Caracterizarea personajului Popa Tanda

Nuvela Popa Tanda, scrisă de Ioan Slavici, prezintă experienţa preotului Trandafir în
satul Sărăceni, respectiv parcursul acestuia în încercarea de a schimba comunitatea. În text,
numărul personajelor este relativ redus. Preotul Trandafir este personajul eponim și principal al
acestui text, deoarece apare în toate episoadele şi intră în relaţie cu toate celelalte personaje,
momentele subiectului fiind concentrate în jurul acţiunilor pe care acesta le desfăşoară.
Portretul fizic este sumar realizat, abia la finalul textului preotul e caracterizat direct de
către narator ca fiind cu „părul cărunt şi barba căruntă”, portret făcut cu rolul de a pune în
evidenţă trecerea timpului şi îmbătrânirea personajului.
Accentul cade însă pe portretul moral al preotului Trandafir, care se conturează atât prin
mijloace de caracterizare directă, cât şi prin mijloace de caracterizare indirectă. Două trăsături
morale definitorii ale personajului sunt ambiția și hărnicia.
Mai întâi, personajul este caracterizat direct de către narator, în expoziţiune, ca fiind
„harnic şi grijitor”, un om bun, învăţat, care „totdeauna vorbeşte drept şi cumpănit”. Aceste
însuşiri sunt însă repede anulate de marele defect al preotului pe care naratorul îl menţionează:
„Este cam greu la vorbă, cam aspru la judecată”. Sătenii, de asemenea, îl numesc, în mod
paradoxal, „omul dracului”, definindu-l astfel pe preotul Trandafir ca un om fără limite în
atingerea scopului pe care şi l-a propus odată cu mutarea în Sărăceni.
Alte trăsături ale preotului se desprind şi din caracterizarea indirectă a acestuia ce reiese
din vorbe, fapte, gânduri sau relaţiile cu alte personaje. Deşi este un om harnic şi responsabil faţă
de comunitatea pe care o conduce, părintele se gândeşte, în primul rând, la binele personal: „Câtă
vreme vor fi sărăcenenii leneşi, ei vor rămânea săraci şi eu flămând!”. Apoi, prin faptul că
personajul nu se dă bătut uşor şi încearcă pe diferite căi să-i ajute pe sărăceneni să devină
gospodari, acesta dovedeşte perseverenţă şi curaj, în ciuda faptului că oamenii încep, la rândul
lor, să-l batjocorească.
O valoare personală comună cu una dintre valorile întruchipate de acest personaj este
determinarea. Mă regăsesc în personajul preotului Trandafir din Sărăceni, care nu renunță ușor
odată ce și-a stabilit un obiectiv și care este determinat să schimbe mentalitatea oamenilor oricât
de greu i-ar fi. Asemenea acestuia, și eu sunt determinat atunci când îmi propun ceva, e o valoare
morală prin care mă definesc.
 Astfel, popa Tanda întruchipează tipul omului perseverent, dar aspru, care, orbit de
dorinţa de a schimba comunitatea în care ajunge, încearcă să se apropie de săteni, dar nu face
decât să-i îndepărteze. Abia târziu conştientizează că schimbarea celorlalţi începe cu schimbarea
propriului comportament. Personajul este privit cu înţelegere şi de către narator care, deşi
accentuează defectele acestui personaj, nu îl condamnă pentru atitudinea sa.