Nicolae Zărnescu – ISTORIA EZOTERISMULUI

Note de curs
RASELE OMENEŞTI ŞI ORIGINILE RELIGIEI

Continentele s-au format în ciclurile interdiluviene

Cele patru rase ale Pământului sunt următoarele
 rasa uriaşilor, care sunt menţionaţi în mitologie;
 rasa roşie, de pe continentul austral, care este cea mai veche rasă umană cunoscută (50.000 ani); se presupune că din această rasă făceau parte locuitorii Atlantidei, indienii din America de Nord,
aztecii și alte populații misterioase);
 rasa neagră, din Africa (abisienii şi nubienii), având religie monoteistă;
 rasa galbenă, din Asia (în majoritate din China), având religii atât monoteiste cât și politeiste;
 rasa albă, venită din Hiperboreea (gheţurile polului arctic), având religie politeistă
De remarcat că acolo unde rasa albă s-a supus rasei neagre, au rezultat popoarele semite (egipteni, arabi, fenicieni, caldeeni, evrei), având religie monoteistă și scris de la dreapta spre stânga.
Acolo unde rasa albă supune rasa neagră (Rama, eroul civilizator), au rezultat civilizaţiile ariene (iranieni, hinduşi, greci, etrusci), având religie politeistă și scris de la stânga la dreapta; Acolo unde
albii au rămas în stare barbară, au rezultat alte civilizaţii ariene (sciţi, geţi, sarmaţi, celţi, germani), având religie politeistă și scris de la stânga la dreapta.

Esenţa religiilor = Redescoperirea naturii divine prin autocunoaştere (meditaţie) şi eliberarea de ciclul reîncarnărilor ("Cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte întreg Universul").
Esenţa tehnicilor de meditaţie = eliberarea corpurilor divin şi spiritual de influenţele celorlalte corpuri care le ţin în captivitate (porumbelul în cuşti suprapuse).

Textele religioase - exoterice (profani - religia în ea însăşi - urmăreşte salvarea individului - îşi pregăteşte o viaţă viitoare mai bună)
- esoterice (iniţiaţi - depăşirea statutului individual pentru a ajunge la eliberare)
Textele esoterice - o doctrină metafizică şi cosmologică
- tehnici de meditaţie
Iniţiere (initio = a iniţia în mistere) = trecerea de la profan la sacru
- existenţa unui maestru spiritual - guru (hunduism), lama (budismul tibetan), stareţ (creştinism), rabin (iudaism), etc.
- existenţa unui loc retras (templu, dojo, moschee, mânăstire)
- purificare individuală
- transmiterea de către maestru a energiei spirituale
Tehnici de meditaţie (cf. David Fontana, Manual de meditaţie)
- nemişcată (Vipassana, Hatha Yoga, Tai chi)
- curgătoare (rugăciunea extatică, chietismul quaker, şamanismul, misticismul creştin)
- subiectivă (zazen, koan, shikantaza) - meditaţia asupra unei puteri spirituale interioare (imanente)
- obiectivă (religiile misterelor, Kabbala, Bhakti Yoga, Jnana Yoga) - meditaţia asupra unei puteri spirituale exterioare (transcendente)
Etapele de meditaţie spirituală (cf. Vede) - etapele parcurse de meditant în timp ce urmează una din metode
- sthula-dyana - conştientizarea divinităţii cu formă şi cu atribute
- tejo-dyana - conştientizarea divinităţii fără formă, dar cu atribute
- susksma-dyana - conştientizarea divinităţii fără formă şi fără atribute
În capitolele următoare: sub denumirea de esoterism aferent unei civilizaţii sau unei religii (iniţiatorul, lucrările sale fundamentale, o metafizică=cosmogonie sau/şi structuralitate, enumerarea
tipurilor de tehnici de meditaţie, exemple - considerate de autor ca elocvente). Nu s-a insistat prea mult pe datele istorice şi pe vieţile marilor iniţiaţi, ci mai mult pe doctrina promovată de aceştia.
EZOTERISMUL HINDUS
-hinduism - introdus în jur de 1500 î.C. de către invadatorii arieni (s-a impus timp de 1000 ani)
-80% din populaţia Indiei, peste 600 milioane

VEDE
-baza = Cărţile sacre = Veda - Rig Veda - panegirice ale zeilor, pronunţate de preoţi - textul fundamental
- Yajur Veda - formule recitate de acoliţi
- Sama Veda - melodiile liturgice
- Atharva Veda - formule magice
-fiecare din cele 4 Veda este alcătuită din:
-Samhita - colecţie de imnuri şi formule
-Brahmana - comentariu teologic
-Aranyaka - text esoteric al lui Brahmana
-Upanişad - scurt tratat speculativ + învăţătură confidenţială
-cosmogonie divină
-viziune ordonată şi ierarhizată a întregului univers
-Agni = focul divin, agentul cosmic, principiul universal prin excelenţă = Eternul masculin, Intelectul creator, Spiritul pur
-Soma = Eternul feminin, Sufletul lumii, substanţa eterată = matricea tuturor lumilor vizibile şi invizibile, Natura
-unirea desăvârşită dintre Agni şi Soma = Fiinţa Supremă = Dumnezeu
-actul cosmogonic este un sacrificu veşnic; pentru a produce tot ce există, Fiinţa Supremă se jertfeşte pe Sine, divizându-se pentru a ieşi din Unitatea Sa
-importanţa capitală a rugăciunii - fac din rugăciune o zeiţă = Brahmanaspati
-omul = imagine a divinităţii, trebuie să repete şi să reflecte în societatea umană liturghia celebrată de zei în panteonul divin
-Vedele (veda = cunoaştere, ştiinţă) sunt considerate eterne şi emanate din divinitatea supremă Brahman şi „auzite“ de înţelepţii inspiraţi (rishi - cei 7 mari rishi)
-„există o parte nemuritoare a omului, o Agni (...) du-o în lumea celor cucernici“
-doctrina reîncarnării: „Sufletele vin spre noi şi apoi pleacă, iar se întorc şi iar pleacă“
-Meru (Vîrful sau Culmea lumii) = munte mitic, situat în centrul Universului, reşedinţa supremă a zeilor
-dedesubt - 7 lumi = infernurile = locurile în care se află spiritele satanice decăzute (Preta-şi)
-deasupra - lumea Puterilor divine duperioare
- lumea Celor mai înalte Puteri divine de formă pură
- lumea absenţei formei
- câmpurile ultime ale lui Dumnezeu (Casa Tatălui)

UPANIŞADE (Convorbiri cu maestrul)

-fac parte din Revelaţia divină (shruti)
-sunt complemente esoterice ale Vedelor, în ansamblu formând Vedanta (rezultatul, realizarea Vedei)
-elaborate între 1000 şi 500 î.C. şi chiar mai târziu (e posibil şi azi?) şi transmise oral
-redactate în proză sau/şi în versuri
-dialog între discipolul în căutarea Divinităţii şi maestrul, care răspundea la întrebări
-prin sacrificiul interior se ajunge la binele suprem, realizându-se astfel eliberarea definitivă de samsara, ciclul infernal al naşterilor şi al morţilor, graţie distrugerii karman-ului; dharma = datoria
-prana = suflul inspirat, principiul vital, energia cosmică al cărei control va fi asigurat de yoga
-atman (suflu, vânt) = Sinele individual , Paramatman = Sinele cosmic
-identitatea dintre atman şi Brahman (Totul, Absolutul) care duce la Ananda (beatitudine, fericire supremă - sanscr.), care nu poate fi
obţinută decât în starea de samadhi (a fixa, a ataşa în extaz divin) = încetarea completă a oricăror gânduri, fuziunea totală a celui ce
meditează cu obiectul de meditaţie (Divinitatea sau Absolutul) (numele aspiranţilor la eliberare se termină cu Ananda (Vivekananda)
-Brahman = sufletul universal (Paramatman) sau divinitatea impersonală abstractă = esenţa Universului, Absolutul cosmic = izvorul originar şi ultima ţintă a tot ceea ce există
-Dumnezeu, „acela care creează lumile neîncetat este întreit“; „fiecare cuprinde în sine pe celelalte două şi toate trei sunt una“
-Brahma - Tatăl - Esenţa
-Maya - Mama - Substanţa
-Vishnu - Fiul - Viaţa
-cele trei ipostaze ale lui Brahman (Sf. Treime? n.n.)
-sat (fiinţa sau inteligenţa pură)
-cid (gândirea sau raţiunea pură)
-ananda (beatitudinea sau esenţa lumii)
 -durata Universului corespunde unei ere cosmice (kalya) egale cu o zi şi o noapte din viaţa lui Brahman, adică 4 390 000 000 ani tereştri (yuga) şi rezultă din 2 forţe contrare, una centripetă
(Vishnu), alta centrifugă (Shiva) şi din efectul amândurora (Brahma), starea de echilibru cosmic fiind Ishvara (Stăpânul)
-lumea senzorială este un joc magic (Maya - iluzie, înşelătorie, aparenţă care păcăleşte) care îl ascunde pe Brahman (SH178)
-Avidya Maya = Ignoranţa = îndepărtarea de Dumnezeu şi înlănţuirea în lumea iluzorie
-Vidya Maya = Cunoaşterea = conduce omul, gradat, către inefabila comunicare beatifică şi către cunoaşterea divină eliberatoare
-asimilarea lui Brahman cu silaba sacră OM (AUM) = concretizarea prezenţei Absolutului Suprem în Maya
(interpretarea reprezentării grafice în SH 140)
(se spune că AUM ar fi numele unui sfânt, primul guru care a trăit acum 300.000 ani, primul om care a atins eliberarea,
cunoscând astfel pe Dumnezeu, care i-a dăruit întreaga putere a forţelor care guvernează lumea vizibilă şi invizibilă)
-alcătuirea fiinţei umane
-Atman (divin n.n.) (Atma = ceea ce atinge tot, ceea ce conţine tot)
-Buddhi (spiritual n.n) (Budhhi = înţelepciunea)
-Manas superior (cauzal n.n) (sufletul)
-Manas inferior (mental n.n.) (intelectul)
-Kama (astral n.n.) (kama = dorinţă)
-Prana (eteric n.n.) (prana = vitalitate, activitate)
-Sthula Bhuta (fizic n.n.) (Sthula Bhuta = transformare grosieră) (vezi FEI, ER 80)
-Kama (psihismul uman) = tras de cai nărăvaşi (facultăţile simţurilor, pasiunile) pe care conducătorul carului (Buddhi, înţelepciunea) se străduieşte să-l controleze cu hăţurile (Manas, mentalul)

BHAGAVAD-GITA
-una din principalele cărţi sfinte ale Indiei, la egalitate cu Vedele şi Upanişadele
-a şasea carte din Mahabharata, cea mai lungă epopee din literatura mondială (90.000 versuri) = un fel de rezumat în perspectivă al istoriei Indiei înainte de constituirea definitivă a
brahmanismului
-Mahabharata este considerată de brahmani cea mai sfântă dintre cărţi
-dialog în versuri (700 strofe, 18 cânturi), conflictul dintre 2 clanuri: Kaurava(forţele malefice - fii lunii) şi Pandava (forţele benefice, fii soarelui descendente din zei) (vechea istorie religioasă
a Indiei vorbeşte de o dinastie solară şi de o dinastie lunară, vezi şi Geneza - ipoteze esoterice)
-Krishna (Cel sfânt) = primul Messia al omenirii, împacă cultul solar şi pe cel lunar, întemeind brahmanismul (brahmanii sunt moştenitorii vechilor rishi)
-brahmanii consideră că în jur de 3000 î.e.n. a început epoca întunecată a Kali-Yuga (noaptea lui Brahman?n.n.) - Kali = zeiţa dorinţei şi a morţii
-Nisumba (fiica Şarpelui = Kalayeni = şarpele din Biblie? n.n.) îl aţâţă pe Kansa, regele Madurei (fiu al Taurului) împotriva surorii sale, Devaki, petru a împiedica naşterea lui Krishna
-brahmanii îl consideră pe Krishna ca Fiul al lui Dumnezeu (Mahadeva), deoarece, asemenea lui Iisus, s-a născut dintr-o fecioară, Devaki, pătrunsă de Spiritul luminilor; el este un Avatar (Fiu
al lui Dumnezeu) care se va reîncarna periodic pentru a mântui lumea (Messia); reîncarnările anterioare au fost în cei 7 rishi, în Vyasa şi în Vasishta
-Iisus este un Avatar al lui Krishna (Krishna afirmă, asemenea lui Iisus: „Acela care cunoaşte cu adevărat natura şi opera Mea divină, acela, când părăseşte trupul nu se mai reîntoarce la o nouă
naştere, ci vine la Mine“; de asemenea el propovăduieşte, înainte de toate, asemenea lui Iisus, mila faţă de aproape
-Ca şi Iisus, Krishna face să triumfe religia sa prin fertfa personală; Înainte de a muri se retrage pe munte, alături de cele două discipole Sarasvati (Iubirea) şi Nichidali (Credinţa) şi, după 7 zile
de rugăciuni şi abluţiuni, Krishna părea că radiază - schimbarea la faţă a lui Iisus; surprins de poporul rival şi de arcaşii acestuia, el este ocărât şi batjocorit - asemenea lui Iisus - apoi este legat de un copac
(crucea de lemn) şi ucis cu 3 săgeţi (cuiele şi suliţa soldatului roman), murind cu cuvântul Dumnezeu (Mahadeva = Brahman) pe buze; la moartea lui soarele apune, se stârneşte un vârtej de zăpadă şi cerul
se întunecă; trupul lui Krishna este ars de discipoli; cele două femei discipole se aruncă pe rug, pentru a se regăsi cu Învăţătorul; mulţimii i se pare că zăreşte ieşind din flăcări trupul de lumină al lui
Krishna - învierea
-Devaki este numită de brahmani Prakriti, cea care a purtat pe Brahma în sânul său, zeiţa Cuvântului şi mama Deva-şilor; ei o identificau pe Devaki cu substanţa universală şi cu principiul
feminin al naturii, a doua peroană a Trinităţii divine, a triadei iniţiale nemanifestate, care constituie natura naturans (termen al lui Spinoza):
-Nara - Tatăl - Eternul Masculin - principiul intelectual
-Nari - Mama - Eternul Feminin - principiul plastic (Sf. Duh la creştini - principiul feminin al naturii vizibile şi invizibile)
-Viradi - Fiul - Cuvântul Creator - principiul producător
-Lumea organizată, universul viu, natura naturata, este produsul Verbului creator, care se manifestă la rândul său sub trei forme:
-Brahma - spiritul - corespunde lumii divine
-Vishnu - sufletul -corespunde lumii omeneşti
-Shiva - corpul - corespunde lumii naturale
-la întâlnirea cu Vasishta (regele anahoreţilor deva-şi, urmaşii rishi-lor), acesta murmură mantra AUM
-AUM înseamnă Dumnezeul Suprem, Dumnezeul spirit; fiecare din literele sale corespunde uneia din facultăţile divine, sau popular vorbind, uneia din fiinţele Trinităţii
-Krishna îşi dezvăluie învăţăturile în Bhagavad-Gita, printr-un dialog cu Arjuna, un descendent din regii solari (Pandava)
-învăţătura
-Dumnezeu, Unicul este Fiinţa din care purced principiile tuturor lucrurilor şi prin care a fost creat Universul, este „Fiinţa care
respiră în toate fiinţele, cu o sută de mii de forme, cu ochi nenumăraţi, cu feţe întoarse în toate părţile şi care depăşeşste
totodată toată creaţia şi întinderile infinite, care în trupul său nemişcat şi fără limite înglobează universul care se mişcă,
 cu toate lumile sale; dacă în ceruri ar răbufni în acelaşi timp splendoarea a mii de sori, zise Krishna, ea nu ar putea egala
splendoarea Atotputernicului Unic“
-despre natura lui Dumnezeu Krishna spune: „Numai infinitul poate să înţeleagă infinitul;
numai Dumnezeu îl poate înţelege pe Dumnezeu“
-omul este ternar, ca şi divinitatea pe care o reflectă: intelect, suflet şi corp
-sufletul, de natură divină, invizibil, imponderabil, incoruptibil şi veşnic, locuieşte temporar în corp (de aici s-a inspirat Platon) -
„Dumnezeu sălăşluieşte înlăuntrul fiecărui om, însă puţini ştiu să-l găsească“
-dacă sufletul se uneşte cu intelectul, el atinge Sattva = înţelepciunea şi pacea -
„sufletul care L-a găsit pe Dumnezeu este eliberat de naştere şi moarte, de bătrâneţe şi durere şi bea din apa nemuririi“
-dacă rămâne şovăielnic între inteligenţă şi trup, este dominat de Rajas, pasiunea, şi se învârte într-un cerc vicios (samsara)
-dacă se lasă pradă trupului, cade în Tamas, lipsă de raţiune, ignoranţă şi moarte temporară, renăscând în fiinţe josnice
-ca să atingi desăvârşirea trebuie să cucereşti Ştiinţa Unităţii, care este superioară înţelepciunii, trebuie să te înalţi la Fiinţa
Divină care este deasupra chiar şi a inteligenţei; aceast Fiinţă Divină, Dumnezeu, există în fiecare dintre noi; sufletul care l-a
găsit pe Dumnezeu este eliberat din samsara
-omul evoluat renaşte cu acelaşi grad de îndemânare şi de înţelegere pe care l-a avut în viaţa anterioară
-satisfacţiile pe care ni le dau simţurile sunt matricele pedepselor viitoare (karma)
-nu este suficient să faci bine, ci trebuie să fii tu însuţi bun
-nu trebuie să ne ataşăm de rezultatele acţiunilor noastre, ci oricare acţiune trebuie consacrată lui Dumnezeu
-aceste învăţături constituie Marele Secret şi nu trebuie dezvăluit decât acelora care-l pot înţelege
-bhakti-yoga (yoga devoţiunii) - discipolul, după ce a renunţat la dorinţă, trebuie să îndeplinească faptele al căror autor se crede,
ca semn al sacrificiului făcut
-karma-yoga (yoga faptelor bune) - discipolul recunoaşte în el efectele forţei universale
-jnana-yoga (yoga cunoaşterii) şi samkya-yoga (yoga Creaţiei?) - discipolul consideră că Forţa universală este manifestarea
parţială a lui Puruşa, suprem şi imuabil, căruia îi va dărui iubirea sa, după ce a dobândit libertatea deplină, participând la
transcendenţa divină
-Arjuna, discipolul lui Krishna, cel mai de seamă urmaş al rasei solar, ajunge rege al Madurei; Krishna devine şeful deva-şilor şi construieşte pentru el şi pentru consiliul superior al brahmanilor
o cetate întărită (Dwaraka), în mijlocul munţilor, având în centru un templu al iniţiaţilor, a cărui parte importantă era asunsă în subteran; Aici el semănă arborele Parijata, în apropierea căruia oamenilor
li se da posibilitatea să-şi revadă vieţile anterioare = Pomul Cunoaşterii - vezi şi Geneza evreilor); După moartea lui Krishna, cetatea se scufundă, arborele suie la cer (iniţierea devine din ce în ce mai
tăinuită), dar templul rămâne (cunoaşterea)

YOGA (sec. I î.e.n)

-scopul suprem al oricărui sistem yoga = fuziunea totală dintre Jivatman (Sinele individual) şi Paramatman (Sinele Suprem, Brahman)
-nu se ştie dacă este anterioară sosirii arienilor în India sau reprezintă înflorirea acestei civilizaţii (Mahavita, fondatorul jainismului şi Buddha, fondatorul budismului utilizau tehnici de meditaţie
derivate din yoga)
-în sanscrită yug = a atela cu ajutorul jugului, a îmbina, a uni
-este primul sistem spiritual care porneşte de la corp pentru a realiza fiinţa supremă în Sine
-stăpânirea psihismului, a simţurilor, a pasiunilor + unirea fiinţei individuale cu Sinele suprem
-descrisă în
-Upanişade
-Bahagavad-Gita
-Yoga-Sutra (învăţătură despre yoga) lui Pantanjali (sec II î.C.) - a dat formă unor precepte cu mult anterioare
-după moarte nu supravieţuiesc decât Atman, Buddhi şi Manas Superior
-prin stăpânirea tuturor corpurilor (inclusiv Manas Superior) se eliberează Buddhi (Conştiinţa absolută şi necondiţionată) şi Atman (Principiul Suprem) ajungându-se la samadhi, în care yoghinul
redescoperă identitatea sa cu Brahman, ceea ce constituie în sine eliberarea supremă. Se întrerupe samsara (ciclul reîncarnărilor)
-variante de yoga
-Raja-Yoga (yoga regală = yoga meditaţiei superioare, cea expusă în Yoga-Sutra)
-Karma-Yoga (yoga acţiunii = yoga faptelor bune)
-Bhakti-Yoga (yoga iubirii convenţionale = yoga devoţiunii)
-Jnana-Yoga (yoga cunoaşterii)
-Kundalini-Yoga (yoga energetică)
-Hatha-Yoga (yoga efortului violent = yoga corpului fizic)
-alte variante de yoga mai recente constituie un amestec de elemente preluate din hinduism, budism şi chiar creştinism (Sahaja Yoga, Agni Yoga - vezi esoterismul contemporan)

RAJA-YOGA
 -cele 4 izvoare ale nefericirii
-sentimentul meschin al individualităţii sau Ego (karma de ingnoranţă?n.n.)
-ataşamentul (karma de posesivitate?n.n)
-aversiunea (karma de agresivitate? n.n)
-frica de moarte sau tendinţa de a ne agăţa de viaţă
-cele 8 grade ale eliberării (cf. Pantanjali, Aforisme despre yoga)
-yama (înfrânările) -să nu faci rău
-să nu respingi adevărul
-castitate (conservarea şi sublimarea energiei sexuale)
-să nu fii posesiv
-niyane (practicile religioase) -purificarea corpului
-starea de mulţumire
-perseverenţa
-studiul textelor sacre şi a învăţăturilor guru
-consacrarea (ofranda lui Dumnezeu)
-asane (posturile) -salutarea soarelui
-lotus (Padasana) - Buddha
-semilotus (Virasana)
-fericirii (sfert de lotus) (Svastikasana)
-benefică (lotus cu tălpille lipite) (Bhadrasana)
-genunchi (creştinism + islamism? n.n)
-pranayama (controlul respiraţiei)
-se controlează energia vitală (prana = ceea ce se mişcă, vibrează)
-se recreează oscilaţia cosmică
-se realizează simbioza cu totalitatea naturii şi a mişcărilor ei ciclice
-nu mai mult de 4 ori pe zi (răsărit, amiază, asfinţit, miezul nopţii)
-etape (reţinerea respiraţiei): 12 matre (48 sec), 24 matre (96 sec), 36 matre (144 sec)
-tehnici de respiraţie
-kapalabhati (spălarea creierului)
-mantra - OM (AUM = AOOOOOOMMMM, A-gâtlej, O-vintre, M-craniu)
-se expulzează Sunetul primordial, Cuvântul preexistent creaţiei
-dimineaţa şi seara (10 ori x (glas tare, voce joasă murmurată))
-atenţie (efecte malefice asupra celor cu fond interior negativ)
-nume de zei, binecuvântări, formule scare
-ex. Swami Ramdas: Om, Şri Ram, jai Ram, jai, jai Ram
-smarvriti pranayama (mantra OM + pranayama)
-pratayama (retragerea simţurilor) - legată de următoarea (o implică)
-dhayana (concentrarea mentală asupra unui singur punct)
-asupra chakrei frontale
-asupra vărfului nasului
-asupra tuturor chakrelor
-asupra imaginii unei zeităţi (nu occidentali)
-asupra yantrei (simbolul totalităţii, strămoşul mandalei)
-9 triunghiuri (circuitele conştiinţei care trebuie disciplinată)
-petale (fenomenele lumii exterioare)
-pătrat cu 4 porţi (câmpul mediului înconjurător, spaţiu-timp)
-dhyana (meditaţia profundă)
-obstacole în calea meditaţiei: mînia (maeştri hinduşi: Acela care a reuşit să-şi stăpânească mânia a parcurs jumătate din drumul către eliberare), defăimarea, pesimismul,
îndoiala, gândurile rele, visurile, forţa vechilor impregnări, natura inferioară (ataşamentul faţă de Ego), amintirea, iluzia, lenea, indolenţa, boala, inerţia, instabilitatea, lipsa stăpânirii simţurilor, reaua
voinţă, descurajarea, intoleranţa, prejudecăţile, dispreţul faţă de ceea ce nu vine de la tine, ambiţia, dorinţa, orgoliul moral şi intelectual, numele şi reputaţia, viziunile, dorinţa de a realiza puteri
supranormale, ipocrizia religioasă, mentalul în stare de aţipeală sau exaltare
-samadhi (reculegerea perfectă) - yoghinul redescoperă identitatea sa (Atman) cu Brahman, ceea ce constituie, în sine, eliberarea supremă (există mai multe stări de samadhi - SH 185)
-obs.: pe parcursul acestei ascensiuni (1-8) apar puteri supranormale (siddhi - realizări) - trebuie să le ia drept încurajări (nu să inducă o stare de automulţumire) pentru că singurul scop este
eliberarea finală. Altfel totul devine şamanism, magie, fachirism
BHAKTI-YOGA
-yoga devoţiunii (pentru cei care sunt călăuziţi de sentiment - exponent principal Ramakrishna
-dragostea pentru Dumnezeu proiectată asupra întregului Univers în toate manifestările lui
-adorarea persoanei divine sub unul din aspectele ei (Vishnu, Shiva, Krishna, Devi, Kali - paralela cu Kabbala 1-10 şi - OM) fiindcă Fiinţa este Unul
-prin credinţă şi lepădare de sine vor ajunge la El deopotrivă cei care cred că Dumnezeu are formă ca şi cei care cred că Dumnezeu n-are formă

JNANA-YOGA
-yoga cunoaşterii (pentru cei călăuziţi de intelect - exponent principal Vivekananda)
-drumul diferenţierii prin spirit, care trebuie să deosebească cele 3 grade ale realităţii
-realitatea aparenţei
-realitatea empirică (bazată pe experienţă)
-realitatea absolută
- practicantul duce o viaţă în care predomină detaşarea, calmul spiritului, stăpânirea de sine, puterea de rezistenţă, concentrarea stabilă a spiritului, credinţa în eliberarea finală

KARMA-YOGA
-yoga faptelor bune (pentru cei care sunt călăuziţi de acţiune - exponent principal Swami Ramdas)
-trebuie să fii în conformitate cu natura ta şi să urmezi propria ta lege de acţiune (Bhagavad-Gita)
-scopul: eliberarea (dispariţia Eului se regăseşte în egalitate şi în mărinimie, în libertate şi dăruirea acţiunii tale către lume, către omenire, către Dumnezeu)
-învăţătura din Bhagavad-Gita
-îi este cu neputinţă omului să stea fără să acţioneze
-deci omul nu trebuie să-şi propună drept scop lipsă de acţiune
-anumite acţiuni au un caracter obligatoriu
-nu trebuie să doreşti fructele acţiunii (altruism)
-nu trebuie să manifeşti ataşament faţă de acţiune
-nu trebuie să te consideri autorul acţiunii
-acţiunea astfel săvârşită nu-şi înlănţuie autorul
-în secundar, karma-yoga înseamnă abilitate în lucrări

HATHA-YOGA
-yoga efortului violent, yoga corpului fizic (pentru cei cu mare mobilitate a corpului)
-nu se mărgineşte la igiena trupului, nici la o gimnastică medicală
-recomandă disciplinarea şi stăpânirea absolută a trupului şi a minţii, iar nu distrugerea lor prin contemplaţie şi samadhi, cum îndeamnă jnana-yoga
-asemănare cu alchimia orientală (practicanţii au cunoscut şi aplicat alchimia = prefacerera metalelor în aur şi aflarea elixirului vieţii şi farmacopeea = culegere de reţete şi formule pentru
prepararea medicamentelor) pentru obţinerea trupului perfect

KUNDALINI-YOGA
-este o tehnică a tantrismului hindus (formă tardivă a hinduismului) (adeseori tantra-yoga este sinonimă cu kundalini-yoga)
-Tantra = poeme enciclopedice care pleacă de la analiza creării omului şi a universului şi oferă adeptului prescrieri morale şi, mai ales, rituale, susceptibile să-i permită a depăşi condiţia actuală;
sunt redactate sub forma dialogului între Shiva (Absolutul divin) şi o Shakti a sa
(energia feminină subtilă divină)
-tantrismul privilegiază aspectul feminin al Absolutului (Parashakti)
-kundalini shakti = energia care acţionează în secret, atât în om, cât şi în univers, generată de unirea eternă a cuplului divin, Puruşa (Spiritul) şi Prakriti (Natura); este expresia individualizată a
supremei energii subtile feminine cosmice (Parashakti), care se manifestă atât sub forma lui kundalini shakti, cât şi sub forma energiei subtile vitale (prana)
-în om atman este pasiv şi suportă karma până se trezeşte shakti, capabilă să-i ofere eliberarea
-shatkti este reprezentată prin energia latentă, sub forma unui şarpe încolăcit de 3 ori şi jumătate la baza coloanei vertebrale (chakra muladhara), care, odată trezit, se deplasează până în creştet
(chakra sahasrara), unde va întâlni atman cu care se va uni, aşa cum se uneşte Puruşa cu Prakriti. Eliberarea totală se realizează prin reconstituirea androginiei primordiale
-kundalini shakti apare încă din Rig-veda sub numele de Vak Viraj (Strălucitorul Logos Creator) = Regina Şerpoaică
-o mare parte a forţei vitale intră în corp prin chakra muladhara
-pentru a sprijini corpul fizic, ea curge de aici spre celelalte chakre prin 2 canale (ida şi pingala); echilibrul între canale = sănătate fizică
-forţa vitală este în exces; există o rezervă latentă de energie = kundalini (şarpe încolăcit) şi un canal latent (sushuma nadi)
-impactul concentrat al forţei Prana (ritmarea suflului) trezeşte kundalini
 -urcarea kundalini de la muladhara la sahasrara prin sushuma nadi (canalul central = Poarta eliberării) duce la eliberare (karma negativă este arsă rapid, ducând la o stare de fericire inerentă,
naturală (sahaja ananda); urcarea kundalini pune fiinţa umană în rezonanţă cu anumite sfere subtile; în sahasrara are loc beatifica unire supremă între Shiva (aspectul pozitiv, Dumnezeul Transcendent)
şi Shakti (aspectul negativ, Dumnezeu ca energie subtilă, imanentă în manifestare)
-obs.: dacă kundalini nu urcă prin sushuma, ci prin ida sau pingala, care sunt insuficient de puternice, se poate ajunge la nebunie sau chiar moarte
-la nivelul fiecărei chakre, prin urcarea kundalini, yoghinul resimte un fel de fericire intensă aparte (ananda) şi capătă anumite puteri
paranormale (siddhi), care-i permit să ajungă la o formă de cunoaştere mult mai amplă şi mai rafinată
-realizarea ultimă a yoghinului tantric este mai completă decât cea a unui yoghin Raja, deoarece ea include şi corpul fizic, care este iluminat, transmutat şi transformat radical = trup cosmizat,
expansionat, divin
-rituri sexuale în 8 etape, bazate pe unirea mistică a contrariilor şi pe kundalini
-sadhana - concentrarea mistică ajutaţi de formule
-smarana - amintirea, penetrarea între conştiinţe
-aropa - oferirea ceremonială a florilor
-manana - amintirea femeii în lipsa acesteia
-dhyana - meditaţia mistică prin sărut
-unirea erotică
-unirea transfiziologică
-unirea transpsihică (ananda - betitudinea cosmică sau extaz)
OBSERVAŢIE: Hatha yoga şi kundalini-yoga nu se vor practica decât sub stricta supraveghere a unui guru, deoarece pun în acţiune forţe foarte periculoase!!!

