Istoria Pagina 118 Manual Clasa 9

Noua Ordine Internațională

Conferința De Pace De La Paris

( 1919-1920 )
După încheierea Primului Război Mondial, lumea a intrat într-o nouă eră cunoscută sub
numele de Epoca Postbelică. Cel mai important tratat de pace al acestei perioade a fost
Tratatul de la Versailles, semnat pe 28 iunie 1919, nu doar cu Germania, ci și cu alte puteri
aliate și asociate. Acest tratat a avut un impact semnificativ asupra configurației lumii de
după război.
La Conferința de pace de la Paris, care a avut loc între ianuarie 1919 și ianuarie 1920, au
participat 32 de state, iar cei patru lideri de marcă au fost: Woodrow Wilson din SUA, Lloyd
George, prim-ministrul Angliei, Clémenceau din Franța și Emanuele Orlando din Italia.
Fiecare dintre aceste state a avut interese și obiective proprii pentru perioada postbelică.
Președintele american Woodrow Wilson a prezentat cele 14 puncte, care includeau ideea
formării unei organizații internaționale pentru menținerea păcii, cunoscută mai târziu sub
numele de Liga Națiunilor. România, printre altele, dorea recunoașterea Marii Uniri, care
includea Transilvania, Bucovina și Basarabia.

Problemele Discutate

La Conferința de pace de la Paris s-au discutat probleme importante precum reparațiile

de război, problema Poloniei, care a fost împărțită și a fost recunoscută prin Tratatul de la
Versailles, și problema formării Ligii Națiunilor. Franța dorea să ia revanșa asupra
Germaniei și să creeze un bloc anti-german, în timp ce Anglia dorea ca Germania să
rămână un stat puternic, dar sub control.

Tratatul de la Versailles

Tratatul de la Versailles a impus condiții severe Germaniei. Franța a primit regiunile

Alsacia și Lorena, iar Regiunea Saar a trecut sub controlul Ligii Națiunilor, fiind permisă
Franței să o exploateze pentru 15 ani.
Regiunea Saar - era o regiune carbonifere, se extrăgea cărbune.
Dea lungul râului Rin, zonă demilitarizată de o lățime de 50 km.
Danemarca primește Șlizwingul ( regiune daneză, revine de la germani ).
Belgia obține Eipem, Malmedi, Morone
Germania recunoaște Polonia, cedândui o parte din Silezia, Poznani, Prusia Orientală,
formând “Coridorul Polonez”
Polonia obține ieșire la marea Baltică prin “Coridorul Polonez”.
Orașul Gdansk ( Danzig ) - oraș liber sun controlul Ligii Națiunilor.
Germania pierde regiunea Nemel ( Klaipeda ), din 1993, trece la Lituania.
Germania pierde toate coloniile, nu are voie să se unească “pe vecie” cu Austria.
Germania a suferit pierderi semnificative, inclusiv pierderea coloniilor, restricții asupra
forțelor armate, interdicții privind submarinul, avioanele, navele și tancurile militare, și
anularea serviciului militar obligatoriu. Germania a fost, de asemenea, obligată să
plătească 132 de miliarde de mărci aur în reparații de război și să cedeze părți
semnificative din teritoriu și populație. Germania pierde 1/8 din teritoriu, 1/10 din populație.

Conferința de la Washington
( 1921 - 1928 )
Neînțelegerile au fost continuate la Conferința de la Washington. Trebuia de încheiat niște
alianțe între state pentru colaborare. Scopul principal era menținerea păcii. Aici au fost
încheiate 3 tratate :
1. Tratatul celor 4 puteri - Acesta a fost cunoscut și sub numele de Tratatul de la
Washington și a fost semnat în 1922 de către SUA, Marea Britanie, Japonia și Franța.
Tratatul a avut ca scop limitarea construirii de nave de război și a forțelor navale ale
acestor patru puteri.
2. Tratatul celor 5 puteri - Acest tratat a fost semnat în 1922 și a fost adăugat la
Tratatul celor 4 puteri. A inclus Italia și a extins prevederile pentru limitarea forțelor
navale.
3. Tratatul celor 9 puteri - Acesta a fost semnat în 1922 și a extins prevederile limitării
forțelor navale la încă patru națiuni: Belgia, Olanda, Portugalia și China. Tratatul a fost
menit să contribuie la reducerea tensiunilor și la menținerea păcii în regiunea
Pacificului.
Aceste tratate au fost semnate ca parte a eforturilor de a evita o nouă confruntare militară
și de a controla cursa înarmărilor care a avut loc în perioada postbelică. Prin urmare, ele
reprezintă un pas important în stabilirea ordinii internaționale după Primul Război Mondial.