Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Utilizarea Sistemului de Operare Windows
Utilizarea Sistemului de Operare Windows
Windows este cel mai popular sistem de operare destinat computer-elor personale.
Primul ecran al sistemului de operare Windows, care apare după cortina sonoră, este un
ecran cu mai multe controale, care se numeşte Desktop. În limba engleză cuvântul desk
semnifică masă sau birou, iar cuvântul top semnifică sus; prin urmare aceasta este o
denumire compusă, din două cuvinte, care într-o traducere aproximativă ar semnifica
masa sau biroul de lucru (evident este vorba în acest caz de un birou virtual). Aşa cum
pe biroul obişnuit se află cele mai utilizate instrumente de lucru (de exemplu: un creion,
o radieră, o trusă geometrică, hârtie de scris etc.) şi în cazul sistemului de operare
Windows există un birou virtual de unde se poate accesa diverse instrumente (în cazul
dat fiind vorba de programe sau aplicaţii) care sunt folosite cel mai mult în activitate (de
exemplu: o aplicaţie prin care se procesează un text, aplicaţii cu care se accesază poşta
electronică – e-mail, şi aşa mai departe).
A.1. Controlul List View (listă de văzut). Acest control ca formă apare sub forma unor
coloane şi rânduri şi conţine icoane sau scurtături ale celor mai utilizate programe
(de exemplu: procesorul de text, aplicaţia pentru accesarea poştei electronice, browser-
ul de internet etc.). Pentru a lansa o aplicaţie în lucru se va selecta icoana sa din acest
control list view şi se va apăsa tasta Enter.
OBS.: Această fereastră desktop poate fi organizată după necesităţile de lucru ale
utilizatorului, însă orice fereastră desktop conţine în mod implicit o serie de icoane şi
anume: „My Computer”, „Recycle Bin” şi „Network Neighborhood”.
b. Aplicaţia Recycle Bin (Coşul de Gunoi): Această aplicaţie este de fapt un coş virtual în
care se poate arunca informaţia ce nu mai este de strictă utilitate, dar se doreşte a fi
păstrată pentru o viitoare posibilă utilizare. Trebuie reţinut că acest coş virtual este
ultimul pas pe care sistemul de operare Windows îl pune în calea pierderii totale a unei
informaţii, de aceea dacă nu există siguranţa că o informaţie nu va mai fi utilă în viitorul
imediat este de preferat să fie „aruncată”, virtual vorbind, la coş. Evident, dacă se
doreşte păstrarea unei informaţii nu se va arunca în Recycle Bin, ci, utilizând aplicaţia
My Computer, va fi stocată pe un suport electronic. De aceea, dacă în mod accidental
se apasă tasta Delete, informaţia care tocmai a fost distrusă/ştearsă de pe un suport sau
chiar de pe hard disc, este foarte posibil să poată fi recuperată tocmai din acest
Recycle Bin.
A.2. Navigarea în cadrul controlului List View (listă de văzut). Navigarea se realizează cu
ajutorul tastelor săgeată, indiferent de direcţie. Astfel, cu săgeţile stânga şi dreapta se va
trece de pe o coloană pe alta, iar cu săgeţile sus şi jos se va trece de pe un rând pe
altul. În momentul navigării, cititorul de ecran prin intermediul sintezei vocale va exprima
numele itemului (icoanei) care tocmai a fost selectată din listă (de exemplu: dacă se va
naviga cu săgeată în jos pe prima coloană în momentul în care se va ajunge pe icoana
coşului de gunoi („Recycle Bin”) se va auzii următorul mesaj din partea cititorului de
ecran: „Risaicăl Bin”).
De asemenea, se poate naviga în cadrul acestui tip de control (List View) şi cu ajutorul
literelor, apăsând prima literă din numele aplicaţiei care se doreşte a fi lansată în
execuţie. Astfel, considerând următorul exemplu:
q se presupune că pe controlul List View al unui Desktop imaginar se află următoarele
aplicaţii ce încep cu litera „m”: My Computer, Microsoft Word şi Microsoft Excel;
q se presupune că se doreşte a fi lansată în execuţie aplicaţia Microsoft Excel;
q pentru a selecta această aplicaţie se va apăsa litera „m” până ce se va auzii următorul
mesaj din partea cititorului de ecran prin intermediul sintezei vocale:
„Maicrosoft Ixel”;
q iar pentru a lansa în execuţie aplicaţia tocmai selectată se va apăsa tasta „Enter”.