CHAKRA-YOGA
-yoga chakrelor - tehnică a tantrismului hindus (SH 155)
-chakrelor le corespund glandele, elementele, silabele sacre, simbolul, animalul, divinităţile apelate
-sahasrara - pineală - conştiinţa în stare pură - mantra strict secretă - alb strălucitor - Shiva
-ajna - pituitară - AUM - puterea de concentrare, facultăţile psihice, facultăţile cognitive - galben auriu - Parama Shiva şi Hakini
-visudha - tiroidă - eter - HAM - cerc - indigo - elefant cu 6 colţi - Sada Shiva şi Shakini
-anahata - timus - aer - YAM - setea cu 6 colţuri - albastru - gazela - Isha şi Kakini
-manipura - pancreas - foc - RAM - triunghi cu vârful în sus - roşu - berbec - Shiva Rudra şi Lakini
-svadisthana - gonadele (glandele sexuale masc. şi fem.) - apa - VAM - semiluna - alb argintiu - crocodil - Vishnu şi Rakini
-muladhara - suprarenalele - pământ - LAM - pătrat - galben portocaliu - elefant cu 7 troompe - Brahma şi Dakini
-pentru a trezi energia chakrelor se repetă silabele germeni: LAM, VAM, RAM, YAM, HAM, AUM
-se modulează de 5 ori fiecare silabă cu voce gravă, conducând expiraţia în zona unde se situează chakra
-la esoterismul creştin - deschiderea glandelor prin rugăciunea Tatăl nostru
-cu fiecare chakra deschisă yoghinul capătă noi puteri supranaturale
-deschiderea Sahasrarei = cunoaşterea conştiinţei beatifice, divine, macrocosmice

JAINISMUL
-de la Jina- învingător; doctrina este iniţiată şi popagată în sec. VI - V î.H. de către Vardhamana (carieră paralelă şi similară lui Buddha); numele lui Vardhamana =Jina - învingător = Mahavita (Marele Erou)
-doctrina jaina
-un sistem cronologic riguros clasificat şi dominat de numere
-neagă existenţa lui Dumnezeu, dar nu şi pe cea a zeilor, care sunt muritori
-respectul absolut faţă de viaţă
-eliberarea de karma se poate face prin sinucidere cauzată de post
-numai călugării şi maicile se pot elibera, dar calea monastică este deschisă şi copiilor
-legăturile de sărăcie şi castitate + cutie (ptr. milă) + mătură (pentru curăţirea drumului) + muselină (pentru a-şi astupa gura)

SHANKARA (sec VIII)

-marele filosof al Vedantei, considerat unul dintre cei mai mari maeştri spirituali ai Indiei
-a fost restauratorul hinduismului, a cărui hegemonie era ameninţată de jainism şi buddhism
-unul din principalii exponenţi ai curentului advaita (non-dualism), care propovăduiau non-dualismul în orice lucru şi înlocuia sacrificiile sângeroase cu asceza personală
-nu admite decât un singur principiu, Brahman absolut, ai cărui zei, inclusiv Shiva, sunt doar manifestări parţiale
-pentru om Sinele care cunoaşte este acelaşi cu Sinele pe care acesta îl cunoaşte
-diferenţierea celor două Sine duce la ignoranţă (avidya), care antrenează în samsara
-cel care s-a eliberat înţelege că universul este un joc divin (lila) şi deci o magie (maya), pe care trebuie s-o depăşim, pentru a parveni la autorul său.
EZOTERISMUL BUDIST
-ramurile buddhismului
-Theravada (buddhismul vechi, original, iniţiator Buddha (566 -486 î.H))
-Hinayana (Micul Vehicol) - calea pasivă (mersul pe jos) - Asia de Sud - aproape indentică cu Theravada
-Mahayana (Marele Vehicol) - calea activă (automobil) - Asia de nord, Tibet, Japonia, China şi în sec XX Europa, America
-Vajrarayana (Vehiculul de Diamant) - calea semeaţă (supersonic) - buddhismul tibetan
-Zen (Ch'an), Tendai, Shingon, amidism, Şcoala de la Nichiren în China şi Japonia

THERAVADA
-echivalentul creştinismului ortodox (a păstrat neschimbată învăţătura originală a lui Buddha)
-Theravada s-a desprins din Hinayana, fiind singura şcoală hinayanistă care a supravieţuit până astăzi
-Sakyamuni (înţeleptul din Sakya) = Buddha (Cel trezit) = Siddharta (Cel care şi-a atins scopul) = Gautama (Cel mai bun dintre bovidee - în India vaca era sacră)
-aristocrat - devine ascet (a încercat diferite yoga, fără rezultat)- 49 zile sub un smochin în poziţia lotus - iluminarea
-au existat şi alţi buddha înainte de Buddha şi vor mai veni şi alţii (Maitrey)
-unii esoterişti consideră că nu Nirvana lui Buddha este ultima treaptă a iniţierii, ci învierea lui Hristos (ER 94)
-iluminare = bodhi (trezire spirituală = conştiinţa vidului divin beatific
(obs. există diferite grade de bodhi, în funcţie de capacităţile fiecăruia - gaura prin zid sau zidul complet dărâmat)
- alfa şi omega ale Universului
-ciclul naşterilor şi al morţilor (samsara)
-existenţele sale trecute
-complexitatea Misterului cosmic (vidul beatific şi fenomenele, Absolut + relativ = Unu - n-au existat universuri distincte)
-crearea lumilor (despre acest lucru Buddha a refuzat să vorbească)
-alcătuirea materiei din vid (vacuitatea = Shunyata) (nu este vorba de vidul neantului, ci de cel al insesizabilului,
al imposibilităţii de a prinde şi a cuprinde complet prin gândire, ca şi prin senzaţii, infinitatea inefabilă care este brusc
descoperită dincolo de fiinţă şi nefiinţă)
-timpul este infinit, dar ciclurile există
-domnia naturii şi legile ei
-fuga omului de fiinţa lui adevărată (onoruri + plăceri = suferinţe)
-înlănţuirea destinului (karma)
-Tripitaka - primul canon în limba pali (245 î.H.) care consemnează tradiţia orală (sutra) a lui Buddha
-Cele 4 Nobile Adevăruri (revelate în momentul iluminării, ca răspuns la întrebările „Care este cauza ultimă a samsara?“ şi „Care sunt mijloacele de a scăpa de acest ciclu“)
-Marele Adevăr despre Rău (naşterea, declinul, boala, moartea, separaţia, lucrurile nedorite)
-Marele Adevăr despre originea Răului (dorinţa, plăcere, activitate)
-Marele Adevăr despre încetarea Răului (încetarea, depărtarea, renunţarea, eliberarea de dorinţe)
-Marele Adevăr despre Calea eliminării Răului (Nobila Cale Octuplă)
-vedere corectă (înţelegerea celor 4 Nobile Adevăruri)
-vorbire corectă (abţinerea de la cuvânt de fiecare dată când scopul căutat nu este înalt)
-acţiune corectă (abţinerea de la acţiune de fiecare dată când scopul căutat nu este înalt)
-mod de viaţă corect (a trăi în acord cu căutarea spirituală, fără a aduce prejudicii cuiva)
-efort corect (efortul de a evita dominarea, dobândirea, menţinerea)
-voinţă corectă (cea mai fermă hotărâre de a atinge Starea fără suferinţă)
-atenţie corectă (observarea corpului, senzaţiilor, gândurilor, fenomenelor interne şi a efortului spiritului)
-meditaţie corectă (experimentarea şi realizarea vacuităţii, egoului şi a vacuităţii)
-se obţine starea fără moarte (Arhat), iluminarea, Nirvana
-cele 5 Skandha (orice contact cu oricare din cele 5 skandha implică suferinţa - componentele Ego-ului? = corp astral + mental n.n)
-rupa = forma (materialitatea) = pământ, apă, foc, aer, orice fenomen fizic
-vedana = senzaţiile şi percepţiile simţurilor
-samjna = concepţiile şi toate noţiunile care formează intelelctul conştient
-samskara = tendinţele sau potenţialităţile mentalului, gândurile, creaţiile imaginaţiei
-vijnana = conştiinţa - cunoaştere, discriminarea şi faptul de a fi conştient de ceva
-pregătirea meditaţiei
-studiul căii (amsamblu de practici şi tehnici care trebuie aplicate)
-căutarea Învăţătorului (indispensabilă pentru un studiu adevărat)
-refugiul (adăpostul) în Învăţător, Doctrină, comunitatea spirituală (echivalentul botezului creştin)
-cele 5 Precepte Fundamentale (să nu ucizi, să nu furi, să nu minţi, să nu comiţi impurităţi sexuale, să te abţii de la droguri)
 -cele 10 Paramita (milă, moralitate, renunţare, energie, curaj, adevăr, hotărâre, compasiune, egalitate de spirit, înţelepciune)
-solitudinea şi locurile de meditaţie
-hrana, somnul, calmul fizic şi mental
-ritualul discipolului buddhist
-să aibă cel puţin 7 ani
-să aibă veşmânt galben (simbolul retragerii din lume)
-supunerea faţă de maestru
-primirea bolului şi a robei
-10 ani de învăţătură cu 2 maeştri
-cerşitul în schimbul căruia răspândea învăţătura buddhistă (ER 97)

HINAYANA (Calea cea mică)

-necesitatea părăsirii lumii sociale şi adoptarea unei vieţi spirituale
-scopurile supreme: eliberarea de samsara şi atingerea Nirvana
-accesul la Nirvana este imposibil pentru laici
-idealul = Arhat = eliberarea cu propriile forţe
-numită peiorativ şi Micul vehicol, deoarece promovează numai eliberarea individuală
-elemente de bază -caracterul trecător al fenomenelor
-suferinţa, inerentă fenomenelor
-caracterul iluzoriu al Ego-ului (agregatul provizoriu al celor 5 skandha)
-pentru a atinge Nirvana -respecarea preceptelor
-liniştirea
-practicarea concentrării şi meditaţiei (Vipassana şi Anapana)
-cele 4 stadii ale concentrării -atingerea celor 9 dhyana (liniştea profundă)
-atingerea percepţiilor extrasenzoriale
-atingerea controlului minţii
-atingerea viziunii obiective a realităţii, desăvârşirea
-practicarea fixării atenţiei -observarea corpului (respiraţia, poziţiile, activitatea internă, impurităţile)
-observarea senzaţiilor şi gândurilor
-observarea fenomenelor interne şi a activităţii mentale
-cele 40 de Kasina (subiecte de meditaţie)
-1. Buddha (istoric, principiu spiritual, Maitreya sau viitorul Buddha)
-2. Dharma (clara înţelegere a învăţăturii lui Buddha)
-3. Comunitatea devoţilor (păstrarea şi perpetuarea învăţăturii)
-4.Moralitatea 5.Generozitatea 6.Spirite şi Divinităţi 7.Moartea 8.Corpul 9.Respiraţia 10.Liniştea 11.Pământul 12.Apa 13.Focul
-14.Aerul 15.Pământul+Apa+Focul+Aerul 16.Albastrul 17.Galbenul 18. Focul 19.Albul 20.Lumina 21.Cerul
-22-30.Corpul în descompunere 31.Praful 32.Mâncarea 33.Compasiunea 34.Mila 35 Bucuria plină de simpatie
-36. Egaliatea în spirit 37.Infinitatea spaţiunui 38.Infinitatea conştiinţei 39.Vacuitatea, non-existenţa
-40.Realizarea totală (Nirvana) prin care se realizează starea de Arhat = eliberarea din samsara
-cele 4 Meditaţii fără Formă (37-40) -Infinitatea spaţiului
-Infinitatea conştiinţei
-Vacuitatea, non-existenţa
-Realizarea Totală (Nirvana)
-cele 12 Piedici Principale -credinţa în existenţa Ego-ului, credinţa în eficacitatea ritualurilor,dorinţa unei vieţi viitoare
-îndoiala, orgoliul, înfumurarea, ignoranţa, senzualitatea, supărarea, nonşalanţa, agitaţia minţii, neîncrederea

MAHAYANA (Calea cea mare - sec I î.e.n.)

-texte -Mahamudra (Yoga Marelui Simbol) - ierarhia iniţiatică (Naropa - Marpa traducătorul - Milarepa)
-Dvago-Lharje (Calea Supremă a Discipolului)
-texte sacre aflate la baza Yoga Mahayana -Prajnaparamita (Doctrina Marii Perfecţiuni)
-Lalitavistara (Viaţa Legendară a lui Buddha)
-Saddharma pundarika (Lotusul Legii Bune)
-acordă o mai mică importanţă ascetismului spiritual
-şi laicii pot ajunge, prin efort perseverent, în Nirvana, graţie ajutorului activ al buddha-şilor şi bodhisattva-şilor
-Nirvana nu înseamnă numai eliberarea de restrângerile lui samsara, ci şi priza de conştiinţă care face cu putinţă propria eliberare
sau mântuire interioară şi unitatea fiinţei umane prin fuziunea conştientă cu Absolutul
 -idealul de bodhisattva = „fiinţa trează din punct de vedere spiritual“
-nu caută Nirvana ca eliberare a sa personală, ci ca salvare pentru fiinţele de pe toate treptele de existenţă
-angajare prin legământ să nu se contopească definitiv cu dharmakaya până ce ultima fiinţă din samsara
nu va fi eliberată
-înlocuieşte starea de Arhat din Hinayana
-vacuitatea fenomenelor -realizarea adevăratei naturi a fenomenelor, starea în care ia naştere perfecta compasiune (karuna),
cauza acţiunilor unui bodhisattva
-mahabodhisattva (figuri măreţe de bodhisattva)
-Avalokiteshvara (Cel care ascultă cu milă tînguielile lumii, Cel cu o mie de braţe = capacitatea de a răspunde solicitărilor)
- personifică deplina compasiune (lui îi este dedicată OM-MANI-PADME-HUM OM = omenie, MANI = principiu, PADME = sfințenie, HUM = coborâre divin în uman)
-multiplele feţe şi capete = compasiunea infinită = Mahakaruna (alt nume) (SH 151)
-Manjushri - stăpânul cunoaşterii
-Maitreya - Buddha care va veni
-aceşti mahabodhisattva sunt emanaţii ale celor 5 Buddha cosmici care domină în cele 5 direcţii
-Aksobhya (Cel neclintit) - apa - alb - est
-Amithaba (Lumină infinită) - foc - roşu - vest
-Ratnasambhava (Strălucitorul) - pământ - galben - sud
-Amogasiddhi (Realizare infailibilă) - aer - verde - nord
-Vairocana (Strălucitorul) - eter - albastru - centru
-concentrarea într-un singur punct -cu respiraţia liberă
-cu respiraţia ritmată
-concentrarea fără obiect -tăierea gândului de la rădăcină
-absenţa reacţiei la gânduri
-atingerea stării naturale a spiritului
-meditaţia asupra vacuităţii
-meditaţia asupra -celor 4 Faze din Mahaparanirvanasutra
-celor 8 Negativităţi Opuse
-celor 4 Vacuităţi
-Vacuităţii după Sutra Diamantului
-Cauzalităţii
-Marii Compasiuni Născută din Vacuitate
-Triplei Vacuităţi
-respiraţiei (expiraţie = răspândirea luminii, inspiraţie = preia Răul lumii)
-non-meditaţia respiraţiei -cel ce meditează expiră în Vacuitate -cel ce meditează inspiră în Vacuitate

TANTRISMUL BUDDHIST
-doctrina dominantă = Tantrayana (tantrele) = Mantrayana (mantrele) = Vajrayana (Vehiculul de diamant)
-noţiunea centrală = Shunyata (Vid) = absolut, non-născut, non-devenit (exponent Nagarjuna - cel mai profund gânditor buddhist)
-totul în univers, chiar şi în om, este lipsit de esenţă, nonsubstanţial
-ritual simbolic, bazat pe tehnici de vizualizare, sub controlul unui maestru (mantre + mudre)
-marii maeştri = siddha (Desăvârşiţii) = Padmasambhava, Tilopa, Naropa
-Tantrele = 2 culegeri - recapitulează doctrina comună Hinayanei şi Mahayanei înainte de a le adăuga tantrelor
-Kanjur -traducerea cuvintelor lui Buddha -disciplina monastică (vinaya)
-sutrele Mahayanei
-tantrele propriu-zise
-Tanjur-traducerea tratatelor -imnuri
-tratate de logică, gramatică, medicină
-se acordă un rol important figurilor devoţionale ale diferiţilor buddha şi bodhisattva
-cultul puterilor feminine -Prajnaparamita (Înţelepciunea Supremă, Mama tuturor Buddha)
-Tara - asociată cu bodhisattva Avalokiteshvara (o shakti a lui Avalokitesvara - se susţine că din lacrimile
sale de compasiune s-au născut bodhisattva-şii)
-tema centrală = energia divină sau forţa creatoare Shakti, care sub forma unei zeiţe (Devi) încarnează aspectul feminin al fiecărei divinităţi
-principiul masculin - rol activ - unirea principiilor complementare -prajna (înţelepciunea - feminin)
-upaya (compasiunea activă - masculin)
CARTEA TIBETANĂ A MORŢILOR
-Bardo Thodol = Marea eliberare prin audiere în timpul Bardo-ului = nu este un itinerariu pentru defuncţi, precum Cartea Egipteană a morţilor, ci un ghid al eliberării dincolo de moarte
-este studiat de către budiştii tibetani, înainte de a fi citit la capătul muribunzilor
-originea Bardo Thodol este legată de Padmasambhava, iniţiatorul buddhismului tantric în Tibet
-după moarte, defunctul traversează Chikai Bardo, în timpul căreia nu înţelege că a murit, este nepregătit pentru eliberarea finală şi se află în prezenţa divinităţilor ajutătoare şi a divinităţilor
înspăimântătoare, expresii ale propriei karma
-dacă are încredere în îndurarea zeităţilor buddha şi bodhisattva, are posibilitatea să scape şi să se elibereze; în caz contrar va cădea în Sidipa Bardo, care, începând cu a 14-a zi după deces, este
faza cea mai periculoasă, cea a căutării unei noi naşteri, pentru a scăpa de viziunile cumplite care-l vor năpădi
-sufletul defunctului este asistat, în fiecare etapă, de avertismentele preotului însărcinat cu recitarea acestui text

VAJRAYANA
-buddhismul tibetan = forma superioară a tantrismului buddhist
-iniţiator = Padmasambhava (cel născut dintr-o floare de lotus) în sec VIII d.H.
-Vajrayana (Calea Fulgerului, Calea Diamantului, Vehiculul de Diamant = trezirea la înţelepciunea perfectă)
= Mantrayana (Calea mantrelor) = Tantrayana (Calea tantrelor)
-privilegiază rolul guru-ului
-calea Vajrei este periculoasă şi semeaţă
-Vajra = o substanţă atât de tare încât nimic nu ar putea-o tăia
-iniţiere -Transmiterea Puterii Vasului
-Transmiterea Secretă a Puterii
-Transmiterea Puterii Divinei Cunoaşteri
-Transmiterea Puterii Ultime
-primirea de la guru -o divinitate tutelară (Putere Cosmică, zeu, zeiţă sau aspect esenţial)
-o mandala pictată pe tanka (rulou de pânză)
-un text sacru (suport de meditaţie)
-o mantra corespunzătoare divinităţii + 108 bile (numărul de repetări mantra)
-mudre (gesturile)
-mantra este strict secretă; discipolul care o divulgă pierde disponibilitatea de a intra în legătură inefabilă cu Puterea Cosmică infinită
-yantra = diagramă geometrică simplă, în care sunt sintetizate caracteristicile esenţiale simbolice ale unei anumite mari Puteri Cosmice
sau zeu, utilizată în vederea unei consonanţe telepatice spirituale (fiecare mare Putere Cosmică are yantra sa caracteristică)
-mandala = o yantra personalizată
= reprezentarea Universului, a corpului, a mentalului şi a Vacuităţii
= locul privilegiat, axa universului mental şi fizic, unde discipolul realizează vidul
-cheile pentru înţelegerea mandalei
-flăcările = cercul exterior
-vajra = cercul imediat interior
-divinităţile mâniate = al treilea cerc mai gros decât celelalte
-coroana de lotus = al patrulea cerc, primul din interior
-palatul = pătratul interior
-poarta = una din cele 4 T-uri de pe fiecare latură a palatului
-inima (divinitatea tutelară) = imaginea din centru
-cheile pentru înţelegerea divinităţii tutelare
-est - alb - vajra - pământ martor - Aksobhya
-vest - roşu - lotus - meditaţie - Amithaba
-sud - galben - giuvaer - a da - Ratnasambhava
-nord - verde - dubla vajra - nepasivitate - Amogasiddhi
-centru - albastru - roata - învăţătura - Vairocana
-structurile din mandala şi divinităţile care o populează nu au o existenţă proprie; născute din Vacuitate, ele se reîntorc întotdeauna în Vacuitate
-există şi mandala în trei dimensiuni
-mudra = gesturi ale mâinilor sau ale diferitelor părţi ale corpului, care generează starea de rezonanţă cu anumite energii subtile din
Macrocosmos sau integrarea instantanee în anumite sfere sau câmpuri benefice de forţă (în creştinism = unirea mâinilor)
-şcoli Vajrayana -Madhyamika (Calea de mijloc)
-Yogashara
-doctrina -lumea în care trăiesc fiinţele nu este decât rodul conştiinţei lor, la diferite nivele, inclusiv impregnările inconştiente
-readucerea conştiinţei la puritatea originară prin yoga tantrică, prin reconvertirea tuturor energiilor vitale
-completează şi perfecţionează sistemul celor 5 Buddha de meditaţie
-Aksobhya, Amithaba , Ratnasambhava, Amogasiddhi, Vairocana
 -conform shakti (energia secretă din om şi univers) le asociază celor 5 Buddha parteneri feminini (Prajnaparamita, Tara)
şi Divinităţile teribile convertite la Dharma
-identitatea dintre samsara (condiţia actuală) şi Nirvana (condiţia viitoare)
-postulează echivalenţa dintre -macrocosmos (univers populat de Buddha)
-microcosmos (omul, un posibil Buddha)
-tehnici de meditaţie
-concentrarea într-un singur punct (două etape)
-concentrarea fără obiect (trei etape)
-cele 5 obstacole (1.Lenea 2.Uitarea 3.Delăsarea 4.=2+3 5.Supraefortul)
-cele 8 dharme (credinţa, hotărârea, energia, voinţa, amintirea obiectului, inteligenţa vigilentă
reacţia imediată la distragere, destinderea şi echianimitatea)
-cele 6 forţe (învăţătura, reflecţia, memoria, inteligenţa vigilentă, energia mentală, obişnuinţa)
-cele 4 activităţi mentale (intensitatea şi convergenţa, convergenţa discontinuă, concentrarea regulată, concentrarea spontană)
-cele 10 etape ale concentrării (descrierea detaliată a fiecărei etape = o sinteză a conceptelor anterioare)
-sublimarea Vajrayanei = roata tibetană a vieţii asociată cu mantra OM-MANI-PADME-HUM
-chei de înţelegere a mantrei asociată cu roata
-cercul exterior cuprinde 12 figuri (noi le vom numerota începând de sus, în sens orar)
-1. ignoranţa (o femeie oarbă)
-2. karma (un olar)
-3. conştiinţă (o maimuţă)
-4. minte-corp (doi oameni într-o barcă)
-5. cele 6 simţuri (casă cu 6 ferestre)
-6. contact (o pereche de ]ndrăgostiţi)
-7. simţire (o săgeată care străpunge ochiul omului)
-8. sete (un băutor servit de o femeie)
-9. ataşament (om care culege fructe)
-10. devenire (o relaţie sexuală)
-11. naştere (o femeie care naşte)
-12. moarte (om ducând un cadavru în spinare)
-6 sectoare de cerc asociate celor 6 silabe sacre
-OM - zei - ignoranţa - între 12 şi 2
-MA - titani - invidia - 2,4
-NI - oameni - mândria - 10,12
-PA - animale - frica - 8,10
-DME - pretaşi - pasiunea - 4,6
-HUM - infernuri - ura - 6,8
-cercul din mijloc cu cele trei elemente care duc la distrugerea omului reprezentate prin animale care se devorează reciproc
(ura-stânga sus, lăcomia-dreapta sus, iluzie-jos = karmele de agresivitate, posesivitate, ignoranţă n.n.)
-rostirea mantrei = parcurgerea roţii vieţii = parcurgerea etapelor din viaţa omului = parcurgerea universului = eliminarea karmei

ZEN
-zen (japoneză) = ch'an (chineză) = dhyana (sanscrită) = meditaţia fără obiect = întoarcere la mintea originară, pură a fiinţei umane
= meditaţia aşezat în postura lui Buddha (importat din Mahayana)
-iniţiatori -China (sub denumirea ch'an): Bodhidharma (470 - 532) care l-a adus din India în China
-Japonia: Dogen Kigen (1200 - 1253) şi Yosai (1141 - 1215) l-au adus din China în Japonia, unde a devenit zen
-ramuri principale ale zen-ului
-Rinzai - iniţiator Yosai (1191)
-amestec de tendai şi shingon + ceremonia ceaiului
-unii îl consideră pe Baso Dotsu (700 - 790) precursorul zenului rinzai şi fondatorul koan-ului, deşi denumirea Rinzai vine de la Lin-zi (? - 867)
-Soto (zen-ul pur) - iniţiator Dogen Kigen (1227)
-postura zazen în poziţia lotus sau semilotus
-prin abandonul complet al Ego-ului se ajunge la Satori (Trezire, Adevărul Cosmic)
-Dogen a stabilit principiile fundamentale ale soto
-practica este fără corp şi fără obiect
-abandonul corpului şi a minţii
-practica în sine este satori
 -unii îl consideră pe Tozan Ryokai (807 - 869) , alţii pe Hsing-seu (? - 740) drept fondatori ai liniei soto, deşi
denumirea Soto = Ts'ao-tung = Ts'ao-chan (840-901) + Tung-chan (840-901)
-alte ramuri: Obaku, Hogen, Ummon (după numele maeştrilor)
-satori = kensho = bodhi (trezire spirituală) = conştiinţa vidului beatific = înţelegerea adevăratei naturi divine a oricărei fiinţe, lucru sau fenomen
-nu sunt venerate vechile texte buddhiste, ba chiar sunt considerate obstacole în calea Realizării
-învăţătorul zen caută prin orice metodă să scurtcircuiteze asociaţiile mentale şi plăsmuirile intelectuale ale discipolilor, pentru ca într-o zi Iluminarea să-i umple spontan, asemenea unui fulger.
Metodele sunt cele mai simple şi cele mai diverse
-detaşarea faţă de texte în general, condamnă chiar ataşamentul de literă, chiar ataşamentul de Vacuitate, de căutare. de Iluminare (unul dintre marii maeştri zen a fost neştiutor de carte!)
-sufletul trebuie lăsat într-o libertate totală şi orice încercare de a-l utiliza în scopul atingerii Cunoaşterii supreme conduce la întunecare
-contemplarea propriei naturi pentru a atinge starea de Buddha (cunoaşte-te pe tine însuţi? n.n)
-nu exclude munca cu sinele (purificarea terenului interior pentru ca trezirea să aibă loc spontan) şi chiar munca fizică
-posturi zen care dezvoltă diferenţierile, intuiţia şi ki-ul (ki nu este numai vitalitate sau energie, ci activitatea care în cele din urmă devine spirituală; ki = mişcare, concentrare, stimulent, forţă
interioară, acţiunea spiritului însuşi)
-zazen (meditaţia aşezat pe pernă în poziţia lotus)
-kin-hin (meditaţia în picioare, păşind - stă la baza artelor marţiale)
-însemnele discipolului zen sunt kesa (roba) şi bolul de călugăr
-koan = problemă aparent insolubilă pe care maestrul o prezintă discipolului (înţelegerea koanului = iluminarea, eliberarea)
= probleme care ascund principii ale adevărului etern
=O singură natură conţine toate naturile, o singură existenţă cuprinde pe de-a-ntregul toate existenţele (Yoka Daishi)
=Acela care moare înainte să moară, nu mai moare niciodată, chiar după ce moare
(uneori maestrul oferă un răspuns care este tot un koan - Vulpea lui Hyakujo, ZEN 159
- Nu gândi pozitiv, nici negativ ZEN 172, 173, 177, 179
- Viaţa de zi cu zi e o Cale ZEN 170)
-ceea ce caracterizează koan-ul este lipsa pretenţiei de logică; scopul este tocmai de a ne pune mintea în imposibilitatea discursului raţional, pentru ca astfel discipolul să poată sparge limitele
minţii şi să obţină satori
-diferenţieri în abordarea koan-ului
-maeştrii rinzai - reflecţie, efort mental, lovituri cu bastonul, strângere cu uşa
-maeştrii soto - nu forţează reflectarea asupra koan-ului, doar aruncă în spirit o sămânţă
-ipoteză: koan-ul românesc -Întunecând întunericul, iată porţile luminii (N. Stănescu)
-răspunsul meu (tot un koan): Nefiind ceea ce eşti, Eşti
-răspunsul final: Îndepărtând Ego-ul, afli Eul
-efecte ale zen-ului (zanshin): artele marţiale, ceremonia ceaiului, ikebana, sumiye (desenul în tuş), hai-ku (ZEN 249)
-în sec XIII mai mulţi samurai celebri devin călugări şi impun Bushido (codul de onoare), care a dat naştere principalelor arte marţiale
-Budo (Calea războinicului, calea samuraiului - Do=Cale)
-judo (Calea blândeţii)
-karatedo (Arta mâinilor goale)
-kendo (Calea sabiei)
-kyudo (Tragerea cu arcul)
-aikido (Calea armoniei cu energia universală)
-secretul artelor marţiale ţine de formula Ryu-Gi (A învăţa să călăuzeşti spiritul); trebuie să ştii să eviţi lupta sau, mai degrabă, să învingi fără luptă (ZEN 248)
-Dojo = locul unde se predau artele marţiale şi unde se cântă sutre în ritmul gongurilor de metal şi de lemn
-Maka Hannya Haramita Shingyo (Sutra Înţelepciunii Infinite - rezumat la Prajnaparamita) se cântă la sfărşitul zazen în chineză
-se cântă facultativ -San Do Kai (rezumat al filozofiei zen - autor Sekito Kisen)
-Kokyo Zan Mai (autor Tozan Ryokan)

