Preot Dr. CONSTANTIN COMAN ERMINIA DUHULU! = EDITURA BIZANTINATar cand va veni Acela, Duhul Adevarului, va va céliuzi la tot adevarul. (Ioan 16, 13) Omul firese nu primeste cele ale Duhului lui Dumnezeu, cici pentru el sunt nebunie si nu poate sd le inteleaga, fiindca ele se’judect duhovyniceste. (1 Corinteni 2, 14) Ar fi trebuit si nu avem nevoie de ajutorul Sfintelor Scripturi, ci sé avem 0 via{’ atét de curat{ incat harul Duhului sd fi tinut locul Scripturilor in sufletele noastre. $i dup’ cum Sfintele Scripturi sunt scrise cu cernealf, tot aga ar fi trebuit ca inimile noastre s4 fi fost scrise cuDuhul Sfant. (Sfantul loan Gurii de Aur) A vorbi cu precizie despre acestea este cu putinti numai acelora, care, pentru multa curajenie a mingii lor, au primit de la Dumnezeu tot harul pe care-| pot primi oamenii. Cci patrunzénd cu ajutorul acestui har in noianul vederilor tainice, acestia vad numai ratiunile celor scrise, dezbricate de vesmantul figurilor. ( fantul Maxim Marturisitorul) Pentru lamurirea celor care din lipsi de cercare a lor si de neascultare de sfinti nesocotesc lucrurile tainice ale Duhului, care sunt lucrate in cei ce vietuiesc dup’ Duh, intr-un chip mai presus de cuvant si sunt afdtate prin fapte, nu dovedite prin cuvant... (Sfantul Grigorie Palama) Joh : $i prin impért&sirea mai presus de fire de Duhul, prin har, mintea se face in intregime vaziitoare, in chip tainic, a unor mari bunatati. coranral Calist Patriarhul) Lucrurile ceresti se cunose prin Duhul Sfant, iar cele pamantesti prin minte. Cine vrea si cunoasca’ pe Dumnezeu prin mintea lui, din stiin{4, acela este fn ingelare pentru c&i Dumnezeu este cunoscut numai prin Duhul Sfant. (Cuviosul Siluan Atonitul) $i cand, in ascultare gi in liniste, se vor curaiti simturile tale gi se va odihni mintea ta si se va curati inima ta, atunci vei primi har si luminarea cunostinjei. Vei deveni in intregime lumini, in intregime minte, fn intregime straveziu. (Gheron Iosif) Omul are in sufletul lui o Fatiune gio libertate, dar ele nu pot functiona in modul deplin dec&t in unire cu Dumnezeu, decat adap4ndu-se de apa vie a Duhului dumnezeiesc. (Parintele Dumitru Stiniloae) ————— BIBLIOTECA TEOLOGICA UNIVERSITARARdactor de carte: Garoafa COMAN Tehnoredactor: Corina VANATORU Coperta: Maria COMAN Ilustratie coperta: Tronul Etimasiei, Manastirea Probota Copyright: EDITURA BIZANTINA ISBN 973-9492-44-4 Pr. Conf. Dr. Constantin COMAN ERMINIA DUHULUI Texte fundamentale pentru o ERMINEUTICA DUHOVNICEASCA CARTE TIPARITA CU BINECUVANTAREA PREA FERICITULUI PARINTE TEOCTIST PATRIARHUL BISERICI. ORTODOXE ROMANE EDITURA BIZANTINA Bucuresti, 2002Prefata Problematica ermineutica ma preocup& inca din perioada studiilor mele la Atena, unde am lucrat sub indrumarea profe- sorului Savvas Agouridis. Este motivul pentru care ii inchin acest prim rod mai important al stridaniilor mele in campul studiilor biblice. MA folosesc de acest prilej pentru a-mi manifesta adanca recunostint& si pretuirea pentru persoana marelui biblist, de ale cdrui calitati umane gi stiintifice exceptionale am beneficiat si mai beneficiez inca. Cursul de Ermineutica biblicd pe care il tin la Facultatea de Teologie Ortodoxa a Universitatii din Bucuresti in ultimii doi ani m-a ajutat si-mi materializez preocuparile de pana acum intr- © prima lucrare, care se doregte o contributie in directia unei Ermineutici biblice ortodoxe. Ea nu se adreseaza, ins’, numai studentilor teologi, ci cred cA poate interesa pe teologi si pe preoti ca gi pe toti cei care sunt preocupati de problema intelegerii sau a interpretarii corecte a Sfintei Scripturi. Cititorul este rugat sa tina seama de doua obiective colate- rale ale lucrarii, impuse de destinatia ei didactica. Primul se refera Ja recuperarea $i cultivarea dispozitiei studentilor de a recurge la izvoare gi la descurajarea simultand a dependentei exclusive de manuale gi de cursuri. De aici, citarea extins4 a multor frag- mente din textele patristice si chiar redarea unor fragmente in original. Al doilea obiectiv priveste strict familiarizarea cu exegeza si cu folosirea selectiva a bibliografiei auxiliare, de unde au rezultat pagini de exegeza si analiza care ar fi putut fi omise intr-o lucrare ce nu ar fi implinit si functia didactic& amintita.6 Pr. CONSTANTIN COMAN Nevoia recursului la textele fundamentale ale Bisericii si reducerea la maximum posibil a folosirii teologiei de manual, repetitive, este un imperativ pe care va trebui sa si-l asume teo- logia contemporana romaneasca si pe care si l-a propus progra- matic Facultatea de Teologie din Bucuresti. Prin antologia de fafa am dorit de asemenea sé atrag atenfia asupra faptului ca recursul la Sfanta Scriptura si la Sfintii Parinti poate fi afectat de criteriile ermineutice care dicteaza selectia. Nu este nici un secret faptul c& selectia cu care mai opereaza incd teologia rasariteand este tributar criteriilor ermineutice ale teo- logiei apusene. Sub povara acestei ,mosteniri” nefaste teologia ortodoxd de scoala ezit& inc& s4-si asume, de exemplu, intreaga Evanghelie dupa Joan sau teologia paulina in ansamblul ei ca fundament al spiritualitatii si al teologiei filocalice a unirii omului cu Dumnezeu. inc& mai dainuie prejudecata ci ceea ce intele- gem noi prin spiritualitatea filocalicd este un produs mai tarziu al unei anume traditii crestine $i cA se intemeiaz& mai putin pe Evanghelia Mantuitorului Hristos si mai mult pe scrieri teologice ulterioare tributare unor influente de mediu cultural sau filoso- fic. Un alt exemplu elocvent pentru felul in care, prin preluarea din manual in manual, se perpetueaza o anumita fundamentare biblic& (pe versete, de obicei!) este acela care face ca adevarate tratate de ermineuticd teologic’, aga cum sunt textele despre Sfantul Duh din Evanghelia dupii Ioan (cap. 14-16) sau capitolele 1 si 2 din Epistola 1 Corinteni s& nu fie folosite nici acum de manualele de teologie dogmatica ca temeiuri biblice la capitolele despre cunoasterea lui Dumnezeu, despre revelatia Jui Dumnezeu sau despre inspiratia dumnezeiasca. Din acelasi imbold de a pune in circulatie texte importante, dar si din marea admiratie pe care o nutresc fata de cel mai mare exeget al Scripturilor si fat de profesorul meu, am adaugat lucrarii mele doua traduceri: un minunat cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur c&tre antiohieni despre De ce au fost date Scripturile dupa mult timp gi despre alcittuirea lumii si cateva capitole din cartea profesorului Savvas Agouridis, Ermineutica textelor sfinte. ERMINIA DUHULUL 7 Imaginea cu care am ilustrat coperta este cunoscuta repre- zentare iconografica intitulatd Tronul Etimasiei. Pe un jilt cu perin& este asezata Evanghelia deasupra careia st4 un porumbel, simbol al Sfantului Duh. Singura ratiune a asocierii Evangheliei cu Duhul Sfant si nu cu Méntuitorul, cum este de obicei reprezentatd in iconografie, ar putea fi aceea cA Duhul Sfant este Cel care face posibila infelegerea Evangheliei. Iar prezenfa scenei in ansamblul judecatii de apoi sugereaz& insemnitatea vitald a interpretirii corecte a Sfintei Scripturi pentru o viefuire care s4 conduca la randuirea oamenilor in ceata celor binecuvantafi. _Ideea mi-a dat-o cartea lui Sorin Dumitrescu, Chivotele lui Petru Rares si modelul lor ceresc, pe care o amintesc aici nu pentru acest motiv, ci pentru cd reprezintd aceeasi pledoarie in domeniul ermine- uticii iconografiei ortodoxe, pe care o reprezint& lucrarea mea fn domeniul ermineuticii biblice si al ermineuticii teologice in ge- neral: Vederea duhovniceasc sau vederea Iui Dumnezeu in Duh este unicul temei al vorbirii despre lumea lui Dumnezeu, sau despre creatiea vazutd dinspre Dumnezeu, fie cA aceast& vorbire este prin desen gi culoare, fie c& este prin cuvant scris. Indiferent de mijloacele de exprimare, teologhisirea nu poate fi produsul ratiunii umane autonome, ci ea se fundamenteaza pe vederea lui Dumnezeu, care nu este o metafora gi nici rod al imaginatiei, ci este deschiderea reala a simturilor duhovnicesti sau intelegdtoare ale omului spre lumea dumnezeiasca prin lucrarea Duhului Sfant. fn incheiere vreau s& multumesc familiei mele - in special sotiei mele - pentru suportul moral si ajutorul pe care mi |-au dat la pregatirea manuscrisului in vederea publicarii, 20 mai, ajunul sitrbittorii Sfintilor Impitrati Constantin si ElenaIntroducere Lucrarea de fafa vine in intampinarea unei nevoi tot mai presant simfite in spatiul studiilor biblice ortodoxe. Este vorba despre nevoia elaborarii unei ermineutici biblice care s4 izvo- rasca din specificul teologiei si al spiritualitafii ortodoxe. Oricat de paradoxal ar parea, studiile biblice ortodoxe nu au ceea ce numim 0 ermineuticd biblic& care sa le exprime. Pe de alt& parte criza prin care trece, la nivelul metodei, scoala biblicd occiden- tala ne indreptafeste s& credem ca teologia ortodoxa poate oferi solutia iegirii din impas, tocmai incercand s& aducé la suprafafa 0 ermineutic’ biblic’ proprie, pe care s& o propuni ca alterna- tiva sau ca solutie complementara scolii exegetice apusene. Nu mai este nici un secret pentru nimeni faptul cd teologia ortodoxa in general, prin urmare si studiile biblice, sunt tribu- tare scolii teologice occidentale. La data infiintrii institutiilor de invafimént teologic universitar in spafiul ortodox, acesta avea 0 traditie de secole in Apus. Asa incdt generatii intregi de teologi