B.1. Controlul Task Bar (Bară de activităţi). Această bară se află poziţionată în partea de
jos a ferestrei Desktop, în poziţie orizontală. Pe această bară de activităţi sunt arătate,
sub formă de butoane, toate programele ce rulează la un moment dat pe un calculator.
Acest lucru este posibil întrucât sistemul de operare Windows este un sistem cu
facilitatea de Multi tasking (activităţi multiple); acest lucru semnifică posibilitatea
sistemului de operare de a rula în acelaş timp mai multe aplicaţii (programe).
a. Butonul Start: Prin intermediul acestui buton se pot accesa, lansa în execuţie, marea
majoritate a programelor (aplicaţiilor) instalate pe un calculator. Butonul Start se află
poziţionat în extremitatea stângă a barei de activităţi. Acest buton activează Start Menu
(Meniul Start) al sistemului de operare Windows. Acest meniu Start poate fi activat în
mai multe moduri:
q o primă cale este prin combinaţia de taste Control plus Escape (se va apăsa mai întâi
tasta Control şi ţinând-o apăsată, se va apăsa apoi tasta Escape, după care se va
elibera ambele taste);
q a doua cale este prin apăsarea tastei Windows Logo (tasta Fereastră).
OBS.: Aceste modalităţi pentru accesarea meniului Start pot fi folosite de ori unde am fi
în lucru pe calculator la un moment dat.
b. System Tray: Acest control al barei de activităţi conţine o listă de programe asistente
precum Volume Control (Controlul Volumului plăcii de sunet al calculatorului), Keyboard
(Tastatura – prin intermediul căreia se poate modifica limba tastaturii sau se pot
configura diferite activităţi pentru tastatură) sau un program de protecţie a sistemului
împotriva viruşilor etc.
Celelalte controale ale barei de activităţi sunt accesate fie cu mouse-ul, iar cu tastatura
numai pe baza combinaţiilor de taste oferite de cititorul de ecran, de aceea vor fi tratate
într-o secţiune separată.
După cum ştim cuvântul englezesc Windows, semnifică în limba română ferestre
(window la singular fereastră). Aceasta întrucât acest sistem de operare în lucrul cu
calculatorul se prezintă ca interfaţă, ca mod de apariţie pentru utilizator, sub formă de
ferestre; uneori, la lansarea unor programe, chiar aşa se şi vizualizează pe ecranul
monitorului ca şi cum s-ar deschide o fereastră obişnuită. De unde şi numele, foarte
sugestiv de altfel, al sistemului de operare.
a. Maximize (Maximizată): Aceasta înseamnă că fereastra ocupă cea mai mare parte a
ecranului monitorului, fiind întinsă pe aproape toată suprafaţa ecranului. Acest fapt
înseamnă că se lucrează la momentul respectiv în fereastra respectivă, de aceea se mai
folosesc şi expresii de genul: „Fereastra activă.”, „Fereastra curentă.” Etc.
3.1. Navigarea în cadrul ferestrei Desktop cu ajutorul cititorului de ecran JAWS for
Windows „JFW”
Pentru a naviga între diferitele controale ale ferestrei Desktop se folosesc următoarele
taste şi combinaţii de taste:
q Tab: pentru a naviga înainte între controalele ferestrei Desktop.
q Shift plus Tab: pentru a naviga înapoi între controalele ferestrei Desktop.
Notă: Focar semnifică locul în care se află la un moment dat cursorul. Se poate imagina
acest focar ca un ochi virtual, deci focarul reprezintă ochiul utilizatorului prin intermediul
căruia utilizatorul îşi vede şi revede poziţia la orice moment.
OBS.: Combinaţiile de taste (ale cititorului de ecran JAWS for Windows „JFW”):
q Insert plus Săgeată în Sus
q Insert plus Tab
q Insert plus T
toate aceste combinaţii de taste sunt valabile oriunde ar fi focarul la un moment dat.