EZOTERISMUL MAZDEIST
-mazdeism = zoroastrism - iniţiator Zoroastru = numele elenizat al lui Zarathustra (660 - 583 î.H)
-Zarathustra este reformatorul vechii religii iraniene politeiste şi autorul a 17 imnuri din Avesta, cartea sacră a mazdeenilor
-în deşert, stare de extaz, este investit de Ahura Mazda (Cel înţelept şi Cel Drept), creatorul tuturor lucrurilor, cu misiunea de a epura credinţele şi ritualurile antice
-zeul unic Ahura Mazda substituie vechiul formalism bazat pe sacrificiu
-vechii zei devin fie asistenţi ai lui Ahura Mazda, fie demoni
-puterea lui Ahura Mazda este ameninţată de Angra Mainyu (Duhul Răului), antiteza Sf. Duh (Spenta Mainyu), deşi sunt subordonaţi şi unul şi celălalt
-a instaurat cultul Focului, manifestarea vizibilă a puterii divine
-Mithras = focul bărbat şi Mitra = lumina-femeie
-Cel veşnic a creat cu ajutorul Cuvântului viu lumina crească, sămânţa lui Ormuzd, principiul lumii materiale şi al focului material
EZOTERISMUL TAOIST
-taoism (daoism) - fondator Lao-Zi (Bătrânul maestru)
-nu se cunoaşte aproape mai nimic despre el (unii chiar îi pun existenţa la îndoială); -adversar al lui Confucius
-Dao-De-jing (Învăţătura Căii şi a Virtuţii - traducere occidentală)
- Dao (Tao) = principiul originar activ; -de = energia spirituală şi magică pe care principiul o desfăşoară; -jing = Carte
-alţi maeştri: Zhuang-Zi şi Li-Zi
-Tao -neformatul, nenumitul, constanta veşnică, indistinctă, energia fundamentală subîntinzând Universul şi mişcarea lui
-inaccesibil, necunoscut şi totuşi atât de apropiat, rădăcina lumii
-originea eternă, izvorul constant al oricărei creaţii, al oricărui fenomen
-ansamblul mişcării cosmice
-ţelul înţeleptului -să rămână în axa lui Tao, devenind el însuşi pivotul, rădăcina, originea comună a tuturor evenimentelor (calea de mijloc)
-după ce armonizează toate energiile şi toate suflurile din el, devine una cu Tao, iar corpul se transmută în spirit pur (alchimie spirituală)
-yin şi yang (feminin şi masculin, nocturn şi luminos, greu şi uşor, umed şi uscat, etc.) = legea contrariilor
-Practica -regimuri dietetice (abţinerea de la cereale)
-gimnastică (desfacerea nodurilor corpurilor)
-tehnici de respiraţie (inspiraţie = yin, respiraţie = yang + dirijarea energiei de la Tantienul inferior la cel superior (TM139) Tantien (Câmpuri de cinabru - elixirul vieţii avea la bază cinabrul)
-Tantienul inferior = Oceanul suflului = Câmpul inferior - zona chakrei sacrale
-Tantienul median = Ki = Palatul Purpuriu - zona chakrei inimii
-Tantienul superior = Palatul Nirvanei - zona chakrelor frontală şi sacrală
-rugăciuni, meditaţii, ceremonii, rituri magice
-tehnici sexuale -energia sexuală este cea mai mare forţă de transformare fiindcă e direct implicată în grandiosul joc dinamic care întemeiază universul sensibil şi ritmurile naturii
-evitarea ejaculării care oboseşte corpul (femeia e mai puternică decât bărbatul)
-după 1 retenţie seminală - întăreşte energiile, 2 -auzul şi vederea se ameliorează, 3 -toate bolile dispar, 4 - starea pe pace, 5 - îmbunătăţirea sângelui şi a vaselor,
6 - corpul devine strălucitor, 9 - viaţă veşnică 10 - intrarea în comuniune cu Shen Ming (Cerul-Spiritul Pur)
-plăcerea rezidă în voluptatea contactelor, a poziţiilor şi a generozităţii schimbului

EZOTERISMUL CONFUCIANIST
-confucianism - întemeietor Confucius = numele latinizat al lui Kong-Fu-Zi = Veneratul maestru Kong (551 - 579 î.H.)
-opera: Cinci Clasice (Cărţile Canonice care stau la baza culturii chineze); -Cartea schimbărilor (Yi-jing); -Cartea odelor; -Cartea ritualurilor; -Analele Primăverii şi Toamnei
-doctrina confucianistă este expusă în cele Patru Cărţi puse la punct de discipolii săi: -Marele Studiu (Didactica Magna); -Învăţătura despre calea de mijloc; Meng-Zi (cu numele latinizat
Mencius = cel mai renumit dintre discipoli); -Convorbiri şi judecăţi - învăţătura maestrului Kong-Fu-Zi
-preconizează un fel de întoarcere la origini, la vremea în care domnea ordinea în Cer şi când orice lucru se afla la locul lui (confucianiştii presupun că acest lucru se întâmplase cu 5 secole în urmă)
-reorganizarea societăţii în conformitate cu Mandatul Cerului (ordinea cosmică), ţinându-se seama de definirea omului superior (jung-zi), a omului nobil
-omul superior se caracterizează prin jen (nobleţea cerului, demnitatea omului)
-prin jen omul se descoperă în intimitatea sa, ca şi cum s-ar afla în legătură cu infinitul, dar şi cu toţi ceilalţi
-jen trebuie cultivată printr-o educaţie totală (autodisciplina), singura care poate duce la cunoaşterea de sine
-Cartea schimbărilor (Yi-jing)
-calea schimbărilor este Dao (Tao)= Unitatea = creatoarea multiplicităţii fiinţelor
Dao -yin - întunecos, negativ, feminin (- -)
-yang - luminos - pozitiv - masculin (---)
Diagrama Tai-Qui (yin + yang)
-opt trigrame, imagini ale Cerului ( ), Pământului ( ), Tunetului ( ), Apei ( ), Muntelui ( ), Vântului ( ), Focului ( ), Lacului ( )
-prin combinarea trigramelor, două câte două rezultă 64 de hexagrame, care cuprind toate posibilităţile de transformare
-metodă de prezicere (prevederea viitorului, înţelegerea trecutului), care permite adoptarea unei atitudini juste în funcţie de indicaţiile oracolului
-necesitatea unei inimi pure şi liniştite, receptivă la influenţe cosmice ascunse, care astfel se pot manifesta
EZOTERISMUL ANTIC
CARTEA EGIPTEANĂ A MORŢILOR
-culegere de incantaţii şi de formule magice, depusă în mormintele egiptene sau strecurată între bandajele mumiei
-un ghid pentru lumea cealaltă (îi permitea defunctului să învingă încercările care-l aşteptau şi „să iasă la lumină“)
-era socotită a fi recitată de defunctul însuşi, care renăştea, identificat cu sine însuşi, apoi cobora în lumea subterană, unde avea loc faimoasa judecată în prezenţa Zeului Morţilor, Osiris, în cursul
căruia mortul conjuga propria inimă să nu depună mărturie împotriva lui
-defunctul era purificat, regenerat, transfigurat şi chiar divinizat
-magia incantatorie - rol predominant (egiptenii credeau în puterea suverană a cuvântului, a Verbului Creator)
-etapele călătoriei sufletului dincolo de moarte
-ispăşirea într-o regiune fierbinte (Purgatoriul? n.n)
-purificarea învelişului astral
-întâlnirea cârmaciului rău aşezat într-o luntre cu capul întors şi a cârmaciului care priveşte în faţă
-înfăţişarea dinaintea celor 42 de judecători pământeni
-dezvinovăţirea în faţa lui Toth
-intrarea şi transfigurarea în lumina lui Osiris (schimbarea la faţă? n.n) şi transformarea sa în rază

HERMETISM
-hermetism - Hermes Trismegistos (Hermes cel de trei ori mare = rege, legislator, preot) = personaj divin, deţinător şi revelator al cunoaşterii = amalgam între zeul Hermes al grecilor şi zeul
Thot al egiptenilor
-Hermes - om - primul mare iniţiator al Egiptului
- castă - scerdoţiul ocrotitor al ştiinţelor oculte
-zeu - Mercur (planeta Mercur)
-se simte influenţa neoplatonicienilor, ca şi cea a religiei populare egiptene tardive (Isis + Osiris), marcată de astrologie şi alchimie
-cele mai vechi texte îşi au obârşia în sec. III î.en., dar majoritatea se pare că datează din secolele II-III e.n
-Corpus hermeticum - 17 tratate scurte = dialoguri între Dumnezeu şi cel iniţiat
-hermetismul = doctrină de mântuire prin cunoaştere iniţiatică
-omul aparţine -prin corpul său, materiei iluzorie şi muritoare
-prin sufletul său, Intelectului Superior şi a Logosului Creator
-mântuirea = recunoaşterea adevăratei sale naturi = întâlnire cu Dumnezeu = stare de beatitudine, care nu poate fi atinsă decât prin purificare de-a lungul mai multor existenţe anterioare
-principiul esenţial al hermetismului: Ceea ce se află sus, este aidoma cu ceea ce se află jos; ceea ce se află jos, este aidoma cu ceea ce se află sus (legătura secretă între vizibil şi invizibil = arta
regală = alchimia spirituală)
-infinitatea Spaţiului şi a Timpului, puterea Numerelor, armonia şi muzica Sferelor (planetele)
-fiecare Soare este un gând al lui Dumnezeu, fiecare planetă este o formă a gândirii sale
-Sfinxul (comparaţie cu viziunea lui Ezechiel şi cu cele 4 elemente) = Isis = Natura pământeană
-cap de om - om - foc
-trup de taur - taur - pămânr
-ghiare de leu - leu - apa
-aripi de vultur - vultur - aer
-cele trei piramide = Trinitatea (Tatăl, Mama, Fiul) - Marea Piramidă reprezintă simbolul lui Osiris = sinteza tuturor ştiinţelor = stăpânul intelectului = Inteligenţa superioară
-preoţii lui Osiris erau iniţiaţi în tainele micilor şi marilor mistere, un ansamblu de încercări foarte dure pe care discipolul trebuia să le depăşească şi a căror destăinuire se pedepsea cu moartea
(Moise a depăşit aceste încercări)
-iniţierea îmbina ştiinţa şi religia, nu le despărţea ca în zilele noastre (înainte de a se înălţa la Isis Urania, discipolul trebuia s-o cunoască pe Isis cea pământeană = instruire în ştiinţele fizice -
ştiinţa mineralelor şi a plantelor, istoria omului şi a popoarelor, medicina, arhitectura şi muzica sfântă)
-în timpul iniţierii, discipolului i se explicau picturile sacre (sub fiecare pictură era o literă şi un număr); cele 22 de simboluri reprezentaul primele 22 de taine şi reprezentau alfabetul ştiinţei
oculte (arcanele majore din Tarot) - fiecare literă şi fiecare număr exprimă într-o limbă sacră legea ternară, având răsfrângere în lumea divină, în lumea intelectului şi în lumea fizică (de aici s-a inspirat
Moise - Kabbala)
-sufletul posedă simţuri adormite; iniţierea le trezeşte, iar omul poate face legătura cu forţele oculte ale universului, deschizându-şi drumurile în lumea de dincolo şi orientându-se în ea =
învingerea destinului şi cucerirea libertăţii divine
-iniţiatul este iniţiator, profet şi teurg = vizionar şi creator de suflete
-ultima treaptă a iniţierii era învierea („nimeni nu trece pragul lui Osiris, fără să treacă prin moarte şi înviere“); în timpul acestei trepte o cunoştea pe Isis Urania = „sora invizibilă“ = sufletul
divin; reînvierea din morţi avea loc în sarcofagul marii piramide, de unde, printr-un coridor oblic, se zărea Steaua Polară
--Dumnezeu este Unic, acela care există prin esenţă, singurul care trăieşte în substanţă, singurul creator în cer şi pe pământ, care nu este născut. Tată, Mamă şi Fiu în acelaşi timp, el zămisleşte,
naşte şi există veşnic; însuşirile sale sunt infinitatea, veşnicia, libertatea, voinţa atotputernică, bunătatea fără margini; El este acorporal, invizibil şi fără formă, deci nu poate fi perceput de simţurile noastre
 -viziunea lui Hermes
-Strigătul Luminii, Glasul Luminii care umplea infinitul = reconstituirea Creaţiei
-Lumina, Focul ţâşnind din adâncuri este Inteligenţa divină care conţine toate lucrurile în devenire şi cuprinde matricea tuturor
fiinţelor, este Cuvântul divin (La început a fost Cuvântul - Evanghelia lui Ioan n.n.)
-omul trăieşte în „întunericul“ vieţii materiale, dar Verbul Creator sălăşluieşte în fiecare din noi
-cele 7 sfere ale vieţii (7 planete - Luna, Mercur, Venus, Soare, Marte, Jupiter, Saturn) guvernate de 7 Genii sunt cele 7 raze ale
Verbului-Lumină, prin intermediul cărora se săvârşeşte căderea sufletelor şi înălţarea lor, se veghează naşterile şi morţile
(obs. ordinea planetelor este stabilită în funcţie de distanţa lor faţă de Pământ şi este cea utilizată de astronomia şi astrologia
modernă; de unde cunoşteau egiptenii aceste date? n.n.)
-germenii de suflete trăiesc sub formă energetică în regiunea lui Saturn şi cad din sferă în sferă, îmbrăcând învelişuri din ce în ce
mai grele, pierzând amintirea originii lor (căderea sufletelor care vin din Eterul divin = căderea în păcat din Eden a Bibliei?n.n)
-sufletele josnice se chinuie la nesfârşit şi în cele din urmă sunt distruse, cele meritoase trăiesc în regiunea Soarelui, iar cele mai
puternice urcă până în regiunea lui Saturn (foarte puţine dintre acestea urcă până la Tatăl ceresc)
-cele 7 sfere -cele 7 note muzicale (Muzica Sferelor), care, împreună cu numerele deţin legile universului
-7 principii, 7 stări diferite ale materiei şi ale spiritului, 7 lumi
-cele 7 Genii -cei 7 Deva-şi ai Indiei
-cei 7 Amshapends ai Persiei
-cei 7 Îngeri ai Caldeei
-cei 7 Sephiroţi ai Kabbalei (Trinitatea + 7=evoluţia universului)
-cei 7 Arhangheli ai Apocalipsului creştin
-legea unităţii ternare = tripla natură a Divinităţii aflată în echilibru perfect
-Inteligenţă - Spirit - Lumină - Tatăl - esenţa
-Forţă - Suflet - Cuvânt - Mama - manifestarea
-Materie - Trup - Viaţă - Fiul - substanţa
-omul are o constituţie ternară în esenţa sa, dar septenară în evoluţia sa
-Chat - corpul material
-Anch - forţa vitală
-Ka - corpul astral
-Hati - sufletul animal
-Bai - sufletul raţional
-Cheybi - sufletul spiritual
-Kou - spiritul divin
-omul recunoaşte în viaţa sa pământească numai sufletul animal şi cel raţional, numite hati şi bai;
-partea superioară a fiinţei sale, sufletul spiritual şi spiritul divin, cheybi şi kou, există în el în stare inconştientă şi se dezvoltă
după încheierea vieţii pământeşti, când devine el însuşi Osiris

MISTERELE DIN ELEUSIS

-s-au celebrat timp de aproape 2000 de ani (sanctuarul din Eleusis a fost fondat în sec. XV î.H.); aicia fost iniţiată aproape întreaga elită a Greciei (în special scriitori şi filosofi), iar mai târziu un
număr mare de romani
-o colonie greacă, venită din Egipt, a adus la Eleusis cultul lui Isis, sub numele de Demetra sau Mama universală; micile şi marile mistere bazate pe mitul zeiţei Demetra (Ceres) în relaţie cu
fiica sa Persefona (Proserpina) şi Hades (Pluton)
-acest mit este reprezentarea simbolică a istoriei sufletului (Persefona = Psyche), coborârea lui în materie, suferinţele în întunericul uitării, apoi reînălţarea şi reîntoarcerea sa la viaţa divină
(drama căderii şi a mântuirii în formulă elenistică)
-obligaţia absolută de a păstra ritualul (simboluri, alegorii, enigme accesibile numai iniţiaţilor)
-purificări prealabile - regenerare (dobândirea imortalităţii pierdute, dar care a rămas potenţială)
-misterele erau complementare religiei, fiind accesibile numai indivizilor evoluaţi spiritual
-„micile mistere“ - primăvara, februarie - Agre, lângă Eleusis - ritualuri purificatoare conduse de un mystagog (mai multe zile de abluţiuni, post, rugăciuni şi instrucţiuni); în seara ultimei zile
se juca scena răpirii Persefonei de către Pluton, la incitarea lui Eros şi sub privirile lui Hermes, care comentează evenimentele, concluzionând: „Naşterea este o distrugere grozavă, care îi transformă pe
cei vii în morţi. Odinioară aţi trăit viaţa adevărată şi apoi, atraşi de o vrajă, aţi căzut în prăpastia pământească, subjugaţi de trup. Prezentul vostru nu-i decât un vis fatal. Trecutul, viitorul, sunt singurele
care există cu adevărat. Învăţaţi să vă amintiţi, învăţaţi să prevedeţi“
-„marile mistere“(Orgiile sacre) - toamna, septembrie - Eleusis - opt zile, baie rituală în mare, apoi o procesiune de la Atena la Eleusis care aducea statuia lui Dionysos, urmată de o zi de post
şi purificare, culminând, după discursul hierophant-ului care prezida misterele (Evohe! A muri, înseamnă a renaşte, Knox Om Pax! = Fie ca dorinţele să te aducă înapoi la sufletul universal, la Brahma!),
cu o revelaţie imediată a unor obiecte sacre, puternic iluminate (epoteia), accesibilă doar celor care fuseseră iniţiaţi cu un an înainte (se strigă la început Eskato Bebeloi! = Afară cu ignoranţii!)
-încercările prealabile epoteii stimulează experienţele sufletului, imediat după moarte, care rătăceşte în întuneric şi este asaltat din toate părţile, înainte de a fi orbit de o lumină bruscă şi de a zări
lăcaşul preafericiţilor
 -statuia lui Dionysos, încununată cu mirt vestea marea renaştere, căci reprezenta spiritul divin, care pătrunde totul, regeneratorul sufletelor, mijlocitorul dintre pământ şi cer
-misterele s-au menţinut 3 secole în faţa creştinismului care lua amploare; iniţiaţii misterelor nu voiau să uite, aşa cum deja o făcea Biserica pe atunci, vechea ştiinţă şi doctrina sacră; printr-un
edict al împăratului Constantin, ceremoniile din templul de la Eleusis au fost interzise

ORFISM (sec XV-lea î.H. în Grecia)

-Orfeu, semizeu din Tracia, vindecător şi muzician, considerat ca fiu al lui Apolon şi al unei preotese a lui Dumnezeu (Olen înseamnă în feniciană Fiinţa universală, iar Ap Olen sau Ap Wholon
însemană Tată Universal; Trakia derivă din febicianul Rakhiwa = spaţiul eteric sau firmamentul, în sens simbolic ar reprezintă ţara doctrinei putere şi a poezie sacre care purcede din ea, ansamblul
învăţăturilor şi tradiţiilor care fac să purceadă lumea dintr-o Inteligenţă divină, Tracia este considerată ţara din care au coborât Poezia, Legea şi Arta sacre - vechea poezie era un limbaj alegoric, numit
limba Zeilor)
-Orfeu fuge pe sub ascuns în Samotracia, apoi în Egipt, unde se iniţiază în Mistere timp de 20 ani şi abia atunci primeşte numele Orfeu (aour -lumină + rophae - vindecare, în feniciană) = cel
care vindecă prin lumină
-la întoarcerea în Tracia el instituie regalitatea lui Zeus, iar în Delfi pe cea a lui Apolon şi devine pontiful Traciei, mare preot al lui Zeus Olimpianul, revelatorul celestului Dionysos,
- orfism -cosmogonie - Universul a luat naştere din oul cosmic, din care a ieşit androginul Eros (Iubirea)= Zeus, care a putut procrea de unul singur pe ceilelţi zei. Dionysos (Plăcerea) = Bachus,
fiul lui Zeus, primind stăpânirea lumii, este prins şi devorat de Titanii (omul brut, fără corp divin şi spiritual) revoltaţi. Zeus îi loveşte cu trăznetul şi din cenuşa lor (transformare radicală, regenerare) ia
naştere neamul omenesc (de la Titani - atracţie pentru rău, de la Zeus - scânteia divină)
-Dionysos şi Apolon sunt două întrupări diferite ale aceleiaşi divinităţi: Dionysos însemna descoperirea spiritului divin din univers, iar Apolon, manifestarea sa pentru omul pământesc
-Zeus (Jupiter) este suflarea lucrurilor, foc neîmblânzit, bărbat şi femeie, un Rege, o Putere, un Zeu, un Mare Stăpân; El este şi Soţul divin şi Soţia, Bărbat şi Femeie, Tată şi Mamă, din nunta
lor veşnică ieşin Pământul şi Eterul, Noaptea şi Ziua, Titanii, Zeii imuabili şi sămânţa oamenilor
-Zeus este marele Demiurg, Dionysos este Fiul său, Verbul manifestat
-fiecare astru (planetă)atrage în sfera sa eterată grupe de semizei sau suflete rătăcitoare (cei care au reuşit să scape de ciclul reîncarnărilor n-n); prin aceste spirite respiră, acţionează şi apare
Dumnezeu
-Cibela = Lumina primordială, flacăra eterată şi veşnic circulând prin spaţiu, care cuprinde ecourile şi imaginile tuturor lucrurilor
-lira cu 7 corzi = Lira lui Dumnezeu, corespunzând celor 7 lumi şi celor 7 note muzicale (Armonia Sferelor)
-eliberarea Spiritului devenit Suflet, suflu de viaţă (corp eteric?) înainte de a se încarna într-un corp, se poate obţine prin ascetism (purificare + interdicţii - nu mănâncă carne şi nu au contact cu
cadavrele)
-pentru a cunoaşte esenţa zeilor trebuie o trudă îndelungată sau mari dureri, pentru a se deschide ochii lăuntrici
-sufletele eliberate se întorc la Dionysos, celelalte poartă pe trupul sideral nişte pete hâde, greşelile vieţii lor (karma înscrisă în corpul cauzal n.n); ele trebuie ispăşite şi se reîntorc pe pământ
(reîncarnarea)
-Evohe! (He - Vau - He)= strigătul proclamat pe faţă în sărbătorile lui Dionysos, în care erau admişi şi simpli aspiranţi la mistere; Iod (Jove, Zeus, Jupiter) = ideea de unitate a lui Dumnezeu, ca
şi la Moise (obs. la evrei Iod - Ve - Hau - Ve erau pronunţate numai o dată pe an şi numai în faţa iniţiaţilor, pe când Evohe este rostit şi în faţa simplilor aspiranţi la mistere; atât Moise cât şi Orfeu pornesc
de la iniţierea egipteană, dar primul o aplică forţat, prin intermediul uni sacerdoţiu, adorând cu ardoare pe Tatăl, Eternul-Masculin, pe când cel de-al doilea doreşte s-o trezească în sufletul întregii umanităţi
prin glorificarea Eternului-Feminin, Natura)
-foiţe de aur, îngropate odată cu iniţiaţii, considerate un fel de paşaport pentru lumea de dincolo
-pentru a-şi impune Legea, Orfeu trebuie să moară (să coboare în Infern), ca şi Krishna sau Iisus, regăsind-o astfel şi pe Euridice, ucisă de preoteasa bacantelor, adversarele lui Orfeu şi ale Legii sale
-coborârea în Infern pentru a o aduce pe Euridice = coborârea în interiorul Ego-ului pentru a-şi găsi jumătatea (Sinele ascuns, Eul adevărat, esenţa divină) = cunoaştere de sine (n.n)
-cărţi pierdute, atribuite lui Orfeu: Argonauticele, Demetriada, Cîntecele sacre ale lui Bachus, Vălul sau Plasa sufletelor, Cartea mutaţiilor, Coribantele, Anemoscopia
-hierofanţii eleusieni sunt descendenţi ai lui Orfeu

PITAGORA (570 - ? î. H.)