ortodocsi si-au facut ucenicia la Universitatile apusene. Marii teologi ortodocsi ai secolului al XX-lea — intre care amin- tim pe George Florovski, Justin Popovici si Dumitru St&niloae — au vorbit insistent despre captivitatea babilonica a teologiei or- todoxe infelegand prin aceasta tocmai tributul pe care teologia ortodoxa il platea teologiei apusene scolastice. Aceiasi teologi au depus eforturi foarte mari pentru a rearticula teologia orto- dox& la sursele proprii si pentru ai conferi o metoda proprie. Esential pentru cercetare ca si pentru studiul sistematic este10 Pr. CONSTANTIN COMAN metoda. Aceasta este determinanta atat pentru mersul studiilor cat gi pentru finalitatea lor. Metoda inseamna, intre altele, raportarea la surse, creditarea surselor in functie de autoritatea lor si o ierarhie a acestora. Teologia apuseana ne-a imprumutat cligeul celor doua izvoare ale credinfei gi ale teologiei: Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie, cu care teologia ortodoxa a operat si mai opereaza inc, intelegand prin acestea doud marimi statice, obiective, autonome si de autoritate suprema indiscutabila. Nu- mai ca aceste surse sau autoritati ultime ale credintei si teologiei nu pot vorbi singure, ele trebuie citite si, prin urmare intelese sau interpretate. In cele din urma va trebui s& acceptim cé ele in sine nu pot constitui decat in anumite conditii baza autoritativa pentru discursul nostru teologic. Ele presupun un limbaj, iar limbajul presupune infelegere si interpretare. Prin urmare, de- terminanti sunt factorii care asigura o lectura gi o interpretare corect& a Scripturii sau a ceea ce numim monumente ale Sfintei Traditii, cate au fost codificate in vreun fel anume pana la ora aceasta. Proliferarea la nesfarsit a sectelor care invoc& Sfanta Scriptura ca unic si indiscutabil izvor este o dovada clara pen- tru orice om de buna credint& a importantei pe care o reprezinta intelegerea sau interpretarea Sfintei Scripturi si, desigur factorii care sunt implicati in actul lecturii inteligibile a textelor biblice. De aici deducem cat este de important pentru teologie in gene- ral si pentru teologia biblicd in special s& clarificim conditiile in care omul, apartindtor oric&rei epoci, poate citi cu sansa de a intelege corect Sfanta Scriptura. Acesta este, de fapt, obiectivul ermineuticii biblice. Teologia ortodoxa mai noua a renunfat in parte la cliseul celor doua izvoare, reconsiderandu-l din perspectiva unei inte- legeri mult mai unitare si mai dinamice a ceea ce:numim Sfanta Traditie, dar gi a Sfintei Scripturi. Teologia Sistematica a fost cea care a reusit cea dintai emanciparea de sub presiunea acestor clisee, prin generatia marilor teologi amintiti mai sus. Studiile biblice intarzie sa faca acest lucru. ERMINIA DUHULUI ll in spatiul ortodox romanesc au aparut lucrari de ermine- utic& biblic& chiar incepfnd cu sfarsitul veacului al XIX-lea’, deci imediat ce au ap&rut scolile de teologie. O simpla analizi a cuprinsului lor si compararea acestora cu manualele occidentale ne conving cat de tributare le sunt, Problema nu const in aceea ci manualele noastre folosesc bibliografe occidentala, ci in fap- tul ca se limiteaza la perspectiva proprie teologiei occidentale si nu arati nici cel mai mic interes pentru explorarea posibili- t&tilor proprii teologiei si spiritualitatii ortodoxe in acest sens. | Repet, exist’ diferente teologice considerabile intre traditia~ rasariteana gi cea apuseand. Daca n-ar fi existat, nu s-ar fi ajuns la expresii atat de diferite in spatiul vietii liturgice gi bisericesti in general. Chiar daci percepem aceste diferente numai in termeni pozitivi, suntem datori totugi s& clarificim in ce masura influenteaz4 dezvoltarea diferitelor discipline teologice, intre care se inscrie si ermineutica biblica. M& voi referi la unul dintre cele mai raspandite manuale de Ermineutica biblicd dinaintea celui de-al doilea razboi mondial, cel al arhim. Iuliu Scriban?. Prima observatie pe care ag dori si o fac este aceea c& din manualul respectiv si din felul in care este abordata problematica ermineutica, reiese cu oarecare claritate faptul ca autorul se raporteaza la textele biblice ca la nigte texte vechi care provin dintr-un mediu mult diferit de al nostru gi nimic mai mult. Prin urmare, problema pe care ar trebui si 0 rezolve Ermineutica este aceea de a oferi suficiente informatii care sa ajute pe cititor sa infeleaga aceste texte vechi, precum gi specificul lor. Desigur, textele contin si,adevaruri dogmatice si morale” deosebite. Necesitatea ermineuticii biblice reiese, dupa cum afirma Juliu Scriban din urméatoarele trei considerente: 1. Vechimea carfilor sfinte (,:..e foarte gresit a judeca ideile expri- mate si faptele petrecute intr-un mediu vechi, dup’ ideile in | Arhiereu Filaret Scriban, Sfintita Erminevtici, lagi, 1956; Prof. Vasile Ivano- vici, Ermineutica biblick, 1867; Dr. C. Chiricescu, Ermineutica biblic#, Bucuresti, 1895; Arhim. Iuliu Scriban, Manual de Ermineutica biblicd, Bucuresti, 1911; Dr. Tustin Suciu, Ermineutici biblicd, Arad, 1933. 2 Editia a doua, Bucuresti, 1922.12 Pr. CONSTANTIN COMAN care traim noi”); 2. Locul diferit in care au fost scrise (,ele au fost compuse in Orient, care cu toate cercetarile de panad acum, tot nu e de ajuns de bine cunoscut”); 3. Limbile in care au fost scrise (,,toate cartile biblice au fost scrise in limbi stinse astazi, a caror mAnuire e mai grea decat a celor de azi”)’. La acestea, autorul adauga caracterul specific al Sfintei Scripturi, spunand: »Necesitatea Ermineuticii se vede nu numai din motivele expu- se mai sus, pe care le imparte cu alte discipline biblice, ci mai cu seama din caracterul carfilor Sfintei Scripturi. Sfanta Scriptura nu este o singura carte, ci mai multe, si nu sunt scrise intr-un timp, ci intr-o lung scurgere de timp. Autorii n-au scris toti intr-un singur gen literar si in aceeasi forma. Unii au scris pro- 24, altii poezie, alfii au profetizat; unii au scris istorie, altii au dat invataturi morale, alfii au scris invafaturi dogmatice”*. O trimitere la capitolele componente ale ermineuticii bib- lice, semnat& de arhim. Iuliu Scriban va fi, cred, gi mai elocventa pentru ceea ce propune acesta. Continutul ermineuticii este imparfit in trei mari capitole, intitulate dupa cum urmeaza: 1. Teoria sensurilor Sfintei Scripturi (Clasificarea sensurilor posi- bile cu care opereaza textele biblice, imp4artite in principal in doua categorii: sensul literal sau istoric gi sensul tipic sau spi- ritual); 2. Euristica (sau Despre aflarea sensurilor, in care se vorbeste Despre uzul vorbirii in Noul Testament, Despre con- text, Despre locurile paralele; Biserica gi traditiunea ca organe ale interpretarii; Despre analogii) si 3. Proforistica (Formele de expunere ale sensului Sfintei Scripturi: Scolia, Glosa, Tractatul si Comentariul). Desigur, toate aceste dificultati sunt reale. Dar nu sunt singurele si, dupa parerea noastra nici cele mai mari in calea infelegerii c&rtilor biblice. Ar urma in mod necesar, ca cineva care ajunge si cunoasca foarte bine lumea in care au fost scrise c&rtile biblice, formele literare, limbile gi mediul scrierii fieca- reia si aib& acces, astfel, la intelegerea corectd si deplina a acestora. Or, lucrurile nu stau chiar asa. 3 Arhim. Iuliu Scriban, op.cit., p.13. 4 Ibidem, p.14-15. ERMINIA DUHULUI 13 Carentele ermineuticii arhim. Scriban, ca gi ale celorlalte din vremea respectivd, care nu se deosebesc substantial de a- ceasta, constau in faptul c4 nu iau in discutie natura cuvantului biblic, mai concret natura dumnezeiasc a acestuia. inainte de a purcede la elaborarea unei ermineutici speciale cum este cea biblicd, este firesc mai intai sA definesti natura discursului Sfintei Scripturi. Noi credem si marturisim cA Sfanta Scriptura prezinta cuvantul lui Dumnezeu, atat la nivelul continutului cat gi la cel al formei. Nu este deloc ugor sa intelegem gi cu atat mai putin sa explicam acest lucru. Dar credinta Bisericii este aceasta: Sfanta Scriptura nu este un produs exclusiv uman, ci este o realitate divino-umana atat de complex4 incaét nu poate fi infeleas& decat prin analogie cu taina insasi a intruparii Fiului lui Dumnezeu, cum afirma marele teolog al veacului XX George Florovskis\,,in aceasta const’ minunea si taina Sfintei Scripturi: ea este Cuvantul lui Dumnezeu in limbaj omenesc. Indiferent cum intelegem inspiratia, exista un factor pe care nu putem sa-l ignoram. Sfintele Scripturi transmit gi pastreazd Cuvantul lui Dumnezeu in limbaj omenesc... Ce este aceasta inspiratie nu se poate niciodata preciza cu claritate. Este vorba de o taina. Este taina comuniunii divino-umane... Dumnezeu a vorbit cu ade- varat omului gi omul a auzit si a infeles. Limbajul omenesc nu-si pierde caracteristicile sale naturale pentru a deveni purta- tor al descoperirii dumnezeiesti. ... Tot ceea ce este omenesc nu este anulat de inspiratia dumnezeiasca, ci este transfigurat... Lim- bajul omenesc nu traédeaza gsi nici nu micgoreaz cu ceva stra- lucirea relafiei, nu limiteaz4 puterea Cuvantului lui Dumnezeu. Cuvantul lui Dumnezeu este exprimat corect si potrivit in cu- vinte omenesti... In cuvantul omenesc suflé Duhul dumneze- iesc si in felul acesta este posibil ca omul s& pronunfe cuvintele lui Dumnezeu, s& vorbeascé despre Dumnezeu.”