REFERAT

DISCRIMINAREA

Cuprins

 1 Definiții
o 1.1 În România
 2 Formele discriminării
o 2.1 Discriminarea directă
o 2.2 Discriminarea indirectă
o 2.3 Discriminarea multiplă
o 2.4 Hărțuirea
o 2.5 Victimizarea
o 2.6 Dispoziția de a discrimina
 3 Discriminare rasială și etnică
o 3.1 În SUA
o 3.2 În România
 4 Discriminare pe bază de sex sau orientare sexuală
o 4.1În România
 5 Legislație antidiscriminare
o 5.1 În lume
o 5.2 Statele Unite ale Americii
o 5.3 În România
 6 Discriminarea bazată pe castă
 7 Discriminarea la locul de muncă
o 7.1 În lume
o 7.2 În România
 8 Discriminare pe bază de orientare sexuală
 9 Discriminare pe bază de limbă
 10 Discriminarea pe bază de vârstă
 11 Discriminare inversă
 12 Discriminare pozitivă
 13 Discriminarea persoanelor cu handicap
o 13.1 În lume
o 13.2 În Uniunea Europeană
o 13.3 În România
 14 Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități
 15 Discriminarea religioasă
o 15.1 Discriminarea persoanelor religioase
 16 Stereotipizare și țapi ispășitori
Discriminarea este o acțiune care presupune un tratament diferit, nedrept față de persoane din
cauza apartenenței lor la un anumit grup social. Există mai multe forme de comportamente
discriminatorii, dar toate au comun faptul că implică o anumită formă de excludere sau de
respingere.
În majoritatea țărilor democratice există legi împotriva discriminării, iar egalitatea de tratament
este în general garantată de Constituție. Cu toate acestea, fenomenele de discriminare există și
în absența unor legi pro-discriminare, și împotriva eforturilor legislative de combatere a
fenomenului.
Printre cele mai frecvente fenomene de discriminare se află: discriminarea pe criterii de vârstă,
de avere, de convingeri politice, de naționalitate, de rasă, de sex, de religie, de orientare
sexuală etc.

Definiții
În sociologie, termenul "discriminare" este tratamentul defavorabil al unui individ sau al unui
grup de indivizi bazat pe apartenența lor la o anumită "clasă" sau "categorie". Discriminarea
se referă la comportamentul pe care o persoană, o instituție sau un grup de persoane îl au
împotriva membrilor respectivei clase sau categorii. Poate implica excluderea sau limitarea
accesului membrilor grupului de persoane discriminat de la exercițiul anumitor drepturi și șanse
care altfel sunt disponibile celorlalte grupuri sociale. Filosofii morali l-au definit ca fiind un
tratament sau o atenție defavorabilă. Aceasta este o definiție comparativă. Un individ nu trebuie
neapărat să fie lezat pentru a fi discriminat. El sau ea trebuie doar să fie tratați mai rău decât alții
pentru anumite motive arbitrare, pentru a fi discriminați. Ca exemplu, dacă cineva decide să
doneze pentru a ajuta copiii orfani, dar decide să doneze mai puțin, să spunem, pentru un copil
negru dintr-o atitudine rasistă, donatorul va acționa în mod discriminatoriu, chiar dacă îi ajută cu
bani.
În conformitate cu definiția Națiunilor Unite, "comportamentele discriminatorii pot lua multe forme,
dar toate implică o anume formă de excludere sau respingere sau de tratament inegal". În multe
țări au existat și încă există chiar legi discriminatorii.

În România
În România, potrivit legii nr. 324 din 14 iulie 2006, [7] prin "discriminare" se înțelege orice
deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie,
categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică
necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu
care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în
condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor
recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale
vieții publice.

Formele discriminării
Discriminarea directă
Discriminarea directă are loc atunci când o persoană este tratată într-un mod mai puțin favorabil
decât o altă persoană care a fost, este sau ar putea fi într-o situație comparabilă, iar diferența de
tratament are la bază oricare criteriu de discriminare prevăzut de legislația în vigoare. [8] Acest tip
de discriminare poate izvorî din prevederile legii, altor acte juridice sau din comportamentul real
față de grupul social vizat.[9]

Discriminarea indirectă
Discriminarea indirectă survine atunci când o prevedere, un criteriu, o practică aparent neutră
dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute de legislația în vigoare, cu
excepția cazurilor în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop
legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. De asemenea,
discriminarea indirectă este orice comportament activ sau pasiv care, prin efectele pe care la
generează, favorizează sau defavorizează nejustificat, supune unui tratament injust sau
degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de altele care se află în situații
egale.