Deci aceste combinaţii de taste nu sunt valabile doar în cadrul unui control anume, ci în
toate cazurile ele reprezentând modalităţi de aflare în orice moment a poziţiei curente a
focarului.
B. Navigarea pe controlul Task Bar: Navigarea pe controlul Task Bar se realizează după
cum a fost arătat mai sus
(vezi 1.2., B.2.). Însă cititorul de ecran JAWS for Windows „JFW” oferă şi o combinaţie
de taste prin care generează o listă de unde se poate alege aplicaţia ce se doreşte să fie
invocată de pe bara de activităţi, această listă se numeşte:
„Window List”, şi este invocată prin combinaţiile de taste
q Insert plus F10.
Acest dialog conţine o listă cu toate aplicaţiile lansate pe un calculator la un moment dat.
Pentru a naviga în cadrul acestei liste se vor folosii
q Săgeţile Sus şi Jos,
iar după ce s-a ales aplicaţia ce se doreşte să fie invocată
(sau a cărei ferestre se doreşte să fie maximizată) se va apăsa tasta Enter.
D. Clock: Pentru a vedea în orice moment cât este ceasul se foloseşte combinaţia de
taste oferită de cititorul de ecran JAWS for Windows „JFW”
q Insert plus F12.
Iar pentru a auzii şi data se foloseşte aceeaşi combinaţie de taste, numai că în timp ce
se ţine tasta Insert apăsată, tasta F12 se apasă de două ori într-o succesiune rapidă.
LECŢIA 4: Meniul Start şi explorarea interfeţei unui program cu ajutorul cititorului de
ecran JAWS For Windows “JFW”
În lecţia anterioară s-a arătat cum poate fi lansată în execuţie o aplicaţie folosind icoana
ei de pe controlul List View al ferestrei Desktop. În continuare se va arăta cum se poate
folosii meniul Start al sistemului de operare Windows pentru a realiza aceeaşi acţiune.
OBS.: După cum se poate observa cu uşurinţă, a doua cale de accesare a meniului
Start a sistemului de operare Windows este un pic mai greoaie necesitând executarea a
mai multor paşii, de aceea recomandăm utilizarea uneia din modalităţIle prezentate la
numărul 1, evident lăsând la latitudinea utilizatorilor să-şi aleagă modalitatea cea mai
comodă de utilizare. Însă, pentru o cât mai mare viteză de lucru, doar cu titlu de
recomandare sfătuim utilizarea tastei Windows Logo, acolo unde este posibil, iar unde
nu este posibil, prin lipsa tastei Windows Logo, recomandăm utilizarea combinaţiei de
taste Control plus Escape.
După activarea meniului Start al sistemului de operare Windows folosind cea mai facilă
cale pentru utilizator, pe ecranul monitorului va apărea o listă verticală, de fapt conţinutul
în sine al meniului Start. Pentru că orice conţinut al unui meniu este în poziţie verticală,
aceasta a determinat numirea lor ca Meniuri Verticale. Astfel, navigarea printr-un meniu
vertical, de pe un item pe altul, se realizează exclusiv cu tastele de direcţionare săgeţile
sus sau jos.
Note: 1. Câmp de editare semnifică zona unde utilizatorul poate introduce informaţie prin
intermediul tastaturii (mai exact unde se poate scrie efectiv).
2. Într-un câmp de editare, focarul se numeşte punct de inserţie, adică punctul prin
intermediul căruia utilizatorul introduce o informaţie într-un câmp (arie) şi acest punct de
inserţie este vizualizat ca o bară orizontală ce se mişcă pe măsură ce informaţia este
scrisă în câmpul de editare. (OBS.: Această bară orizontală, punctul de inserţie, se află
în totdeauna la dreapta ultimului caracter introdus.)
2. Combinaţii de taste pentru explorarea interfeţei unui program ale cititorului de ecran
JAWS for Windows „JFW”
de statut, este cea din cadrul procesorului de texte Microsoft Word; în cadrul acestei
bare de statut pot fi vizualizate informaţii de genul: numărul de pagină în care se află la
un moment dat punctul de inserţie, numărul de rând pe pagina curentă unde se află la
un moment dat punctul de inserţie, câte pagini are documentul activ etc.
