodată, comicul este
susținut și de modul în care Caragiale vede lumea, ca un carnaval continuu în care
fiecare om poartă o mască.

Schița = o narațiune de mici dimensiuni, în care se relatează o singură

întâmplare din viața unor personaje. Textul conține un singur moment sau împrejurare
epică și un singur personaj/tip de personaj. Limbajul devine un mijloc de fixare
socială și de caracterizare a personajului.

2. Tema textului și viziunea despre lume

Tema principală textului este familia, surprinsă în momentele de repaus și de

deconectare.
În volumul „Momente și schițe”, Caragiale propune o viziune realistă asupra
lumii ironică de cele mai multe ori, asociată însă cu elemente de modernitate precum
cele care imaginează lumea ca un imens carnaval, o lume a măștilor, inautentică. Este
vorba despre o reprezentare a societății românești citadine de la sfârșitul secolului, cu
aspectul de mahala care se modernizează.

3. Semnificația titlului

4. Perspectiva narativă

5. Subiectul - analiză

6. Esența comicului