Discriminarea multiplă
Discriminarea multiplă survine atunci când o persoană sau un grup de persoane sunt tratate
diferențiat, într-o situație egală, pe baza a două sau a mai multor criterii de discriminare,
cumulativ.
Oamenii au identități multiple și fac parte simultan din mai multe grupuri sociale. Apartenența
simultană la mai multe grupuri poate crește vulnerabilitatea persoanelor respective în fața
discriminării.

Hărțuirea
Hărțuirea reprezintă orice comportament care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil,
degradant ori ofensiv, pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială,
convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap,
statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu.

Victimizarea
Victimizarea reprezintă orice tratament advers, venit ca reacție la o plângere sau acțiune în
instanță sau la instituțiile competente, cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal și al
nediscriminării.
Femeia face parte din categoriile de victime cu cel mai mare grad de vulnerabilitate victimală, în
special în cazurile de violență în familie. Victimele de sex feminin, în general, sunt stăpânite de
sentimentul fricii, rezultată din intimidările sau agresiunile suferite care determină, de regulă,
acceptarea efectului victimal. Dintre formele de victimizare a femeii cele mai grav întâlnite sunt:
amenințarea, maltratarea, violul din cauze multiple: infidelitate, gelozie, alcoolism, soțul bolnav
psihic etc.
Copiii, la fel, pot avea o vulnerabilitate deosebită din cauza vârstei. Ei pot fi ușor antrenați în
acțiuni victimizante pentru ei, pot fi înșelați cu promisiuni sau recompense, mințiți, constrânși să
comită acte ale căror consecințe negative pentru ei și pentru alții nu le pot prevedea. O formă
specifică de victimizare a minorilor este bătaia, considerată de unii o soluție extremă de autoritate
și sancționare.
O altă categorie vulnerabilă o reprezintă persoanele vârstnice. Procesul de victimizare poate sa
apară în cadrul mediului familial, agresori fiind rudele sau persoanele care îngrijesc bătrânii, sau
în afara acestuia, agresori fiind infractorii. Aceștia din urmă, profitând de capacitatea redusă a
bătrânilor de a se apăra, și de unele caracteristici psihocomportamentale specifice (credulitate,
neglijență, uitare, confuzie), pot comite acte infracționale mult mai ușor (furt, agresiunea fizică
sau psihică, exploatarea prin muncă, exploatarea financiară, privarea de hrană, tratament
medical, izolarea de societate etc).

Dispoziția de a discrimina
Dispoziția sau ordinul de a discrimina este considerată a fi tot o formă de discriminare și
reprezintă un ordin primit de o persoană sau un grup de persoane de la o altă persoană sau grup
de persoane pentru a discrimina.

Discriminare rasială și etnică

Discriminare rasială diferențiată între indivizi, pe bază de rasă a fost politica oficială a guvernului
în mai multe țări, precum Africa de Sud în epoca apartheid, și Statele Unite ale Americii,
înaintea Războiului de Secesiune. Încă din timpul Războiului Civil American, termenul de
"discriminare", în general, a evoluat în limba engleză americană fiind utilizat ca si tratament
defavorabil al unui individ - termenul referindu-se inițial numai la Înțelesul de rasă, mai târziu
generalizându-se ca membru într-un anumit grup social sau categorie socială nedorită.