Note: 1. Punct de inserţie semnifică focarul curent prin intermediul căruia se introduc
informaţii într-un câmp de editare.
2. Document activ semnifică documentul deschis la un moment dat în cadrul unui
program şi în care se lucrează la un moment dat.
Cursorul este, de fapt, confundat cu focarul curent, ori cu săgeata mouse-ului. Atunci
când se spune: „Unde se află cursorul” semnifică, de fapt, cursorul mouse-ului care cel
mai adesea este vizualizat pe ecran sub forma unei săgeţi, orientate cu vârful la dreapta,
însă modalitatea de apariţie a acestui cursor se modifică funcţie de tipul controlului pe
care se află la un moment dat cursorul (de exemplu: ântr-un câmp de editare acesta
arată precum o bară orizontală, pe o legătură pe reţeaua Internet acesta arată precum o
mână cu degetele deschise etc.).
Cititorul de ecran JAWS for Windows „JFW” oferă utilizatorului o serie de 5 tipuri de
cursoare, prin intermediul cărora acesta poate explora eficient un ecran; aceste cursoare
sunt:
q cursorul PC („PC cursor”)
q cursorul JAWS („JAWS cursor”)
q cursorul Invizibil („Invisible Cursor”)
q cursorul PC Virtual („Virtual PC Cursor”) şi
q cursorul Braille („Braille Cursor”).
Cu excepţia ultimului tip de cursor, Braille Cursor, toate aceste tipuri de cursoare vor fi
detailate pe măsură ce se va înainta în studiul acestui curs, însă pentru acum vor fi
discutate numai două cursoare şi anume: PC Cursor şi JAWS Cursor; rămânând ca
celelalte tipuri de cursoare să fie introduse atunci când se vor şi utiliza în diverse aplicaţii
sau programe.
Acest cursor este cel mai utilizat, el fiind în fapt principalul tip de cursor cu care
utilizatorul cititorului de ecran JAWS for Windows „JFW” explorează, utilizează şi
prelucrează informaţia, în cea mai mare parte. Acest cursor este de fapt: fie focarul
curent, fie punctul de inserţie, fie selecţia într-un tip specific de control într-o casetă de
dialog. Acest cursor poate fi activat în orice moment prin intermediul tastei
q PLUS
de pe Blocul Numeric (situată deasupra tastei „Enter” de pe Blocul Numeric, în poziţie
verticală).
OBS.: 1. Acest cursor este, în fapt, activ în mod implicit la lansarea în execuţie a
cititorului de ecran JAWS for Windows „JFW”, el ne fiind nevoie să fie activat sau
reactivat decât numai atunci când utilizatorul a folosit un alt tip din celelalte tipuri de
cursoare.
2. Acest cursor PC, este supus limitelor de mişcare precum focarul curent (sau locaţia
curentă) şi în câmpul de editare limitelor mişcării punctului de inserţie (adică limitelor
acestui câmp de editare); dincolo de aceste limite acest cursor nu se poate mişca,
necesitându-se în acest caz (pentru explorarea restului ecranului) folosirea unuia din
celelalte tipuri de cursoare.
Acest cursor este, în fapt, cursorul mouse-ului; astfel el ne fiind restricţionat ca mişcare,
precum cursorul PC, ceea ce înseamnă că acest cursor poate fi plimbat oriunde pe
ecran. În timpul deplasării acestui cursor JAWS şi cursorul mouse-ului este mişcat,
urmând practic cursorul JAWS în mişcarea lui pe ecran. Cursorul JAWS (sau cursorul
mouse-ului) poate fi activat prin apăsarea tastei
q MINUS
de pe Blocul Numeric (tasta minus este situată deasupra tastei PLUS sau PC Cursor).
Notă: Realizatorii cititorului de ecran Jaws for Windows „JFW” au realizat (au setat) două
voci cu timbre vocale diferite pentru cele două tipuri de cursoare: PC şi JAWS. Astfel,
cursorul JAWS are un timbru vocal mai jos şi mai gros decât vocea folosită pentru
cursorul PC (care are o voce cu un timbru vocal mai înalt), aceasta pentru a se putea
realiza cu uşurinţă diferenţierea între cele două tipuri de cursoare şi, mai ales, pentru a
se putea determina cu uşurinţă care dintre cursoare este activ la un moment dat.