-considerat de discipoli drept o reîncarnare divină, fiu al lui Apollo sau al lui Hermes, care i-a dăruit capacitatea de a-şi aminti vieţile anterioare
-pentru ca gândirea lui Orfeu să poată trăi şi dezvolta în toată strălucirea sa, trebuia ca ştiinţa templelor să treacă în rândul tagmelor laice; Pitagora este Maestrul Greciei laice, iar Orfeu este
Maestrul Grecie sacerdotale
-tălmăceşte, continuă gândirea religioasă a lui Orfeu şi o aplică timpurilor noi, însă tălmăcirea este şi creaţie, deoarece el ordonează inspiraţiile orfice într-un sistem complet; doctrina sa esoterică
a fost scrisă în semne secrete şi într-o formă simbolică
-Pitagora se alătură marilor reformatori religioşi care, în aceeaşi epocă răspândeau doctrine similare: Buddha, Lao-Tse, Confucius
-revelaţiile lui Pitagora: fiecare Lume are legea sa proprie şi toate împreună se mişcă după legea Numerleor într-o armonie supremă; omul şi universul, microcosmosul şi macrocosmosul au o
natură triplă, încununată de unitatea divină, care este ea însăşi o trinitate; legea ternară + legea septenarului guvernează lumea: legea ternară dirijează alcătuirea fiinţelor, legea şeptenarului veghează
evoluţia lor; cele trei lumi (naturală, umană, divină) şi cele 7 sfere (planete) sunt într-o armonie divină; eliberarea omului se poate realiza încă de pe pământ, prin iniţiere întreită
-aceste revelaţii trebuiau confirmate de ştiinţa despre Dumnezeul unic, care se afla numai în Egipt, unde se iniţiază timp de 12 ani sub pontificatul marelui preot Sophis, trecând prin toate
încercările prezentate la Hermetism
-timp de 12 ani este exilat forţat în Babilon unde are posibilitatea să cunoască şi să studieze religia vechilor preoţi caldeeeni, magia persană (Magia Albă), trinitarismul indic şi iudaismul,
realizând o sinteză a acestora
-revine în Grecia dup o absenţă de 34 ani; după ce colindă prin toate templele Greciei, prezidând inclusiv Misterele de la Eleusis, poposeşte la templul din Delfi, pe frontonul căruia se afla celebra
inscripţie „Cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte Universul şi Zeii“ şi unde, timp de un an, o instruieşte pe Teocleea
 -de la Delfi pleacă la Crotona, unde întemeiază adevărata Şcoală pitagoreică; ca să fie admişi în această Şcoală candidaţii trebuiau să treacă prin anumite încercări fizice şi morale (unii erau
respinşi de la început, datorită fizionomiei lor - Pitagora = inventatorul fiziognomiei?); cei admişi erau primiţi în mod solemn şi felicitaţi de noii camarazi
-pentru a deveni discipoli, novicii trebuiau să parcurgă 4 trepte de iniţiere: pregătirea, purificarea, desăvârşirea, epifania
*
-PREGĂTIREA (paraskeie - gr.)
-novicii erau numiţi ascultători (akustikoi - gr.), ascultau învăţăturile maeştrilor fără să le comenteze
- 2-5 ani, accentul pe învăţământul moral, care-l pregătea pe cel filosofic
-se propaga toleranţa pentru toate cultele, unitatea popoarelor în omenire, unitatea religiilor în ştiinţa esoterică
*
-PURIFICAREA (katharsis - gr.)
-novicele era primit în rândul discipolilor (matematicienilor) şi i se prezentau principiile ştiinţei sacre (teogonia = teologia raţională)
-învăţământul în această treaptă începea prin doctrina numerelor: Numărul este o însuşre intrinsecă şi activă a Unului Suprem, a lui Dumnezeu, izvor de armonie universală; ştiinţa numerelor
este aceea a forţelor vii, a facultăţilor divine în acţiune în lume şi om, în macrocosm şi microcosm
-Monada = esenţa lui Dumnezeu = esenţa Finţei necreate, Unicul conţinând armonia totală care este Focul bărbătesc ce străbate totul, Intelectul care se mişcă prin el însuşi, Indivizibilul
Nemanifestat, ale cărui lumi efemere manifestă Gândirea creatoare, Unicul, veşnicul, Neschimbatul, ascuns îndărătul multitudinii formelor care vin, trec şi se transformă; numai contopindu-te în El poţi
pătrunde în esenţa Sa (scopul iniţierii)
-Dumnezeu, Substanţa Indivizibilă, are ca
-număr - Unitatea, care cuprinde Infinitul,
-nume - Tată, Creator, Etern-Masculin,
-semn - Focul viu, simbolul Spiritului, esenţa Întregului
-Diada = facultatea generatoare şi reproductivă a lui Dumnezeu; Monada acţionează ca o Diadă creatoare, dând naştere lumii, manifestare vizibilă a lui Dumnezeu în spaţiu şi timp
-Dumnezeu este dublu (vezi la Orfeu: „Jupiter este Soţul şi Soţia divină“)
-esenţă indivizibilă, principiu masculin (Eternul-Masculin) activ, animator
-esenţă divizibilă, principiu feminin (Eternul-Feminin) pasiv, materia însufleţită
-Triada = legea ternară, legea constitutivă a lucrurilor şi adevărata cheie a vieţii (peste tot în univers), legea fundamentală a esoterismului
-Omul se compune din trei elemente
-trup - partea muritoare, divizibilă şi pasivă
-suflet (Psyche) - fluidul cosmic, corpul eterat, vehiculul celei de-a treia componente după moartea fizică
-spirit - natura nemuritoare, divină, indivizibilă, activă
-Psyche luptă între trup (care o atrage în regiunile întunecate ale materiei) şi spirit (care o împinge spre sferele divine); direcţia finală este dată de liberul arbitru
-Universul este împărţit în trei sfere concentrice
-lumea naturală (trup, suflet, spirit, dar în proporţii şi stări diferite de ale omului - la pietre spiritul lipseşte)
-lumea umană (trup, suflet, spirit)
-lumea divină, care la rându-i este de natură triplă
-Gândirea creatoare (Spirit)
-fluid astral (Suflet)
-lumi în evoluţie, (Trup)
-Tetrada sacră = trinitatea umană şi divină rezumată în Monadă (3 + 1 = 4)
-principiile esenţiale sunt cuprinse în primele 4 numere; adunându-le şi înmulţindu-le le găsim pe celelalte
-o mare însemnătate au numerele -7 (3 + 4 ) - uniunea omului cu divinitatea, realizarea în 7 trepte, legea evoluţiei
-10 (1 + 2 + 3 + 4) - numărul desăvârşit, reprezintă toate principiile divinităţii evoluate şi apoi
reunite într-o nouă unitate (1 + 0 = 1)
-Decada sacră era reprezentată prin Hestia (Ştiinţa divină, păzitoarea Focului primordial) şi cele 9 Muze (Urania - astronomie şi astrologie, Polymnia - ştiinţa sufletelor astrale şi arta divinaţiei,
Melpomene - ştiinţa vieţii şi a morţii, transformării şi reîncarnării, Caliope, Clio şi Euterpe - medicina, magia,morala, Terpsihore, Erata şi Thalia - fizica pământească, ştiinţa elementelor, a pietrelor, a
plantelor şi a animalelor)
-diversitatea religiilor provine din faptul că omul nu-şi poate închipui divinitatea decât prin intermediul propriei sale fiinţe, care este relativă şi limitată
-văzut prin instinct şi simţuri, Dumnezeu este multiplu şi infinit ca şi manifestările sale - politeismul
-văzut prin sufletul care înţelege, Dumnezeu este dual (spirit şi materie) - dualismul lui Zoroastru, maniheist şi alte religii
-văzut prin intelectul pur, Dumnezeu este ternar (spirit, suflet, trup) - trinitarimul indian (Brahma, Vishnu, Shiva)
- trinitatea creştină (Tatăl, Fiul, Sf. Duh)
-conceput prin voinţa care rezumă totul, Dumnezeu este Unic - monoteismul iudaic
*
-DESĂVÂRŞIREA (Teleiothes - gr.)
-discipolul percepe gândirea divină în formarea lucrurilor (cosmogonie şi psihologie) şi evoluţia sufletului prin toate lumile
-evoluţia materială şi cea spirituală sunt două mişcări contrare, însă paralele şi concordante
 -materială = manifestarea lui Dumnezeu în materie prin Sufletul universal care o modelează
-spirituală = evoluţia conştiinţei, monadele individuale, încercările de a ajunge, prin ciclurile vieţilor, la spiritul divin
-Pitagora cunoştea faptul că Pâmântul şi celelalte planete se învârteau în jurul Soarelui, că stelele sunt tot atâtea sisteme solare guvernate de aceleaşi legi ca şi al nostru şi că fiecare îşi are rolul
său, că fiecare lume solară îşi are corespondentul în lumea spirituală şi cerul său propriu
-planetele indică treptele care duc spre cer (gradele de evoluţie ale omului); fiecare planetă = o expresie diferită a Gândirii lui Dumnezeu (vechii înţelepţi au identificat numele planetelor cu
acelea ale marilor zei, care reprezintă facultăţile divine ce acţionează în univers)
-Universul vizibil este doar o formă trecătoare a Sufletului Lumii, a Marii Maya, care concentrează materia împrăştiată în spaţiile nesfârşite, apoi o dizolvă şi o răspândeşte sub formă de fluid
cosmic, imponderabil
-cele 4 elemente din care sunt alcătuite astrele şi fiinţele
-pământ - starea solidă
-aerul - starea gazoasă
-apa - starea lichidă
-focul - starea imponderabilă
-eterul - starea subtilă a materiei, fluidul cosmic originar, lumina astrală, sufletul lumii
-Pământul a suferit transformări cosmice, plecând de la starea lui Saturn (vezi şi iudaism, Geneza - ipoteze ezoterice)
-când o nouă specie apare pe Pământ, înseamnă că o nouă rasă de suflete de un tip superior se încarnează într-o epocă determinată în trupul urmaşilor speciei vechi, ca s-o determine să urce o
treaptă, înălţând-o şi transformând-o după imaginea sa
-fiecare dintre ciclurile interdiluviene aduce predominarea unei mari rase omeneşti (se cunoştea scufundarea Atlantidei); omenirea trecuse prin 6 potopuri, datorate oscilaţiei polilor magnetici ai
Pământului
*
-de la cosmogonia fizică la cea spirituală, Pitagora trecea prin dictonul „Cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte Universul şi Zeii“
-transmigraţia sufletelor = evoluţia sufletelor prin cele trei lumi (naturală, umană şi divină)
-spiritul omenesc este o scânteie a Spiritului Divin, o Monadă nemuritoare, care, învăluit de suflet, trece prin toate regnurile naturii, urcă întreaga scară a existenţelor, dezvoltându-se treptat
printr- serie de nenumărate existenţe, care pot fi şi pe alte planete în afara Pământului
-indivizii care alcătuiesc omenirea şi-au început existenţa umană pe alte planete
-pe planetele cu materie mai puţin densă - trup vaporos, încarnări facile, percepţie spirituală directă
-pe planetele cu materie mai densă - trup material, încarnări greoaie, raţiune, inteligenţă, voinţă, pierde simţul spiritual = ieşirea
din Paradis - Moise sau căderea în cercul sublunar - Orfeu)
-recăpătarea simţurilor spirituale prin liberul exerciţiu al intelectului şi al voinţei sale = drumul invers (urcare) prin care omul redobândeşte conştiinţa divinităţii, redevenind Fiul al lui Dumnezeu
-sufletul ( dublul eteric al trupului + spiritul n.n.) se zbate între naştere şi moarte, două porţi întunecate dincolo de care nu se vede nimic
-după moarte, dublul eteric transportă spiritul şi se înveşmântează în forme din ce în ce mai eterate, în funcţie de mediile prin care trece, în conformitate cu cerinţele spiritului
-la moarte sufletul îşi revede existenţa în imagini concentrate, cu o succesiune rapidă şi o claritate înfricoşătoare
-sufletul sfânt şi curat are senzaţia de lumină şi de izbăvire
-sufletul omului de rând are senzaţia de întuneric şi de suferinţă (Horeb - Moise, Ereb - Orfeu, Purgatoriu - creştinism)
-ambele tipuri de suflete urcă apoi spre lumile superioare (sufletul omului de rând realizând acest lucru cu foarte mare greutate) unde nu mai păstrează din existenţelor lor pământene decât
amintirile nobile, întrând într-o stare de pace (viaţă cerească) ce poate dăinui sute sau mii de ani, dar prelungirea ei la nesfârşit nu aparţine decât celor desăvârşiţi, celelalte suflete fiind nevoite să se
reîncarneze
-are loc moartea spirituală, marcată de o mare durere pe măsură ce dublul eteric devine din ce în ce mai greu, sufletul făgăduind solemn că-şi va reaminti de lumea divină, înainte de a se reîncarna
în embrionul unui copil
-pe măsură ce sufletul se cufundă în carne şi sânge, conştiinţa vieţii sale divine se şterge şi se stinge
-naşterea pe Pământ este o moarte din punct de vedere spiritual, iar moartea este o înviere cerească; somnul este fratele morţii = o existenţă paralelă, asemănătoare vieţii de după moarte
-fiecare existenţă este răsplata sau pedeapsa precedentei (karma n.n.); cu cât sufletul a fost mai evoluat într-o existenţă precedentă, cu atât păstrează mai limpede conştiinţa vieţii spirituale
(Buddha şi Pitagora îşi puteau reaminti vieţile anterioare); sufletele inferioare se afundă în materie şi sunt nevoite să reia întreaga evoluţie prin şirul regnurilor ascendente şi al existenţelor nenumărate
(Iadul n.n.)
-întreaga omenire are o evoluţie asemănătoare cu evoluţia sufletelor; fiecare popor îşi are tinereţea, maturitatea şi declinul său; la fel şi rasele umane
-Pitagora prevedea că va exista o rasă albă perfecţionată prin restabilirea iniţierii şi prin selecţia spirituală a căsătoriei; de asemenea preconiza că omenirea va trece pe o altă planetă ca să înceapă
un nou ciclu, unde va dezvolta principiile intelectuale, spirituale şi transcendente ale Marilor Iniţiaţi (zeii vor locui cu adevărat templele oamenilor)
-când sufletul va fi învins cu totul materia, încarnarea nu va mai fi necesară şi el va intra în starea divină, prin unirea completă cu inteligenţa divină
*
-VEDEREA DE SUS (Epifania - gr.) (autopsia = vedere directă, teofania = manifestarea lui Dumnezeu)
-discipolul face ca adevărul să pătrundă în adâncurile fiinţei sale, să facă să acţioneze toate amănuntele sale în practica vieţii; pentru aceasta trebuie să reunească trei calităţi desăvârşite: adevărul
- în inteligenţă, virtutea - în suflet, puritatea - în trup
-la acest nivel apar puterile paranormale (vindecarea, telepatia, clarviziunea, decorporalizarea, etc.)
-Destinul domneşte asupra trecutului, Libertatea asupra viitorului şi Providenţa asupra amândurora (asupra Eternităţii); omul e liber să aleagă: sau cade sub legea Destinului fatal, sau i se alătură
Providenţei; cu cât urcă devine mai liber, cu cât coboară devine mai robit
 -Răul este un dezacord cu Legea divină, nu este opera lui Dumnezeu, ci aceea a omului, deci existenţa sa e relativă, aparentă, trecătoare
-Binele este în acord cu Legea divină, deci este real, veşnic
-inegalitatea condiţiei umane se justifică prin pluralitatea existenţelor şi prin doctrina reîncarnării, care dă o raţiune de a fi, după dreptatea şi logica veşnică; deosebirile de suflet, de condiţie şi
de soartă nu sunt decât efectele vieţilor anterioare
-diferenţele de condiţii provin din folosirea inegală a libertăţii în vieţile precedente
-diferenţele intelectuale provin din gradele de evoluţie ale vieţilor precedente
-voinţa a acţionat mai ales asupra trupului - performanţe fizice, comerţ, industrie, activităţi practice
-voinţa şi sensibilitatea au acţionat asupra intelectului - războinici, artişti, poeţi, oameni de litere, savanţi
-voinţa a acţionat preponderent în intelectul pur - intelectualii, poeţii de prim rang, filosofii
-voinţa a acţionat asupra întregii fiinţe - Marii Iniţiaţi, Geniile
-prin căsătorie se reface Trinitatea divină (Tatăl - Spiritul, Mama - Fluidul astral, Fiul - lumile în evoluţie)
-tatăl şi mama ştiind că copilul preexistă naşterii pământeşti, conceperea devine un act sacru, chemarea unui suflet spre reîncarnare (femeile perverse şi rele atrag spiritele demonice, mamele
duioase atrag spiritele divine)
-sfaturi şi reguli privind relaţiile dintre sexe (compatibilitatea astrologică? n.n), perioadele anului şi lunile prielnice unor căsătorii fericite; accent pe igiena fizică şi morală a femeii în timpul
sarcinii, pentru ca lucrarea sacră, crearea copilului să se îndeplinească după legile divine
-în limbajul templelor, gradele de iniţiere erau desemnate şi altfel
-fiu al femeii - gradul inferior, femeia = natura
-fiu al bărbatului - Iniţiat al Spiritului
-fiu al zeilor - Iniţiat al Ştiinţelor cosmogonice
-fiu al lui Dumnezeu - Iniţiaţi în cunoaşterea superioară
-Pitagora n-a fost inventatorul Adevărului primordial, ci, cunoscând doctrina Misterelor şi a adevăratei teosofii, le-a expus într-o ordine ştiinţifică

EMPEDOCLE (490 - 430 î.H.)

-vindecător şi filantrop, savant şi mag, profet inspirat şi vizionar
-două poeme - Despre natură - evocare a universului, a fiinţelor vii şi a omului
- Purificările - descifrarea destinului omenesc în general şi a propriului său destin
-Dumnezeu = sferă non-distinctă, atacată de Ură, care-l dezintegrează, iar Iubirea tinde să-l recentreze. Din această luptă permanentă în care cele 4 elemente (apa, aerul focul, pământul) când
se despart, când se reunesc iau naştere fiinţele vii
-sufletele sunt condamnate să rătăcească în nenumărate vieţi, îmbrăcând toate formele, înainte de a se purifica şi de a fi în măsură să ajungă din nou în lăcaşul binecuvântat

SOCRATE (469 - 399 î.H.)

-a refuzat iniţierea în misterele de la Eleusis
-unul dintre discipoli, după ce consultă oracolul din Delphi, s-a trezit spunând că maestrul său este cel mai înţelept şi savant dintre oameni
-Socrate a văzut în asta un apel divin şi a lansat arta dialogului (maieutica - arta de a „moşi“ spiritele - mama sa era moaşă) = aflarea adevărului de la interlocutor prin întrebări succesive
-îndeamnă pe fiecare să descopere adevărul care era în el şi pe care nici nu-l bănuia („Cunoaşte-te pe tine însuţi“n.n.)
-ignoranţa = singura cauză a nefericirii şi răutăţii oamenilor, duce la orbirea faţă de propria persoană
-falsa naivitate („Eu ştiu că nu ştiu nimic“ = Îmi cunosc Ego-ul, dar nu ştiu nimic despre Eu n.n.= dreptatea, utilul, binele şi frumosul sunt gravate în noi fără ştirea noastră) (a recunoaşte că nu
ştii nimic este începutul adevăratei înţelepciuni)
-a devenit modelul filosofilor şi maeştrilor spirituali din Occident

PLATON (428-347 î.H.)

-spre deosebire de Socrate, el se iniţiază în mistere, dar s-a oprit la gradul al treilea, care îi conferea desăvârşita limpezime intelectuală şi dominaţia completă a inteligenţei asupra sufletului şi a
trupului (nu a atins treapta superioară, în care devii adept)
-28 de dialoguri (lecţii publice), în care maestrul Socrate îl face pe interlocutorul său să descopere adevărul (maieutica)
-opera lui esoterică a fost transmisă oral, în secret, ecouri ale ei descoperindu-se la Plotin şi la neoplatonicieni
- a cumpărat cu aur un manuscris al lui Pitagora şi a împrumutat de la acesta ideile sale
-doctrina Ideilor tipuri, expuse în Fedra este un corolar al doctrinei Numerelor Sacre ale lui Pitagora
-Timea dă o expunere foarte confuză şi foarte încurcată a cosmogoniei esoterice
-doctrina sufletului, a migraţiilor sale şi evoluţia lui este prezentată în Ospăţul, în Fedon şi în legenda lui Er, adăugată la sfârşitul acestui Dialog
-înlocuieşte doctrina celor trei lumi prin trei concepte: Adevăr, Frumos, Bine; realizând Binele, adică Dreaptatea, sufletul se purifică şi se pregăteşte să cunoască Adevărul; urmărind şi dezvoltând
ideea de Frumos, atinge conceptul de Frumos spiritual, în lumina inteligenţei din care au apărut toate lucrurile; cunoscând Adevărul, sufletul atinge Esenţa pură, principiile cuprinse în Intelectul pur; el îşi
recunoaşte nemurirea prin identitatea principiului său cu principiul Divin = desăvârşirea, epifania sufletului
-categoria Idealului a înlocuit iniţierea organică şi completă
-fiecare dintre noi posedă în el însuşi reminiscenţe ale unei cunoaşteri anterioare, dar uitate (anamnesis = cunoaştere prin reamintire)
 -doctrina Ideilor -Ideile sunt la originea a tot ceea ce spiritul poate concepe (vezi Domniile, care creează corpuri şi forme ale materiei, n.n.)
-Ideile au fost contemplate înainte de a ne naşte (e vorba de naşterea omului în general, normal, dacă luăm în considerare
ordinea de creare şi de suprimare a lumilor, n.n), iar noi suntem prizonierii realului (mitul peşterii, Republica)
-scopul vieţii = eliberarea sufletului nostru nemuritor , pentru a contempla lucrurile aşa cum sunt, dobândirea armoniei
interioare şi a aspiraţiei spre Absolut
-a influenţat -creştinismul din primele secole (ideile = adevăruri divine eterne, păcatul originar = naşterea în această lume)
-islamismul şi chiar Kabbala

EPICUR (341 - 270 î.H.)

-tratatul Despre natură, din care au fost descoperite numai fragmente
-concepţie despre univers inspirată de atomismul lui Democrit
-sufletul e de natură corporală, supus pieirii
-plăcerea constituie un scop în sine, precum şi plenitudinea fiinţei

STOICISMUL
-întemeietor Zenon din Citium (332 - 262 î.H.)
-înţelepciunea constă în primul rând în cunoaşterea exactă a omului şi a universului
-fizică materialistă, care presupune totuşi intervenţia unui principiu cosmic divin şi unic, Logos (limbaj şi raţiune în acelaşi timp) = Divinitatea în aspectul său creator, Creaţia fiind asimilată cu
cuvinte rostite de Ea
-sufletul nu este decât o parcelă despărţită temporar de Logos, supravieţuirea lui neputând fi decât relativă şi preacră
-scopul suprem = acordul cu sine însuşi (cunoaştere de sine) şi cu ordinea Universului, prin intermediul virtuţii, obţinându-se fericirea

SENECA (4 î.H. - 65 d.H.)

-puternic influenţat de stoicism
-s-a ocupat de educaţia lui Nero (tăierea venelor)
-Epistole către Lucilius = program progresiv de educaţie morală, una din cele mai preţioase mărturii de îndrumare spirituală pe care ne-a lăsat-o moştenire civilizaţia greco-romană
-viaţa umană nu are valoare decât în măsura în care ea este o cucerire a înţelepciunii
-numai înţeleptul are puterea de a rezista răului, de a accepta loviturile soartei cu seninătate
-posedând binele absolut, înţeleptul a devenit eliberatorul propriei sale fiinţe

PLOTIN (203 - 270)

-doctrina sa, în aparenţă abstractă, îşi are originea într-o experienţă personală (călătorie astrală, n.n.)
-Unu - Fiinţă, Inteligenţă şi Lume inteligibilă - Cuvântul, Sufletul Universal
-sufletele sunt atrase de materie, ceea ce duce la degradarea Luminii primordiale
-redobândirea statutului primordial = contemplarea extatică a lui Unu = lepădarea de corp (închisoare, mormânt)
-frumuseţea, armonia muzicală, iubirea = primele etape în reascensiunea spre lumină
-filosofia = singura cale de eliberare

NEOPLATONISM
-fondator Plotin, sprijinindu-se pe o exegeză deosebită a dialogului Parmenide al lui Platon.
-Şcoala recunoaşte existenţa unui principiu absolut şi inefabil Unu sau Binele
-Porphyrius (234 - 310), discipol al lui Platon
-religia nu se adresează decât divinităţilor inferioare, în vreme ce filosofia le transcede pe toate, este cu adevărat cultul lui Dumnezeu, suprem şi unic
-numai filosoful poate spera să fie eliberat de ciclul naşterilor şi al morţilor
-atacă creştinismul (tratatul Împotriva creştinismului)
-celelalte cărţi au exercitat un mare ascendent asupra spiritualităţii creştine, a ascetismului din Evul Mediu şi asupra neoplatonicienilor arabi
-Iamblichus (250 - 330)
-Misterele Egiptului - Reuneşte elemente din Pitagora şi Platon. Devine apostolul theurgiei (magie care face apel la divinităţile cereşti şi la spiritele naturale ale căror puteri sunt folosite
de om), practică sacramentală necesară, deoarece omul nu se poate îndumnezei prin propria lui înţelepciune, ci numai răspunzând semnelor alese de zei, menite a-i permite să comunice cu aceştia
-Proclus(412 - 485)
-Elemente de teologie - Legea întoarcerii la Unitate. Unitatea, reflectându-se în ea însăşi, se dezvoltă - multiplu divizându-se la infinit, dând naştere unor fiinţe inferioare - dar în aşa
fel încât ceea ce se naşte din Unitate rămâne în interiorul ei şi nu poate, printr-o activitate circulară, decât să se întoarcă la originea ei, precum şi la ceea ce îi aparţine
EZOTERISMUL IUDAIC
-întemeietor Moise (Cel mântuit -ebr.) = Hosarsif (numele egiptean)
-unul din cei mai mari iniţiaţi ai tuturor timpurilor
-preot al lui Osiris în Egipt (este de origine egipteană = fiul prinţesei regale, sora lui Ramses al II-lea = fiu adoptiv sau natural?)
-omoară un supraveghetor egiptean, pentru a apăra un evreu şi este nevoit să se autoexileze
-iniţiat la templul din Madian de către marele preot etiopian Ietro (templul era consacrat lui Osiris, dar era adorat şi Dumnezeul suveran cu numele Elohim)
-preotul lui Osiris care a înfăptuit o crimă, trebuia să se supună unei morţi de tip yoghin (efectua o călătorie astrală în lumea morţilor, îl găsea pe cel mort, îi cerea iertare şi-l ajuta să găsească drumul spre Lumină)
-Moise trece cu succes de această probă şi se mântuieşte (Moise = Cel mântuit)
-dispoziţiile sacre ale religiei iudaice
-legâmântul cu Dumnezeu (ritualul circumciziei)
-decalogul (cele 10 porunci)
-să asculte izvoarele (textele religioase)
-mărturisirea de credinţă (crezul) - formulat de Moise Maimonide (1135 - 1204)
-Texte exoterice care stau la baza iudaismului
-Vechiul Testament
-Pentateuc (Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii, Deuteronomul) - alcătuiesc Tora = legea poporului Israel
-Cărţile Profeţilor -4 mari profeţi (Isaia, Eremia, Daniel, Exechiel)
-12 mici profeţi (Osea, Ioel, Amos, Obadia, Mica, Iona, Naum, Habauc, Tefania, Hagai, Zaharia, Maleahi)
-Cărţile sapienţiale (ale înţelepciunii) - aici intră şi Psalmii lui David
-Noul Testament
-Manuscrisele de la Marea Moartă
-aproximativ 600 de manuscrise descoperite începând cu anul 1947 într-o grotă de la Qumran, pe malul stâng al Mării Moarte
-conţinut -texte biblice, cărţi apocrife cu caracter apocaliptic şi eshatologic (excluse şi interzise ulterior de către Biserică)
-lucrări specifice sectei esenienilor (sec I î.H - sec I d.H)
-Comentarii de texte biblice
-Imnuri
-Regulamentul războiului Fiilor Luminii împotriva Fiilor Întunericului (lupta împotriva necredincioşilor)
-esenienii considerau că au intrat în posesia Planului Divin, care a eşuat din pricina oamenilor, dar care, în final, va triumfa. Credincioşii trebuie să întâmpine venirea îngerilor
lui Dumnezeu ducând o existenţă monastică, renunţând la tot, chiar şi la căsătorie
-învăţătura secretă a Orientului afirmă că această confrerie a fost la baza creştinismului, iar Iisus şi Ioan Botezătorul erau esenieni
-Talmudul (comentarii ale rabinilor la legea Tora)
-Talmudul din Ierusalim (sec II - IV)
-Talmudul din Babilon (sec V) - acesta s-a impus până la urmă
-Kabbala (sec XII) - Sepher-ha-Zohar (Cartea Splendorii = studiul lumilor divine) - comentariu kabbalistic la Pentateuc
-Sepher-Yetsirah (Cartea Creaţiei = studiul raporturilor dintre lumi)

KABBALA
-Kabbala (KBLH = tradiţie - ebr.)
-se presupune că Moise, temându-se că învăţăturile sale exoterice vor fi interpretate greşit după mai multe secole, a transmis oral, unui cerc restrâns de iniţiaţi, o învăţătură esoterică, aceea care
este la originea Kabbalei. Aceste învâţături au început să circule în scris începând cu sec. XII
-Arborele (Copacul ) Sefirotic
-cele 10 numere primordiale (Ce e în Kether este şi în Malkuth 10 = 1+0=1) - numerologia magică
-atributele Divinităţii
-feţele Divinităţii (cele 10 nume ale lui Dumnezeu)
-ierarhiile îngerilor
-alcătuirea fiinţei umane (omul este alcătuit din straturi succesive - trebuie să le înlăture pentru a descoperi Adevărul)
-relaţia macrocosm-microcosm (structura holograficică a Universului)
-cele 22 litere ale alfabetului ebraic (Căile) -intercondiţionările dintre Sefiroturi
-Arcanele Majore ale Tarotului
 Nr. Denumire Atributele Nume Ierarhiile Omul Univers Sefiroturi
sefirot sefirot Divinităţii Divine îngerilor hinduse
- Ein-Soph Infinitul Dumnezeu Conştiinţă cosmică Macrocosmos Brahman
1 Kether Coroana Ehieh Serafimi Conştiinţă Universul Brahma
2 Hokmah Înţelepciunea Iah Heruvimi Interior Sistem planetar Vishnu
3 Binah Inteligenţa Yehovah Elohim Tronuri Exterior Mama natură Shiva
- Daath Cunoaşterea - - Intuiţie (Trezire) Unitatea
4 Hesed Generozitatea El Domnii Creativitate (Har) Speciile Maia
5 Geburah Justiţia Elohim Ghibor Puteri Stăpânire (Judecată) Viaţa Oum
6 Tipheret Frumuseţea Eloha Virtuţi Sine Zi,Noapte Haranguerbehah
7 Netzah Victoria Elohim Sabaoth Principate Procese inconştiente Respiraţie Porsch
8 Hod Gloria Iehova Sabaoth Arhangheli Procese conştiente Impresie Pradiapat
9 Yesod Fundamentul Shaday Îngeri Corp Timp,Spaţiu Prakarat
10 Malkuth Regatul Adonai Melek Eroi Ego Materie Pran

-se poate face şi o paralelă între silabele  şi AUM (OM)