În SUA
Încă din 1865, Civil Rights Act („Legea Drepturilor Civile”) a oferit un remediu pentru
discriminarea rasială intenționată la ocuparea forței de muncă de către angajatorii privați și de
stat.
Civil Rights Act din 1871 se aplică la locurile de muncă publice sau la ocuparea forței de muncă
care implică acțiuni de stat și interzice privarea de drepturile garantate prin constituția sau legea
federală. Titlul VII este principala reglementare federală cu privire la discriminarea la angajare și
interzice discriminarea ilegală a ocupării forței de muncă de către angajatorii publici și privați, de
către organizațiile de muncă, de programele de formare și agenții de angajare bazată pe rasă
sau culoare, religie, sex, și origine națională.
Titlul VII interzice, de asemenea represaliile împotriva oricărei persoane pentru că se opune unei
practici interzise prin lege, sau pentru că exercită o responsabilitate, care depune mărturie, care
asistă sau participă la o procedură în temeiul legii. Civil Rights Act din 1991 a extins cazurile de
daune disponibile din titlul VII și a adăugat că reclamanții au dreptul la un proces cu juriu. Titlul
VII prevede, de asemenea, că discriminarea pe baza rasei și culorii unui individ este interzisă.
În cadrul sistemului de justiție penală, în unele țări occidentale, minoritățile sunt condamnate și
închise în mod disproporționat în comparație cu albii. În 1998, aproape unul din trei bărbați negri
cu vârste cuprinse între 20-29 au fost în închisoare sau reținuți pe o perioadă determinată sau
eliberați condiționați în Statele Unite. Baștinașii minoritari, ce reprezintă aproximativ 2% din
populația Canadei, ocupă 18% din populația închisorilor federale începând cu anul 2000. Potrivit
guvernului australian, publicarea în iunie 2006 a statisticilor închisorilor, populațiile indigene
alcătuiesc 24% din totalul deținuților în Australia.
În 2004, maori care constituie doar 15% din populația totală a Noii Zeelande, reprezintau 49,5%
din deținuți. Maori intrați în închisoare reprezintă un raport de 8 ori numărul de nemaori. Un sfert
din populația penitenciarelor din Anglia este de minoritate etnică. Comisia Egalității și Drepturilor
Omului a constatat că de cinci ori mai mulți negri decât albi pe cap de locuitor în Anglia și Țara
Galilor sunt închiși. Experții și politicienii au spus că suprareprezentarea bărbaților negri a fost
rezultatul a zeci de ani de prejudecăți rasiale în sistemul de justiție penală.

În România
După Revoluția din 1989, România a adoptat o serie de acte legislative care să apere
interesele minorităților împotriva discriminării. De exemplu, Legea nr.148/2000 privind
publicitatea, Legea nr. 215/2001 privind organizarea si funcționarea administrației publice locale,
Hotărârea nr. 1206/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a dispozițiilor privitoare la
dreptul cetățenilor aparținând unei minorități naționale de a folosi limba maternă în administrația
publică locală, cuprinse in Legea administrației publice locale nr. 215/2001, Legea nr. 416/2001 -
venitul minim garantat, Legea nr. 705/2001 privind sistemul național de asistență socială, Legea
nr. 116/2002 cu privire la prevenirea și combaterea marginalizării sociale, Hotărârea Guvernului
nr. 829/2002 privind Planul Național antisărăcie si promovare a incluziunii sociale.