13. Citeşte de la ânceputul rândului curent până la poziţia punctului de inserţie (tot pe
rândul curent):
-- Insert plus tasta de direcţionare Home (sau, în locul tastei de direcţionare Home se
mai poate folosii, 7 de pe Blocul Numeric); se apasă mai întâi tasta Insert de pe Blocul
Numeric şi în timp ce se ţine această tastă apăsată se va apăsa şi tasta de direcţionare
Home (sau 7 de pe Blocul Numeric, tastă situată la stânga tastei 8 sau săgeată în sus
de pe Blocul Numeric).
14. Citeşte de la poziţia punctului de inserţie (de pe rândul curent) până la sfârşitul
rândului curent:
-- Insert plus tasta de direcţionare Page Up (sau, în locul tastei de direcţionare Page Up
se mai poate folosii, 9 de pe Blocul Numeric); se apasă mai întâi tasta Insert de pe
Blocul Numeric şi ân timp ce se ţine această tastă apăsată se va apăsa şi tasta de
direcţionare Page Up (sau 9 de pe Blocul Numeric, tastă situată la dreapta tastei 8 sau
săgeată în sus de pe Blocul Numeric).
24. Mută poziţia cursorului PC la poziţia curentă a cursorului JAWS (OBS.: Numai dacă
acest lucru este posibil, în sensul dacă focarul sau punctul de inserţie pot să navigheze
în spaţiul respectiv.) activând în acelaşi timp cursorul PC:
-- Insert plus tasta Plus (ambele de pe Blocul Numeric, în mod special tasta Plus).
OBS.: Tot timpul utilizării Blocului Numeric acesta trebuie să fie închis („Off”).
1. Rulează textul unui câmp de editare cu o pagină înainte (totodată situând punctul de
inserţie pe primul rând al paginii) – pagina următoare:
-- Control plus tasta de direcţionare Page Down (sau, în locul tastei de direcţionare Page
Down se mai poate folosii, 3 de pe Blocul Numeric); se apasă mai întâi tasta Control
(tastă situată în colţurile din stânga şi dreapta jos a Blocului de Dactilografiere) şi în timp
ce se ţine această tastă apăsată se va apăsa şi tasta de direcţionare Page Down (sau 3
de pe Blocul Numeric).
2. Rulează textul unui câmp de editare cu o pagină înapoi (totodată mutând şi punctul de
inserţie pe primul rând al paginii) – pagina precedentă:
-- Control plus tasta de direcţionare Page Up (sau, în locul tastei de direcţionare Page
Up se mai poate folosii, 9 de pe Blocul Numeric); se apasă mai întâi tasta Control (tastă
situată în colţurile stânga şi dreapta jos a Blocului de Dactilografiere) şi în timp ce se ţine
această tastă apăsată se va apăsa şi tasta de direcţionare Page Up (sau 9 de pe Blocul
Numeric).
OBS.: Tot timpul utilizării Blocului Numeric acesta trebuie să fie închis („Off”).
Aceste combinaţii de taste sunt valabile numai pentru cititorul de ecran JAWS for
Windows „JFW”.
17. Citeşte de la ânceputul rândului curent până la poziţia cursorului JAWS (tot pe
rândul curent):
-- Insert plus tasta de direcţionare Home (sau, în locul tastei de direcţionare Home se
mai poate folosii, 7 de pe Blocul Numeric); se apasă mai întâi tasta Insert de pe Blocul
Numeric şi în timp ce se ţine această tastă apăsată se va apăsa şi tasta de direcţionare
Home (sau 7 de pe Blocul Numeric).
18. Citeşte de la poziţia cursorului JAWS (de pe rândul curent) până la sfârşitul rândului
curent:
-- Insert plus tasta de direcţionare Page Up (sau, în locul tastei de direcţionare Page Up
se mai poate folosii, 9 de pe Blocul Numeric); se apasă mai întâi tasta Insert de pe
Blocul Numeric şi ân timp ce se ţine această tastă apăsată se va apăsa şi tasta de
direcţionare Page Up (sau 9 de pe Blocul Numeric).