-întreaga realitate este constituită din cele 3 niveluri ale cosmosului (lumea cosmogonică, psihică şi fizică) prin combinarea celor 10 numere cu cele 22 de litere. Orice făptură şi orice cuvânt
purced dintr-un singur nume
-Dumnezeu (Ein-Soph) nu poate fi cunoscut, acesta poate fi doar intuit prin urmele pe care le lasă
-în interiorul fiecărei triade, un principiu joacă rolul de mediator creativ: Daath (2,3); 6 (4,5); 9 (7,8)
-unirea dintre toate principiiile se transcede în Ein-Soph
-Nephesch - corpul, Ruach - sufletul şi Neschaman - spiritul sunt legate între ele de către Zelem (corpul eteric? n.n) şi alcătuiesc ansamblul fiinţei umane vii (10)
-cele 3 corpuri + ansamblul lor corespund celor 4 lumi
-Asiah (lumea fizică) - 10
-Yetzirah (lumea formării) - (4-9)
-Briah (Lumea Creaţiei) - 3
-Atziluh (Lumea Divină) - (1,2)
-„căsătoria mistică“ dintre Malkuth (principiul feminin exilat) şi Kether (energia masculină) duce la Iluminare
-analogii -corpurile subtile (propunerea noastră): divin (1), spiritual (2,3,Daath), cauzal (4,5,6), mental (7,8), eteric (9), astral (10)
-chakrele: coronală (1), frontală (2,3), laringiană (Daath), inimii (4,5,6), solară (7,8), sacrală (9), bazală (10)
-energia Kundalini = căsătoria mistică
-cele 3 nivele de dezvoltare ale omului: obişnuiţi (10,9,8,7), iniţiaţi (6,5,4,Daath), mari iniţiaţi (3,2,1)
-tehnici de meditaţie
-Tatăl nostru: Tatăl nostru care eşti în Cer (1), sfinţească-se numele Tău (2), vie împărăţia Ta (3), facă-se voia Ta (4),
precum în Cer, aşa şi pe Pământ (4). Pâinea noastră cea spre fiinţă (5), dă-ne-o nouă astăzi (6)
şi ne iartă greşelile noastre (7), precum şi noi iertăm greşiţilor noştri (8). Şi nu ne duce pe noi în ispită (9),
ci ne izbăveşte de cel rău (10). Că a Ta este împărăţia (9), puterea (Daath) şi slava (1), în veci, Amin (Ein-Soph)
-asupra copacului sefirotic -conştientizarea Divinităţii cu formă şi cu atribute (7-10)
-conştientizarea Divinităţii fără formă, dar cu atribute (4-6)
-conştientizarea Divinităţii fără formă şi fără atribute (1-3)
-absorţia în Ein-Soph
GENEZA
-cele 7 fete ale lui Ietro = şapte virtuţi care trebuiau cucerite de iniţiat pentru a deschide fântâna adevărului = „Fântâna Celui Viu care mă vede“
-Moise reuneşte tradiţiile etiopiene şi caldeene cu iniţierea egipteană, încercând să creeze o religie monoteistică veşnică
-la Ietro găseşte 2 cărţi de cosmogonie: Războaiele lui Iehova şi Generaţiile lui Adam
-în Sepher Beresicht sintetizează ştiinţa ezoterică de până atunci şi schiţează cadrul ştiinţei ezoterice viitoare (ideile principale ale Genezei)
-Moise şi-a exprimat gândirea în trei feluri
-clar şi simplu (cuvântul în sens propriu)
-simbolic şi figurat (cuvântul are sens figurat)
-sacru şi hieroglific (cuvântul are sens transcendent - e necesară o cheie - inspirată din Hermes Trismegistos -printr-un singur
semn sunt invocate principiile, cauzele şi efectele pe care le emană Divinitatea în natură, în conştiinţa umană şi în lumea
 spiritelor pure) - după modelul preoţilor egipteni
-el a scris Geneza în hieroglife egiptene cu trei înţelesuri, încredinţând cheile şi explicaţia orală urmaşilor săi (iată de ce Vulgata - traducerea latină a Bibliei nu poate cuprinde toate înţelesurile
acesteia)
*
-şarpele (Nahash - ebr.) aşezat în cerc reprezintă în templele antice şi în misterele din India, Egipt şi Grecia viaţa universală, al cărei agent magic este lumina astrală = forţa care pune în mişcare
această viaţă, atracţie de sine şi pentru sine = gravitaţia universală = Eros, Iubire, Dorinţă - greci; păcatul originar = vasta înlănţuire a naturii divine, universale cu regnurile, genurile, speciile sale, în
puternicul cerc al vieţii
-obs. şarpele = energia Kundalini latentă, pomul interzis = cunoaşterea de sine care duce la eliberare, păcatul = corpul cauzal? n.n.
*
-Yahve = Yehova (unul din cele 10 nume ale lui Dumnezeu) - apare în Biblie
HWHY = (He - Vau - He - Iod) = Iod - He - Vau - He (în ebraică se citeşte de la dreapta la stânga) = IEVE = IAHVE = IEHOVA
I = Gândirea divină = Eternul Masculin
EVE (EVA) = Eternul feminin =cele 3 ordine ale naturii (trei lumi) = lumea cosmogonică, lumea psihică şi lumea fizică
I (Veşnicia) + EVE (a fi fiind)= Fiinţa care este, care a fost şi care va fi (Inefabilul închide în adâncurile sale Eternul Masculin - Tatăl şi Eternul Feminin - Mama; prin unirea lor indisolubilă se
formează Fiul, Verbul Viu care creează Universul )
-Marele preot din Ierusalim pronunţa o dată pe an numele divin, enunţându-l literă cu literă: Iod - He - Vau - He
-EVA nu este numai femeia lui Adam, ea este Soţia lui Dumnezeu, constituind trei sferturi din esenţa Sa
-obs: zeiţa Isis este reprezentată pe monumentele egiptene ca o femeie încoronată, ţinând în mână o cruce cu toartă, simbol al vieţii veşnice şi în cealaltă un sceptru cu floarea de lotus, simbolul
iniţierii; Isis are trei înţelesuri diferite: la propriu, ea este prototipul femeiii; la comparativ ea întruchipează toată natura terestră, cu toate puterile sale concepţionale; la superlativ simbolizează natura
cerească invizibilă, elementul propriu al sufletelor şi al spiritelor, lumina spirituală, inteligibilă prin sine însăşi, unica ce poate conferi iniţierea; în Geneză Eva (EVE) îi corespunde lui Isis, iar I lui Osiris,
Spiritul Creator prin excelenţă
*
-Elohim (Aelohim) = alt nume al lui Dumnezeu, dat de evrei şi caldeeni = El, Zeii, Zeul Zeilor = pluralul de la Aelo, derivat din rădăcina Ael (înălţare, forţă şi putere expansivă); Hoa adică El
este în ebraică, caldeeană, siriană, etiopiană şi arabă, unul din numele sacre ale Divinităţii
-Dumnezeu ca Elohim nu mai este Fiinţa adâncită în sine însăşi şi în Absolut, ci Stăpânul lumilor, a cărui gândire se răspândeşte în milioane de stele, sfere mişcătoare de universuri plutitoare
-„La început, Dumnezeu a creat cerurile şi pământul“ (la început spaţiul şi timpul n-au existat decât în gândul lui Dumnezeu)
-„Şi suflul lui Dumnezeu (Rouah-Elohim) se mişca deasupra nemărginirii“ - Rouah-Elohim, suflarea lui Dumnezeu = o mişcare de expansiune, dilatare = forţa opusă întunericului primordial
(puterea de comprimare); Suflare - Elohim - Lumină = prescurtarea fieroglifică al celui de-al treile vers al Genezei (wa-iaomer Aelohim iehir-aour, wa iehi aour = „Şi El a spus - El, viaţa tuturor vieţilor:
Să fie lumină; şi a fost lumină“)
-obs. roua = suflare = aour inversat = lumină = Lumina Înţelepciunii = Sufletul Universal, substanţa din care apar sufletele, elementul subtil prin care gândul divin se transmite la distanţe
nesfârşite (expiraţie), apoi se întoarce (expiraţie) asupra sa însăşi cu ajutorul iubirii; din sânul acestei lumini primordiale, imateriale, ţâşnesc primele 6 zile ale Creaţiei, adică principiile, formele, sufletele
vii ale tuturor formelor de existenţă = Universul în toată forţa sa, manifestat în Spirit
-Ieve-Elohim reprezenta pentru Moise ordinea divină manifestată de sus în jos, prin toate sferele universului şi împlinită pe pământul vizibil, după imaginea ierarhiilor cereşti şi al Adevărului
Etern
*
-Adam-Eve (Bărbat-Femeie) = Dumnezeu în acţiune în Univers = Eternul Masculin + Eternul Feminin („Dumnezeu a făcut omul după chipul său... parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut“);
Adam are în versiunea samariteană a Bibliei epitetul universal, infinit, deci Adam reprezintă tot neamul omenesc şi nu un singur om
-Adam-Eve reprezintă dualitatea divină, însuţi Verbul Universal prin care Ieve îşi manifestă propria natură în toate lumile
-Grădina Edenului = împărăţia cerească atotcuprinzătoare = Heden = substanţa tuturor lumilor pământeşti
-Aisha (alt nume al Evei) trăieşte în Shamaim (Cerul), dar ea este atrasă spre materialitate de dorinţa cunoaşterii; ea îmbracă un trup material, „coboară“ în lumea materială şi uită esenţa sa divină
(păcatul originar)
-Aisha (Sufletul) asimilat aici cu Femeia, este soţia lui Aish (Intelectul), asimilat Bărbatului (vezi Dionysos şi Persefona la Orfeu)
-Moise a declarat război Aishei (Evei - natura fizică a omului, slabă şi destrăbălată), pentru a o combate şi a o „ridica“, invocând Spiritul, pe Ieve
*
-Chivotul lui Israel era înconjurat de 4 heruvimi de aur cu apete de leu, bour, vultur şi om, personificând cele 4 elemente (pământ, apă, aer, foc) şi cele 4 lumi reprezentate de literele tetragramei
divine IHWH (vezi şi viziunea lui Ezechiel); Chivotul conţinea Sefer Beresiht (Cartea Cosmogoniei) întocmită de Moise în hieroglife egiptene şi bagheta magică a profetului (vergeaua); el va mai cuprinde
Cartea Alianţei sau Legea Sinaiului; Moise va denumi Chivotul de aur drept tronul lui Elohim, întrucât în el este inclusă tradiţia sfântă, misiunea lui Israel şi Ideea lui Iehova
-Moise n-a fost un patriot, ci un îmblânzitor de popoare; pentru el Israelul nu era decât un mijloc, scopul fiind religia universală; oamenii nu l-au putut iubi, pentru că el nu-L iubise decât pe
Dumnezeu
-Cele 10 porunci scrise în piatră (în antichitate lucrurile scrise în piatră erau considerate sfinte) constituie un puternic rezumat al legii morale şi o împlinirea a adevărului transcendent închis în
cartea ermetică a Chivotului
 -Moise iniţiat în Egipt în manevrarea energiilor cosmice (forţa eterică), prin magie, le atrage pe acestea deasupra Chivotului, apoi le dirijează asupra celor consideraţi vinovaţi, distrugându-i;
prin acest amestec de groază şi mister şi-a impus el legea şi cultul său poporului Israel

(altă interpretare ezoterică a Genezei)

-Lumea fost creată de Dumnezeu din substanţa eterică primordială, care a fost condensată şi pusă în mişcare
-Energia creatoare se manifestă prin intermediul a 2 forţe active: mişcarea şi înţelepciunea
-„Zilele“ = perioadele prin care a trecut pământul spiritual (în vechea istorie religioasă a Indiei se vorbeşte despre dinastia solară şi dinastia lunară n.n)
1. perioada lui Saturn - „Pământul era pustiu şi gol şi Spiritul Elohim plana deasupra adâncurilor“ - exista numai Focul
-Tatăl = spiritul cel mai înalt (al omenirii) din această perioadă (?); lumea spiritelor = ?
2. perioada Soarelui - „Să fie lumină şi a fost lumină“ „Elohim despărţi lumina de întuneric“ - Foc + Aer
-Fiul = Hristos = spiritul cel mai înalt (al omenirii) din această perioadă (?); lumea spiritelor = Arhangheli
3. perioada Lunii - „Şi Elohim spuse: Să fie o expansiune=întindere în ape, pentru a despărţi apa de apă“ - Foc + Aer + Apa
„Şi Elohim zise: Să se despartă apele de uscat şi Elohim numi uscatul Pământ“
-Duhul Sfânt = Iehova = spiritul cel mai înalt (al omenirii) din această perioadă (?); lumea spiritelor = îngeri
- perioada Pământului actual - Foc+Aer+Apa+Pământ
4. epoca Polară - Adam - formarea regnului animal - corpul fizic
5. epoca Hiperboreeană - Cain - formarea regnului vegetal - corpul vital
6. epoca Lemuriană - Abel - primele forme de viaţă dotate cu mişcare şi respiraţie - corpul astral
7. epoca Atlanteană - Nemrod - „Elohim făcu omul după chipul lor, ei făcură mascul şi femelă“ - corpul mental
(scufundarea Atlantidei = Potopul lui Noe?)
(Obs. în epocile 4-7 omul nu-şi uitase încă esenţa divină)
-epoca Ariană (actuală) - omul este lăsat să se angajeze singur în evoluţia lui independentă.
- prin contactul cu mediul înconjurător, omul uită originea lui divină = păcatul originar
- corpul cauzal
-se presupune că, în continuare, spiritul Pământului va mai cunoaşte încă trei perioade (Jupiter, Venus, Vulcan) în care spiritul va încerca să se debaraseze de materie şi va fi resorbit în Absolut.
-embrionul uman trece prin perioada Saturn, unde a evoluat ca mineral, apoi ca vegetal în perioada Soarelui şi ca animal în perioada Lunii, după care apare faza fiinţei umane. Suflul de viaţă
este dat de corpul eteric care este prezent în tot ceea ce este viu. Fetusul este bisexuat până la un anumit punct de dezvoltare a sa, la fel ca şi unul din începuturile existenţei sale. Mai târziu, unul din sexe
devine predominant, iar celălalt rîmâne în stare latentă (schimbarea sexului - actualitate n.n.)
-Mesia = Mântuitorul (unsul lui Dumnezeu) are rolul de a-l împăca pe om cu Dumnezeu şi de a restabili fericirea cea dintâi trăită în Rai (Grădina Edenului)
-doctrina mântuirii lipseşte cu desăvârşire din Vechiul Testament nu pentru că Moise şi profeţii n-ar fi cunoscut-o, însă ei o considerau prea înaltă pentru învăţătura populară şi o păstrau pentru
tradiţia orală a iniţiaţilor
EZOTERISMUL CREŞTIN
EVANGHELIILE
-Evaggelion (gr.) = vestea cea bună; scrise la 40-60 de ani după răstignirea lui Iisus (până atunci = oral)
-Evanghelia lui Marcu -„Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu“; „Iisus este fiul lui Dumnezeu“
-Evanghelia lui Matei -„Iisus a îndeplinit profeţiile privitoare la Mesia“; „El n-a venit să strice legea, ci s-o împlinească“
-„Împărăţia Cerurilor este aproape“
-Evanghelia lui Luca -ţelul divin este universal (universalitatea Evangheliei)
-doctrina Mântuirii ne apare scăldată în lumina miraculoasă a Sf. Duh;
-Evanghelia lui Ioan -esoterică („La început era Cuvântul“)
-Evanghelii apocrife -Petru, evreilor, egiptenilor, ebiuniţilor
-Toma (biblioteca agnostică, descoperită în 1945 la Nag Hammadi - N. Egipt)
=simplă culegere a 114 logia (cuvinte aparţinând lui Iisus)
-relevă existenţa unei tradiţii anterioare redactării Evangheliilor canonice
-prezintă unele fenomene paranormale săvârşite de Iisus în copilărie
ORTODOXIA
-1054 = Marea schismă = divizarea între Orient (Ortodoxă = opinie dreaptă - gr.) şi Occident (Catolică = universală), rezultată din divergenţele de dogmă, dar mai ales din existenţa unor
spiritualităţi şi a unor mistici foarte distincte
-doar călugării -adevăraţii spirituali (au părăsit viaţa mondenă pentru o stare celestă, comparabilă cu a îngerilor)
-numai ei = asceza = pregătire pentru metanoia (convertire şi metamorfoză a sufletului), pentru a ajunge la apatheia
(purificarea pasiunilor) şi la hesychia (odihnă în Dumnezeu, în singurătate şi linişte, datorită rugăciunii inimii
-dogma Sf. Treimi, glorificând întruparea şi învierea lui Hristos, insistând asupra schimbării la faţă (pe care o poate trăi şi un credincios) şi a Sf. Duh, aflat la lucru atât în Biserică, cât şi în
sufletul credincioşilor
-omul recunoaşte în el prezenţa divină şi se uneşte cu Ea în urma unei lupte purificatoare şi printr-un demers liber consimţit
-„Dumnezeu suferă şi moare în trup“ pentru a-l convinge pe om de nemărginita lui iubire
-viaţa religioasă îşi găseşte împlinirea în sfintele taine (euharistia - taină esenţială care comemorează şi perpetuează sacrificiul lui Iisus Hristos şi liturghia)
-renaşterea mesianică, Biserica timpurilor viitoare = Biserica Sf.Duh, în care omenirea regenerată să poată trăi după chipul Sf. Treimi

ISIHASMUL
-Ishihasm = hesychia (gr.) = linişte, odihnă, dar şi singurătate, comuniune interioară
-centrul isihasmului = muntele Athos
-în Orient = unul din cele mai înalte grade ale ascensiunii sufletului spre Dumnezeu
-rugăciunea necontenită a inimii, care se lasă în voia contemplaţiei, departe de lume, în singurătate şi pace lăuntrică (practicată de părinţii deşertului)
-rugăciunea = simple formule repetate la infinit, care purificau inima, permiţându-i receptarea Prezenţei Divine, combinate cu tehnica respiraţiei, după modelul tehnicilor spirituale din Asia
-rugăciunea nu numai că ia parte la opera creaţiei, dar ea devine arzătoare, asemenea Sf. Duh şi se înalţă la cer ca flacăra unei lumânări
-rugăciunea trebuie asociată cu participarea la liturghia colectivă, care este revelaţia misterelor divine
-comparaţie cu mantrele din hinduism şi buddhism (n.n.)

IMITAŢIA LUI HRISTOS

-De imitatione Christi - operă anonimă , îndreptarul cel mai folosit, din secolul al XV-lea până în zilele noastre, de către toţi creştinii
-a căutat să dezvolte mai ales pietatea personală, prin practicarea introspecţiei şi a predicii mintale
-necesitatea umilinţei şi milosteniei, reculegere şi singurătate, supunere faţă de confesor, tăcere şi discreţie asupra devoţiunii personale
-4 părţi -Admonestările privind viaţa interioară -desprinderea de lume
-Admonestările privind viaţa spirituală -pătrunderea în propria inimă
-Despre consolarea interioară -iniţierea în iubirea divină
-Îndemnul cucernic la Sf. Comuniune -unirea cu Dumnezeu în euharistie

IGNAŢIU DE LOYOLA (1491 - 1556)

-unul dintre marii maeştri ai ascetismului creştin
-Exerciţii spirituale - note pe marginea unor experienţe personale, de fapt un îndreptar detaliat al ascetismului creştin (examene de conştiinţă şi meditaţii) care permite sufletului să îndeplinească
condiţiile pretinse de Dumnezeu)
-pentru obţinerea cunoaşterii divine = învingerea pornirilor rele, practicând virtutea în supunere şi umilinţă
-se considera un instrument docil în mâna lui Dumnezeu şi îşi adapta metoda la particularităţile fiecăruia şi la starea evoluţiei sale
CREŞTINISMUL EZOTERIC
IISUS
-viaţa cunoscută doar din Evanghelii (mai mult învăţătura). Atenţie! Epistolele lui Pavel sunt anterioare redactării Evangheliilor!
-unul din cei mai mari maeştri spirituali, cel care a făcut să triumfe iubirea (vezi erele astrologice: Era Taurului, Berbec, Peşti, Vărsător)
„Eu sunt calea, adevărul şi viaţa“ (Eu = Fiul Omului = „Cunoaşte-te pe tine însuţi?“ n.n.)
-„Eu sunt învierea“ (reîncarnare? n.n.)
-„Am venit să aduc focul pe pământ“ (Vezi Agni = Focul - SH 145)
-adresându-se iudeilor, Matei precizează: „Iisus nu a abolit legea lui Moise, ci a desăvârşit-o, făcând-o mai dreaptă
-a venit să răscumpere păcatele întregii omeniri (bodhisattva, Avatar sau Profet? n.n. SH 50) (Avatar = încarnarea unei Conştiinţe divine, care nu se naşte din raţiuni sau condiţionări de karma,
ci prin voinţa sa liberă; el vine pe pământ pentru a revela noi căi de realizare spirituală - tradiţia indiană îl recunoaşte pe Hristos ca avatar al lui Dumnezeu - SH 152)
- a izbăvit omul de păcatul originar (dobândise toată experienţa omenirii, a reuşit să se elibereze de karma, nu mai avea corp cauzal n.n.)
-Împărăţia Cerului (dilemă) -avea să vină sau venise deja?
-era vorba de un eveniment exterior sau de o înfăptuire în inima fiecărui creştin?
-a executat întocmai profeţiile cu privire la Mesia
-Apocalipsa descrie o a doua venire a lui Iisus, înaintea Judecăţii de Apoi
-Noul Testament = alianţa reînnoită între Dumnezeu şi poporul său, prin venirea lui Iisus
= „Acesta este sângele meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru cei mulţi“
-schimbarea la faţă (Cina cea de taină) (iluminare? n.n.)
-învierea
-ipoteze privitoare la Iisus
-Fecioara Maria născută din Duh= însămânţare artificială = minune (pusă la cale de spiritul Hristos; Iisus = omul, n.n.)
-au existat 2 Iisus (Rudolf Steiner - Evanghelia după Luca)
-Iisus Hristos este un Spirit Solar, guvernatorul Spiritelor Solare (vezi cap. Evanghelia după Luca)
-omul foloseşte ca vehicul corpul fizic, arhanghelii corpul dorinţei, iar Hristos spiritul vital (nu are corp astral şi pentru a veni pe pământ trebuia să se folosească de cel mai evoluat om
de pe Pământ = Iisus, care a trecut prin reîncarnări succesive în cele mai mari spirite de iniţiaţi ai Antichităţii - vezi şi E. Cayce) trebuie să ne referim la omul Iisus şi la Spiritul Hristos, Fiul lui Dumnezeu
-a fost instruit şi iniţiat în mai multe temple de iniţiere, mai întâi în Egipt, apoi în India, Tibet şi Persia (vezi şi E. Cayce)
-Iisus este Mesia (Mithra - perşi, Taramuz - caldeeni, Amurgul Zeilor - zeii nordici, Horus - egipteni) aşteptat de toate religiile
Religia Spiritului Solar a lui Hristos propagă fraternitatea universală (unificarea religiilor, simbolizată şi prin cei trei magi: Gaspar - Europa, Melchior - Asia, Balthazar - Africa)
-în momentul naşterii (noaptea de 24 spre 25 decembrie), Constelaţia Fecioara era la răsărit (Ascendent Fecioară n.n.), iar forţa fizică a Soarelui era cea mai mică (se afla în Fundul
Cerului n.n), dar forţa spirituală era maximă
-cu tot sacrificiul lui Hristos pentru mântuirea omenirii, această lume nu este pregătită pentru a primi acest mesaj al Lui; religia creştină a devenit, alături de islam, religia cea mai
sângeroasă (Inchiziţia a făcut sute de mii de victime în numele Lui)
-Iisus a fost un mare iniţiat, care, în urma acestor iniţieri a dobândit capacităţi paranormale (levitaţia, vindecarea bolilor, învierea din morţi, etc.) care au constituit motivul real al
condamnării sale la moarte: aceste trepte de iniţiere au fost următoarele:
-pregătirea -începe cu Predicile de pe munte (expunerea misterului vieţii spirituale şi legea karmei n.n.)
-„Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor“
-„Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetaţi de dreptate, că aceia se vor sătura“
-„Fericiţi cei curaţi cu inima, căci aceia vor vedea pe Dumnezeu“
-purificarea -vindecările miraculoase (prin canalizarea fluidului vital, El restabilea echilibrele energetice n.n.)
-aceste vindecări erau deja testate în sanctuarele de iniţiere din Asia, Grecia şi Egipt
-desăvârşirea - învierea lui Lazăr (considerat de rozicrucieni ca fiind Apostolul Ioan, cel mai iniţiat apostol (moartea Lui Lazăr a fost o moarte de tip yoghin - ultima treaptă
de iniţiere atinsă în antichitate, prin care corpul astral se desprindea de corpul fizic şi călătorea în lumea astrală, iluminându-se
-„Învăţătorule, iată cel pe care îl iubeşti este bolnav“
-„Această boală nu este spre moartea, ci spre slava lui Dumnezeu, ca prin ea Fiul lui Dumnezeu să se slăvească“
-Lazăr nu apare cu masca unui mort reînviat, ci ca un om transfigurat, cu fruntea senină (iluminat). El îşi dă seama de cuvintele lui Iisus: „Eu sunt învierea şi viaţa“
-unirea cu Dumnezeu - Schimbarea la faţă (iluminare, clarviziune) (treaptă atinsă de Buddha şi de alţii)
-glasul din norul luminos: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care am binevoit“
-învierea - revenirea Spiritului Hristos în trupul lui Iisus (esoteriştii creştini consideră acestă treaptă atinsă de Iisus drept cea mai înaltă atinsă vreodată de om; este interesantă
o comparaţie cu bodhisattva-şii Shambalei n.n.)
-moartea lui Iisus Hristos a fost o moarte completă în doar în plan fizic; învierea a fost posibilă prin revenirea Spiritului Divin al lui Hristos în trupul fizic al lui Iisus
-învierea lui Lazăr este, de fapt, învierea Apostolului Ioan, cel mai iniţiat dintre apostoli, care a fost supus unei morţi de tip yoghin (moarte în plan eteric)
 -minunea transformării apei în vin = sacrificiul apei a fost înlocuit cu sacrificul vinului = odată cu consumul vinului, omenirea a pierdut ideea reîncarnării, păstrată numai de iniţiaţi, care se abţin
de la alcool (reîncarnarea te ajută să speri într-o viaţă mai bună dacă acţionezi pozitiv)
-iniţierea creştină cuprinde 7 etape
-spălarea picioarelor -umilinţa şi devotamentul faţă de apostoli şi misiunea sa, care nu putea fi realizată fără ei
-tot ceea ce este superior, descinde din inferior (interpretare rozicruciană)
-flagelarea -renunţarea la frică
-mărirea simţului universal al vieţii şi al iubirii
-încununarea cu spini -obişnuirea cu dispreţul moral şi intelectual al celorlalţi
-disocierea între voinţă, inteligenţă şi sensibilitate şi, totodată, unirea lor
-„Paznicul pragului“ (apariţia dublului inferior) (echiv. cu „Călăuza cea rea“ - Cartea egipteană a morţilor)
-acest prag trebuie trecut pentru ca spiritul să meargă mai departe în planurile superioare ale lumii astrale
pentru a-şi găsi Eul său superior
-purtarea crucii - identificarea cu Pământul (cele 4 elemente) şi cu tot ceea ce cuprinde el
-cunoaşterea forţelor oculte existente în corp
-prin concentrare pot apărea stigmatele rănilor lui Hristos (se preiau din Akasha? n.n.)
-moartea mistică - îşi dă seama că viaţa este o iluzie
-îndură senzaţia morţii pentru a lua contact cu lumea astrală
-punerea în mormânt - îşi dă seama că s-a separat de trup, iar spiritul s-a unit cu Planeta
-învierea -puteri vindecătoare
-capacitatea de a provoca boli altora
*
IISUS ÎN VIZIUNEA LUI EDOUARD SCHURE
-universalitatea religioasă a Israelului o constituie credinţa într-un mântuitor (Mesia)
-Jehoshua (Iisus - nume elenizat); Myriam (Maria)
-Iisus a fost menit unei misiuni profetice din dorinţa mamei sale, înainte ca el să se nască - femeia iniţiată, ca în cazul multor eroi sau profeţi ai Vechiului Testament, cheamă un suflet superior,
ca să-l primească la sânul său şi să aducă pe lume un profet; sufletul ales pentru o misiune divină vine dintr-o lume divină, în mod liber, conştient
-pentru sufletul venit din cer, naşterea este o moarte; cu cât i-a fost originea mai înaltă, cu atât îi va fi efortul mai mare ca să redobândească puterile adormite, însuşirile cereşti şi să capete
conştiinţa înaltei sale misiuni
-prima învăţătură Iisus a primit-o de la tatăl şi mama sa, prin cunoaşterea Scripturilor
-în copilărie are revelaţia unei Lumini tainice, Izvor al sufletelor şi al lumilor, pe care o numeşte Tată Ceresc
-primul mare impact cu religiile şi cu suferinţa lumii a avut loc în cea dintâi călătorie la Ierusalim cu părinţii săi (se simte năpădit de suferinţele întregii omeniri)
-următoarea iniţiere are loc la esenieni (Engaddi - Palestina), singurul ordin care păstra pe atunci în Israel adevăratele tradiţii ezoterice ca şi felul de viaţă înălţător al profeţilor (regulile ordinului
erau aspre, cei admişi erau supuşi la jurăminte teribile că vor îndeplini îndatoririle ordinului şi că nu vor trăda nimic din tainele lui - aici învaţă Iisus şi tămăduirea bolilor fizice şi morale)
-în cadrul agapelor frăţeşti (forma primitivă a Cinei cea de taină) se dădea prima interpretare a cărţilor sfinte ale lui Moise şi ale profeţilor (în explicarea textelor, ca şi în iniţiere, existau trei
înţelesuri şi trei grade, foarte puţini ajungând la gradul superior)
-esenienii împărtăşeau dogma esenţială a doctrinei orfice şi pitagoreene a preexistenţei sufletului, consecinţă şi raţiune a nemuririi sale
-Iisus a primit de la esenieni tradiţia esoterică a profeţilor şi şi-a format propria orientare istorică şi religioasă; iată punctele comune:
-iubirea pentru aproapele considerată ca datorie de prim ordin
-oprirea jurământului pentru a dovedi adevărul
-să fie urâtă minciuna
-umilinţa
-instituirea Cinei (vezi agapele frăţeşti), însă cu un înţeles nou, acela al jertfirii
-tot de la esenieni primeşte doctrina Verbului Divin, deja propovăduită de Krishna în India, de preoţii lui Osiris în Egipt, de Orfeu şi Pitagora în Grecia şi cunoscută profeţilor sub numele de
Misterul Fiului Omului şi al Fiului lui Dumnezeu; conform acestei doctrine, cea mai înaltă manifestare a lui Dumnezeu este Omul, care prin alcătuirea, forma, organele şi inteligenţa sa, este imaginea
Fiinţei Universale şi-i posedă toate facultăţile (Fiul Omului devine Fiul lui Dumnezeu şi Verbul Său Viu)
-obs. doctrina Verbului şi a Trinităţii exista înainte de Iisus (Cartea lui Enoch: Domnul spiritelor - Tatăl, Alesul - Fiul, Cealaltă Forţă - Sfântul Duh)
-vizionarii spuneau că Mesia se va numi Fiul Femeii, al cereştii Isis, al Luminii divine care este Soţia lui Dumnezeu, pentru că Lumina Iubirii va străluci în el cu astfel de forţă, ce n-a mai fost
cunoscută până la El
-în final, Iisus a primit de la esenieni iniţierea superioară de gradul al patrulea, care nu se acorda decât celor cu misiuni profetice
-prin acceptarea botezului în Iordan, el îl transormă într-un simbol vizibil, o îndeplinire publică a purificării lăuntrice pe care el o pretindea
-în peştera de la Engaddi are revelaţia semnului Fiului Omului, patru stele în formă de cruce, semnul vechilor iniţiaţi, folosit în Egipt şi păstrat de esenieni, simbolul marelui mister, Trinitatea
dominată de Unitate, imaginea jertfirii Fiinţei Inefabile care se divizează pe sine însăşi ca să se manifeste în lumi, simbol al vieţii, al morţii şi al învierii
 -apoi are viziunea unei cruci negre pe care se afla ţintuit un om; primeşte această cruce pentru a mântui lumea
-calea aleasă era punerea marilor Mistere la îndemâna celor simpli (traducerea doctrinei iniţiaţilor); cei mai mulţi dintre teologi nu cunosc adevărata însemnătate a cuvintelor lui Hristos, cu
înţelesul dublu sau triplu şi nu văd decât sensul literal (ex. „...dacă nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în împărăţia Cerului“; apa + Duh au înţeles dublu 1)grade de iniţiere - botezul
cu apă = iniţiere intelectuală, botezul prin spirit = regenerare radicală 2) apa = fluidul eteric, Duh = Foc = spirit - dubla transformare a fiinţei spirituale şi a învelişului fluidic)
-prin doctrina sa vrea să unifice toate religiile
-prin schimbarea la faţă Iisus capătă conşiinţa esenţei divine şi a misiunii sale
-Iisus este restauratorul şi eliberatorul femeii (femeia iniţiată reprezintă sufletul omenirii - Maria-Magdalena este prima care vede Hristosul spiritual înviat deasupra mormântului)
-prin sacrificiul său, Iisus a făcut să trăiască religia creştină (Învierea a constituit certitudinea pentru credincioşi), chiar dacă cei mai mulţi n-au înţeles cuvintele sale, veacurile au avut grijă să le răstălmăcească)
-împărţirea pâinii şi a vinului la Cina cea de taină constituie concluzia şi rezumatul întregului învăţământ al lui Hristos (pâinea - cunoaşterea misterelor pământeşti, vinul - cunoaşterea divină)
-sensul Fiului aşezat la dreapta Tatălui = misterele vor fi revelate şi omul va vedea divinul în om
-drama mesianică, încheiată pe cruce, a avut trei acte
-Ispita - iniţierea lui Hristos - misterele Fiului
-Schimbarea la faţă - revelaţia totală - misterele Tatălui
-Învierea - încununarea operei - misterele Sfântului Duh