Discriminare pe bază de sex sau orientare sexuală

Deși sexismul se referă la credințele și atitudinile în raport cu sexul unei persoane, astfel de
convingeri și atitudini sunt de natură socială și în mod normal nu au consecințe
juridice Discriminarea pe criteriul de sex, pe de altă parte, poate avea consecințe juridice.
Deși ceea ce constituie discriminare de gen variază de la țară la țară, esența este că aceasta
este o acțiune ostilă inițiată de o persoană împotriva altei persoane, acțiune care nu ar fi avut loc
dacă persoana ar fi avut alt sex. Discriminarea de această natură este considerată o formă
de prejudecată și, în circumstanțe specifice, este ilegală în multe țări, inclusiv în România (legea
nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați, actualizată în
2015, în vederea eliminării tuturor formelor de discriminare bazate pe criteriul de sex, în toate
sferele vieții publice din România).
Discriminarea sexuală poate apărea în diferite contexte. De exemplu, un angajat poate fi
discriminat prin a-i pune întrebări discriminatorii în timpul unui interviu de angajare, sau pentru că
un angajator nu a angajează, nu promovează sau concediază pe nedrept un angajat pe baza de
sex, sau angajatorii plătesc inegal în funcție de sex.
În domeniul educațional s-ar putea susține că un student a fost exclus de la o instituție de
învățământ, program, șansă, împrumut, grup de studenți, burse pe motiv ca ar fi băiat sau fată. În
domeniul imobiliar o persoană ar putea fi refuzată la negocierile pentru închirierea unei locuințe
sau obținerea unui împrumut datorită sexului. Un alt cadru în care au existat discriminări de sex
este cel bancar; de exemplu, în cazul în care cuiva îi este refuzat un credit sau îi sunt oferite
condiții de împrumut inegale în funcție de sex.
Un alt cadru în care exista discriminări de sex este, de obicei, atunci când cuiva îi este refuzată
prelungirea creditului, i-a fost refuzată aprobarea creditului, sau i s-au pus condiții inegale în
funcție de sex.
Social, diferențele sexuale au fost folosite pentru a justifica roluri diferite pentru bărbați și femei,
în unele cazuri dând naștere pretențiilor de rol principal și secundar.
Deși există presupuse diferențe non-fizice între bărbați și femei, revizuiri majore ale literaturii
academice pe diferența între femei și bărbați vom găsi doar o minusculă minoritate de
caracteristici în care există diferențe psihologice constante între bărbați și femei, și acestea se
referă direct la experiențele întemeiat pe diferența biologică. Cu toate acestea, există, de
asemenea, unele diferențe psihologice în ceea ce privește modul în care problemele sunt tratate,
percepțiile și reacțiile emoționale și care se pot referi la hormoni și la caracteristicile de succes
ale fiecărui sex ceea ce denotă un stil de viață primitiv.
Discriminarea, de obicei, urmează stereotipurilor de sex deținute de o societate.
Organizația Națiunilor Unite a ajuns la concluzia că femeile se lovesc în experiență adesea de un
"plafon de sticlă", și că există societăți în care femeile se bucură de aceleași șanse ca și bărbații.
Termenul de "plafon de sticlă" este folosit pentru a descrie o barieră percepută la avansarea în
ocuparea forței de muncă bazate pe discriminare, în special discriminare de sex.
În Statele Unite în 1995, Comisia Glass Ceiling, un finanțator de grup guvernamental, a declarat:
"Peste jumătate din mastere, toate sunt acum acordate femeilor, dar 95% la nivelul de conducere
de nivel superior, din top Fortune 1000 industrial si 500 din companiile de servicii sunt bărbați.
Dintre acestea, 97% sunt de culoare albă." În raportul său, a recomandat acțiune afirmativă:
luarea în considerare a sexului și rasei angajatului în deciziile de angajare și promovare, ca un
mijloc pentru a pune capăt acestei forme de discriminare. În 2008, femeile reprezentau 51% din
totalul lucrătorilor din managementul înalt profesional precum și în ocupațiile asociate. Ele
depășesc numeric bărbații în ocupații precum manageri de relații publice, directori financiari și
resurse umane.
China Headhunter , Chinahr.com, a raportat în 2007 că salariul mediu pentru bărbații-guler alb a
fost de 44000 de yuani (6.441 dolari), comparativ cu 28,700 de yuani (4.201 dolari) pentru femei.
Compania PwC de cercetare a constatat că printre FTSE 350 de companii în Regatul Unit, în
2002, aproape 40% din posturile de conducere superioară au fost ocupate de femei. Când
cercetarea a fost repetată în 2007, numărul de posturi de conducere deținute de femei a scăzut
la 22%.
Transexualii, deopotrivă masculini și feminini, au probleme în găsirea unui loc de muncă, sunt
izolați social și ocazional suferă atacuri violente. Cu toate acestea, problema de discriminare de
sex nu se oprește la persoanele transexuale sau la femei. Bărbații sunt de multe ori victima în
anumite zone ale ocupării forței de muncă pentru ca sunt bărbați, cînd încep să caute de lucru în
secretariat și îngrijirea copiilor, munci tradițional percepute ca "locuri de muncă ale femeilor". O
astfel de situație pare a fi evidentă într-un caz recent privind presupusa discriminare YMCA și un
caz a Curții Federale din Texas. Cazul implică de fapt o presupusă discriminare împotriva atât a
bărbaților, cât și a negrilor în îngrijirea copiilor, chiar și atunci când trec aceleași teste stricte de
fond și alte standarde de angajare. Acest caz a fost susținut în fața instanței federale, în toamna
anului 2009, și aruncă o lumină asupra modului în care un loc de muncă dominat de o majoritate
(femei în acest caz), va "justifica" uneori tot ceea ce doresc să facă, indiferent de lege. Acest
efort se face, poate pentru auto-protecție, pentru a menține rolurile tradiționale ale societății, sau
pentru alte raționamente defecte, imorale sau ilegale care aduc prejudicii.
Acțiune afirmativă în Statele Unite ar putea duce, de asemenea, că și bărbații albi pot fi
discriminați la angajare într-un post entry level sau o poziție de guler albastru. În anumite cazuri,
un angajator poate să refuze de la angajarea un bărbat alb, cu aceleași referințe "pe hârtie" de
calificare ca o femeie sau solicitant minoritar. Dacă ghidul de angajare nu a fost respectat, un
angajator se poate confrunta urmăririi penale.