/Am reprodus _ acest lung citat pentru a se observa mai bine, prin contrast, faptul c& ermineutica biblic&d la care ne referim nu ia in calcul tocmai esentialul in ceea ce priveste natura cuvantului biblic. STewpylov diopéboxv, ‘Ayla pag, Exxdnoia, Mapd5oon, Oxcoadovixn, 1976, p.24-25.14 Pr. CONSTANTIN COMAN Sunt sigur cA aceeasi credinté o méarturiseau si autorii manualelor de ermineuticd la care ne referim, numai c4 ea nu se reflect in respectivele manuale. Acest lucru nu se explicd decat prin faptul cA toate sunt inspirate de manualele occidentale, care reflect’ o teologie mult mai secularizaté decat cea a Rasritului ortodox. | Dac& Biblia este intai de toate Cuvantul lui Dumnezeu, atunci greutatea principal in a o intelege nu provine din obsta- colele pe care le ridicd expresia umana sau limbajul uman - care intr-adevar este supus timpului si mediului respectiv -, ci o reprezinta in primul rand posibilitatea receptarii inteligibile a Cuvantului lui Dumnezeu din Scriptura.) Prin urmare,[ problema Ermineuticii biblice nu_poate fi redusa la explorafea limbajului de comunicare dintre oameni aparfinand unor epoci diferite — acesta poate fi_obiectivul ermineuticii laice, daca ne este ingdduita expresia -, ci trebuie sa se ocupe, intai de toate, de descifrarea limbajului de comunicare dintre Dumnezeu si oameni.|Or, asa cum putem constata, in manualul de Ermineutic& la care ne-am referit nu exist& nici o preocupare in acest sens. Autorul vorbeste la un moment dat despre ceea ce el numeste calitatile interpretului, pe care le im- parte in morale gi intelectuale, si intre care enumer4: credinta, dispozitia meditativa, modestia sau umilinta, integritatea mora- vurilor si sfinfenia vietii, afirmand la un moment dat urm&toa- rele: ,, Motivul pentru care aceasta calitate este necesard este cd a studia Scriptura, a expune credinciogilor invataturile ei, a le a- para inseamné a trai cu Dumnezeu neincetat, iar de Dumnezeu, si prin urmare de intelegerea Scripturii, nimic nu indeparteaza mai mult decat tocmai viciul si pacatul”*, Dar aga cum vom vedea, analizind unele texte patristice fundamentale pentru aceasta temé, lucrurile sunt mai complexe. \ Lipsa principal a acestei ermineutici este ignorarea fac- torului dumnezeiesc atat ca prezenta efectiva la nivelul discur- sului biblic cat gi Ia nivelul analizei sau exegezei textului biblic, ¢ Arhim, Iuliu Scriban, op.cit., p.19-20. ERMINIA DUHULUI 15 ca o conditie fara de care intelegerea nu este posibila, iar sansele de nereusita sunt foarte mari./Daca ar fi s4 caracterizim cu un termen sugestiv situatia pe care o ilustreazi manualul de Ermi- neutica in discutie, cred cA am putea vorbi de ceea ce as numi arianism biblic, determinat de lipsa considerarii dimensiunii dummezeiesti a Scripturii, sau, poate mai exact de ceea ce G. Florovski numeste now nestorianism?. Sintagma poate fi folosita atat pentru a caracteriza Ermineutica analizata cat si pe cele din care aceasta se inspira nevinovat gi academic. Conform viziunii lui G. Florovski si conform credintei noastre, cuvantul Scripturii nu este cuvantul omenesc ajutat (prin inspirafie) de Dumnezeu, ci este ingemanarea Cuvantului lui Dumnezeu cu cel omenesc, ingeménare sau unire ce nu poate fi infeleasi decat in termenii unirii ipostatice in persoana Mantuitorului Hristos. Ermineutica biblicd de care vorbim se limiteaza, asadar, la considerarea si evaluarea elementului uman al Scripturii. Chiar dac& nu mé&rturiseste acest lucru si chiar dacé nu l-ar recu- noaste, in eventualitatea unei confruntari, el este demonstrat de confinutul ca atare al manualului. Acest gen de ermineuticd biblicé a dominat si inc’ mai domina teologia occidentala si chiar teologia ortodoxa. Ea-se inscrie intr-o traditie teologic&d generala reflectaté in egald masura gi in celelalte discipline teologice. Este vorba despre efectul unei teologii care nu poate percepe unirea creatului cu necreatul, care vorbeste despre un har dumnezeiesc, dar il considera ca apartinand ordinii create, care vorbeste despre interventia lui Dumnezeu in istorie dar numai in cazuri extraordinare si de o maniera extraordinara, evident minunata, spectaculoasa. Voi da aici exemplul Istoriei 7 George Florovski, op.cit., p.46: ,Este o amagire s& credem cé ereziile hristo- logice din trecut nu mai au nici o legSturd cu situatia de astizi, scrie teologul tus. In realitate, acestea se continua si se repeta in dezbaterile din zilele noas- tre, Omul contemporan nous in mod voit sau inconstient este atras de exage- rarea nestorian’, adic’ nu accepta Intruparea ca eveniment hotarator. Nu indrazneste s& creada c& Hristos este persoan dumnezeiasca. Caut un izba- vitor omenesc, care numai s& fie ajutat de c&tre Dumnezeu. Este interesat mai curand de psihologia umana a Mantuitorului decat de taina iubirii dumneze- iegti, deoarece, in ultima analiza crede cu optimism in dernnitatea omului.”16 Pr. CONSTANTIN COMAN Bisericesti Universale sau locale, unde este evident aceeasi tendinja de ignorare a prezentei si lucrarii lui Dumnezeu in istoria Bisericii si de considerare a acestei istorii numai din perspectiva factorului uman. Citim tratate de istorie universala, in care este prezentata istoria Bisericii lui Hristos de Ja inteme- ierea ei si pan& ast&zi gi nu intalnim nici un loc in care sd se vorbeasci despre Dumnezeu ca parte a acestei istorii, desi la Dogmatic invatim despre natura divino-umana a Bisericii, desi definim Biserica Trup al lui Hristos etc. In consecinta, dac& lucrurile stau asa, putem vorbi aici despre un nestorianism eclesial. Biserica nu este o realitate umana in care intervine Dumnezeu in diverse feluri, ci este prezenta insdsi a lui Dumnezeu in istorie. $i pentru a ne convinge ca si acest gen de istorie bisericeascd este recent si imprumutat, voi aminti ca model de istorie a Bisericii cartea Faptele Apostolilor, in care este consemnat& prezenta si lucrarea Duhului Sfant ca factor constitutiv al istoriei bisericesti insesi, sau Viefile Sfinfilor, in care Dumnezeu este parte, personaj activ in viata sfintilor. Am dat exemplul Istoriei Bisericii pentru c& este cel mai ugor de inteles, dar acelagi lucru s-a intamplat cu mai toate disciplinele teologice. Acelasi lucru se intémpla si cu studiile biblice. Chiar gi unele recente tratate de introducere in cartile noutestamenta- re sunt tributare aceleasi perspective secularizate, in care facto- rul dumnezeiesc nu apare sau nu este luat in calcul. Dac& Sfanta Scriptur’ presupune comunicarea dintre Dumnezeu si oameni, vorbirea lui Dumnezeu c&tre oameni, atunci si erminia Sfintei Scripturi este conditionatd de aceasta comunicare. Parinfii Bisericii cred ci nu poti infelege ceva ce nu ai experiat, cu atét mai mult cu cAt tot ceea ce fine de Dumnezeu si de lucrarea Acestuia de mantuire a omului este in afara experienfei comune a omului, Exegeza cuvantului biblic este_conditionat’ de experienta dumnezeirii.|lar Ermineutica biblicd va trebui s& explice conditiile in care omul poate aborda nu numai vorbirea despre o experient a dumnezeirii ci chiar actul insusi al experientei dumnezeirii care este discursul biblic. intalnirea cu Biblia este intalnirea cu Dumnezeu in Cuvantul ERMINIA DUHULUI 7 lui. In aceste conditii, ermineutica biblicd va trebui sa find seama de conditiile care fac posibila intalnirea sau comuniunea adevarata dintre om si Dumnezeu. Pentru o bund perioada de timp gi datorit& dificultatilor prin care avea sa treac& teologia rom4neasca in perioada regi- mului comunist, preocuparile in campul ermineuticii au fost foarte firave. intalnim elemente de ermineutica biblicd in manu- alele de Studiul Noului Testament pentru seminarii sau pentru institutele teologice. Ma voi opri, pentru o scurtd analiza, la manualul Pr. Prof. loan Constantinescu’, care include o Ermi- neutica biblicd - desigur, in putine pagini. Intentia este numai de a vedea in ce masura lucrurile au evoluat gi in ce directie. Ioan Constantinescu defineste ermineutica astfel: ,Ermineutica biblicd este teoria interpretarii corecte si complete a textelor inspirate ale Sfintei Scripturi”?. Daca prin ,,inspirate” autorul ar intelege ceea ce infelegea mai sus G. Florovski, atunci definitia, desi foarte scurt4, ar putea satisface intr-o masura oarecare. Dar sA vedem continutul. in ceea ce priveste necesitatea studierii ermineuticii, I. Constantinescu preia intr-o formulare proprie aceleasi motive enumerate de I. Scriban; vechimea, limba si mediul. ,,Elaborat in imprejurdiri istorice diferite, in alt mediu, cu oameni gi obiceiuri mult deosebite de vremea noastra... Sfanta Scriptura a fost scris4 in limbi vechi, straine, dintre care unele nu se mai vorbesc astazi... Sfanta Scriptura este elaboraté in Orient, este o carte orientala cu un stil figurativ, incdrcat de simboluri, metafore, cu anevoie de descifrat” In plus, ,,invata- turile de credinf& si moralé cuprinse in ea nu pot fi patrunse far o pregatire corespunz&toare”, Relevant& este aprecierea conform c&reia Sfintii Parinti nu aveau nevoie de o disciplind ajutatoare pentru infelegerea Sfintei Scripturi deoarece ,,au trait in timpuri mai apropiate de epocile c&rfilor biblice, cunosteau temeinic limbile in care s-au scris acestea, erau familiarizafi cu 5 Pr. Prof. oan Constantinescu, Ermineutica biblicd in Studiul Noului Testament, Editura IBMBOR, Bucuresti, 1981, p.385-440. 9 Tbidem, p.385. 