Caracterizarea personajului - „Popa Tanda”, de Ioan Slavici

Personajul literar este o creație a autorului, o reprezentare ficțională a

umanului, înzestrată cu trăsături morale și fizice, care pune în mișcare
mecanismul ficțional, fiind purtător al mesajului transmis de autor.
Popa Tanda este personajul principal și individual al textului cu același
titlu, scris de Ioan Slavici, deoarece ia parte la toate acțiunile. Acesta este fiul
dascălului Pintilie și preot în satul Sărăceni, având o soție și patru copii.
Portretul fizic al personajului este conturat cu ajutorul caracterizării
directe, în al treilea capitol al nuvelei. Astfel, o trăsătură fizică a personajului
este faptul că era cărunt, exprimată direct în secvența „părul cărunt și barba
căruntă”.
În ceea ce privește portretul moral, acesta este conturat cu ajutorul
caracterizării directe și a celei indirecte. Așadar, o trăsătură morală a
personajului este bunătatea, exprimată în mod direct în secvența „Este om
bun”. Totodată, una dintre trăsăturile morale fundamentale ale părintelui
Trandafir era franchețea, exprimată tot în manieră directă de către autor, după
cum se observă în secvența „El nu mai sucește vorba, cispune drept în față,
dacă i s-a pus ceva pe inimă”. Nu mai puțin importantă este și trăsătura
privitoare la ambiție, care transpare în mod indirect din acțiunile
protagonistului care încearcă, pe tot parcursul nuvelei, să îi convingă pe
oameni să fie mai muncitori și să își repare casele.
O valoare a personajului popa Tanda pe care o consider importantă
pentru mine este întocmai ambiția, deoarece și eu, asemenea lui, nu renunț
până nu duc la sfârșit ceea ce mi-am propus.
Prin urmare, părintele Trandafir este personajul principal al textului
„Popa Tanda”, scris de Ioan Slavici , fiind complex caracterizat atât în mod
direct, cât și în mod indirect.