Mediile solide la haemophilus influenzae

Genul cuprinde bacili şi/sau cocobacili gram negativi, aerobi, facultaiv anaerobi, uneori încapsulaţi, oxidazo-
pozitvi, aparţinând familiei Pasteurellaceae, caracterizaţi printr-un polimorfism accentuat. Sunt prezenţi pe
mucoasele căilor respiratorii ale omului şi ale unor specii animale.
Genul cuprinde 10 specii asociate patologiei umane din care face parte si - H. Influenzae.
H. Influenzae: Este cea mai importantă specie a genului, fiind agentul etiologic al unor
infecţii respiratorii şi meningeale la copii.

La examenul direct se evidenţiază cocobacili de 1,5 μm, dispuşi în perechi sau în lanţuri scurte.
După incubare 6-8 h în medii de îmbogăţire lichide, predomină formele mici cocobacilare. Mai
târziu pot fi observaţi bacili mai lungi, forme cu un polimorfism accentuat şi bacterii lizate.
Bacteriile din culturile tinere (6-8h) sunt încapsulate.
H. influenzae are tendinţa de a-şi pierde capsula şi odată cu ea şi specificitatea de tip.
După incubare de 24 h pe geloză-sânge cu infuzie cord-creier, dezvoltă colonii mici, convexe,
rotunde. Coloniile de pe geloză-chocolate apar după 36-48 h de incubare. Necesită pentru
creştere factorii X (hemină) şi V (NAD), prezenţi în sânge. În jurul coloniilor de S.aureus,
S.pneumoniae, sau Neisseria sp., coloniile de H. influenzae sunt mai mari. Acest fenomen poartă
denumirea de „satelitism” şi este datorat faptului că aceste specii sunt producătoare de factor V
(NAD), ca produs metabolic propriu. Tulpinile de H. influenzae îşi iau factorul X din sânge, iar
factorul V de la unul din microorganismele enumerate mai sus şi cresc satelite în jurul acestora.

Nomenclatura virusurilor gripale

Virus de tip A - Variatia antigenica este particularitatea fundamentala a virusurilor gripale A si
B. Aceasta are loc la nivelul antigenilor superficiali ai virusului .
Una din teoriile existente se bazeaza pe recombinarea genelor virusului gripal la animale (pasari,
porci) si om. Atunci cand o celula receptoare este infectata concomitent cu tulpini animale si
umane, poate produce un virus cu hemaglutinina sau neuraminidaza complet noua. Ca urmare a
variatiei antigenice majore se formeaza tulpini absolut noi de virusuri, in fata carora marea
majoritate a populatiei nu are imunitate. Aceste mutatii sunt specifice doar virusurilor de tipul A
si sunt responsabile de aparitia pandemiilor.

Exista doua mecanisme ale variatiei antigenice: minora si majora.

La virusul gripal A se intalnesc ambele variatii antigenice.
La virusul B se manifesta numai variatia antigenica minora. Variatia antigenica minora se
produce in perioada interpandemica la toate tipurile de virusuri. Acestea sunt mutatii de mica
importanta in genele care codifica hemaglutinina si neuraminidaza. Ca urmare apar epidemii;
apararea data de contactele anterioare cu virusul se mentine, dar este insuficienta variatia
antigenica majora. La intervale neregulate de timp (10-40 de ani) apar virusuri cu deosebiri mari
fata de populatia de baza. Aceste modificari afecteaza semnificativ structura antigenica a
hematoglutininei si, mai rar, a neuraminidazei. In prezent, mecanismul de formare a noilor
tulpini ale virusului gripal nu este in totalitate cunoscut.

Formele clinice la poliomielita paralitica

-90-95% din cazurile de poliomielita sunt asimptomatice, fara sechele, fara complicatii.
Doar 0.1-2% din cazuri iau forma paralitica. Forma paralitica presupune un sistem imunitar
deranjat sau slabit.
Vaccinul oral antipolio a fost si este una din sursele principale de poliomielita. Pacienții cu
poliomielita paralitica trebuie să fie monitorizați pentru semne și simptome de insuficiență
respiratorie, care pot necesita terapii de salvare a vieții, cum ar fi suport respirator.

Perioada de stare sau boala majoră ce se caracterizează prin febră înaltă şi fenomene
nervoase încadrate într-un stadiu preparalitic şi un stadiu paralitic.