10 Ibidem, p.286.18 Pr. CONSTANTIN COMAN imprejurarile istorice si obiceiurile acelor timpuri gi cu interpre- tarea apostolicd a c&rtilor sfinte’".) Dupaé cum vedem, nu se schimba nimic in abordarea Ermineuticii, I. Constantinescu socotind c& greutatile pe care ermineutica trebuie s4 ne ajute s4 le dep&sim pentru a intelege Sfanta Scriptura privesc numai diferenja de limbaj datorat& distantei de timp i diferentelor de mediu cultural. |De altfel, si Erminuetica p&rintelui I. Constan- tinescu are aceleasi trei mari capitole: 1. Teoria sensurilor Sfintei Scripturi; 2. Euristica sau aflarea sensurilor Sfintei Scripturi; 3. Proforistica sau expunerea sensurilor Sfintei Scripturi. Este, de fapt, un rezumat al ermineuticii arhim. Iuliu Scriban. $i unul si celalalt dintre autorii mentionati invoca autoritatea exegeticd a Sfinfilor Parinti ca normativa pentru exegeza Sfintei Scripturi. ¢ Dar temeiul in baza cdruia se recunoaste aceasta autoritate a Parinfilor Bisericii este unul conventional si insuficient: intrucat acestial ,,vietuind mai aproape in timp de Domnul Hristos si de Apostolii SAi au_mostenit invatAtura crestina si modul autentic de a intelege Sfanta Scriptura, au cunoscut mai bine obiceiurile si imprejurarile istorice in care s-au scris carfile Sfintei Scripturi. Deci, ei au fost cei mai competenti si mai autorizati intru des- cifrarea sensului adevarat al c&rfilor respective”: Observafiile facute asupra Ermineuticii lui Iuliu Scriban sunt valabile si privitor la Ermineutica lui I. Constantinescu. Avem de-a face cu 0 abordare secularizatd, care ignora natura dumnezeiasca a lim- bajului biblic, abordare interesata in exclusivitate de descifrarea mecanismelor limbajului omenesc al vremurilor in care sunt scrise cartile biblice. O foarte recent incercare o datorém Pr. Prof. Dr. Mircea Basarab, care a publicat o Ermineutic& biblic&d in anii ‘90. fn mare, si acest manual urmeaza aceeasi tematic’, ramanand fidel ermineuticilor anterioare. Toate aceste manuale, in ciuda faptu- lui c& reprezint4 fri indoiala o evolutie, raman fidele mode- lului inifial, care indr4znim a spune, nu reflect o ermineuticd ortodoxd. $i pentru a nu fi acuzat de confesionalism, intr-o 1 Ibidem, p.386. 2 Ibidem, p.417. ERMINIA DUHULUI 19 lucrare care se doreste academicd, am s& afirm faptul cd er- mineutica biblicd este inevitabil cea mai confesionala dintre disciplinele biblice. Dac acceptam cA exist diferente teologice importante intre principalele confesiuni cregtine la nivelul abor- darii capitolelor importante ale credinfei si teologiei crestine, atunci va trebui si acceptam ca exista in mod necesar gi ermi- neutici diferite. Am s4 dau un singur exemplu:| daca intelegerea harului lui Dumnezeu, si prin urmare infelegerea prezentei gi lucrarii lui Dumnezeu in istorie si in lume difera categoric in teologia ortodox’ fat de teologia romano-catolicé, iar Sfanta Scriptura este o astfel de prezent&, atunci va trebui s& acceptaém c& difera si felul in care noi infelegem ce este, de fapt Sfanta Scriptura si in ce condifii poate omul patrunde limbajul biblic. Toate aceste manuale de ermineutica biblic’ presupun, dar nu dezvolté o anume infelegere a ceea ce este Scriptura, sau a ceea ce reprezinta textele biblice. Or, fundamental pentru iden- tificarea si expunerea sistematicd a condifiilor in care cineva poate citi inteligibil Biblia sau a principiilor de interpretare este tocmai definirea naturii insesi a textelor biblice si a Sfintei Scripturi in intregul ei:)Nu pofi sa afli cum poate fi interpretata corect Scriptura dac& nu vei spune mai intai ce este Scriptura prin raportarea la limbajul uman in general si la expresiile lui scrise. Profesorul Agouridis este primul care incearca acest lu- cru introducand capitolul ,,Cuvantul lui Dumnezeu” in lucrarea la care ne vom referi mai jos. Nici in afara spatiului romAnesc nu cunosc sa se fi dez- voltat prea mult studiile de ermineutica biblicd. Totusi, 0 abor- dare cu totul diferiti o reprezint& lucrarea Ermineutica textelor sfinte a cunoscutului biblist grec Savvas Agouridis, aparuta intr-o prima editie in anul 1979" si reeditaté cu imbundatafiri in anul 2000'4. Manualul profesorului Agouridis pardseste defi- nitiv gi complet modelul vechi gi propune o abordare proprie, in care o buna parte reprezintd prezentarea criticd a istoriei 13 ZapBa "Ayoupién, Eounvevrerts nav lepeiv weipérar, ‘ABAve, 1979, 360p. 14 Zappa ‘Ayoupiin, ‘Fpunveunay civ iepdv xeyevav. Mpopinpata- pébobor Spyaviag ory tpunveta civ [padav, ‘Afra, p24.20 Pr. CONSTANTIN COMAN exegezei (p.97-322), incepand cu exegeza in lumea greacd $i iudaicd si sfargind cu noile metode aplicate in studiul Sfintei Scripturi. Ermineutica prof. Agouridis aduce o contribufie im- portant’ prin aceea ca ia in discutie cadrul referential al Scrip- turii, parasind teza evidenta in celelalte ermineutici, conform c&reia Scriptura reprezint4 o marime in sine, autonomé, ugor de absolutizat si de mitizat. Prima parte a acesteia este consacrata Locului Sfintei Scripturi in gandirea si viati ortodoxi (p.31-95), unde se discut& teme esentiale pentru intelegerea naturii Sfintei Scripturi, a ceea ce este de fapt Sfanta Scriptura, precum: Canonul, Autoritatea Scripturilor gi baza teologica a acesteia - inspirafia; Tradifie si erminie; Folosirea Sfintei Scripturi in cul- tul divin. Este evident& emanciparea Ermineuticii prof. Agou- ridis de cercul stramt si asfixiant al consider&rii Scripturii in sine si deschiderea ei spre spatiul bisericesc. in acelasi sens, nu mai avem de-a face cu imaginea exegetului izolat — eventual in pibliotec& - care incearcd p&trunderea intelesurilor Scripturii, avand la indemana tot instrumentarul tehnic necesar, ci imagi- nea unui complex intreg de factori care agaz4 Scriptura intr-un context mult mai dinamic si, desigur, mult mai greu de contro- lat. Contextul general in care s-a nascut Biblia este cel al lumii antice, marcat& de cultura si spiritualitatea ei proprie, dar exista un context imediat, absolut determinant pentru geneza si pen- tru intelegerea Scripturilor care este Biserica lui Hristos, reper ermineutic ultim. Daca exist dificultati in a intelege limbajul lumii antice, datorité distantei de timp si de spatiu, precum si diferenfelor paradigmei culturale, care ramAn totusi in limitele aceleasi istorii a evolutiei umane, cu cat mai mari sunt dificul- t&tile pe care le ridic& limbajul unei lumi cu totul noi, care este Biserica gi care implica nu numai factorul uman gi lumea cunos- cut& gi accesibila acestuia, ci si factorul dumnezeiesc, cu lumea gi adancurile acestuia, inaccesibile naturii umane in starea ei initiala. Acest aspect va fi confirmat si intarit de ultima parte a lucrarii, in care autorul, sub titlul Probleme ermineutice trateaz teme precum: Puncte de plecare pentru o Ermineuticd ortodoxa; Traditia ca purt&tor si garant al adevarului revelat si Taina ERMINIA DUHULUL 21 Cuvantului dumnezeiesc (p.323-422). Ermineutica prof. Agouri- dis nu se vrea o Ermineuticd biblicd ortodoxa, ci mai curand o problematizare in directia unei astfel de ermineutici, prin ra- portarea la istoria exegezei si mai ales cu referire la dezbaterile foarte vii pe teme ermineutice din prima jumétate a secolului al XX-lea, cu precidere in teologia occidental (Vezi spatiul extins acordat ermineuticii bultmaniene demitologizante si asa-zisei Noi ermineutici, care a urmat aceleia). Este relevant in acest sens capitolul intitulat. Puncte de plecare (sau premise) pentru o ermineutici ortodoxd. Prof. Agouridis marturiseste el insusi fap- tul ca intreg manualul se aflé sub semnul problematizarii de inceput, al incercarii asezarii unei temelii. Cel mai important lu- cru pe care il propune si fl si realizeaz la nivelul posibilitatilor actuale este evaluarea constructiva a istoriei exegezei, din care ar putea rezulta criteriile fundamentale ale unei ermineutici ortodoxe. Dar lucrarea aceasta de evaluare este una foarte complexa si, dupé marturisirea prof. Agouridis, suntem inc& departe de a o realiza. ,Am consemnat in Prologul acestei lu- crari motivele pentru care nu suntem inca pregatiti s4 expunem sistematic, cu pretentia plinatatii sintezei si a exactitafii, o traditie atat de indelungata si bogat’. Nu numai ca lucrarea in sine este foarte dificila, ci sunt necesare forfe noi pregatite pentru realizarea unei sinteze a intregului’”'5. In consecinta, gi cu oarecare modestie, prof. Agouridis isi Propune sa cerceteze ,,unele premise importante pentru o Er- mineuticd ortodoxa a textelor sfinte. Spun cateva — se justificd profesorul -, deoarece lipsa unor studii mai extinse si mai de fond privitor la rolul Sfintei Scripturi in viata Bisericii nu ne permite nici o abordare exhaustiva si nici pozitii definitive. A- vem insa obligatia s& oferim tinerilor ceea ce avem noi mai bun, pentru ca acegtia si inainteze de unde am ajuns noi, la nivele mai profunde gi mai sistematice in ceea ce priveste studiul acestor dificile teme”16, In directia unei Ermineutici ortodoxe prof. Agouridis are cateva contributii hotiratoare, pe care vom 18S. Agouridis, op.cit. (citam din ultima edifie), p.356. 