În România
Discriminarea există, în funcție de domeniu, atât în defavoarea femeilor cât și în defavoarea
bărbaților. Cele mai întâlnite forme de discriminare sunt:

 Sexismul cu privire la relațiile de muncă

 Sexism în România cu privire la încredințarea minorilor

Legislație antidiscriminare
În lume
 Australia - Sex Discrimination Act (1984)
 Canada - Ontario Codul Drepturilor Omului (1962) - Legea canadiană a Drepturilor Omului
(1977)
 Hong Kong - Ordonanța Discriminării Sexuale (1996)
 Marea Britanie - Egal Pay Act 1970 - prevede salariu egal pentru munca comparabilă - Legea
Discriminării Sexuale din (1975) - Legea Drepturilor Omului (1998)
Statele Unite ale Americii
 Egal Pay Act din 1963 - (o parte din Muncii Fair Standardele Act) - interzice discriminarea
salarială bazată pe sex de către angajatori și organizațiile de muncă
 Titlul VII din Legea drepturilor civile din 1964 - în general interzice discriminarea la locul de
muncă, inclusiv angajarea, concedierea, reducerea forței de muncă, beneficiile, hărțuirea și
comportamentul sexual
 Legea Discriminării femeilor însărcinate , care a modificat titlul VII din Legea drepturilor civile
din 1964 - se referă la discriminarea bazată pe sarcină la locul de muncă
În România
 Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de
discriminare
 Legea nr. 48/2002 pentru aprobarea O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sancționarea
tuturor formelor de discriminare
 HOTĂRÂRE nr. 1.194 din 27 noiembrie 2001 privind organizarea si funcționarea Consiliului
Național pentru Combaterea Discriminării
 Hotărâre nr. 1.258 din 13 august 2004 privind aprobarea Planului național de acțiune pentru
combaterea discriminării
 Legea nr. 324 din 14 iulie 2006 pentru modificarea si completarea Ordonanței Guvernului nr.
137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare
 Legea nr. 27/2004 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 77/2003 pentru modificarea
si completarea Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor
formelor de discriminare
 Instrucțiunea CNCD, nr. 1 din 5 martie 2003
 Ordonanța Guvernului nr. 77/2003 pentru modificarea O.G. nr. 137/2003
Alte referinte de ordin general apar in:

 Constituția României (art. 4, art. 16, art.26 )

 Codul Muncii (art.5)
 Codul Civil al României (art.998 - 999)
 Codul Penal al României (art. 247, art. 317)

Discriminarea bazată pe castă

Potrivit UNICEF și Human Rights Watch, discriminarea de castă afectează un procent estimat de
250 milioane de persoane în întreaga lume. Discriminarea pe motive de castă, așa cum sunt
percepute de către UNICEF, este răspândită mai ales în unele părți din Asia (India, Sri
Lanka, Bangladesh, Nepal, Japonia) și Africa. ]