20. Mută poziţia cursorului JAWS la poziţia curentă a cursorului PC (activând în acelaşi
timp cursorul JAWS) dezactivând toate celelalte tipuri de cursoare:
-- Insert plus tasta Minus (ambele de pe Blocul Numeric, în mod special tasta Minus);
tasta Minus se află deasupra tastei Plus (cursorul PC) de pe Blocul Numeric, iar tasta
Insert se află în colţul stânga jos a Blocului Numeric, adică tasta 0; se apasă mai întâi
tasta Insert de pe Blocul Numeric şi în timp ce se ţine această tastă apăsată se va
apăsa şi tasta Minus de pe Blocul Numeric.
OBS.: Tot timpul utilizării Blocului Numeric acesta trebuie să fie închis („Off”).
O casetă de dialog este o fereastră ce apare temporar peste fereastra aplicaţiei active
pentru a reda o serie variată de informaţii grupate într-un singur loc, funcţie de comanda
dată din meniul vertical al aplicaţiei respective. Numeroase casete de dialog au o serie
de optiuni din care trebuie să se aleagă înainte ca sistemul de operare Windows să
poată lua în considerare o comandă.
Odată ce o casetă de dialog este deschisă, sunt prezentate o serie de opţiuni ce pot fi
făcute, iar utilizatorul este obligat să facă cel puţin o alegere. Pentru a exprima diferite
tipuri de informaţii, aceste opţiuni sunt prezentate în formate (elemente) diferite ce sunt
utilizate în moduri diferite. Odată ce utilizatorul cunoaşte modalitatea de utilizare a
acestor elemente şi ştie modalitatea de navigare într-o casetă de dialog, un utilizator
poate utiliza orice casetă de dialog în orice aplicaţie de sub sistemul de operare
Windows, odată ce aceste casete de dialog urmăresc (sau ar trebuii să urmărească)
aceleaşi convenţii. În general, sunt cam 6 tipuri de astfel de elemente:
q butoanele simple -- pushbuttons,
q butoanele radio -- radiobuttons,
q câmpurile de editare – editfields,
q casetele de opţiuni – comboboxes,
q casetele de tip listă – listboxes şi
q casetele de marcare (selectat/neselectat sau marcat/nemarcat) – checkboxes.
Nu toate casetele de dialog conţin în mod necesar toate aceste 6 tipuri de elemente,
chiar unele casete de dialog pot conţine mai mult de o secţiune cu acelaş tip de element
însă secţiuniile se referă la informaţii diferite.
Casetele de dialog se comportă foarte diferit, chiar şi în cadrul aceleiaşi aplicaţii, iar
utilizatorul nu poate ignora o casetă de dialog odată ce ea s-a activat. Utilizatorul nu se
poate reîntoarce la fereastra aplicaţiei şi continua munca decât închizând respectiva
casetă de dialog (acest lucru putând fi realizat fie activând butonul simplu OK apăsând
tasta “Enter” pe buton, ori activând butonul Simplu CANCEL apăsând tasta “ESCAPE”).
Aşadar, pentru a executa o activitate de imprimare (listare), utilizatorul va deschide o
casetă de dialog referitoare la problemele de listare (imprimare), va verifica diferitele
opţiuni din respectiva casetă de dialog şi va specifica alte posibile/probabile opţiuni
dorite şi odată ce utilizatorul este sadisfăcut de opţiunile făcute va allege butonul OK
pentru a pornii procesul de listare (imprimare).
O altă primcipală diferenţă între fereastra unei casete de dialog şi fereastra normală
(principală) a unei aplicaţii, este şi aceea că fereastra casetelor de dialog este de o
mărime prestabilită şi ea nu poate fi redimensionată de către utilizator; ferestrele
casetelor de dialog nu pot fi decât “plimbate” mutate în diferite părţi ale ecranului
monitorului în timpul lucrului (spre exemplu dacă se doreşte verificarea fişierului,
documentului, cu care se lucrează la un moment dat fără a închide în mod necesar
respectiva casetă de dialog).