16 Ibidem, p. 356-357.2 Pr. CONSTANTIN COMAN incerca a le trece pe scurt in revista. Ca 0 remarca general, el reuseste, cu un simt foarte dezvoltat al istoriei, si recupereze contextul sau mediul in care au aparut cartile biblice si lega- turile vitale ale Scripturii cu acest mediu. Prof. Agouridis are forta extraordinara, caracteristicd in general perspectivei orto- doxe, de a vedea lucrurile in unitatea Jor gi de a sonda resor- turile dinamice ale unitatii si ale coerentei realitatii istorice in ansamblul ei, ale istoriei in ansamblul ei. in acest fel, el recon- stituie nu numai relatia imediata, organica si vital a Sfintei Scripturi cu istoria poporului lui Dumnezeu, vechiul si noul Israel — Biserica, ci chiar ancorarea Sfintei Scripturi in istoria generald a omenirii, 0 dat& cu afirmarea dimensiunii universale a iconomiei dumnezeiesti. Acest lucru este de maxima impor- tanta, mai ales daca il comparam cu nefirescul abordarii izolate a Sfintei Scripturi, ca realitate absoluta, suficienta siesi, izvor unic al autorit&fii pentru viata si credinta crestinilor, pe care 0 intalnim nu numai in spatiul protestant, ci evident reflectaté si de Ermineuticile ,ortodoxe” la care ne-am referit mai sus. Profesorul grec este ajutat in recuperarea acestui aspect fundamental de analiza critica pe care o face istoriei exegezei de la inceputurile ei si pana in zilele noastre. Acesta este motivul pentru care acorda acestei retrospective istorice un spatiu extins in Ermineutica sa, tocmai pentru a demonstra c& viziunea pe care O propune are un solid fundament in istoria exegezei. Argumentul prof. Agouridis este fntotdeauna istoria. Sfanta Scriptura este expresie dar si parte integranta a istoriei, intai de toate a istoriei poporului lui Dumnezeu, sau mai corect spus a dialogului lui Dumnezeu cu poporul Sau, dialog desfasurat in planul istoriei, si, prin extensie, a istoriei general umane, in ma- sura in care istoria poporului lui Dumnezeu este parte a istoriei general umane. OdatA deschisi aceast& perspectiv’ generoas’, prof. Agouridis realizeazi deschiderea Sfintei Scripturi gi recu- pereaza relatia organicd a acesteia cu istoria sfanta, cu viata Bisericii si in special cu Dumnezeiasca Euharistie, expresie ple- nar a evenimentului eclesial. Asa se explicd faptul ca intre premisele principale pentru o ermineutica ortodox4, domnia sa ERMINIA DUHULUI 23 enumeré: 1. Comunitatea Euharisticd; 2. Lumea ca istorie; 3. Intoarcerea spre om dar si spre istorie; 4. Dimensiunea esha- tologic4; 5. Raportarea Ermineuticii la intregul reprezentat de experienta ermineutica istorica. Spatiul acestei introduceri nu ne permite insa si dezvoltim pe larg aceste propuneri ale teologului biblist grec, dar vom incerca s& retinem c&teva aspecte, speram relevante. Vor face mai intai constatarea c& prof. Agouridis nu face nimic altceva decat s& actualizeze perspectiva ermineuticd patristic’. Aga cum vom vedea in lucrarea de fata, Sfantul Ioan Gura de Aur este cel care afirma cu tarie faptul cd Scriptura nu este singura cale si, mai ales nu este cea dintai si, chiar mai mult, nu este cea mai buna (!), prima fiind vorbirea directa a lui Dumnezeu cu oame- nii, despre care dA marturie Scriptura insdgi. O alta cale este aceea a vorbirii lui Dumnezeu prin creatie ca gi prin istoria in- ssi, pe care acelagi Sfant Parinte o asaz cel pufin pe picior de egalitate cu vorbirea prin intermediul scrierilor. in fine, vor mai aminti dimensiunea eshatologica, extrem de importanta atat in evaluarea istoriei cat si a Sfintei Scripturi din punct de vedere al gnoseologiei teologice. Dumnezeu este accesibil expe- rienfei umane in istorie intr-o masura nedeplina, urmAnd ca s4 ajunga la cunoasterea deplina care este cea de la sfargit, din veacul viitor, ,,la aratarea negraita a lui Dumnezeu”, cand tai- nele dumnezeiesti ,,se vor arata tuturor in chip vadit”, dup& expresia Sfantului Grigorie Palama. Pentru prof. Agouridis, Dumnezeiasca Liturghie este un reper ermineutic esential, un cadru general pentru intelegerea Sfintei Scripturi si o premis’ fundamentala pentru o ermineu- ticd ortodox’!”. $i aceasta nu numai pentru c& Liturghia foloseste lecturi biblice si se raporteazd la intreaga istorie biblict, ci pentru ca reprezinta o actualizare a acestei istorii la care-i face partasi pe participanti. Iat’ modul dinamic in care injelege profesorul grec funcfia ermineutic’ a Dumnezeiestii Liturghii, datorat& recapitularii istoriei consemnati de Scripturile Sfinte. 1 Ibidem, p-357 §.u.24 Pr. CONSTANTIN COMAN ,Tainele Bisericii si in mod special Euharistia nu sunt nimic altceva decat reprezent&ri dramatice (actualizari) ale lucrérilor mantuitoare ale lui Dumnezeu in istorie, despre care vorbeste Scriptura... Reprezentarea dramaticd (sau dramaturgics, dac& nu sperie termenul - nn.) a morfii si invierii lui Hristos in Dumnezeiasca Liturghie, avand ca prolog aparitia Lui in lume prin propovaduire, cu Jecturile din Vechiul si Noul Testament, cu trimitere la deplindtatea revelafiei dumnezeiesti si a adeva- rului, nu este o simpla reprezentare a unor evenimente din trecut, care pot fi prezentate din ratiuni didactice in prezent... Este vorba despre o reprezentare dramatic (actualizare) a intregii istorii a mAntuirii, ca lucrare mantuitoare inifiald a lui Dumnezeu in trecut, ca realizare sacramentala (tainicd) din nou, cu participarea noastra in prezent, si ca speranja a implinirii ei la dimensiuni istorice si universale in viitor. De altfel, invocarea Duhului Sant ,,peste noi si peste cinstitele daruri” nu inseamna c& Duhul este continuu prezent in Biseric’, din moment ce El insusi o constituie, ci arat& exact prezenta ui Dumnezeu prin Duhul Sau in Biseric&, ca lucrand din nou in mijlocul poporului S&u ceea ce in trecut lucra prin Fiul Sau, lisus Hristos”!8. Impor- tanta ermineuticd a Dumnezeiestii Liturghii este pentru. prof. Agouridis capitala: ,Liturghia Euharistic& si Sfanta Scripturd reprezinta acelasi lucru, adica intelesul mantuirii poporului lui Dumnezeu intr-o istorie care are trecut, prezent gi viitor. Orice alt considerare ermineuticd a Scripturilor ar scoate pe teologul ortodox in afara comunit&tii euharistice si ar transforma Scrip- tura din carte a Bisericii, adic& a istoriei mantuirii poporului lui Dumnezeu, intr-o lectur& religioas& particular4. Trebuie subli- niat in mod deosebit aici evenimentul invocarii Duhului Sfant asupra comunitétii si a darurilor euharistice. Cu alte cuvinte, comunitatea luminat& si plind de harul Duhului participa efec- tiv la lucrarea mantuitoare a lui Dumnezeu, care are trecut, prezent si viitor, si prin urmare, aceasta comunitate constituie cadrul si atmosfera in care este posibila intelegerea corecté 18 Ibidem, p.358-359. ERMINIA DUHULUI 25 pentru Biseric& a Scripturilor. Adicd exegetul, numai ca expo- nent al Duhului comunitatii euharistice, se afl& in directia reve- lari corecte a sensului textului sfant”!?. Dumnezeiasca Liturghie este 0 premisa fundamentala pentru ermineutica biblic& pentru c& este o alta fereastra deschisa spre aceeasi realitate pe care o exprima sau despre care vorbeste Scriptura. ,Scriptura gi Litur- ghia constituie o unitate. Nu numai pentru ca Liturghia este legata de la inceput pana la sfargit de limbajul biblic, ci pentru c& in Liturghie poporul vede gi traieste ceea ce a fost invatat prin intermediul catehizarii din Biblie.”2” Am insistat atata pe importanta ermineuticd a Liturghiei, tocmai pentru a pune in evidenta gravitatea omiterii complete a acesteia din ermineu- ticile la care ne-am referit anterior. Dar, aga cum semnalam deja, prof. Agouridis nu se limi- teaz4 numai la comunitatea euharisticd, ci extinde deschiderea spre intreaga istorie, spre viata intregii omeniri. Dumnezeiasca Liturghie, ca si viafa Bisericii in intregimea ei nu se adreseaz numai celor dinauntrul Bisericii, ci a avut intotdeauna gi are o deschidere universala, ecumenica. Biserica este aluatul euharis- tic menit s& dospeascd toata framantatura lumii, sa transfigu- reze lumea si istoria. Biserica a fost dintru inceput o realitate misionara. ,,Si cand vorbim despre misiune - scrie $. Agouridis - vorbim despre activitatea comunitafii euharistice in lume ca realitate istoric&; este efortul de a lumina lumea cu adevarul si de a o schimba pentru a putea trai corect in prezent si pentru a spera corect in viitor. Acest lucru se realizeaza prin incorpo- rarea istoriei omenirii in istoria mantuirii, a comunitafii umane in comunitatea Impar3tiei lui Dumnezeu”21. Mai mult decat atat, pentru S. Agouridis, istoria generali a omenirii impreund cu cea a cosmosului intreg, a intregii creatii a lui Dumnezeu este, dupa cum afirmd cu tarie si Sfantul Ioan Gurd de Aur, un reper ermineutic esential, in egal mAsura. Pentru Rasaritul ortodox, scrie teologul grec, , Dumnezeul Scripturii si al comu- '9 Ibidem, p. 359-360. 2 Ibidem, p.361. % Ibident, p.362.26 Pr. CONSTANTIN COMAN nit&tii euharistice este acelasi cu Dumnezeul istoriei umane, acelasi Dumnezeu al poporului lui Dumnezeu nu s-a lsat pe Sine nemarturisit in experienta comuné istorica si in gandirea oamenilor... in felul acesta, experienta general-umana a lumii, istoria umana cu tot ceea ce implica ea se transforma intr-o alta premisa esentiali pentru o ermineutica ortodoxa a credintei, aga cum este exprimata in Sfanta Scriptura. Prima — si desigur, din punct de vedere valoric, superioara - este Comunitatea Euha- tistica. A doua, valoric inferioara, nu este in ipostasul sdu real ceva intru totul strain de prima, insa este ceva care s-a imbol- navit, uneori foarte grav, si are nevoie de vindecare. Comuni- tatea Euharisticd este vindecatorul...”