CELE 7 LUMI
-unii esoterişti creştini consideră existenţa a şapte lumi de densităţi diferite (distanţa, timpul, frigul, căldura, gravitaţia există numai în Lumea Fizică)
-Lumea Fizică - lichid + solid + gazos + 4 regiuni eterate: 1. eter chimic (+ asimilaţie, - eliminare); 2. eter vital (+ gestaţie, - lichidul seminal); 3. eter lumină (+ căldura sângelui, -
funcţiile pasive ale organelor de simţ); 4. eter reflector (mediul prin care gândul acţionează)
-Lumea Dorinţei (are 7 subdiviziuni, grupate în 3 regiuni) - are la bază Culoarea
- Iad =Purgatoriu, în alte credinţe (pasiunii, dorinţelor, impulsurilor)
- zonă tranzitorie, nici de Iad, nici de Rai (sentimentele)
- Rai (Primul Cer) (luminii sufletului, vieţii sufletului, puterii sufletului)
-Lumea Gândului (are 7 subdiviziuni, grupate în 2 regiuni) - are la bază Sunetul
-Regiunea gândului concret (Al doilea Cer) - furnizează substanţele mentale care stau la baza ideilor omului (arhetipurile)
-Regiunea gândului abstract (Al treilea Cer) - forţele arhetipale care dirijează activitatea arhetipurilor
-Lumea Spiritului Vital - umple spaţiile interplanetare
-Lumea Spiritului Divin - ne leagă de alte sisteme solare
-Lumea Spiritelor Virgine
-Lumea lui Dumnezeu
-părţile componente ale omului
-corpul dens - suport de acţiune pentru celelalte corpuri
-corpul vital (eteric) - conţine informaţiile energetice necesare dezvoltării corpului fizic (+ la femei, - la bărbaţi), 4-5cm
-înrădăcinat în splină
-corpul dorinţei (astral) - sentimente, emoţii, formă ovoidală, înconjoară corpul la 30-40 cm
-înrădăcinat în ficat
-are centrii de absorţie (rozete) care pot fi activaţi
-la om normal se rotesc în sens invers acelor de ceasornic
-la clarvăzător se rotesc în sensul acelor de ceasornic
-corpul gândului (intelectul) - substanţă din Regiunea gândului concret
-memoria inconştientă (subconştientul) - asigură în mod involuntar funcţionalitatea organismului (memoria evoluţiei vieţii)
-memoria supraconştientă - înmagazinează toate cunoştinţele din vieţile anterioare
-Spiritul (Eul) -scînteia divină care pune în mişcare corpul fizic
-condiţiile necesare omului pentru a primi Spiritul
-statura verticală - primeşte spiritele cosmice
-laringe vertical - emite sunete
-sânge cald - primeşte curenţii solari
-după moarte, omul pierde primele 4 componente (dens, vital, astral, intelectul)
-mai întâi trăieşte (fără corp fizic şi vital) în Iad (Regiunea inferioară a Lumii Dorinţei) unde retrăieşte viaţa în sens invers, de trei ori mai repede, simţind toate durerile pe care în viaţa fizică le-
a provocat altora
-după ce trece prin Regiunea tranzitorie, Spiritul ajuns în Rai (Regiunea superioară a Lumii Dorinţei - Primul Cer) retrăieşte numai acţiunile bune din timpul vieţii, simţind o mare bucurie
-aceste retrăiri se fac prin intermediul corpului gândului
 -abandondu-şi corpul dorinţei, Spiritul intră în al doilea Cer, unde stă într-o pace deplină (Marea Tăcere, în ştiinţa ocultă); trezindu-se din această mare linişte, retrăieşte muzica sferelor şi îşi
pregăteşte planul pentru o nouă viaţă pământească, primind lecţii de la Arhangheli
-în al treilea Cer i se prezintă Spiritului panorama (evenimentele principale - destinul) vieţii sale viitore, oferindu-i-se şi liberul arbitru
-înainte de a reveni pe Pământ, Spiritul trece prin Regiunea gândului concret, prin Lumea Dorinţei şi prin Lumea Spiritului Vital, pentru a-şi crea un nou corp al gândului, al dorinţei şi un nou
corp vital, care se vor grefa pe atomul germene al corpului fizic, conţinut în capul unuia dintre spermatozoizii care va fecunda ovulul
-Spiritul va fi trimis spre reîncarnare într-o anumită regiune şi într-o anumită familie unde va găsi condiţii propice de dezvoltare
-Legea cauzei şi a efectului (Legea karmei n.n.) este Legea dreaptă după care Dumnezeu judecă toate spiritele oamenilor care trăiesc pe pământ; această lege este codificată prin mişcarea
corpurilor cereşti (astrologia n.n.)
-în vieţile trecute ne-am creat condiţiile vieţii noastre actuale (talentul, aptitudinile, agerimea sau concentrarea) - geniile nu se transmit la descendenţi, numai aspectul fizic este ereditar
-când Spiritul se va purifica, nu va mai fi nevoie de reîncarnare („Pe cel ce va învinge, eu voi face din el stâlp în templul lui Dumnezeu şi nu va mai ieşi de-acolo“ - Apocalipsa lui Ioan)
-Iisus le-a predat în secret doctrina reîncarnării discipolilor săi. El i-a dus pe munte (loc de iniţiere) şi în faţa lor au apărut Ilie şi Moise (Schimbarea la faţă - vedere din astral - de pe muntele
Tabor). Referitor la Ioan Botezătorul el le spune: „acest om este Ilie, care trebuia să vină“, iar în momentul schimbării la faţă adaugă: „Ilie a venit deja şi ei nu l-au ascultat, dar i-au făcut tot ce au vrut“
(...) „Ei pricepură că vorbea de Ioan Botezătorul (Matei XVII: 12-13)
-Cu altă ocazie, când apostolii se refereau la El, ei ziseră că unii credeau că El era Ilie, iar alţii că este unul din profeţii reîncarnaţi. Hristos i-a sfătuit să n-o spună la nimeni (Matei XIII 19, Luca
IV zi). Această doctrină trebuia să fie secretă timp de 2000 de ani, accesibilă doar iniţiţiaţilor
-Alt exemplu de predare a reîncarnării: „Cine a păcătuit, acest om sau părinţii lui fiindcă s-a născut orb?“ (Ioan IX: 2) „Nici acest om, nici părinţii lui nu au păcătuit, dar el este orb pentru ca
lucrurile Domnului să fie manifestate în el“

EVANGHELIA SF. IOAN

-unii consideră că în această Evanghelie s-ar afla secretul unic şi absolut al creştinismului (ER 19-)
-fiecare planetă este guvernată de un grup de ierarhii cereşti, trimise de Dumnezeu, care se numesc Tronuri
-în Soare se află cele mai înalte fiinţe ale cosmosului nostru, dar acestea sunt doar o parte din ierarhiile sferei centrale a lui Dumnezeu, Fiinţa supremă, emanată din Absolut, care este dincolo de
orice înţelegere. El este Fiinţa fără limite şi sursa existenţelor noastre, din care emană Cuvântul, acest Fiat Creator, care se face „carne“, adică materie
-din această sursă primară a Fiinţei supreme se desprind cei 7 mari Logoi, care sunt formaţi din toate ierarhiile ce ocupă diversele planuri cosmice; există 49 de ierarhii ori 7 în al doilea Plan
cosmic şi 343 în al treilea Plan cosmic
-în lumea cea mai de sus a celui de-al 7-lea plan cosmic se găseşte Dumnezeul Sistemului nostru solar, alături de Dumnezeul tuturor sistemelor solare din Univers
-Fiecare din aceste Fiinţe sunt dotate cu Voinţă, Înţelepciune şi Activitate, ca şi Fiinţa supremă din care provin
-Dumnezeu a creat lumea din substanţa cosmică primordială (eterul), care este polul negativ al Spiritului Universal, în timp ce Fiinţa creatoare reprezintă polul pozitiv; acţionând unul asupra
celuilalt s-a format Lumea Fizică
-Eterul (format din elemente subatomice) este mai dens în Lumea Fizică şi mai puţin dens în celelalte lumi
-Lumile mai eterate au fost create primele şi vor fi suprimate ultimele
-Iisus Hristos este un Spirit Solar, guvernatorul Spiritelor Solare
-Moise, Buddha şi Mahomed au fost spirite planetare (spirite de rasă = au permis evoluţia spirituală a unei anumite rase de oameni); spiritele de rasă se pot reîncarna (Moise s-a reîncarnat în
profetul Ilie şi acesta în Ioan Botezătorul, Buddha s-a reîncarnat în Shankara-Charya, iar următoarea lui reîncarnare se va numi Maitrey)

ROZICRUCIANISMUL
-în 1604, la 120 ani după moartea lui Christian Rozenkreutz (Crucea Rozei), corpul acestuia a fost găsit intact, înconjurat de simboluri şi devize iniţiatice
-Rozenkreutz a locuit la Damasc, înainte de a fonda în Germania o mânăstire a Sf. Duh
-este consderat fondatorul misteriosului ordin al Rosacrucienilor (simbol Cruce+Trandafir), deşi existenţa acestuia nu poate fi dovedită
-Ordinul era destinat să-i îndemne pe creştini să se aplece asupra lor înşişi
-societăţile ulterioare derivate din acest ordin răspândesc o învăţătură esoterică tradiţională, uneori marcată puternic de ocultism (ER15-19)
-Ordinul consideră creştinismul estoteric ca fiind adevărata religie a lui Hristos, accea care va învinge toate celelalte religii
-omul este supus unei influenţe divine + o influenţă luciferică (Lucifer este un zeu căzut care nu se poate înălţa decât prin om)
(„Omule, gândeşte-te că prin tine trece un curent care urcă şi unul care coboară“)
-părţile constitutive ale omului
-corpul fizic - comun cu regnul mineral
-corpul eteric (vital) -tiparul energetic al corpului fizic (5-10cm)
- curenţi de diferite culori, care se întâlnesc în inimă,
-se desprinde după 3 zile
-caracter opus corpului fizic (ex. feminin la bărbat)
-corpul astral -sentimentele şi pasiunile (denumirea de astral dată de rozicrucieni: astral = în legătură cu planetele sist. solar)
-formă ovoidală înconjurând corpul ca o aură
 -culori în funcţie de starea afectivă şi dorinţe
-bisexuat (sinteză a corpului fizic şi eteric)
-spiritul (Eul) - scânteia divină care-l uneşte pe om cu Dumnezeu (Manas - sanscrită)
-vine la încarnare din planul astral (creştinismul susţine că la naştere Dumnezeu creează un spirit nou)
-ciclurile de reîncarnare se succed în funcţie de karma spiritului respectiv (unde este memorată karma? n.n.)
-esoteriştii rozicrucieni consideră existenţa a trei lumi (ER26-30)
-lumea fizică
-lumea astrală (Purgatoriu) - omul se vede pe sine, pasiunile se năpustesc asupra lui, n-are corp fizic, suferinţă
-lumea spirituală (Raiul, corespunde Devakhan - sanscrită)
-între două reîncarnări Spiritul omului trăieşte în Purgatoriu sau/şi în Rai
-reîncarnarea se face de două ori în aproximativ 2100 ani (precesia de 30 grade), ca bărbat şi ca femeie
-dacă există cele 8 cărări ale lui Buddha, există şi cele 8 Beatitudini ale lui Hristos, date de cele 8 organe de percepţie ale corpului astral (flori de lotus, roţi sacre, chakre)
-Raiul creştin este format din şapte Ceruri, în care se poate pătrunde prin iniţiere
1. contemplarea astrală a lumii fizice (asemănătoare călătoriilor astrale n.n)
2. reţinerea respiraţiei, viziunea izvoarelor creatoare de viaţă, ca nişte fluvii care circulă peste tot
3. perceperea Raiului ca pe o substanţă vie, sonoră şi sensibilă
4. perceperea lumii formelor, arhetipurile, laboratorul de creaţie al lumii, memoria tuturor evenimentelor lumii
(Ideile lui Platon, Akasha - indieni)
5. perceperea vocilor tuturor fiinţelor (Sfera armoniei celeste, Muzica sferelor-Pitagora)
6. lumea îngerilor?
7. Dumnezeu?

APOCALIPSA LUI IOAN

-Apocalypsis (gr.) = dezgolire, dezvăluire, revelaţie a ceea ce era ascuns)
-secretele divine revelate chiar de Dumnezeu
-eshatologie = ştiinţa sfârşitului omului şi a lumii
-Sf. Ioan pătrunde în Cer, unde vede Mielul junghiat (simbolul lui Hristos), pe care Dumnezeu l-a găsit vrednic să deschidă Cartea Proorocilor (arhiva cerească, Akasha n.n) şi să-i rupă cele 7 peceţi
-7 (7 sigilii, 7 semne, 7 îngeri, 7 urgii)
-Satana va fi închis pentru 1000 de ani
-cei drepţi vor împărăţi cu Hristos, spre gloria Sa
-după 1000 de ani, Satana va fi dezlegat, dar Dumnezeu îl va înfrânge definitiv, prin pogorârea focului din Cer
-un Cer şi un Pământ nou vor înlocui lumea dispărută
-Dumnezeu va coborî în Cetatea Sfântă, noul Ierusalim şi va locui cu poporul lui
-nu va mai exista moarte şi suferinţă (ER32-33)
-preocuparea aducerii inteligenţei în materie, cu scopul de a o înţelege şi a o domina îl face pe om să uite de lumea superioară, suprasensibilă, din care provine
-mesajul Apocalipsei
-recucerirea cunoaşterii lumii astrale prin clarviziune
-această reîntoarcere va fi precedată de mari cataclisme, care vor produce mari perturbări fizice
-după rasa actuală (a cincea) vor apărea două rase, care vor evolua pentru atingerea acestui scop
-vor dispărea spiritele rele de pe Pământ
-spiritul uman va purta amintirea celor 7 etape terestre prin care a trecut (Lemuria, Atlantida, ariană, a Persiei antice, a Egiptului antic, a Greco-romanilor, actuală)
-femeia înveşmântată în Soare, cu Luna la picioare = timpul în care spiritualitatea Pământului se va uni din nou cu cele ale Soarelui şi Lunii
-după Judecata de Apoi spiritele Pământului vor trece în Rai, unde nu mai este lumină, ci numai sunet

SENSUL ESOTERIC AL RUGĂCIUNII „TATĂL NOSTRU“

-rugăciunea Tatăl nostru se adresează fiecarei componente a omului: Tatăl nostru , care eşti în ceruri (adresa rugăciunii), sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta (corpul
divin), precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o astăzi (corpul fizic) şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri (corpul eteric). Şi nu ne duce pe
noi în ispită (corpul astral), ci ne izbăveşte de cel rău (corpul mental) , căci a Ta este împărăţia şi puterea şi mărirea (corpul divin) . Amin.
-conform celebrului medium E. Cayce rugăciunea Tatăl nostru deschide glandele: Tatăl nostru , care eşti în ceruri (pituitară), sfinţească-se numele Tău (pineală), facă-se voia Ta, (...) şi pe
pământ (timus), precum în cer (tiroida) (...) Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o astăzi (gonadele), şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri (suprarenale). Şi nu ne duce
pe noi în ispită (celulele Lyden - deasupra gonadelor), ci ne izbăveşte de cel rău (timus), căci a Ta este împărăţia (tiroida) şi puterea (pineală) şi mărirea (pituitară). Amin.
EZOTERISMUL MANIHEIST
-maniheismul, iniţiator Mani (216 - 277)
-la vârsta de 12 ani un înger i-a vestit misiunea sa, pe care el a proclamat-o în 240
-se consideră unul dintre marii profeţi, după Adam, Zoroastru, Buddha, Iisus
-cosmologie foarte elaborată, cu influenţe iraniene, creştine, hinduiste şi buddhiste, bazată pe existenţa a două puteri antagonice: Dumnezeu (Lumina) şi Materia (Tenebrele, cupiditatea)
-în urma creaţiilor succesive a apărut omul, care a cedat Tenebrelor şi împreună cu ele a procreat
-eliberarea sufletului (în esenţă luminos) din ciclul reîncarnărilor nu poate fi obţinută decât printr-o totală stăpânire de sine şi prin renunţarea la violenţă şi acte murdare
-se vor elibera numai „aleşii“, la moartea acestora
-la sfârşitul lumii se va declanşa o conflagraţie generală, care va dura 1468 de ani, incendiind şi distrugând lumea vizibilă; ultimele parcele de lumină se vor întoarce în Dumnezeu, în vreme ce
Forţele Răului vor dispărea într-o groapă imensă

EZOTERISMUL ISLAMIC
MAHOMED (571 - 632)
-Muhammad (Cel Preamărit, Cel glorificat - arabă)
-născut la Mecca, om obişnuit, nu Bodhisattva, ca Iisus
-nemulţumit pe plan religios de politeism se retrăgea deseori pe un munte de lângă Mecca, unde se consacra ascetismului şi meditaţiei
-în anul 610, noaptea, o fiinţă misterioasă îl înşfacă de gât şi-i dă să citească un sul de pânză acoperit cu semne. A avut sentimentul că în sufletul lui s-a scris o carte şi l-a văzut pe îngerul Gabriel
tronând la orizont. A început să răspândească învăţăturile
-cu timpul, religia se arabizează (o leagă de Avraam - părintele semiţilor şi de fiul acesteia, Ismael - strămoşul arabilor)

CORANUL
-Al-quran (recitare -arabă)
-Mahomed a fost obligat să recite textul pe care viziunea i l-a dezvăluit. Discipolii l-au recitat şi ei, apoi l-au transcris pe pe oase de cămilă sau bucăţi de piele
-revelaţiile lui Mahomed au fost periodice şi au fost consemnate de secretarul său
-după moarte, între 644 şi 656, sub domnia celui de-al treilea calif, Othman, a fost stabilită Vulgata = varianta autentică a Coranului
-6226 versete în 114 capitole (sura), organizate nu cronologic, ci după lungime, descrescător (?)
-anunţă Judecata de Apoi

ISLAM
-islam = supunerea faţă de voinţa lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu a fost transmis oamenilor prin Mahomed
-unitatea în credinţa monoteistă strictă (Allah = Divinitatea supremă universală) (nu Sf. Treime; Sf. Duh = îngerul Gabriel)
-considerată ca fiind singura religie adevărată
-folosirea unei limbi liturgice comune = araba Coranului
-Calif = şeful suprem al comunităţii musulmane (musulman = muslim = adept al islamului + desinenţa an)
-artă de inspiraţie religioasă în care se interzice reprezentarea fiinţelor vii (?)
-(ER119) -nu are un ritual echivalent botezului creştin (unii musulmani consideră circumcizia ca un gest ritual asemănător)
-nu preconizează asceza şi renunţarea
-îngeri de lumină asexuaţi, Satan alungat din Paradis înaintea lui Adam
-fiecare om are doi îngeri (unul pentru fapte bune, altul pentru fapte rele)
-bazele islamului
-profesiunea de credinţă - adeziunea lăuntrică la Islam (lectura Coranului) (Nu există al Dumnezeu decât Allah)
-rugăciunea zilnică (5 ori - revărsatul zorilor, amiază, mijlocul după amiezii, puţin înainte de asfinţit, noaptea)
-impozitul ritual (2,5% din avere) - datoria morală a milosteniei (zecimea legală - în folosul săracilor şi orfanilor)
-postul anual de Ramadan (1 lună de zile, nimic solid sau lichid din zori la asfinţit, nu sex, nu fumat)
-sfântul pelerinaj la Mecca (cel puţin o dată în viaţă)
-rugăciunea rituală (ajutat de un soi de mătănii) (TM65)
-stare interioară („Să fii în faţa lui Dumnezeu ca şi când l-ai vedea“ - Mahomed)
-poziţie - în picioare, cu faţa spre Mecca
-conţinut -prima sura a Coranului
 -formule de laudă (trei sau mai multe versete) (Dumnezeu l-a creat pe om ca să aibă cine să-i laude opera? n.n.)
-înclinare + ridicare + atingerea pământului cu fruntea şi cu palmele (prosternare)
-ridicarea frunţii + ghemuire + prosternare
-după ultima raka - laudă lui Allah

SUFISM
-apărut în sec VII ca reacţie împotriva islamului oficial
-sufii = cei ce poartă o mantie de lână (safa = puritate - arabă, sophia = înţelepciune - greacă)
-purtau o mantie de lână, pentru a sublinia despărţirea de lume, alegând calea mistică, pentru a se uni cu Dumnezeu („beţi“ de Dumnezeu)
-fideli legii islamului şi respectau normele religioase, dar dădeau prioritate experienţei personale a Prezenţei divine, ale cărei emanaţii sunt lumea creată şi omul însuşi
-meditaţie (tehnica dikhr = repetare continuă a numelui lui Dumnezeu, în cursul căreia sufletul „îşi aminteşte“ de creatorul lui şi se uneşte cu el
-una din confreriile cele mai vestite şi mai durabile este tariqa Mawlawiya a dervişilor rotitori, fondată de Rumi
-poezia = rol de prim ordin în viaţa sufilor (vechii maeştri citau poeme erotice sau celebrau vinul şi beţia, dându-le o semnificaţie specială

ISLAMUL EZOTERIC (dervişii, sufiţii, kurzii)

-tehnica de meditaţie = armonia spirituală (marele mistic Mawlana Djalal ad-Din Rumi - „Dacă eşti născut din Adam, rămâi ca el şi contemplă în tine toţi atomii Universului“; Mawlana = poreclă
= Maestrul Nostru - el este fondatorul dervişilor rotitori)
-popasurile înţelepciunii, după Rumi (se poate observa o altă denumire a corpurilor subtile)
MACROCOSMOS
Esenţa divină ('alam-i-hahut) -(latifa haqiqa) Adevărul („Mahomed al fiinţei voastre“)
Natura divină ('alam-i-lahut) -(latifa khafiya) Inspiraţia („Iisus al fiinţei voastre“)
Lumea de dincolo de forme ('alam-i-jabarut) -(latifa ruhiyya) Spiritul („David al fiinţei voastre“)
Lumea imaginaţiei ('alam-i-malakut) -(latifa sirriyya) Supraconştiinţa („Moise al fiinţei voastre“)
Lumea percepţiei spirituale ('alam-i-ma'na) -(latifa qalbiyya) Inima („Avram al fiinţei voastre“)
Lumea formelor ('alam-i-surat) -(latifa nafsiyya) Simţurile vitale („Noe al fiinţei voastre“)
Lumea naturii, omul ('alam-i-tabi'at) -(latifa qulibiyya) Corpul („Adam al fiinţei voastre“)
MICROCOSMOS
-maestrul kurd Bahram Elahi (TM69)
-nu există decât o Cale posibilă: cea desemnată de profeţi şi sfinţi
-drumurile sunt numeroase şi uneori e dificil să-l recunoşti pe cel bun
-primul obstacol pentru suflet = lumea sensibilă şi toate seducţiile ei
-bufonii - îl distrag pe călător (îi pot chiar inocula ideea că este maestru spiritual)
-fundături - impresia că a ajuns la capăt
-evitarea bufonilor (să ai un maestru spiritual perfect, să alungi din firea ta orgoliul, să analizezi ofertele bufonilor şi să le compari cu regulile religiei)
-numai când se cunoaşte pe sine omul dobândeşte aptitudinea de a-l cunoaşte pe Dumnezeu
-fiecare dintre noi este o parcelă divină
-când am deschis ochii şi-l recunoaştem pe Dumnezeu sub toate formele sale, cunoaştem Vali
-în etapa de cunoaştere a lui Dumnezeu (marefat), vălurile care întunecă viziunea interioară cad unele după altele, până se ajunge la Perfecţiunea absolută (TM70)
-rugăciunea, cântecul şi muzica sunt avânt şi apropiere de Unitate (practicile zekr şi sama)
-novicii sunt obligaţi la o recluziune mult mai îndelungată decât în celelalte tariqa (confrerii religioase): 1001 zile închişi într-o mânăstire + viaţă de o extremă austeritate + sarcini istovitoare şi înjositoare
-o dată iniţiat el poate participa, sub îndrumarea maestrului său, la ceremonia sama
-sama (a auzi) este pentru sufiţi Urechea Inimii = o chemare a lui Dumnezeu, a cărei virtute esenţială este să trezească inimile şi să le apropie de Realitatea Supremă (haqq) (TM71)
-prin ascultarea poemelor, a melodiilor, a ariilor şi a modurilor armonioase, înalţă sufletul până la extaz şi la neantizare („călăuzeşte spre unirea cu Cel iubit“ )
-le e interzisă oamenilor de rând din pricina lipsei de aptitudini a sufletelor lor
-auzind sama după Coran, unii îşi pierdeau cunoştinţa şi un mare număr îşi dau sufletul
-unii profită mai mult de sensul cuvintelor, alţii de cântece şi melodii
-starea mistică de wajd (ceea ce pătrunde în inimă) - inima primeşte o cunoştinţă esoterică
-trei grade: 1. agitaţia (tawajud) - subiectul este încă prezent în el însuşi şi se zbuciumă zadarnic; 2. extazul (wajd) - subiectul este absent din el însuşi, dar conştient încă de această
absenţă; 3. supraexistenţa (wujd) - subiectul este debarasat de Eu-l lui - neantizarea neantizării
-reguli ale samei (modul în care practicantul trebuie să participe la sama) (TM75,76)
-obs.: în sama descoperim principiul oricărui dans sacru: Pătrunderea în sine a vârtejului secret, prin sunet, cuvânt şi gest
EZOTERISMUL CONTEMPORAN
RUDOLF STEINER (Evanghelia după Luca)

CORPURILE SUBTILE
-alcătuirea corpului uman în condiţii normale şi în cazul lui Iisus
-corpul fizic 1-7cm -
-corpul eteric (treptikon) 7-14 12
-corpul astral sau al senzaţiei (aesthetikon) 14-21 19
-sufletul senzaţiei (orektikon) 21-28 26
-sufletul raţiunii (kinetikon) 28-35 33
-sufletul conştienţei (dianoetikon) - -
BODHISATTVA
-una din cele 12 entităţi, legate de Cosmosul căruia îi aparţine Pământul. Fiecare are o misiune legată de evoluţia Pământului. Una din ele a devenit Buddha şi a pregătit venirea lui Hristos. Ea
va fi înlocuită de succesoarea sa, care va trăi pe Pământ sub numele de Maitreya-Buddha
-cei 12 bodhisattva se află în marea Lojă spirituală, aşezaţi în centrul ei; ei sunt absorbiţi în contemplarea marii înţelepciuni, de la care primesc ceea ce au ca misiune să încorporeze în evoluţia
Pământului. Acest al 13-lea bodhisattva este Vishva Karman (rishi), Ahura Mazda (zoroastrism), Hristos (creştinism)

BIBLIA
-sens (eterul vieţii) + gândire (eterul sonor) + sentiment (eterul luminos) + voinţă (eterul caloric)
-lui Lucifer i-a fost retras accesul la sens şi gândire (Arborele vieţii) după ce oamenii s-au înfruptat din Arborele cunoaşterii (au ajuns să distingă între bine şi rău)
-Ex abundantia os loquitus = gura vorbeşte din preaplinul inimii (Matei;12,34) = ceea ce Eul poate face dincolode sine, se scurge afară prin cuvânt. Numai la capătul evoluţiei pământeşti Eul îl
va conţine pe Hristos în întregime