Acest tip de dialog va fi menţionat aici doar pe scurt, aceasta întrucât aceste tipuri de
casete sunt dialoguri, dar nu necesită o discuţie foarte amplă (de obicei ne conţinând
foarte multe opţiuni ce pot fi făcute). Aceste dialoguri mesaj apar conţinând doar fie
mesaje ori atenţionări, iar aceste mesaje trebuie să fie acceptate fie apăsând butonul
simplu OK (prin tastarea tastei “Enter”) sau respinse apăsând butonul CANCEL (prin
tastarea tastei “Escape”), pentru a putea continua lucrul cu computer-ul (de exemplu:
“Disk not inserted” – “Dischetul nu este inserat”). Alte mesaje se pot referii la activitatea
de listare (imprimare), spre exemplu atunci când avem o problemă, imprimanta nu mai
are hârtie, mesajul poate fi ceva de genul “There is no paper in the printer” (“Nu mai este
hârtie în imprimantă”), iar utilizatorul poate selecta butonul simplu OK după ce a pus
hârtie în imprimantă sau butonul simplu CANCEL pentru a amâna procesul (comanda)
de listare (imprimare). Sau, pot exista mesaje de întrebare dacă se doreşte salvarea
unui fişier cu un nume care este deja utilizat de un alt fişier, în cazul acesta fiind doar
posibilităţile: fie să se renunţe la salvare (şi eventual să se schimbe denumirea
fişierului), fie se poate înlocuiii fişierul deja existent cu noul fişier.
1.2. Navigarea într-o casetă de dialog
Precum cu toate ferestrele, doar o singură fereastră la un moment dat poate conţine
focarul. Aceasta înseamnă că atunci când o casetă de dialog este deschisă, este
fereastra activă şi are o bară de titlu de culoare albastră. Odată ce o casetă de dialog
este activată, focarul se deplasează, in genere, pe primul item din casetă. Focarul este
indicat de obicei de o linie punctată în jurul elementului care îl conţine.
Important: Orice schimbare realizată într-un element al unei casete de dialog, ele rămân
atâta timp cât nu se allege fie unul din cele două butoane simple OK şi respective
CANCEL.
Lege de aur: Într-o casetă de dialog se navighează înainte de pe un element pe altul (de
pe o secţiune pe alta, de pe un control pe altul) tastându-se tasta TAB, iar înapoi (adică
pe elementul, secţiunea, controlul precedent) apăsându-se combinaţia de taste SHIFT
plus TAB (OBS.: Se apasă mai întâi tasta SHIFT şi în timp ce se ţine această tastă
apăsată se va apăsa şi tasta TAB.); pentru a se lucra în lăuntrul fiecărui element,
control, secţiuni se folosesc în principal tastele de direcţionare săgeţi.
Butoanele simple pot fi activate fie prin intermediul tastelor scurte (vezi mai sus) ori prin
tastarea tastei ENTER odată ce butonul simplu respectiv vizat conţine focarul.
Folosindu-se tasta TAB se plasează focarul pe butonul dorit, iar prin tastarea tastei
ENTER se apasă (activează) respectivul buton simplu vizat. In genere, butonul OK este
cunoscut şi sub denumirea de butonul implicit într-o casetă de dialog şi este apăsat
(activat) imediat ce se apasă tasta ENTER de oriunde
s-ar afla focarul la un moment dat. Dar există şi două excepţii când această regulă nu
funcţionează:
q dacă focarul, la momentul tastării tastei ENTER, se află pe un alt buton simplu (adică
dacă focarul este conţinut de un alt buton); apăsând tasta ENTER odată ce focarul se
află pe alt buton simplu aceasta nu va activa butonul simplu implicit OK, ci butonul care
conţine focarul la momentul apăsării tasteiENTER; şi a doua situaţie
q apăsându-se tasta ENTER, dacă focarul se află într-un control de tip casetă listă
pentru schimbarea directoarelor, nu se va activa butonul OK, ci în acest caz apăsându-
se tasta ENTER doar se va modifica nivelul directorului current (selectat în listă).
Pentru a activa butonul simplu CANCEL (renunţă) se deplasează focarul, cu ajutorul
tastei TAB, până pe el şi apoi se tastează tasta ENTER.