* Desi abordarea este una partial, m& opresc aici cu pre- zentarea contributiilor principale ale manualului de Ermineutica biblic& al prof. S. Agouridis. Referirile sper si fie elocvente. Pasii facuti sunt extrem de importanti in directia recuperarii si elaborarii unei ermineutici biblice ortodoxe. Rearticularea Bibli- ei ca parte funcfionala la organismul viu diacronic al Bisericii (Comunitafii Euharistice) si prin aceasta la cel al istoriei umane generale echivaleaza cu 0 restaurare esentiala a Jocului si rolu- lui Sfintei Scripturi, adica a cadrului relational firesc in functie de care poate fi inteleasa gi interpretat corect. Din aceasta perspectiva nu mai este posibil exclusivismul biblic, abordarea Bibliei ca o realitate inchis&, suficienta siegi gi mai ales ca izvor si norma exclusiva pentru viata si credinta oamenilor, atitudine exprimata de principiul ermineutic conform caruia Scriptura se interpreteaza pe sine insagi. Ceea ce lipseste inca Ermineuticii prof. Agouridis - sau, dac& vreti, un pas mai departe spre intregirea cadrului ermine- utic referential — ar fi recuperarea rolului Duhului Sfant in co- municarea inteligibilA a persoanei umane cu Dumnezeu. Dac eu am observat bine, atunci, in ciuda deschiderii care cuprinde © serie intreag’ de factori, ermineutica Prof. Agouridis ramane pe dimensiunea orizontala a istoriei, neexplorand inca dimen- 2 Ibidem, p-365. ERMINIA DUHULUI 27 siunea verticalé. Am sa incerc s& explic ce infeleg prin aceasté exprimare destul de generala si chiar uzaté moralmente. O fac cu emofia si inevitabil cu stangacia unei observatii critice adre- sate de ucenic dasc&lului pe care il apreciaza si-] iubeste nespus de mult. Problema ermineutic& pentru dansul consta, daca am retinut bine, tot in depdsirea dificultatilor de intelegere pe care le presupun distantele de tot felul dintre textele biblice si exe- getul sau cititorul aparfinator altei epoci. Am s& si citez cateva afirmatii din care reiese acest lucru. Distingand intre exegeza si erminia sau interpretarea unui text biblic, S. Agouridis scrie: ,,Astazi se face distinctie clara intre exegeza (explicarea) si ermi- nia (interpretarea) textelor lumii antice in general. Atunci cand facem exegezi unui text astazi, intelegem prin aceasta toate procedeele istorico-critice care ne conduc la sensul pe care auto- rul |-a avut in minte gi l-a exprimat in text. Cand facem erminia unui text ast&zi, intelegem mai ales efortul de a transfera textul vechi in realitatea contemporan, radical diferita, fara alienarea sensului initial si cu o cat mai deplina constientizare din partea cititorului a sensului textului vechi gi a consecintelor acestuia asupra sa”3, Astfel, importanfa ,,distantei” dintre epoca in care au fost scrise cartile biblice vechitestamentare si noutestamen- tare si epoca exegetului este una capitala. Lucrarea concreta a Ermineuticii ar fi tocmai aceea de a face pod peste aceasta dis- tant& si de a inlesni accesul cititorului contemporan la lectura inteligibilA a unui text vechi. Din aceasta perspectiva Sfanta Liturghie, de exemplu, este considerata ,,o legatura ermineuticd esentiala intre trecut si prezent”*4. Eforturile ermineutice biblice occidentale, prin reprezentanti de seama ca W. Pannenberg si Hans Georg Gadamer, sunt evaluate tot din perspectiva depa- sirii distantei dintre trecut si prezent. ,,Raspunsul la problema pe care o ridic distanta dintre trecut gi prezent il gaseste W. Pannenberg in imaginea lui H.G. Gadamer despre intalnirea orizonturilor. Un eveniment ce aparfine trecutului ajunge la noi cu ajutorul erminiilor sale, care devin astfel poduri intre ® Ibidem, p.18-19. 24 Ibidem, p.358.28 Pr. CONSTANTIN COMAN evenimente si noi, in care se intélnesc orizontul trecutului cu orizontul nostru, si astfel intelegerea trecutului de c&tre prezent este posibil’’. Obiectul concret al ermineuticii vizeaza exact depasirea diferentelor de limbaj si intelegere pe care le presu- pune distanta de timp: ,,Dar exact in acest punct, al comuniunii cu adevarul prin intermediul tradifiei, apare din punct de ve- dere epistemologic problema limbajului si a erminiei (interpre- tari). Cum este posibil din punct de vedere al limbajului ca trdirea sau experierea lui Dumnezeu, ca putere personal iubi- toare si mantuitoare a unei persoane sau a unui popor concret, in tmprejurairi si situafii istorice concrete, s& se transmita si s& fie infeleas& cu exactitate de cdtre alti oameni sau alte popoare, care traiesc la mii de ani distant& de primii beneficiari ai ex- perienfei dumnezeiesti, in imprejurari si forme istorice diferite? Cum este posibil ca traditia sa salveze adevarul revelatiei gi sa-1 transmita in curgerea si schimbarea istorici generald continua din punct de vedere al situatiilor, nevoilor gi intelesurilor?”?6 Suntem de acord ca existé o distanta si cé tot instrumenta- tul si factorii despre care vorbeste prof. Agouridis sunt necesari pentru depasirea acestei distante”. Dar opinia noastra este ca nu distanta dintre epoci sau distanta dintre oamenii apartina- tori unor epoci diferite este principalul obstacol in intelegerea textelor sfinte in special. Este vorba de o alta distanta, mult mai % Ibidem, p.368. 26 Ibidem, p.381. 2 De fapt, prof. Agouridis, desi nu in mod direct, vorbind despre Comuni- tatea Euharistici — spatiu si eveniment in care se actualizeaza si se traiesc evenimentele initiale ale revelatiei ~ si despre un proces tainic de recreare a lumii, trimite cel pufin indirect la lucrarea continud a Duhului in lume gi in istorie. Lipseste ins consemnarea explicit a funcfiei ermineutice a Duhului Sfant la nivelul infelegerii si al experiente umane personale si comunitare. Mantuirea omenirii in istorie constituie in profunzimea ei un proces si o lucrare tainice. In aceast& lucrare tainic4 este evident’ insemnatatea tradifiei, care nu este numai informativa, cum am spus, cu caracter moral sau lumese de orice alta natura, o raportare la trecut, ci continuarea vie a trecutului in prezent in cadrul dumnezeiestii Taine a Euharistiei. In taina acestei continuari, credinciosul are posibilitatea s& traiasca evenimentul inifial al revelafiei, din moment ce granifele dintre trecut si prezent sunt in fond desfiintate. (Ibidem, p.384) ERMINIA DUHULUI 29 mare gi mult mai greu de depasit, pe care o reprezinta distanta dintre Dumnezeu si om dintre vorbirea lui Dumnezeu si capaci- tatea omului de a intelege aceasta vorbire. Daca teoria distantei dintre epoci este valabilé pentru textele vechi in general, ea tre- buie completata sau precedata in cazul textelor biblice de dis- tanta dintre Dumnezeu gi om. Chiar daca vorbirea lui Dumnezeu imprumuté limbajul omenesc, omu! limitat Ja statura sa fireascd nu poate accede la intelegerea celor dumnezeiesti si a lui Dumnezeu insusi. Lucrul acesta este foarte evident in dialogul dintre Mantui- torul Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat, si contemporanii Sai. Voi aminti nenuméaratele ocazii in care Mantuitorul sanctionea- z& neputinta contemporanilor Sai de a intelege cele spuse de El. $i nu este vorba numai de adversarii Sai, care in cele din urma aveau sa-L rastigneasca si a cdror fapta avea sd fie pusa de Cel rastignit Insugi pe seama nestiintei (Périnte, iarti-le lor, cif nu stiu ce fac - Luca 23, 34), ci de proprii s4i ucenici. Acestia, in ciuda faptului cd L-au ascultat pe Méntuitorul vreme indelungatd vorbind despre cele ale lui Dumnezeu si, in plus, au fost mar- torii nenuméaratelor minuni savargite de Acesta, au dovedit cd nu ajunsesera la cunoasterea profunda si mai ales la intelegerea celor spuse de Mntuitorul si, cu deosebire, a dumnezeirii Lui. Dovada cea mai clara a fost lepadarea acestora de Mantuitorul in fafa patimilor sia rastignirii. De fapt, in cuvantul de rimas bun, consemnat de Sfantul Evanghelist Ioan, Mantuitorul insugi afirma ca a evitat s& le spun’ multe lucruri pentru c& ucenicii nu le puteau purta, adicd nu le puteau infelege: Incd multe am a vi spune, dar acum nu Puteti si le purtafi. (Ioan 16, 12). Acest acum indic& situatia in care se aflau ucenicii inainte de evenimentul extraordinar al po- gorérii Duhului Sfant peste ei, despre care le vorbise cu acelasi Prilej, spunandu-le c& Duhul ii va calauzi la tot adevarul: Jar cand va veni Acela, Duhul Adevirului, vit va cilduzi la tot adevirul; (loan 16, 13). Putin mai inainte, in acelasi context, Mantuitorul afirma despre Duhul Sfant ca ii va invata pe Apostoli toate: Dar Mangdietorul, Duhul Sfant, pe Care-L va trimite Tatil, in numele30 Pr. CONSTANTIN COMAN Meu, Acela vit va invita toate si vi va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu. (loan 14, 26). Prin aceste cuvinte Mantuitorul Hristos descopera rolul fundamental al Duhului Sfant in cunoas- terea de c&tre oameni a celor dumnezeiesti. Aducerea aminte la care se refer{ Mantuitorul nu poate avea sensul unei improspa- t&ri a memoriei, ci acela al unei rememor&ri cu functie de intre- gire a injelegerii plenare a lucrurilor propovaduite de Mantuitorul. Acesta este punctul de plecare al lucrarii de fafa, care pro- pune ca obiectiv principal al ermineuticii biblice deslusirea condifiilor in care omul poate infelege vorbirea lui Dumnezeu, adic& constituirea podului care si anuleze distanta nu dintre doua lumi apartinitoare amandoua existentei umane paman- testi, ci dintre lumea lui Dumnezeu gi lumea omului. Tar cheia ermineutica este, asa cum am anticipat deja, Duhul Sfant. O data cu primirea Duhului Sfant, Apostolii dobaéndesc cunoasterea dinduntru a dumnezeirii si prin prisma acestei experiente ne- mijlocite