IISUS
-Iahve sau Iehova este Hristos, văzut nu în mod direct, ci ca o lumină reflectată. Astfel, Hristos s-a anunţat omenirii, care nu-l putea vedea însă în esenţa sa originară. Zoroastru îl numea Ahura
Mazda, sfinţii rishi îl numeau Vishva Karman. El este Verbul creator divin.
-Buddha a adus pe Pământ învăţătura despre Iubire, iar Hristos a adus pe Pământ Iubirea însăşi, ca pe o forţă vie. Hristos şi Buddha au trebuit să acţioneze împreună. Bodhisattva-şii nu pot
mântui Lumea numai prin înţelepciune; este necesară şi mântuirea prin iubire.
-Solomon primea revelaţiile din exterior (fără iniţiere), Iona primea revelaţiile din interior (după o iniţiere de 3,5 zile). Iniţiaţilor de tip Solomon, Iona li s-a adăugat Hristos. El voia să arate că
pot exista şi oameni care, înainte de a muri, sunt apţi să vadă Împărăţia Cerurilor, datorită elementului nou care venise în lume (principiul Hristic)
-tot ce avusese loc, în mod tainic, în marile temple de iniţiere, s-a revelat atunci sub forma unui eveniment unic, pe Golgota. Această iniţiere nu s-a efectuat numai pentru cei care i-au fost martori,
ci pentru toată omenirea. Din picăturile de sânge care au căzut pe Golgota din rănile lui Iisus Hristos emană un curent de viaţă spirituală care pătrunde în întreaga omenire. Ceea ce aduseseră vestirile
anterioare ca înţelepciune, trebuia să intre în omenire cu forţa. Sângele este semnul excedentului de egoism care există în natura omenească şi care trebuia sacrificat. Omenirea s-ar fi afundat în egoism,
dacă nu ar fi intervenit Iubirea infinită şi acest sânge nu s-ar fi revărsat
-au existat 2 Iisus, descendenţi ai lui David, unul din ramura lui Nathan (Iisus din Nazaret) şi unul din ramura lui Solomon (Iisus din Beetlem, care a avut şi fraţi şi care a fost în Egipt). Părinţii
lor se numeau la fel, Iosif şi Maria. Iisus Nazarineanul primeşte la botez Spiritul Hristos şi Eul Zoroastru, iar la moartea lui Iisus Nathanianul, primeşte corpul eteric al acestuia

EDGAR CAYCE

FECIOARA MARIA
-Maria fãcea parte dintr-un grup de douãsprezece fetiţe alese de esenieni pentru a deveni „canalul“ prin care avea sã se nascã Mântuitorul fãgãduit. Aceste tinere primeau o educaţie aleasã în
Templul esenian din muntele Carmel. Maria a fost aleasã de un înger, în urma unui fulger, în timp ce mergea în fruntea celorlalte..
-Maria era sufletul sorã al Învãţãtorului atunci când El şi-a fãcut intrarea pe Pãmânt la începutul începutului. Nici Maria, nici Iisus n-au avut tatã omenesc. Ei au fost un singur suflet de când
Pãmântul este Pãmânt.
-la patru ani a fost aleasã pentru a fi educatã pe Muntele Carmel, iar între 12 şi 13 ani a fost desemnatã Aleasã de cãtre înger pe treptele Templului.
-Iosif a fost asigurat de esenieini şi de viziunile sale cã era un lucru divin. Când s-au cãsãtorit Iosif avea treizeci şi şase de ani şi Maria şaisprezece. Iisus a fost o concepţie datoratã Spiritului
Sfânt, nu fiul natural, de sânge, al lui Iosif.
-Dupã zece ani de la naşterea lui Iisus, odatã cu plecarea acestuia la studii, Maria şi Iosif au început sã trãiascã viaţa normalã şi au avut pe Iacob, o fatã şi pe Iuda.
IISUS
-Christos nu este un om. Omul era Iisus. Christos este mesagerul care trăieşte în toate timpurile.
-El, această Conştiinţă a lui Christos, este acela de care se vorbeşte mai întâi când spune Dumnezeu: „Să se facă Lumină“ şi s-a făcut lumină. Şi această lumină este manifestată în Christos. La
început, ea s-a conştientizat fizic în Adam:; şi ca Adam murim toţi şi ca ultimul Adam, adică Iisus, devenim Christos, suntem toţi înviaţi. Dar nu înaintea lui: căci fiecare din noi înfruntă propriul eu, ego-
ul său, aşa cum El a făcut-o. Şi aceasta nu a fost cu putinţă într-o viaţă terestră decât atunci când El, Iisus, a devenit Christos şi a deschis calea.
-în tinereţea sa, în acord cu legile şi obiceiurile, Iisus a trãit în casa tatãlui sãu. Apoi a trecut în grija maeştrilor sãi, mai întâi în India, apoi în Persia, apoi în Egipt. Cât despre studiile sale, ele
constituiau o parte din programul de pregãtire stabilit Lui (prin Iudita). Ele comportau, în primul rând, studierea bazelor legii. Şi Legea, în Marele Iniţiat, trebuie sã se manifeste prin iubire, milã, pace,
spre desãvârşirea scopului pentru care El a fost chemat.
-şcolarizarea din Palestina a fost şederea în Templu - în perioada când El era la Ierusalim, aşa cum povesteşte Luca, între rabini şi profesori. Studiile din India, Persia, Egipt au acoperit perioade
mult mai lungi. În şcoli, el era înscris sub numele de Iosua.
-nu la Alexandria, ci mai mult la Heliopolis a fãcut El studiile care conduceau la profeţie, adicã pregãtirea examenelor şi trecerea lor - aşa cum a fãcut şi Ioan Botezãtorul. Ei erau în clase diferite.
-Iisus a rãmas în India de la 13 la 16 ani. Un an de cãlãtorie în Persia. şi-a petrecut cea mai mare parte a timpului sãu în Egipt, studiind, aşa cum aratã pe larg documentele care vor fi descoperite
şi care acum sunt îngropate în Piramidã. Cãci acolo erau instruiţi iniţiaţii.
-învãţãturile primite de Iisus în India vizau modul de purificare şi de dezintoxicare a corpului, fortificarea lui fizicã şi mentalã. În cãlãtoriile sale din Persia, Iisus a studiat medicina şi mijloacele
de a coordona energiile corpurilor (fizic, mental şi spiritual) conform învãţãturilor date de acolo de Zu şi de Ra în Egipt, ceea ce constituise baza învãţãturilor din Templu. În India a studiat cu maestrul
Arcahia
-Iisus era apropiat de cel mai tânãr dintre discipoli, acel Ioan care va trebui curând sã se întoarcã în planul terestru de acum.

GENEZA
-omul ca Adam (ca grup, nu ca individ) a intrat în lume (căci el a intrat pe pământ în cinci locuri diferite în acelaşi timp) într-un timp când omul nu voia să urmeze căile Spiritului, ci era mai
înclinat să-şi urmeze dorinţele cărnii. Ceea ce a adus păcatul în lume, căci Omul se depărta de faţa Creatorului său. Atunci moartea a devenit partea Omului...
-„Israel“ este simbolul tuturor celor care cautã Adevãrul, nu numai descendenţii lui Abraham, ci orice naţiune, orice trib, indiferent de limba pe care o vorbeşte.

KARMA
-numele unei persoane arată gradul său de dezvoltare karmică, ca suflet. Unii îşi pot schimba numele pentru a ajuta progresul spiritual.
-moartea este doar o trecere printr-o altă uşă divină. Că există continuitatea conştiinţei este evident, aşa cum o arată aptitudinea entităţilor de a se proiecta sau de a crea impresii prin senzitivitatea
mediilor şi a altor persoane.
-în capitolul IX din Ioan, discipolii îl întrabã pe Iisus: „Învãţãtorule, cine a pãcãtuit; acesta sau pãrinţii lui, de s-a nãscut orb?“ (te poţi renaşte infirm pentru păcatele comise anterior).
-prima datorie karmică este faţă de sine: să ne debarasăm de toate sentimentele de egoism, gelozie, agresivitate, de toate inhibiţiile care ne parazitează şi ne slăbesc Eul. Iată ce antrenează din
viaţă în viaţă o memorie negativă.
-ne putem înfrunta karma fie în noi înşine, fie în El. (El = entitatea Christ, Christul cosmic, modelul de urmat prin aplicarea legilor cosmice în planul terestru).

REÎNCARNARE
-în Biblie se vorbeşte despre reîncarnare (termen inventat în sec. XIX de Allan Kardec) în Evanghelia lui Ioan şi în tot restul, în general. Într-adevãr, în al treilea capitol din Evanghelia lui Ioan,
Christos îi spune lui Nicodim: „Adevãrat, adevãrat, zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea sã vadã Împãrãţia lui Dumnezeu. De nu se va naşte cineva din apã şi din Duh, nu va putea sã intre
în Împãrãţia lui Dumnezeu“.
-mărturia lui Flavius Iosif: „Nu ştiţi că cei care părăsesc viaţa eliberaţi de datoria lor faţă de Dumnezeu câştigă viaţa veşnică şi că sufletul lor rămâne în curăţenie şi supunere după ce au obţinut
un loc în cer, de unde roata timpului îi face să coboare iarăşi să locuiască în trupuri fără pată?“
-perfecţiunea nu este posibilă într-un corp material înainte de a fi revenit de cel puţin treizeci de ori!
-nu ne punem în joc toate resursele la fiecare reîncarnare, ci doar o parte a acestora. De aceea, personalitatea noastră prezentă poate fi foarte diferită de cele precedente: ea nu exteriorizează
decât o parte din individualitatea noastră, din Eul nostru complet (care este un univers în sine)
-cum toţi suntem chemaţi să devenim zei, iar Dumnezeu, aşa cum spun gnosticii, este Tată şi Mamă, masculin şi feminin, trebuie aşadar să trecem prin experienţa celor două polarităţi. Nu suntem
bărbat sau femeie pe vecie. Este doar o stare temporară de încarnare. Totuşi există entităţi care se încarnează numai în corpuri masculine (Christos) sau numai în corpuri feminine (Maria). Aceasta depinde
de programul lor.
-gemenii sunt fiinţe care s-au iubit nebuneşte într-o viaţă precedentă şi n-au vrut să se despartă în viaţa aceasta. Pot, de asemenea, să se fi urât şi să fi ales această şansă de a se reconcilia în
iubirea fraternă.
-Multe suflete caută să intre din nou în planul terestru, dar nu toate sunt atrase. Unele pot fi respinse. Unele sunt atrase şi apoi respinse brusc şi în acest caz viaţa lor pe pământ durează doar
câteva zile; adeseori, moartea nou-născutului este atribuită bolii, neglijenţei în îngrijirea sa sau oricărui alt motiv.
-însuşi actul unirii fizice dintre două persoane de sex diferit are o putere de atracţie asupra sufletelor. „Cartea tibetană a morţilor“, faimosul „Bardö-Thodol“ vorbeşte de „matricele deschise“,
care caută să atragă candidatul la reîncarnare prin sunete plăcute, culori şi forme atrăgătoare... Bardö-Thodol, care consideră că reîncarnarea este o ultimă soluţie, explică „nou-mortului“ cum nu trebuie
să se lase atras oriunde...
 -nici o boală nu vine la întâmplare: noi am declanşat-o în această viaţă sau într-una precedentă, încălcând o lege cosmică. De exemplu, sterilitatea feminină sau masculină corespunde unei karme
create într-o viaţă când s-a părăsit un copil. Cei care suferă de hemoragii grave sunt cei care odinioară au vărsat sângele aproapelui lor. Cei care sunt acum atinşi de orbire sunt cei care într-o viaţă anterioară
au închis ochii la suferinţele celorlalţi. Epilepsia este în legătură cu un abuz sexual dintr-o viaţă anterioară.
-pentru că reîncarnarea pare a fi o lege universală, o lege fizică, o aplicare a teoriei evoluţiei, Christos nu a scăpat de această lege, trebuind să împărtăşească în întregime condiţia umană. Nu ar
fi scăpat nici de păcat în timpul primei Sale încarnări ca Adam. Numai ca Iisus, ultima sa reîncarnare, El ar fi învins complet răul, păcatul şi moartea şi ar fi lichidat astfel Karma lui Adam. (Apostolul
Pavel vorbeşte despre Iisus ca despre „Noul Adam“.)
-principalele reîncarnări ale lui Christ, de la Adam încoace au fost următoarele: la început ca Amilius, ca Adam, ca Enoh, ca Melhisedec, ca Zend, ca Ur, ca Asaf, ca Iosua (fiul lui Iosadac - Ezdra,
III, 2 - care a construit Templul Ierusalimului după exil), ca Iosif, ca Iisus.
-Amilius este desemnat ca primul om perfect în formă fizică încarnat pe Pământ. El ar fi apărut în Atlantida şi s-ar fi proiectat apoi în Adam.
-Enoh, personaj misterios, este autorul presupus al unei minunate cărţi profetice.
-pe Melhisedec, sfătuitorul lui Abraham şi „preot din Salem“, teologii l-au considerat adesea ca o „faţă“ a lui Christos. Acesta s-a manifestat în Enoh, care a trebuit să scape de moarte. Şi în
Melhisedec, care a venit în lume materializându-se singur şi s-a dematerializat prin acelaşi proces. Altfel spus, nici născut, nici mort ca lumea.
-anumite fragmente din lecturi tardive ne lasă, de asemenea, să credem că Hermes, arhitectul Marii Piramide, a fost şi el o încarnare ulterioară a lui Iisus.
-Asaf sau Asafa, sau Affa ar fi fost profesorul de cânt al regelui David şi autorul psalmilor.
-Iosia a fost marele Preot în timpul captivităţii din Babilon. El ar fi scris sau rescris mai multe cărţi din Biblie. La reîntoarcerea din exil, ar fi condus reconstruirea Templului şi ar fi refăcut
vechile liturghii după Tradiţia lui Moise.
-Iosua şi Iosif sunt foarte cunoscuţi. (De remarcat asemănarea numelor: Iosua, Isaia, Iosif, Asaf, Iisus).

RELIGIE
-Biserica este acolo, în interiorul tău şi nu într-un Papă sau în vreun predicator. Nici într-o clădire, ci în tine însuţi. Pentru că trupul tău este Templul lui Dumnezeu Viu.
-Sufletele vor evolua astfel încât vor fi capabile într-o zi de a aduce pe lume alte suflete, exact cum a fãcut-o Maria. şi asta se va putea întâmpla când sufletele bãrbaţilor şi femeilor vor deveni
treptat conştiente cã acest templu al lui Dumnezeu viu, care este corpul lor, acest canal poate fi folosit pentru aceste comunicãri cu Dumnezeu, Tatãl sufletelor omeneşti.
-Dat fiind cã trupul este rezultatul activitãţii fiinţei mentale (adicã a corpului spiritual şi a corpului mental) propulsându-se ea însãşi în materie şi cã Spiritul (cum a spus El) nu este nici masculin,
nici feminin, ci ambele deodatã - carnea şi spiritul nu fac decât UNA. Când Omul a atins stadiul de separare completã de Forţele Creatoare, în spiritul sãu, atunci carnea, aşa cum o cunoaştem astãzi, a
devenit realitate concretã pe plan material. „Concepţia neprihãnitã“ este deci posibilã când fizicul şi mentalul vibreazã total la unison cu spiritul: acesta poate reacţiona rapid asupra mecanismelor cãrnii.

COSMOGONIE
-Arcturus este ceea ce am putea numi centrul Universului, prin care indivizii trec la perioada alegerii lor şi acolo ei trebuie să aleagă, de asemenea, unde trebuie să se întoarcă pentru a-şi completa
stagiul, adică în sistemul nostru planetar, Soarele nostru, cu Pământul nostru şi sistemul său de planete... Sau dacă vor trece în alte sisteme.Este necesar să încheiem parcursul sistemului solar înainte de a
merge în alte sisteme.
-Ceea ce s-a început pe Pământ trebuie să se încheie pe Pământ. Sistemul solar căruia îi aparţine Pământul nu este decât o parte din întreg. Căci în ceea ce priveşte numărul planetelor care
gravitează în acelaşi sistem cu Pământul, aceste planete formează un tot şi sunt legate unele de altele. Acesta este ciclul sistem complet care trebuie să fie încheiat.
-se poate atinge unitatea cu Dumnezeu în oricare dintre sistemele solare. Însă trebuie neapărat să ne încheiem evoluţia în sistemul nostru solar înainte de a merge în alte sisteme.
-nu există astăzi nimic care să nu fi existat de la început. Numai forma, modul de folosire se schimbă... S-au pierdut multe secrete tehnice. Multe descoperiri de astăzi nu sunt decât redescoperiri
şi făceau atunci parte din cunoaşterea obişnuită a majorităţii analfabeţilor, cum i-am numi astăzi.
-fiecare suflet îşi alege data de naştere („intrarea în planul terestru“ sau „intrarea în planul materiei“). Şi aceastã intrare este aleasã în funcţie de ciclurile Timpului care convin evoluţiei fiecãrui
suflet. Aceste cicluri sunt determinate de poziţiile planetelor.
-viaţa noastrã actualã este nu numai rezultanta vieţilor terestre precedente, dar şi a sejururilor noastre planetare. Acestea, ca şi numele, vã rezumã toatã istoria de la începutul Timpurilor.
-toate sufletele au fost create la început. Şi atunci, ele îşi cautã calea pentru a se întoarce acolo de unde au venit. Iisus este primul suflet care a parcurs ciclul vieţilor terestre pentru a ajunge la
perfecţiune.
-când un individ se reîncarneazã pe Pãmânt, el a trecut deja prin toate celelalte sfere planetare, o datã, de douã sau de mai multe ori. Aceste schimbãri au drept scop sã-i ofere experienţe care-i
permit înţelegerea fiecãrui tip de relaţie, amplificatã în sfera sa specificã. Pe Pãmânt, le regãsim adunate pe toate.
-când sufletul pãrãseşte mediul material al Pãmântului, ajunge în regiunile astrale. Acestea reprezintã etape în trezirea conştiinţei. Li s-a dat numele de planete, adicã ele sunt centre de activitate
unde se cristalizeazã anumite forţe. Nu pentru cã locuitorii acestor planete ar fi fiinţe de carne şi sânge cum vedem pe Pãmânt, ci fiinţele conştiente iau acolo forma şi modul de existenţã adaptat la condiţiile
planetare. În cursul acestor perioade intermediare dintre sejururile terestre, fiinţa rãmâne conştientã. Sufletul este nemuritor, el continuã sã trãiascã, el este conştient şi ştie asta, are deplina conştiinţã a
ceea ce a construit.
-în cadrul Creaţiei, toate forţele sunt în legãturã unele cu altele şi cu cele ale cãrnii din planul terestru. Evoluând din plan în plan, urmãm diversificarea condiţiilor stabilite de voinţã, în decursul
existenţei noastre. O facem traversând eternitatea. Pe Mercur se aflã tot ceea ce are legãturã cu înţelegerea, pe Marte, agresivitatea şi furia, pe Pãmânt, cu carnea, pe Venus cu iubirea, pe Jupiter cu forţa,
pe Saturn, cu începutul încercãrilor terestre. Cãci Saturn este locul unde este adusã orice materie imperfectã în vederea unei refaceri. Pe Uranus se gãseşte tot ce ţine de facultãţile psi, pe Neptun de iubirea
misticã, pe Septimus (Pluton), de conştientizare.
 -fiecare forţã planetarã vibreazã dupã lungimea sa de undã specificã, diferitã de celelalte. Entitatea care intrã în câmpul de forţã al unei planete, intrã în registrul vibratoriu; nu este obligatoriu sã
se schimbe, dar o poate face prin graţia Divinã.
-nu se ajunge dintr-o singurã încercare la vibraţia exactã, care, punându-ne pe aceeaşi lungime de undã cu creatorul, permite unirea cu El. De aici decurg numeroase etape de dezvoltare care
existã în Univers., în marele sistem de forţe universale. Fiecare etapã a dezvoltãrii trebuie sã se manifeste în carne şi astfel sã se dezvolte de-a lungul erelor Timpului şi imensitãţilor Spaţiului, ceea ce
numim Eternitate.
-zodiacul este în jurul nostru ca o lanternã magicã ce ar avea douãsprezece ferestre de culori diferite. Planetele trec pe rând prin cele 12 geamuri colorate ale lanternei. La fiecare trecere, lumina
lor este modificatã de o culoare a lanternei. De aceea Iisus şi-a ales doisprezece apostoli. Fiecare apostol simboliza un centru major, una din regiunile sau regatele prin care conştiinţa a început sã fie
conştientã în corpul sãu de pe Pãmânt.
-sejurul petrecut de suflet într-unul din acele locuri planetare, mai mult decât poziţiile natale ale planetelor, exercitã o influenţã. Aceste influenţe planetare pot fi modificate uneori, dupã forţa de
voinţã a indivizilor, de naturã Divinã.
-tendinţele unui nativ sunt influenţate mai mult de planetele cele mai apropiate de Pãmânt la naşterea sa: „de planeta sau sfera care este consideratã locul de unde sufletul şi spiritul şi-au luat
zborul ca sã vinã pe Pãmânt“.
-importante sunt şi stelele fixe, mai ales a lui Orion, a Pleiadelor şi în special Arcturus. Acesta din urmã ar fi un alt soare şi poarta de ieşire din Universul nostru. Când vom fi eliberaţi, dupã ce
ne vom fi însuşit lecţiile din Cosmos, vom avea de terminat ucenicia din acest sistem solar printr-un stagiu pe Arcturus.
-în sistemul nostru solar, entitatea trebuie sã sã treacã prin toate celelalte sfere. Ea merge mai întâi în aceastã centralã de energie, Arcturus, mai apropiatã de Pleiade şi astfel, din aproape în
aproape, traversând secolele şi Spaţiul - care este UNU - trebuie sã meargã în diverse centre de activitate. şi uneori, dupã zece mii de ani, o entitate se poate întoarce pe Pãmânt pentru a manifesta puterea
dobânditã în aceste peregrinãri. Când o entitate intrã în unul din aceste planuri planetare, ea împrumutã acolo forma adaptatã acelui plan pe care îl ocupã. Acolo nu existã doar trei dimensiuni, ca pe
Pãmânt; pot pânã la şapte, ca pe Mercur, sau patru ca pe Venus, sau cinci ca pe Jupiter. Dar nu existã decât o dimensiune pe Marte. Pot fi mai multe pe Neptun - sau nici una! - pânã când entitatea se va
fi purificat prin focurile lui Saturn.
-sejururile de pe Pãmânt vizeazã prelucrarea emoţiilor, în timp ce tendinţele mentale înnãscute vin din experienţele sufletului în regiunile planetare din jurul Pãmântului
-toate evenimentele viitoare (inclusiv transformãri geologice şi transformãrile politice) sunt dependente de atitudinea oamenilor.

SHAMBALA
-organizaţie misterioasă, existentă într-un plan subtil, având centrul în zona Tibetului şi rolul de a împiedica degradarea spirituală a omenirii
-locuitorii Shambalei sunt bodhisattva-şii, care au renunţat la propria eliberare pentru a salva întreaga umanitate; sunt bisexuaţi
-capitala Shambalei este Kapala; aceasta a fost mai demult în Atlantida, în zona ţării noastre (Insula Albă), în Egipt, în China, în Irlanda, la Delphi şi în Tibet; unii susţin că va reveni în România
-Shambala este condusă de către un Rege (Maha) şi 11 consilieri (vezi asemănarea cu Cavalerii Mesei Rotunde şi cele 12 zodii)
-Regele conduce Shambala timp de 100 de ani tereştri după care este înlocuit
-Consilierii sunt înlocuiţi după ce şi-au îndeplinit atribuţiile
-Regele locuieşte în Shambala dar şi în inima fiecărei fiinţe vii = Sinele individual; el este făcut asemenea Fiului lui Dumnezeu şi primeşte Lumina Divină printr-o rază emanată direct din
Principiul Suprem
-accesul pământenilor în Shambala este condiţionat de o stare de realizare spirituală (rusul Nicolas Roerich a avut acces - deţinătorii învăţăturilor tantrice sunt favorizaţi, mai ales cei care practică
Kala-Chakra-Tantra sau doctrina Roţii Timpului)
-textul iniţial al doctrinei Kala-Chakra-Tantra include referiri clare la Iisus, Mani, Mahomed)
-Tilopa, Naropa, Marpa, Milarepa şi o serie de descendenţi spirituali ai acestora au avut acces în Shambala
-pelerinajul spre Shambala este o cale către Lumina interioară a Sinelui
-Shambala se implică direct în dezvoltarea umanităţii, inspirându-se din idealurile umane, artă, ştiinţă, religie, muzică sau sociologie şi orice aspiraţie către elevare pe care o nutresc oamenii
-are ca scop neutralizarea parţială a aurei negative mentale care înconjoară Pământul, precum şi blocarea influenţelor gândurilor nocive
-bodhisattva-şii Shambalei nu afectează liberul arbitru al pământenilor
-Shambala are o proiecţie şi în plan fizic, dar oamenii trebuie să atingă un nivel înalt de realizare spirituală pentru a-l găsi sau a-l recunoaşte
-preconizează venirea lui Maitrey şi apropierea unui corp astronomic, aflat acum dincolo de Jupiter, a cărui radiaţie va produce un mare impact spiritual asupra omenirii

SAHAJA-YOGA
-variantă modernă a kundalini-yoga
-trezirea şi utilizarea energiei primordiale materne Kundalini
-activarea Kundalini are ca rezultat un sentiment viu de bucurie, pace şi echilibru, eliminarea bolilor, chiar cronice
-experienţa Realizării Sinelui = urcarea Kundalini de la Muladhara la Sahasrara
-trezirea fiecarei chakre are ca efect activarea unor virtuţi: muladhara (înţelepciune), svadhistana (creativitate), manipura (satisfacţie), anahata (compasiune), visudha (colectivitate), ajna
(iertare), sahasrara (integrare)
AGNI-YOGA
-yoga Focului (pentru spirite înflăcărate)
-sinteză de raja-yoga, bhakti-yoga, budism tibetan, mazdeism, maniheism şi chiar creştinism, construită pe ideea existenţei Shambalei, tărâm misterios cu capitala la Kapala, existând într-o lume
paralelă, situată actualmente, din punct de vedere geografic, în zona Tibetului (iniţial centrul ar fi fost în zona Daciei - profeţiile susţin că va reveni în această zonă)
-iniţiator - rusoaica Helena Roerich, soţia lui Nicolas Roerich, pictor, cercetător şi explorator rus, care a avut acces în Shambala
-misiune - legătura dintre omenire şi Ierarhia Luminii (Învăţătorii Shambalei)
-revelaţie (învăţător = lumină orbitoare - dictare celestă - dureri sfinte cauzate de deschiderea chakrelor)
-Fraţii Albi (înţelepţii Shambalei) salvează zi de zi Pământul, proiectând în eter gânduri bune şi idei
-karma = răzbunare (sanscr.) = Legea Cosmică a Bumerangului
-învingând karma, el se va ridica în planurile superioare ale Lumii invizibile: Lumea Suprasensibilă (Lumea mentală având ca principiu Gândul) sau Lumea de Foc (Agni)
-Fraţii Albi sunt bodhisattva din Mahayana şi Vajrayana
-acces la Shambala - numai spiritele evoluate, desăvârşite prin epuizarea reîncarnărilor succesive şi îndeplinirea karmei
-existenţa Fraţilor Albi -corp material - de mii de ori mai sensibil decât corpul uman
-corp subtil - vibraţie înaltă
-corpurile fizic, eteric, astral, mental se pierd la moarte, corpul de foc sau agni (cauzal + spiritual + divin n.n.) este indestructibil
-la reîncarnare agni coboară din sferele superioare şi preia în ordine corpurile mental, astral, eteric şi fizic (acesta din urmă în momentul concepţiei - avortul sau sinuciderea = crimă = încălcarea
Legii Cosmice)
-misiunea noastră = să încheiem fiecare ciclu terestru cât mai curaţi, buni, desâvârşiţi spiritual (putem îndeplini stagii şi pe alte planete)
-frecvenţa de reîncarnare s-a redus la 2-3 ani sau chiar la anul morţiii
-amintirea vieţilor anterioare se şterge din conştiinţă în mod intenţionat, din considerente raţionale
-gândul -forţă prin materialitate (ex. telekinezia)
-puterea gândului colectiv (benefică sau malefică)
-purificarea mediului prin gânduri bune
-gândurile rele împovărează karma
-aura -mare şi frumoasă = sănătos
-mică = oboseală
-modificată (găurită) = boală = culori urâte
-nervozitatea eliberează o substanţă toxică imperil care se depune pe pereţii vaselor şi declanşează cancerul (găurirea aurei, pătrunderea entităţilor malefice Teros)
-puterile paranormale se pot obţine prin stăpânirea energiei psihice, prin îndreptarea inimii către învăţătorul nostru invizibil şi, prin El, către întreaga Ierarhie a Luminii
-rugăciunile întremează sufletul şi trupul; „dă-mi“ este înlocuit cu „ia-mi“ (consacrarea n.n.)
-recunoaşte toate religiile, căci Adevărul este numai unul; toate religiile se vor uni luând naştere o religie desăvârşită
-silaba AUM = simbolul îmbinării şi concentrării energiilor superioare. Amin (greacă, ebraică,egipteană, sumeriană)=trinitatea
-Lumea de Foc = Lumea Supremei Creaţii; Focul Negru (Focul distrugerii - circulaţia venoasă) opus Focului Alb (chakre)
-sfârşitul lumii este de fapt apariţia Lumii Noi (ispăşirea karmei individuale, naţionale şi planetare)
-slujitorii Lojii Negre trăiesc în numele răului şi al descompunerii (Conjuraţia Forţelor Întunericului) (obs. la esenieni apare un Regulament al războiului Fiilor luminii împotriva Fiilor
Întunericului, vezi şi esoterismul mazdeist şi maniheist)
-atragerea oamenilor cu ajutorul miracolelor erei tehnicismului (ex. televiziunea)
-apariţia sub forma de slujitori ai binelui
-privează omul de înţelegerea Lumilor Superioare, de cunoaşterea Eu-lui nemuritor
-porţile întunericului sunt frica şi nervozitatea (modificarea aurei)
-escaladarea violenţei ameninţă cu instaurarea Forţelor Întunericului
-dezvoltarea discipolului agni-yoga are loc în trepte de căte trei ani şi se supune următoarelor Legi
-desăvârşirea lipseşte (munca este infinită - reînvierea chakrelor, Kundalini)
-înlocuirea maşinilor cu puteri psihice şi călătorii astrale
-respectarea prescripţiilor stabilite de Marii Învăţători (fără carne + pranayama)
-curăţirea organelor respiratorii şi a tubului digestiv
-neataşamentul faţă de obiecte
-policalificare (dar maestru într-un anumit domeniu)
-patriotism neexclusivist
-eliminarea fricii şi dobândirea gândirii lucide
-contact cu învăţătorii invizibili (cunoştinţe cosmice - dureri sacre)
-discipolul este apărat de scutul Învăţătorului
 -nu este necesară singurătatea trupească, ci numai cea spirituală
-se apropie o nouă epocă, Epoca Femeii (matriarhat?)
-sensibilitate sporită şi rafinament al raţiunii şi simţurilor
-recunoştinţa faţă de Ierarhiile Superioare
-creaţia (sunetul, culoarea, ritmul) e calea superioară
-recomandări: 1. purificarea mediului prin gânduri bune; 2. debarasarea de simţul proprietăţii; 3. arderea interioară (spirit şi abnegaţie); 4. eliminarea deznădejdii şi a obsesiei trecutului;
5. -atitudine pozitivă faţă de oameni şi animale; 5. iertarea (apărarea propriei karme)