Discriminarea la locul de muncă

Discriminarea la locul de muncă se referă la interzicerea anumitor persoane să aplice și să
primească anumite locuri de muncă pe baza de rasă, vârstă, sex, religie, înălțime, greutate,
naționalitate, handicap, orientare sexuală sau identitatea de gen. În relația cu sociologia,
discriminările la angajare, de obicei, se referă la ce evenimente se întâmplă în societate la
momentul respectiv. De exemplu, în anii 1950-1960 părea ridicol să se angajeze un bărbat afro-
american și absolut nemaiauzit de a se angaja o femeie afro-americană în multe slujbe din SUA.
Cu toate acestea, astăzi în societatea noastră, este norma absolută de a angaja orice persoană
calificată.
Discriminarea la locul de muncă s-a redus enorm comparativ cu anii anteriori. Acest lucru se
datorează unor legi care interzic discriminarea în relațiile de muncă. În societatea noastră de
astăzi, toată lumea este obligată să trateze toate tipurile diferite de oameni la fel și să le acorde
aceleași șanse. Dacă un angajator încalcă aceste reguli, el poate fi acționat în justiție pentru
motive de discriminare.

În lume
 Legi federale americane care protejează împotriva:
o Rasei, culorii și discriminării de origine etnică includ Legea Drepturilor Civile din 1964,
Ordinul Executiv Numărul 11478 printre numeroase alte legi care protejează oamenii de
rasă, culoare și discriminare de origine națională.
o Sexismului includ Legea Drepturilor civile din 1964 și Equal Pay Act din 1963.
o Discriminarea de vârstă include Legea din 1967, Discriminarea bazată pe vârstă în
ocuparea forței de muncă.
o Discriminarea psihică și fizică este inclusă în Legea Americanilor cu Dizabilități - 1990.
o Discriminare pe motive religioase inclusă Civil Rights Act din 1964.
o Discriminarea militară include Asistența de Readaptare a Veteranilor din Vietnam - Legea
din 1974
 Cele mai multe alte națiuni occidentale au legi similare, protejarea acestor grupuri.
În România
Pricipalele legi care protejează discriminarea la locul de muncă sunt:
 Legea nr.202/2002 privind egalitatea de șanse între femei si bărbați
 Ordonanța de urgență nr. 96 din 14 octombrie 2003 privind protecția maternității la locurile de
muncă
 Hotarârea de Guvern nr. 967/1999 privind constituirea si functionarea Comisiei consultative
interministeriale în domeniul egalitatii de sanse între femei si barbati (CODES)
 Hotarârea de Guvern nr. 1273/2000 privind planul național de acțiune pentru egalitatea de
șanse între femei si bărbați

Discriminare pe bază de orientare sexuală

În 2009, ILGA a publicat un raport pe baza cercetărilor efectuate de către Daniel Ottosson de la
Colegiul Universitar Södertörn, Stockholm, Suedia. Aceasta cercetare a constatat că din 80 de
țări din întreaga lume care continuă să considere homosexualitatea ilegală, cinci efectuau
pedeapsa cu moartea pentru activitatea homosexuală și două nu în unele regiuni ale țării. În
raport, acest lucru este descris ca "sponsorizată homofobie de stat". Acest lucru se întâmplă în
statele islamice, și în două regiuni aflate sub autoritate islamică.
La data de 05 februarie 2005 a fost emis de IRIN raportul intitulat "Irak: homosexualitatea
masculină încă un tabu." Articolul a afirmat, printre altele, că crimele de onoare de către irakieni
împotriva unui membru al familiei gay sunt comune și având în vedere o anumită protecție
legală. În luna august 2009 Human Rights Watch a publicat un raport detaliat detaliind tortura
bărbaților acuzați de a fi gay din Irak, inclusiv blocarea anusului bărbaților cu lipici și dându-le
apoi laxative.
Africa de Sud are una dintre cele mai progresiste constituții, dar căsătoriile de același sex sunt
adesea criticate ca "ne-africane." Cercetarile arată ca 86% din lesbienele negre din Western
Cape trăiesc cu teama de agresiune sexuală.

Discriminare pe bază de limbă

Diversitatea de limbă este protejată și respectată de către majoritatea țărilor pentru valoarea
diversității culturale. Cu toate acestea, oamenii sunt uneori supuși unui tratament diferit,
deoarece limba lor preferată este asociată cu un anumit grup, de clasă sau categorie. Frecvent,
limba preferată este doar un alt atribut de separare a unui grup etnic. Există discriminare în cazul
în care nu există tratament defavorabil față de o persoană sau un grup de oameni care vorbesc o
anumită limbă sau dialect.
Discriminarea de limbă este sugerată să fie etichetată linguicism sau logocism. Anti-
discriminatorii fac eforturi de a acomoda persoanele care vorbesc limbi diferite sau nu pot avea o
influență în țara lor cu o altă limba predominantă sau "oficială". Această protecție este
bilingvismul cum ar fi documente oficiale în două limbi, și multiculturalismului în mai mult de două
limbi.