infeleg toate cele propovaduite de Mantuitorul Hristos, precum gi evenimentele importante din viata pamanteascd a Acestuia, care culmineaza cu rastignirea si Invierea Sa. Pentru a intelege cele scrise de Apostoli din propria ex- perient’ despre Dumnezeu gi lucrarea lui in lume, cititorul apartinator oricarei epoci, chiar si acelei a Apostolilor, va trebui s& fac el insugi experienta Duhului, s& beneficieze de luminarea Duhului. Fara aceast’ experienta, dupa mérturia Apostolului Pavel, cele dumnezeiesti ii vor aparea de neinfeles sau ,,nebu- nesti”, Acest aspect este subliniat gi de practica liturgicé a Bisericii primare, care fi invita pe catehumeni s& pardseascd biserica inainte de trecerea la sfinfirea darurilor. Singurul motiv era acela c& respectivii, nebeneficiind inca de harul Duhului Sfant, ar fi putut fi expusi smintelii din cauza neputinfei de a intelege si a riscului judecarii lumesti a lucrurilor dumnezeiesti care se intampla in Liturghia credinciosilor. Noutatea pe care o propune lucrarea de fata este de fapt o recuperare a ermineuticii pe care o aflam dezvoltata incd din c&rtile Noului Testament si mai apoi la Parinfii Bisericii pana in zilele noastre. Este vorba de ceea ce am putea numi Erminia ERMINIA DUHULUI 31 Duhului sau Ermineutica duhovniceasdi, intelegand prin aceasta lucrarea Duhului Sfant ca esentiala pentru erminia textelor sfinte — sau, cu alte cuvinte, recuperand functia ermineuticd a Duhului Sfant. Desigur, avem in vedere contextul eclesial, al vietii eclesiale sacramentale gi in mod special evenimentului euharistic — la care se refera prof. Agouridis —, dar gi accesul la dobandirea sau innoirea Duhului Sfant in om pe calea demer- sului ascetic-filocalic, care nu trebuie perceput ca separat de cel eclesial-comunitar. In felul acesta, se recupereazi doua repere ermineutice fundamentale firesti si prezente in viata Bisericii si in traditia rasariteana: pe de-o parte, criteriul eclesial-comunitar si pe de alta parte cel personal-filocalic, ambele intr-o conexiune gi 0 interdependenta evidente. Daca primul este dezvoltat cum nu se putea mai bine de Ermineutica prof. Agouridis, cel de al doilea ni se pare in mare parte ignorat, foarte probabil ca reactie la tendintele si migcarile individualist-moraliste care au fost prezente in Biserica Ortodoxa in veacul al XX-lea, care la randul lor ignorau dimensiunea eclesial-comunitara, promovand indi- vidualismul de sorginte protestant’. Trebuie ins mare atentie in a nu confunda viziunea personalist’, proprie Evangheliei si Bisericii din totdeauna, cu cea individualista, care se afla la antipodul celei dintai. Comunitatea eclesialé, sau comunitatea euharisticd, care joac& un rol central in ermineutica prof. Agou- ridis, nu poate fi constituit& de indivizi indiferenti fafa de capa- citatea sau calitatea lor sufletesc-duhvniceasc4 sau fara constiinta prezenfei si contributiei personale la constituirea comunitafii. In cazul aceasta am avea de-a face cu o mas& de oameni, si nu cuo comunitate umand. De asemenea, prezenfa si lucrarea Sfantului Duh, element constitutiv fundamental al comunit&fii eclesiale, sunt prezentate de Sfanta Scriptur4 si de Parinfii Bisericii ca avand un caracter personal, Duhul Sfant impartasindu-Se per- soanelor umane constiente, si nu unui spatiu exterior nedefinit. A se vedea cartea Faptele Apostolilor, unde avem consemnat& Pogorarea Sfantului Duh, dar si prezenta si lucrarea sa continua in istorie, prezena gi lucrare care sunt constitutive Bisericii. Or, aici lucrurile sunt mai mult decat elocvente. Duhul Sfant Se32 Pr. CONSTANTIN COMAN, impartasegte persoanelor umane in parte, devine o realitate 1a- untricd acestora, o forté dinamica, luminatoare $i mobilizatoare, determinant pentru activitatea acestora in ansamblul ei. Apos- tolii si ceilalfi lucratori in campul propovaduirii Evangheliei sunt ,,plini de Duhul Sfant”. Biserica nu este o noud comunitate sau societate uman& constituité conform unor reguli sau con- ventii anume, ci este intai de toate sinaxa, adunarea celor care au rimit Duhul Sfant, a persoanelor umane ,,pline de Duhul Sfant”. felul acesta se realizeazA noua creafie, noua umanitate, adic& Biserica cu natura ei dumnezeiesc-omeneasca. Nici Duhul Sfant nu este o putere impersonala ce se impartageste sau coplegeste un spafiu anume si nici oamenii nu sunt niste receptacole incon- stiente si impersonale ale acestei puteri, ci dimpotriva, subiecti care isi asumé in libertate, cu constiinta personala a actelor lor, relatia liber& cu Dumnezeu si cu semenii lor in contextul ecle- sial. De aici importanfa eforturilor personale de a realiza si a se mentine intr-o stare de constiinta gi de libertate care sa-l facd pe om capabil s& primeasca darul sau harul Duhului lui Dumnezeu. Trebuie s& semnalim aici importanta pe care traditia rdsari- teana, $i nu numai, o acorda intregului complex de stradanii ale persoanei umane, generic adunate sub semnul ascezei. Daca Duhul Sfant este cheia ermineutica fundamentala sine qua non pentru comunicarea inteligibila dintre Dumnezeu si om, prin urmare gi pentru lectura inteligibilé a textelor biblice, atunci asceza crestina’, absolut necesarA pentru primirea, pastrarea si innoirea darului Duhului Sfant, este ea insdsi o premisa ermine- uticd fundamentala. Acest angajament personal al crestinului a fost ignorat sau mai putin subliniat din teama ca ar afecta locul central al comunitatii, al Ecclesiei, ca reper ermineutic esenfial. Dar, aga cum am aratat, in Biserica rasariteana nu a existat si nu exist o tensiune intre persoana si comunitate, ci acestea doud sunt conditionate reciproc; persoana nu poate exista si nu poate cregte in afara sau rupta de comunitate, pentru ca ea este defini- t& tocmai de functia comunicativa, dupa cum nici comunitatea nu poate fi perceputa fara persoand, aceasta ca atare find ele- mentul constitutiv de baz& al comunitafii. Comunitatea euharis- ERMINIA DUHULUI 33 ticd, ecclesia, care este comunitatea persoanelor umane ce se impértagesc sau au primit Duhul Sfant, este in aceasta calitate spatiul ermineutic prin excelenfa tocmai pentru ci Duhul Sfant este prezent si lucr&tor in ea. La fel, persoana umand, purta- toare a Duhului lui Dumnezeu la nivel personal, are acces la cunoasterea gi intelegerea prin propria experienfa a realitatilor dumnezeiesti gi, in consecinta, devine reper ermineutic, intele- gand cele consemnate in Scriptura despre prezenta si lucrarea lui Dumnezeu prin prisma propriilor trairi2. Fundamentala pentru o ermineutici ortodoxa ar fi tocmai mutarea centrului de greutate sau a obiectivului principal al ermineuticii din direcfia articularii omului contemporan, a exe- getului, la umea si la limbajul contemporan c&rtilor biblice in direcfia articulérii omului din orice epoca la limbajul dumne- zeiesc. Eforturile ermineutice trebuie concentrate intai de toate — ca importanj& vorbesc — in direcfia p&trunderii vorbirii dum- nezeiesti a Scripturii, atat in ceea ce priveste continutul, in care caz ar trebui s& studieze conditiile in care omul poate infelege acest limbaj si, in al doilea rand, in directia descifrari limbajului uman al Scripturii, infelegand prin aceasta formele de expresie Pproprii lumii de atunci. Din punct de vedere cronologic, lucru- tile pot si chiar trebuie si se deruleze invers, adic& mai intai asimilarea instrumentelor tehnice care permit exegetului intele- gerea limbajului uman al cartilor biblice, si dup& aceea asuma- rea eforturilor de pa&trundere a limbajului si a realitatilor dumnezeiesti cuprinse in acestea. Dificultatea primordiala in 25 Este adevarat c& Ermineutica prof. Agouridis nu ignora complet lucrarea sau funcfia ermineuticd a Duhului, dar nu o dezvolta suficient, dup& parerea noastra, fiind preocupata mai mult s4 recupereze funcfia ermineuticé a Comu- nitafii euharistice, care presupune desigur prezenta si lucrarea Duhului. La un moment dat, autorul grec face trimitere si la Duhul: Exegetul nu gaseste fn text numai limbajul omenesc. El arat& interes deosebit textului pentru c& acolo gAseste in fond cuvantul revelafiei dumnezeiesti. Acest cuvant nu este de la sine infeles, din moment ce este nevoie de pregatire pentru a-l distinge si in- felege: Cel care are urechi de auzit si aud’, Nici nu a ajuns la noi singur. Exegetul trebuie si se afle intr-o anume coordonare, in comuniune, cu auto- rul, pentru a auzi cuvantul, a-l injelege si a-l transmite gi altora. Aici se vede clar rolul comunitifii euharistice gi al Duhului.