Sunt mulţi oameni care percep credinţa ca pe o limită a libertăţii lor.

„De ce ar
trebui să cred orbeşte?” se întreabă ei. Trebuie să ne aducem aminte că un dar de la
Dumnezeu este credinta, care nu ne distruge libertatea ci ne acordă o libertate
minunată. Prin credinţă noi ne eliberăm de anxietate, supărare şi de frica morţii.
Dar cu ajutorul credinţei vine şi responsabilitatea de a acţiona.

Invatatura de credinta crestin-ortodoxa arata ca omul a fost creat de

Dumnezeu ca fiinta libera. Dupa caderea in pacat, libertatea vointei a slabit,
deoarece firea umana era acum inclinata mai mult spre rau "caci nu fac
binele pe care il voiesc, ci raul pe care nu-l voiesc, pe acela il savarsesc; iar
daca fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac aceasta ci pacatul care locuieste in
mine".

Din cauza acestui fapt, dupa pacatul stramosesc, omul nu mai este cu totul liber
din punct de vedere moral, de aceea are nevoie de redobandirea harului divin. Prin
jertfa Sa, Mantuitorul Iisus Hristos a eliberat pe om si l-a facut sa constientizeze
ca El exista cu adevarat.

Din punct de vedere conceptual, libertatea şi responsabilitatea se întrepătrund în

mod necesar, întrepătrundere care este „o bună întâlnire între necesitate şi
libertate”. În altă ordine de idei, fară libertate nu există responsabilitate şi, fără
responsabilitate, libertatea riscă să devină anarhie. (DezorganizarE)