Discriminarea pe bază de vârstă

Se manifestă printr-o preferință a firmelor de a angaja cu predilecție proaspăt absolvenți, care
acceptă un salariu mic în pofida volumului de muncă mare, pentru că altfel nu pot acumula
experienta necesară. De asemenea, există o reticență a firmelor în a angaja persoane cu vârste
peste 40, persoane despre care se consideră că s-ar acomoda mai greu valorilor firmei și despre
care se știe că au așteptări mai mari din punct de vedere salarial sau sunt mai puțin interesate de
a lucra ore suplimentare

Discriminare inversă
Unele încercări de anti-discriminare au fost criticate ca discriminare inversă. În special, cotele de
minoritate discriminează membri ai unui grup dominant sau majoritar. În opoziție cu preferințele
sale rasiale, Ward Connerly de la Institutul American A Drepturilor Civile a declarat: "Nu este
nimic pozitiv, afirmativ, sau egal" cu privire la afirmația "programe de acțiune care să acorde
întâietate unor grupuri pe criterii de rasă." Există cazuri, totuși, cum ar fi Noack v. cazul YMCA
din SUA Curtea a V-a, care include părtinirea categorică gen anti-masculin într-un mediu de lucru
tradițional feminin, ca de exemplu cel de îngrijire a copiilor.

Discriminare pozitivă
Măsurile care vizează un anumit grup și care urmăresc eliminarea și prevenirea discriminării sau
compensarea dezavantajelor rezultate din atitudini, comportamente și structuri existente poartă
denumirea de discriminare pozitivă.
Există tendința de abandonare a sintagmei discriminare pozitivă în favoarea celor de măsuri
specifice sau de tratament preferențial deoarece, spre deosebire de discriminarea pozitivă, care
presupune acordarea unei preferințe automate și absolute membrilor grupului minoritar, celelalte
două vizează asigurarea egalității depline și efective, permițând ca aprecierea să se facă în
concret, de la caz la caz.[47]

Discriminarea persoanelor cu handicap

Discriminarea împotriva persoanelor cu handicap în favoarea persoanelor care nu sunt se
numește ableism sau disablism. Discriminarea celor cu handicap, tratează persoanele fără
handicap ca standard de "viață normală", rezultate în locuri publice și private și servicii, educație
și asistență socială care sunt construite pentru a servi "standard" de oameni, cu excepția celor cu
diverse handicapuri.

În lume
În Statele Unite, Legea Americanilor cu Handicap asigură egalitatea de acces la ambele clădiri și
servicii și este la fel cu acte similare din alte țări, cum ar fi Legea din 2010 privind egalitatea în
Marea Britanie.

În Uniunea Europeană
 Definitions of disability in Europe: a comparative analysis: a study prepared by Brunel
University for European Commission, 2002 Directorate-General for Employment and Social
Affairs
 The European Union Disability Strategy europa.eu.int Concept paper on combating
discrimination in Romania, Renate Weber, Bucharest, 2003
 Equal opportunities for people with disabilities: An European Action Plan, Commission of The
European Communities, Bruxeles, 2003
În România
 Manifestul dizabilității în România, Grupul de Inițiativă pentru Constituirea Consiliului Național
al Dizabilității, Bucuresti, 2003
 Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.102/1999 privind protecția specială și încadrarea în
muncă a persoanelor cu handicap
 Legea nr.519 - 12/07/2002 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.
102/1999 privind protecția specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap
Strategia națională din 31 oct. 2002 privind protecția specială și integrarea socială a persoanelor
cu handicap din România - prevede egalizarea șanselor, protecție socială (alocații de sprijin,
scutiri de taxe și impozite, reduceri la transportul urban, locuințe sociale)

 Directiva Consiliului 2000/787EC stipulează de asemenea accesul pe piața muncii a

persoanelor cu dizabilități.