Uneori butonul OK poate fi dezactivat, (arătat într-o formă grii), aceasta indicând de fapt
că utilizatorul trebuie să facă unele opţiuni înainte de a se executa comanda (caseta de
dialog). Spre exemplu, utilizatorul doreşte să deschidă un fişier, dar el nu a selectat nici
un fişier pentru a-l deschide, ne pare rău dar utilizatorul nu poate deschide chiar şi
“nimicul”! În acest caz butonul simplu OK va rămâne inactiv până nu se va selecta un
fişier pentru a fi deschis (ori dacă nu, utilizatorul are posibilitatea să închidă caseta de
dialog alegând butonul CANCEL (renunţă)).
(De asemenea numit şi butonul de opţiune.) In genere, aceste opţiuni sunt mutual
exclusiviste, deşi toate opţiuniile se referă la acelaşi parametru, iar visual aceste opţiuni
sunt grupate sub denumirea efectivă a respectivului parametru (ca într-o coloană de
tabel) iar din această grupare doar una şi numai o singură opţiune poate fi făcută.
Vizual, acest tip de buton radio este arătat precum un cerc negru care conţine un punct
negru în năuntru dacă butonul respectiv este selectat, sau gol dacă butonul radio
respectiv nu este selectat (ales, marcat).
(De asemenea numit şi casetă de text) – aceasta referindu-se la orice camp în care se
poate introduce text. Aceasta putând semnifica întreaga zonă de editare a paginii unui
program de procesare text, dar, de obicei, într-o casetă de dialog există o limită a
caracterelor ce pot fi introduse într-un astfel de camp, limită ce poate pornii de la două
caractere şi poate fi întinsă până la 50 de caractere (doar ca exemplu, întrucât limitele
pot diferii de la caz la caz). Când focarul este într-un camp de editare, punctul de inserţie
(prin intermediul căruia sunt introduse informaţii de la tastatură sub formă de caractere)
va fi poziţionat la începutul liniei de editare a câmpului. Acest punct de inserţie este
arătat pe ecran prin intermediul unei bare verticale, însă în unele aplicaţii acest punct de
inserţie poate fi reprezentat şi printr-un dreptunghi mic de culoare neagră. Pentru a
manipula punctul de inserţie într-un camp de editare se vor folosii combinaţiile de taste
standard ale sistemului de operare Windows: tastele de direcţionare săgeţi, control plus
tastele de direcţionare săgeţi, tastele de direcţionare Home şi End etc.
De reţinut: în momentul când focarul este mutat într-un câmp de editare (în cadrul unei
casete de dialog fie cu ajutorul tastei TAB, fie prin intermediul combinaţiei tastei scurte)
în mod automat tot eventualul text din câmpul respectiv de editare este selectat. Acest
text selectat este destul de „fragil”, întrucât orice tastă literă apăsată va rescrie tot textul
(ştergându-l şi afişînd doar litera tocmai apăsată), bineînţeles dacă nu o altă combinaţie
de taste nu a fost apăsată de genul Copy, Cut etc. Deci, apăsând tasta DELETE va
şterge întregul text selectat, aşa cum se va întâmpla şi în cazul apăsării oricărei taste
literă.
Pentru a putea edita (modifica) textul dintr-un câmp de editare (textul care este în
prealabil selectat), va trebuii mai întâi să fie deselectat, aceasta fiind realizabilă prin
apăsarea oricărei taste de direcţionare săgeţi, apoi se poate muta (manipula) punctul de
inserţie după cum a fost arătat mai sus. Pentru a selecta textul dintr-un câmp de editare
se va folosii în combinaţiile de taste standard de manipulare a punctului de inserţie ale
sistemului de operare Windows şi tasta SHIFT; astfel:
-- Shift plus tastele de direcţionare săgeţi va selecta fie caracterul curent şi caracterul
următor, fie caracterul precedent, fie cuvântul curent şi cuvântul următor, fie cuvântul
precedent, fie linia curentă şi linia următoare, fie linia precedentă etc. Tot timpul selecţiei
se va ţine tasta Shift apăsată, iar în momentul terminării selecţiei textului dorit se va da
drumul şi tastei Shift, efectuându-se paşii următori doriţi (copierea, tăierea,
transformarea textului selectat etc.).
Se prezintă sub forma unei liste cu mai multe opţiuni din care utilizatorul poate să
aleagă. Manipularea se poate realiza fie prin accesarea respectivului control prin
apăsarea combinaţiei de taste scurte asociată.