(op.cit,, p.391)34 Pr. CONSTANTIN COMAN infelegerea Scripturilor este natura dumnezeiascd a continutu- lui gi a limbajului, si abia in al doilea rand problemele ridicate de infelegerea unui limbaj uman diferit de cel al cititorului a- parfinator altei epoci si altui spatiu decat cele ale cartilor biblice. Prin analiza catorva texte fundamentale, biblice gi patristi- ce, vom incerca si dezvoltam aceasta tema, cu convingerea cd redescoperirea si reasumarea acestei ermineutici de catre stu- diile biblice vor insemna, intr-o oarecare masurd, intoarcerea acestora in spafiul firesc al Bisericii lui Hristos care este spatiul prezentei si lucrarii Duhului lui Dumnezeu. fn felul acesta se iese din impasul in care studiile biblice se afl din cauza absolutizrii posibilitatilor oferite de investigarea istorico-critica a textelor bibice, la randul ei cauzata de perceptia secularizata, antropocentricd, neteologica a acestora. Pentru a fi inteles in demersul meu, voi rezuma in cateva fraze sensul pe care-] propun ermineuticii biblice i care sta la baza lucrarii de fata. Ermineutica bibliai este disciplina bibliat ce-si propune sa rispunda la intrebarea: in ce condifii poate cineva (omul aparfindtor oricirei epoci) si infeleagt cuvéintul Sfintei Scripturi, care are un caracter special, el nefiind simplu cuvint omenesc? Avand in vedere caracterul special al confinutului textelor biblice, si anu- me acela c4 el functioneaza, in fond, ca mijloc de comunicare intre Dumnezeu si om, contine Cuvantul sau vorbirea in multe randuri $i in multe feluri a lui Dumnezeu catre oameni, adica are un caracter eminamente teologic, ermineutica biblica este strans legata de ceea ce teologia sistematicé numeste gnoseologie teolo- gic#, sau problema cunoasterii lui Dumnezeu. Definifia ermi- neuticii biblice este corecta si in manualele pe care le-am amintit anterior. Ea este intr-adevar teoria interpretiirii corecte si complete a textelor inspirate ale Sfintei Scripturi. Diferenta este insi una fundamental si apare, asa cum s-a vazut, in momentul in care textele biblice sunt considerate numai din perspectiva vechimii lor si mai putin sau deloc din perspectiva caracterului lor 2 Vezi lucrarea Prof. Nikolaos Matsoukas Introducere in gnoseologia teologicit (trad. din Ib. greaca), Editura Bizantina, 1997. 30 Pr, Prof. loan Constantinescu, op.cit., p.367. ERMINIA DUHULUI 35 special, teologic, adic’ cuvant al lui Dumnezeu. Vazutd sau considerata din perspectiva comunicarii dintre Dumnezeu si oameni, ermineutica biblicd se apropie foarte mult de proble- matica comunicarii gi a infelegerii sau a comunicarii inteligibile. Daca ermineutica teologicd general incearc’ s& desluseasc& condifiile in care omul poate infelege vorbirea ui Dumnezeu sau vorbirea autenticé despre Dumnezeu, atunci ermineutica biblicd incearcd s4 lamureasca condifiile in care cineva poate infelege vorbirea lui Dumnezeu prin Scripturi. In acest sens, Ermineutica este o stiin}& daci nu chiar stiinfa, prin excelenfa, a infelegerii sau a comunicarii inteligibile. Prof. Agouridis scrie in acest sens: ,,Ca invafare a artei infelegerii, (ermineutica) por- neste de la analiza evenimentului simplu al comunicarii, care depinde de natura limbajului in stransa leg&tura cu premisele sau posibilitatile de contact dintre cel care vorbeste si cel cdruia i se vorbeste sau care aude”3!. Diferentierea noastré incepe in momentul in care consideram partile aflate in comunicare: pen- tru prof. Agouridis, ca de altfel pentru ermineutica biblic& de pana acum, in general, ar fi vorba de comunicare dintre omul zilelor noastre cu niste texte care il exprim& pe omul unei epoci de care ne despart doua milenii; pentru studiul de fat& textele biblice ne pun in fata problemei fundamentale a comunicdrii dintre Dumnezeu si om. De aceea, ermineutica presupune identificarea cadrului referential care face posibila comunicarea inteligibild dintre Dumnezeu gi om. $i in acest caz este foarte important factorul limbaj, ca si posibilititile de contact sau in- talnire dintre cei doi subiecti aflati in actul comunicarii, cel care vorbeste (Dumnezeu) gi cel care aude mesajul celui care vor- beste (omul). Ermineutica biblicd se va ocupa pe de o parte de modul, natura, in general de caracteristicile comunicdrii lui Dumnezeu prin intermediul Sfintei Scripturi, pe de o parte, gi de conditiile in care omul poate intelege aceast4 vorbire a lui Dumnezeu. Sigur c& problemele pe care le ridict ermineuticii biblice diferentele importante dintre epoca scrierii textelor 31 Prof. S. Agouridis, Ermineutica..., p.20.36 Pr, CONSTANTIN COMAN biblice si epoca lecturii acestora raman, dar acestea, aga cum am mai spus, nu sunt esenfiale - stiinta biblict a avansat foarte mult in analiza gi cercetarea acestora -, esentiala este distanta dintre Dumnezeu gi om. Ea a ramas esentiala, asa cum a fost si in epoca scrierii textelor biblice. Duhul Adevarului Evanghelia dupa Ioan, cap. 14-16 “Orav 5 On Excivoc, 16 Iveta rig dlndelac, Oinyjod iis v Th banda néop. (loan 16, 13) Dintre cele patru Evanghelii, Evanghelia dupa Ioan acord& © atenfie deosebita unor teme teologice care sunt in stransi leg&turé. cu subiectul lucrrii noastre, precum: adeviirul, cunoasterea lui Dumnezeu, unirea omului cu Dumnezeu etc. Evanghelia dupa Ioan este poate cea mai important& carte nou- testamentara in cea ce priveste comunicare omului cu Dumnezeu la nivel ontologic, aritand ci omul ajunge la cunoasterea lui Dumnezeu prin impartisirea reali de slava Lui si cd aceasta cunoastere aduce cu sine viata cea adevarata Am refinut din Evanghelia dupa Ioan textele referitoare la fagaduinta trimiterii Sfantului Duh de c&tre Méntuitorul Hristos, cuprinse in capitolele 14-16. Am facut aceasta nu numai pentru ca aici se vorbeste despre Sfantul Duh, ci mai ales pentru ca — aga cum sper c& voi convinge pe cititor cu analiza acestor texte — lucrarea Sfantului Duh apare a fi una prin excelenta ermineutica, intr-un infeles specific. Dupa prezentarea textelor in original si in traducere romAneasc&, vom examina contextul si vom face analiza acestor texte din perspectiva problematicii ermineutice.38 Pr. CONSTANTIN COMAN Evanghelia dupa Ioan 14, 16-17, 25-26; 15, 26; 16, 6-15 16 Keyed eporow td Torépa Kal HAov Tlapdackncov dao vyilv, ‘Wo peO’byar eg tO aidve f, . 1417 2b TIvebpa tii “wdnBelac, 6 6 Kdopog ob Sévarar Aafelv, Br od Ocwpa adrd odd— yd oKet. “Ypeig yuioxere ait, Ot aap’ipiiv péver Kol ev div koto. 425 Tapa AeAdAnka —bpliv top'iyty pévwv. . . “3 Ge Tlapéadrtos, 1 Tvebue zd “Ayov, 8 Teper 6 Tarhp & tq ovdpati pov, exeivog tudc baer Tavta Kal bo uutjoe tus & nov iv eyo. 1529 “row AON 6 Topéaxdntos bv eyo reo tyiv mapa tod Tlatpdc, 10 Tvedua tig aAn- Gciag 8 Tape tod Mucpdc ex- opeteta, Exeivoc Haptuprioct Tept quod. 168 -Aazn todta Aeaknkar ipiv } Adm TenAtpoKey par Tip kapatav : 8! “Aaveyd vy ahifeay Aero iniv, owudépa opty iva eyo anénQu, ev yep ph &nEAGW, o TlapdxAntog otk éevactar TPs budec edv Be Topev9d, Teno airbv mpbc dpéc . 168 Kol EADOY exevog EheybeL TOV kéapov epi épapriag Kal nept Bexarwodune kal Tep KpiaeWs. 169 epi dpaptiag pev, ot motetiovo el¢ eye. 1610 rep SixaLoawnc de, bu mpdc tov Tarépa tndyw Kab ovKétt Oewpdite pe. 1416 Si Eu voi ruga pe Tatal gi alt Mangaietor va va da voua ca sa fie cu voi in veac, “a7 Duhul Adevarului, pe Care lumea nu poate s4-L primeasca, pentru cé nu-L vede, nici nu-L cunoaste; voi fl cunoasteti, ci ramane la voi si in voi va fi! 1425 Pe acestea vi le-am spus fiind Eucu voi. 1426 Dar Mang@ietorul, Duhul Sfant, pe Care-L va trimite Tatal, in numele Meu, Acela va va in- vata toate si vi va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu. 1525 Jar cand va veni Mangaieto- rul, pe Care Eu fl voi trimite youa de la Tatal, Duhul Adeva- rului, Care de la Tat&l purcede, Acela va marturisi despre Mine. 166 Ci, fiindc v-am spus acestea, intristarea. a umplut inima voastra. 167 Dar Eu va spun adevarul: Va este de folos ca sé ma duc Eu. C&ci dac& nu M& voi duce, Mangaietorul nu va veni la voi, iar daci M& voi duce, fl voi trimite la voi. 168 Si El, venind, va vadi lumea de pacat si de dreptate si de judecata. ; 169 De p&cat, pentru cA ei nu cred in Mine; 1610 De dreptate, pentru ci Ma duc la Tatél Meu si nu Ma veti mai vedea; ERMINIA DUHULUI 39 16!" nepl 6k Kplocis, Str 6 Gpxav tod Kodspov tovtou Kékpitat. BE Ba mole tw iv rye, GANOL Sivacde BuoréLey dor. 163 “Ora Be EAB éKelvoc, td Tiveiua cig déndelac, dényhoe indig & Th Gdnfele mon, ob yep Radnor —ap’ewvtod, —AX"au dxovoe Aadtoer Kal tk epydueva dvayyeded oui 1 exeivos eut Sofdoet, br ek tod Giod Atjperan Kol, dvecyyerd oyiv 15 ndyra boa Eyer O Hachp tut 1611 $i de judecati, pentru c& stapanitorul acestei lumi a fost judecat. 1612 Inca multe am a vA spune, dar acum nu puteti s4 le purtati. ‘613 Tar cand va veni Acela, Duhul Adevarului, va va cdla- uzi la tot adevarul; c&ci nu va vorbi de la Sine, ci cate va auzi va vorbi si cele viitoare va va vesti. 1614 Acela Ma va slavi, pentru cd din al Meu va lua si va va vesti. 1615 Toate cate are Tatal ale Mele €or Ge todto enov bt &K tod sunt; de aceea am zis cA din al Huod Aeppeever kat domeyyeiei tulv. Meu ia gi va vesteste voua. Contextul Textele care ne intereseaza in prezenta antologie ermineu- tic sunt incluse in cea de-a doua parte a Evangheliei dupa Ioan, care cuprinde capitolele 13-20 (21). Este relevant pentru studiul de fata si mentionam c& unitatea textuala (cap. 14-16) din care fac parte textele propuse spre analizA este dominata de atmos- fera despartirii Mantuitorului Hristos de ucenicii Sai. Cu pufin inainte de prinderea Sa si de patimi, Mantuitorul Hristos fine si fie impreuna cu ucenicii Sai, s{ m&nAnce cu ei ultima cind si s& le spuna lucruri extrem de importante, dictate de momentul des- Partirii si de gravitatea evenimentelor ce vor urma, incepand cu tradarea lui luda. lar inainte de sarbitoarea Pastilor, stiind lisus ci 4 sosit ceasul Lui, ca sit treact din lumea aceasta la Tatil, iubind pe ai Sai cei din lume, pani la sfarsit i-a iubit. $i facindu-se Cini, si diavo- Jul punand dinainte tn inima lui Tuda, fiul lui Simon Iscarioteanul..., ca si-L vindé (13, 1-2). Gesturile de maxima important pe care Je face Mantuitorul la aceasta ultima intalnire cu ucenicii (vezi spilarea picioarelor ucenicilor), ca gi cuvintele Sale (concentrate