Convenția Națiunilor Unite privind drepturile

persoanelor cu dizabilități
Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități a fost publicată în
Monitorul Oficial al României (Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2010) și a intrat în vigoare.
Convenția obligă părțile să se asigure că persoanele cu handicap își pot exercita drepturile pe
deplin, în condiții de egalitate cu toți ceilalți cetățeni.

Discriminarea religioasă
Discriminare religioasă este evaluarea sau tratarea unei persoane sau a unui grup diferit datorită
credinței lor. De exemplu, populația creștină indigenă din Balcani (cunoscută sub numele de
"rayah" sau "turma protejată") a trăit sub guvernarea Imperiului Otoman( i-Rayah). Cuvântul
acesta este uneori tradus ca „vite”, mai degrabă decât „turmă” sau „subiecte” pentru a sublinia
statutul inferior al rayah. Creștinii au fost obligați să plătească impozite mai mari decât
musulmanii, precum și forțați să plătească un impozit de sânge prin care băieți de șapte ani erau
luați de la familiile lor și prin forță convertiți la islam.
În multe țări creștine au existat restricții cu privire la ocupațiile pe care evreii puteau să le
profeseze, împingându-i în roluri marginale sociale considerate inferioare, cum ar fi cele fiscale,
cele legate de colectarea chiriilor, de camătă, ocupații în care erau tolerați ca pe un "rău
necesar". Numărul de evrei permis de ședere în diferite locuri a fost limitat, ei s-au concentrat
în ghetouri și nu le-au fost permis să aibă teren propriu. Al patrulea Consiliu de la Lateran din
1215 a decretat că evreii trebuie să poarte haine distinctive.
Într-o consultare din 1979 privind această chestiune, Comisia drepturilor civile din USA definește
discriminarea religioasă în ceea ce privește drepturile civile garantate de Amendamentul XIV-a
Constituției Statelor Unite. Întrucât pentru libertăți civile religioase, cum ar fi dreptul de a ocupa
sau nu să dețină o credință religioasă, sunt esențiale pentru libertatea de religie (în Statele Unite,
garantate de Primul Amendament), discriminarea religioasă are loc atunci când cineva este
refuzat la "protecție egală în fața legilor, egalitatea de statut în temeiul legii, egalitatea de
tratament în administrarea justiției, și egalitatea de șanse și accesul la locuri de muncă, educație,
locuințe, servicii publice și facilități, precum și loc public pentru exercitarea lor și dreptul lor la
libertate religioasă. " [54]
Statutul fiscal-exmpet ale organizațiilor religioase discriminate față de atei sau oameni care nu
cred în religii organizate.

Discriminarea persoanelor religioase

Manifestarea discriminatorie față de persoanele care trăiesc urmând principii morale de ordin
religios, principii care îi obligă uneori să afișeze simboluri religioase ostentative, care nu sunt
permise la locul de muncă, sau alteori să discrimineze ei înșiși minoritățile sexuale sau religioase,
de ex. un funcționar de stare civilă care refuză din motive religioase să căsătorească un cuplu
homosexual într-o țară în care căsătoriile sau parteneriatele civile între homosexuali sunt legale
sau un medic/psiholog care refuză din motive religioase să trateze homosexuali. Față de acești
credincioși se exercită uneori presiuni, intimidări, calomnieri, insulte, limitarea libertăților
religioase. Alteori sunt pur și simplu pedepsiți administrativ sau legal într-un stat de drept dintr-o
societate democratică, lucru pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului l-a recunoscut drept
corect.
Corectitudinea politică și globalizarea tind să pună presiune pe instituții, culturi și persoane să
accepte în contradicție cu propriile valori morale diferite practici care lezează libertatea exercitării
actelor de cult conform principiilor morale și religioase.[55]

Stereotipizare și țapi ispășitori

Stereotipizarea este o formă de discriminare. Mulți oameni devin țapi ispășitori pentru problemele
care nu sunt din vina lor. Acest lucru este comun atunci când două grupuri etnice defavorizate
concură cu alta pentru recompense economice. Acest lucru este în mod normal, îndreptat
împotriva grupurilor care sunt relativ neputincioase, pentru că ele sunt o țintă ușoară. Aceasta
implică frecvent proiecție, care este atribuirea inconștientă la alții de propriile dorințe sau nevoi.