MEDITAŢIA TRANSCEDENTALĂ
-guru vinde discipolului o mantra

ASTROLOGIA ESOTERICĂ (karma, chakrele, cele 7 raze, meditaţia astrologică)

-corespondenţă corpuri subtile - constelaţii
-natura inferioară -corp fizic - Capricorn - dublu eteric fizic - Rac
-corp astral - Taur - dublu eteric astral - Scorpion
-corp mental - Fecioară - dublu eteric mental - Peşti
-natura superioară -corp cauzal - Gemeni - dublu eteric cauzal - Săgetător
-corp buddhic - Balanţa - dublu eteric buddhic - Berbec
-corp atmic - Vărsător - dublu eteric atmic - Leu
-corespondenţă natură inferioară - natură superioară - planete
-corp fizic - corp atmic - guvernatori Mercur şi Jupiter
-corp astral - corp buddhic - guvernatori Venus şi Marte
-corp mental - corp cauzal - guvernatori Saturn-Luna şi Saturn-Marte
-chakrele (planete, numerologie, culori, note, metale, pietre)
-rădăcină - Saturn, Terra, Pluton - 4/22 - roşu - do - plumb - rubin, granat, turnalină neagră, onix negru
-sacrală - Jupiter, Pluton, Luna - 2 - oranj - re - Staniu - perle, cornalină, opal de foc
-solară - Marte, Luna - 1/8 - galben - mi - fier, magnetită - topaz, ambră, citrin
-cardiacă - Venus, Neptun - 6/33 - verde, roz - fa - cupru - smarald, jad, rubelită, cuarţ roz, malahită
-laringiană - Mercur, Uranus - 3/11 - bleu - sol - mercur - safir bleu, acvamarin, turcoaz, lapislazuli
-frontală - Luna, Neptun - 7/33 - indigo - la - argint, platină - safir indigo, azurită, cristal de stâncă
-coronală - Soare, Uranus, Pluton - 11/9 - auriu, violet, alb - si - aur - diamant, topaz auriu, ametist, fluorită
-vindecare: 1. punerea pietrelor (purificate anterior) pe chakre; 3. luarea metalelor şi a pietrelor preţioese sub formă lichidă (oligoterapie)
-deschiderea chakrelor -înalt nivel de conştiiinţă pentru ca toate chakrele să fie deschise
-lucrul pe sine şi pe cele 7 planuri de conştiinţă (fiecărei chakra îi corespunde un plan)
-6 luni până la un an
-omul cu evoluţie medie = rădăcină până la cardiacă
-omul relativ evoluat = rădăcină până la laringiană
-discipolul = rădăcină până la frontală, eventual coronală
-exerciţiile de yoga permit reechilibrarea chakrelor
-vindecarea spirituală: vindecătorul nu dă din propria energie, ci joacă rolul de canal de transmisie branşându-se la sursa de viaţă şi lăsând energia să curgă prin el, transmiţând-o apoi pacientului
-în magnetism vindecătorul dă din propria sa energie = oboseală + riscul preluării karmei
-darul de a vindeca depinde de deschiderea şi de puritatea chakrelor vindecătorului
-astropsihismul -individul dispune în el de toate atu-urile necesare pentru a-şi debloca karma şi exprima potenţialul creator
-se utilizează astrograma personală ca suport pentru transformarea de sine (arderea aspectelor negative)
-meditaţie pe părţile corpului, corespunzătoare zodiilor, pe ascendent, lună, semn dominant
-meditaţiile pe lună plină -eliminarea karmei - agresivitate (lună plină în Berbec)
- posesivitate (lună plină în Taur)
-ignoranţă (lună plină în Gemeni)
-perfecţionare individuală
-meditaţiile pe casele astrologice (depăşirea obstacolelor şi problemelor personale)
-meditaţia alchimică = depăşirea Lunii negre - Lilith (traume din vieţi anteroare)
-meditaţia pe zodiacul sufletului (întâlnirea cu propriul suflet, trăirea divinităţii interioare)
 *
-un copil se naşte în ziua şi la ora pentru care razele celeste sunt în armonie cu karma sa (Maestrul Yogananda)
-la început nu exista corelaţie între mişcările planetare şi evenimentele de pe Pământ; când a fost iniţiat procesul de reîncarnare, prin încrucişarea raselor între oameni şi îngeri, în urmă cu 5
milioane de ani, a fost realizată şi ordonarea corpurilor planetare (Maestrul Hilarion)
-fiecare individ are circa 200 de existenţe în urmă
-legea karmei = legea cauzei şi a efectului
-karma -veche (de rezervă) - din existenţele anterioare
-nouă (de circumstanţă) - în această viaţă
-tipuri de karma -de agresivitate (orice fel de agresivitate, violenţă exercitată asupra cuiva, utilizare defectuoasă a energiei, proasta
utilizare a planului material, rasism, probleme în cuplu şi în familie datorate lipsei de respect faţă de altul, sau unei
prea mari autorităţi, tiranie, intoleranţă, duritate, răceală, etc.)
-de posesivitate (dezechilibre emoţionale, dorinţe şi pasiuni nestăpânite, încăpăţânare, orgoliu, toate problemele
sentimentale sau cele legate de sexualitate, de putere şi bani)
-de ignoranţă (folosire necorespunzătoare a cunoştinţelor într-un scop egocentric sau unei comunicări deficitare -
inclusiv minciuni şi abuz de încredere)
-suflete gemene = două individualităţi care au trăit în armonie în epoca Grădinii din Eden şi a Vârstei de Aur şi care sunt perfect complementare; după perioada Ispitei sau a Căderii omului, ele
au fost separate în fazele de reîncarnare pentru a trăi experienţe noi şi pentru a evolua spiritual; sufletele gemene nu se mai întâlnesc, de regulă în plan terestru, ele apărând numai pentru a susţine o karma
grea a altei persoane, încarnându-se într-un corp de acelaşi sex, dar la o mare diferenţă de vârstă (de exemplu bunic şi nepot)
-suflete surori = două individualităţi care s-au cunoscut şi iubit în alte existenţe şi care se regăsesc, o dată în plus, în această viaţă, pentru a se ajuta unul pe celălalt (în viaţă putem avea mai multe
regăsiri karmice cu suflete surori)
-există şi regăsiri karmice negative, care duc la neînţelegeri şi la divorţuri
*
-cele două numere principale din univers sunt 3 şi 7 (3 + 7 = 10 = 1 + 0 = 1)
-Forţa creatoare sau Universul-Dumnezeu a trebuit să devină triplu, adică Trei-ul sat Trinitatea (Tatăl, Fiul, Sf. Duh) = cele 3 Logos:
-Primul Logos = voinţă şi putere - Pluton - Tatăl
-Al Doilea Logos = iubire şi înţelepciune - Neptun - Fiul
-Al Treilea Logos = inteligenţă activă şi adaptare - Uranus - Sf. Duh
-fiecare sistem stelar este racordat cu precădere la unul din cele 3 Logos-uri (Soarele este o stea de raza a 2-a = Al Doilea Logos, energia celui de-al doilea Logos vine din steaua Sirius)
-Neptun reprezintă cel mai înalt nivel de evoluţie pe care-l putem atinge (indicat în astrogramă) = principiul hristic
-există sisteme solare care funcţionează pe raza a treia de inteligenţă activă (tehnologii superioare, iubirea exprimată mai mental)
-trecerea de la Era Peştilor la Era Vărsătorului = spiritualizarea materiei = trecerea de la tripla personalitate la spiritul triplu
-Vulcan = o planetă intramercuriană (în interiorul orbitei elipsoidale a lui Mercur) neoficializată încă, deoarece omenirea nu este încă pregătită să resimtă influenţele ei („Vulcan încorporează
energia primei raze, forţa care iniţiază sau începe şi cea care, de asemenea distruge, aducând astfel moartea formei, pentru ca sufletul să fie eliberat“ - Maestrul Djuwal Khul); unele din calităţile lui Vulcan
sunt atribuite în momentul de faţă lui Pluton; „Vulcan reprezintă sufletul, individualitatea, omul spiritual interior“ - Maestrul Djuwal Khul
-pentru crearea universului material este nevoie de şapte raze de energie sau logos; ele rezultă din asocierea lui 3 spiritual (Tatăl, Fiul, Sf. Duh) cu 4 material (foc, aer, apă, pământ) (3x4 = 12
= sinteza tuturor experienţelor posibile, corespunzător celor 12 semne ale zodiacului)
-în univers totul funcţionează pe baza ciferei 7 (cele 7 raze), totul este energie şi vibraţie, funcţionarea acestor energii (raze) se face în cicluri spiralate; fiecare rază dispune de o anumită calitate
a energiei; tot ce există în univers este supus acestor şapte raze sau energii
-sufletul oricărui individ este sub influenţa uneia dintre aceste raze. La fel personalitatea, mentalul, corpul astral şi corpul fizic (cinci raze influenţează existenţa individului)
-în general individul acţionează tot timpul existenţei prin raza personalităţii, dar dacă el întreprinde o evoluţie spirituală, raza sufletului său va începe să-i influenţeze viaţa
-expresiile celor 7 raze
-1 - putere, voinţă, plan - creatoare, guvernatoare - chakra coronală
-2 - iubire, înţelepciune - cunoaştere pură, adevăr absolut - chakra cardiacă
-3 - mental superior, inteligenţă activă, adaptare - gândire abstractă, imaginaţie, idei, reflexie filosofică - chakra laringiană
-4 - armonie prin conflict, artă, frumuseţe - întîlnirea planului spiritual (razele 1,2,3) cu planul material (razele 5,6,7) - ch. bazală
-5. - mental inferior, ştiinţă, cunoaştere concretă - ştiinţă, cercetare - chakra frontală
-6. - idealism abstract, devoţiune - sfinţi, bigoţi fanatici - chakra solară
-7. - ordin ceremonios, magie, organizare - ritual, formă, spiritualitatea materiei - chakra sacrală
 *
-fiecare eră istorică a omenirii, corespunzătoare unui semn zodiacal, durează cca 2160 ani, cele 12 ere formând un ciclu de cca 25900 ani
-Era Taurului (aprox. 4000-2000 î.e.n) - era momumentelor gigantice şi a cultului Taurului
-Era Berbecului (aprox. 2000 - 1 î.e.n) - era marilor imperii, calea eroului
-Era Peştilor (aprox.1 - 2000) - Iisus, raza a 6-a de energie (devoţiune şi idealism abstract)
-Era Vărsătorului (2000 - ) - raza a 7-a de energie - revoluţie tehnico-ştiinţifică, pace, cunoaştere, parapsihologie, magie albă
-la începutul fiecărei ere, mari instructori au descins din Ierarhia Spirituală pentru a ghida omenirea (Hercule, Hermes, Rama, Mithra, Confucius, Vyassa, Zoroastru, Krishna, Buddha,
Shankaracharya, Iisus, Mahomed, etc.)
-efectele Erei Peştilor (obs. sunt caracteristici ale zodiei Peşti n.n.)
-singurătatea omului
-divorţuri, certuri, dezbinări, fuga de acasă, părăsirea familiei
-exiluri, moartea lui Iisus pe cruce, neînţeles de cei care l-au iubit şi l-au urmat
-inchiziţie, cruciade, sectarism, războaie religioase, împărţirea lumii
-învăţăturile esoterice au trebuit ascunse cu grijă, accesibile numai iniţiaţilor
-tehnicile divinatorii au fost interzise, fiind considerate ca semn de neîncredere, slăbiciune şi teamă
-Peştii şi Fecioara reprezintă simboluri esenţiale ale Noului Testament (se presupune că Iisus avea Ascendent Fecioară)
-plata tributului în peşti
-pescuitul miraculos (peşte - şarpe)
-înmulţirea miraculoasă a celor cinci pâini şi doi peşti (Fecioara este reprezentată în zodiac cu spice de grâu în mână)
-Iisus născut din Fecioară se manifestă ca un peşte (Ijsous = Ichthus = peşte -gr.)
-primul simbol al creştinilor nu era crucea, ci peştele
-Fecioarei îi corespunde plexul solar (care are cinci ganglioni obişnuiţi şi doi ganglioni în formă de peşte - 5 pâini şi doi peşti), iar Peştilor le corespund picioarele (spălarea picioarelor
discipolilor = legătura dintre picioare şi plexul solar = dacă îţi clăteşti picioarele cu apă caldă, plexul solar se dilată, rezultând o senzaţie agreabilă)
*
-meditaţia astrologică (tehnici proprii)
-tehnici de vizualizare (linii, triunghi, cerc, pătrat)
-idee = transformarea mandalei imperfecte (astrograma) într-o mandală perfectă = yantra
-vizualizarea astrogramei proprii
-eliminarea karmei - lucrul asupra fiecărui segment (mantre)
-transformarea astrogramei pozitive în astrograma ideală
-eliminare piramide+zodii - PMT, APA, AER, FOC
-dizolvarea astrogramei în ETER
-mantra PĂMÂNT-APĂ-AER-FOC-ETER-UNU
-lumea vizibilă (Pmt, Apă, Aer, Foc)
-lumea invizibilă (Eter, Unu)
-Divinitatea, acţionând în Eter prin intermediul Focului distruge Aerul, usucă Apa şi arde Pământul (resorbţia)
(cele 3 comori ale buddhismului: 1. abandonul celor 4 elemente; 2. calmul şi liniştea Nirvanei; 3. impermanenţa fenomenului (absenţa numen-ului existenţelor)
-astrograma ideală (Tatăl), astrograma personală (Fiul), astrograma karmică (Sf. Duh)
-Ascendentul determină tipul de yoga -LEU - agni-yoga
-BERBEC - karma-yoga

MEFIOR RA (LM 13/99)

-naşterea energetică a lui Iisus Hristos (Iosif culcat la picioarele Fecioarei Maria, care e şi ea culcată)
-Fecioara Maria primeşte din Înalt în trupul Său o mare Lumină, care-l cuprinde şi pe Iosif şi care-i cufundă într-un fel de somn adânc
-din trupul Fecioarei iese un fel de pulbere de lumină, devenind un fel de jet în regiunea abdomenului, care, unindu-se cu Lumina venită din Înalt, devine un fel de norişor
-norişorul începe să se condenseze, să se materializeze, devine un oval, în care se zăreşte un nucleu, care ia forma unui nou născut
-Lumina din Înalt îl depune pe pruncuşor lângă cei doi, ajutându-se de un suport de lumină, după care, acest suport de lumină este absorbit de prunc, care începe să plângă, trezindu-i pe cei doi
CELE 7 LEGI ALE UNIVERSULUI
1. LEGEA MENTALISMULUI: Universul este mental, totul este spirit, creaţia unui Unic Gânditor, Creatorul=Dumnezeu=Principiul Unic
-Gândul primordial s-a concretizat prin Mentalul Universal
-Mentalul Universal are două stări prin care îşi exercită procesul creator
-Mentalul Conştient Universal - partea activă, procesul de generare perpetuă a ideilor care asigură apariţia şi dispariţia Formelor
-Mentalul Subconştient Universal - asigură concretizarea Ideilor (Formelor) în Natură (Materie)
-obs. Spiritul constituie sursa din care emană orice gând, Mentalul nu face decât să-l preia şi să-l concretizeze
-Dumnezeu se manifestă în propria-I Creaţie în trei ipostaze (Tatăl, Eternul Gânditor, prin Duhul Sfânt se manifestă în materie ca Fiu): 1. Mental Conştient Universal (Tatăl); 2. Spirit (Sfântul
Duh); 3. Mental Subconştient Universal (Fiul)

2. LEGEA CORESPONDENȚEI: Ceea ce este Sus este ca şi ceea ce este Jos şi invers, pentru a împlini miracolul Unicului (la nivel de microcosmos, omul este copia Universului ca sistem
macrocosmic - după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu - nu numai omul, ci orice fiinţă care are un mental )
-Evoluţia Universului, atât fizic, cât şi spiritual, are nevoie de o anumită Ordine care implică existenţa a două componente (simetrie), deoarece o singură componentă nu se poate raporta la ea
însăşi (absenţa unui proces competitor)
-Sus - Yang - pozitiv - Mentalui Conştient Universal - Gând de Energie Pură
-Jos -Yin - negativ - Mentalul Subconştient Universal - Materie în plan fizic
-omul a uitat că este după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu = căderea în păcat

3. LEGEA VIBRAȚIEI: Nimic nu stă, totul vibrează, totul se mişcă

-Gândul Creatorului se constituie ca o permanentă sursă de emisie care întreţine Creaţia, acest Gând se deplasează prin Vibraţie
-în orice clipă, prin emisia continuă a Gândului său, Dumnezeu penetrează toate formele Creaţiei
-partea nevăzută a Creaţiei acţionează prin energii cu frecvenţă extrem de înaltă, de aceea ne apare ca o realitate care nu se manifestă
-fiecare dintre noi are o vibraţie specifică
-sfinţii, maeştrii spirituali - vibraţie pozitivă şi înaltă
-persoanele diabolice - vibraţie negativă şi joasă

4. LEGEA POLARITĂŢII: asemănătorul şi neasemănătorul au aceeaşi semnificaţie; polii opuşi au o natură identică, însă de grade diferite
-Polaritatea decide sensul de manifestare (un gând pozitiv se manifestă pe sensul pozitiv, în calitate de Gând al Creatorului)
-căldura reprezintă o acţiune opusă frigului, totuşi ambele îşi exercită acţiunea pe baza aceluiaşi principiu, dar una se află la un grad de vibraţie foarte înalt, iar cealaltă la o vibraţie extrem de scăzută
-mintea umană este sediul care preia gândirea emisă de spirit; sursa gândurilor fiind spiritul, acesta trebuie să respecte legea polarităţii
-întreaga Creaţie evoluează datorită părţii pozitive, deci omul nu are de ce să gândească şi negativ, ci în raport cu gândirea pozitivă, cea negativă trebuie să fie un punct de referinţă

5. LEGEA RITMULUI - Totul se scurge înăuntru sau în afară; orice lucru are durata sa; totul evoluează, apoi degenerează; evoluţia este ritmică, iar cele 7 legi se manifestă ritmic
-orice proces ce se derulează în interiorul Creaţiei are un început şi un sfârşit
-Universul funcţionează ca un organism infinit care, la anumite intervale de timp, se adună în el însuşi, pentru a renaşte într-o nouă existenţă, un astfel de ciclu durează miliarde de ani = un an
al Creatorului
-la scara Univesrului timpul nu există, trecutul, prezentul şi viitorul existând într-un continuum etern; doar la nivelul materie apare noţiunea de timp, ca urmare a fenomenului generat de mişcarea corpurilor
-toate Gândurile Creatorului au o ciclicitate ce poate fi numită ritm, deci Creaţia este un proces ritmic
-gaura neagră - materia este absorbită, se transformă în energie cu un grad superior de vibraţie (ca şi cum ar dispărea)
-supernova - materia plasmatică este expulzată din nucleul stelei în spaţiu
-în raport cu nivelul evoluţiei sale, omul are puterea de a trimite gândul în două direcţii:
-către exterior - se scurge în afară şi se concretizează într-un proces material
-către interior - gândul este preluat de subconştient, urmând ca, mai târziu, acţiunea gândului să vie vizibilă

6. LEGEA CAUZEI ŞI EFECTULUI: - Orice cauză are un efect, orice efect are o cauză; există mai multe planuri ale cauzalităţii, însă nimic nu scapă acestei legi
-Cauzele Primordiale sunt Vibraţia, Polaritatea şi Ritmul, iar efectul cumulării acestor cauze este manifestarea sub formă materială
-la ora actuală, ştiinţa noastră este o ştiinţă fără conştiinţă; când conştiinţa se alătură ştiinţei, se poate vorbi de ştiinţa spirituală
-omul contemporan confundă cauza cu efectul (ia efectul drept cauză şi prin rezolvarea efectului crede că a îndepărtat cauza)
-în cazul omului legea cauzei şi a efectului se manifestă sub forma karmei

7. LEGEA GENULUI – Este un gen în toate lucrurile

a) totul are principiile sale Masculin şi Feminin; b) genul se manifestă în toate planurile
CHAKRE (7 rozete) = roată, cerc (sanscr.) (sunt cunoscute în multe culturi, sub denumiri diferite) = centri energetici ai corpului uman, care acumulează, transformă şi redistribuie energia subtilă modulată,
care îi traversează; influenţează corpul fizic, astral şi cauzal; din fiecare chakra radiază un număr de canale energetice (Nadi), cunoscute sub denumirea de petale sau spiţe energetice
1. bazală (4 petale) - în zona plexului gonadic, între rădăcina organelor sexuale şi anus
2. sacrală (6 petale) - în zona plexului hipogastric, care guvernează organele sexuale, funcţia de procreare şi trăirile erotice
3. solară (10 petale) - la 2 degete sub ombilic, în zona plexului solar
4. cardiacă (12 petale) - în zona inimii, în plexul cardiac
5. laringiană (16 petale) - la baza gâtului, în plexul laringian
6. frontală (2 petale) - în spaţiul dintre sprâncene, al treilea ochi
7. coronală (1000 petale) - deasupra creştetului, Lotusul cu 1000 de petale (SH 149)
- nu este propriu-zis o chakra, ci un centru suprem de legătură cu Divinitatea
Funcţiile chakrelor
-bazală - sexualitate, securitate, vitalitate, extragere energie
-sacrală - senzualitate, familie, trecut, conştiinţă colectivă, hrană, emoţii
-solară - centru de distribuţie, creierul arhaic sau mental primitiv şi instinctiv, centrul de putere personală
-cardiacă - iubire necondiţionată, pace, intuiţie, vindecare, poarta care conduce la suflet
-laringiană - comunicaţie, expresia de sine, creativitate, chakra ghid de individualizare
-frontală - viziunea despre viaţă, cunoaşterea de sine, vizualizare, imaginaţie, intuiţie, vindecare
-coronală - cunoaşterea divinului, univers, intuiţie pură
Chakrele + energiile corespunzătoare corpurile subtile = aura percepută de clarvăzători = benzi energetice de diferite culori, care înconjoară corpul uman (animale, plante), reflectând caracterul, sănătatea,
psihicul, mentalul, spiritualitatea = haloul spiritual care înconjoară în reprezentările religioase zeii, sfinţii şi marii yoghini
Unii consideră că există 10 chakre, alţii fac o împărţire în chakre principale (cele 7) + chakre secundare (acupunctură)
Deschiderea chakrelor
- majoritatea oamenilor (bazală, sacrală, solară - fizic, eteric, mental)
- iniţiaţii (inimii, laringiană - astral, cauzal)
- marii iniţiaţi (frontală, coronală - spiritual, divin)
Lumile (Universul real = 7 lumi) (vezi şi Kabbala)
↓ materială (fizică, observabilă, oamenii - plăcerea)
↓ eterică (a formelor) (strigoii - vitalitatea - Iad)
↓ astrală (diavolarii - roşu - sentimentul; obs. unii înţeleg prin lume astrală lumile energetice (neobservabile))
↓ mentală (fiularii - albastru - gândul) - aici este posibil să se afle Shambala
↓ cauzală (divinarii - alb - păcatele omenirii -karma - iniţiaţii)
↓ spirituală (ierarhiile îngerilor )
↓
↓ Eroii (inteligenţa, ştiinţa, cunoaşterea lucrărilor divine) ↓ Forţele (creează elementele - 4 Forţe)
↓ Îngerii (îngerii păzitori) ↓ Domniile (plăsmuiesc corpuri corpuri şi forme ale materiei)
↓ Făcătorii (Realizatorii) ↓ Tronurile (întreţin forma materiei)
↓ Arhanghelii (creează regnul animal) ↓ Heruvimii (fac ordine în hoas)
↓ Principatele (creează regnul vegetal ↓ Serafimii (răspândesc Cuvântul Divin)
↓ Virtuţile (creează mineralele şi metalele)
Paralel, există şi alte entităţi: elfi, gnomi, silfi, zâne, etc.

Divinitatea
 Aceste lumi au fost create pe rând, în ordinea inversă expusă (mai întâi au fost creaţi Îngerii, care s-au ocupat mai departe de procesul Creaţiei; ei vor fi suprimaţi ultimii). Există şi posibilitatea
involuţiei? (Satana = înger decăzut - se opune Creaţiei, animal = om decăzut - metempsihoză). Joc tip Caritas? Entităţile grosiere sunt Create pentru a le servi pe cele subtile. Nu toate entităţile se resorb
în Divinitate de la sine prin autocunoaştere. Cele care rămân trebuie distruse.
Documentul Akashic = reflectarea în substanţa subtilă eterică (lumea invizibilă) a tot ceea ce se petrece în planul material (trecutul = imagini reflectate, viitorul = sufletele care urmează să se
reîncarneze, aceasta este clarviziunea; vezi vălul lui Isis - Hermetism şi mantia Cibelei - Orfism)
Ciclul reîncarnărilor (samsara) (de 2 ori în 2100 ani, precesie, zodiac)
Karma (corpul cauzal) = destin - agresivitate, posesivitate, ignoranţă
Dharma = mod de acţiune pentru a lupta împotriva destinului (liberul arbitru)
Eliberare (resorbţia corpului divin (atman) în Divinitate (Brahman)
Bodhisattva = renunţă la eliberare pentru a salva întreaga omenire (Iisus Hristos = profet, bodhisattva sau avatar?)
La moarte: corpul fizic îşi încetează activitatea; după N zile pierde corpul eteric (strigoii); după M zile pierde corpul astral -> Akasha (vede viaţa pe invers); după P zile pierde corpul mental;
corpul cauzal este reevaluat (Judecata de Apoi) şi reprogramat (ROM inscriptibil).
Durata sejurului în astral (cealaltă lume) depinde de ponderea corpurilor astrale şi mentale şi de încărcătura karmică (entităţile evoluate se reîncarnează mai repede şi vor avea o viaţă mai
bună). Entităţile sunt trimise spre reîncarnare la momente bine stabilite de timp pentru a se încadra în Armonia Universală (la om acest lucru este codificat prin poziţia planetelor din sistemul solar)
Contactul sexual - spermatozoid, corp eteric, memorie, ereditate (genetica) (înfăţişarea se moşteneşte, nu şi caracterul - geniu din mediocri); după fecundare începe formarea corpului fizic,
după indicaţiile corpului eteric.
La aprox. 5 luni începe formarea corpului astral (copilul mişcă)
La naştere, corpurile cauzal, spiritual şi divin se reîncarnează şi începe formarea corpului mental (cei 7 ani de-acasă = influenţa mediului, a familiei - reîncarnările se produc în anumite medii
familiale şi în anumite zone geografice, uneori membrii unei foste familii inversându-şi rolurile - datoriile karmice)
De la 7 ani până la moarte - liberul arbitru - karma se încarcă sau se diminuează.
 Nicolae ZĂRNESCU

PAŞAPORT
PENTRU LUMEA
DE DINCOLO

Ed. ARENA ARTELOR

2018
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
ZĂRNESCU, NICOLAE
Paşaport pentru lumea de dincolo / Nicolae
Zărnescu - Caracal : Editura Arena Artelor, 2018
Bibliogr.
Index
ISBN 978-606-615-641-7

821.135.1-97

2
 Ecouri la
PAȘAPORT PENTRU LUMEA DE DINCOLO,
variantele e-book și audio book, 2010

„Pasaport pentru lumea de dincolo“ cultivă gustul pentru

experiența sacrului, pentru mitologic și universuri imaginare,
invitându-ne totodată la rațiune. Lumea de dincolo reprezintă
puterea de sacrificiu a omului prin gândirea sa ajunsă la energii și
religii superioare, menite să construiască, prin geniul lor, forța
legilor de perspectivă. Obiectivitatea, ca stare a ceea ce există în
afară de noi, se regăsește ca importanță operațională științifică
într-un număr însemnat de citate aparținând unor maeștri spirituali
din toate timpurile. Trecute prin filtrul sensibilității și gândirii
autorului, acestea alcătuiesc o remarcabilă selecție. Autorul
pătrunde, astfel, într-un câmp științific valoros, păstrându-și sufletul
de-a lungul unei tradiții. (Elena Cruceru, poetă)

A fost un deliciu să descopăr că împărtășesc aceleași

gânduri cu dumneavoastră. Este un manual de educație
spirituală și nu numai. Îmi imaginez că este o plăcere să fiți
ascultat și sunt convins că mai aveți multe lucruri minunate de
așternut pe hârtie, fie ea chiar și virtuală. Am descoperit, cu
multă plăcere, un om cu o vibrație deosebit de înaltă, care
merită din tot sufletul o promovare pe măsură. Vă mulțumesc
din suflet! (Laurențiu Manea, ezoterist)

Sunt convinsă că scrisul cărții face parte din misiunea ta

spirituală și că ai avut ghizi spirituali care te-au îndrumat s-o
scrii și s-o publici. Am citit multe cărți, dar „Pașaport pentru
lumea de dincolo“ dă o privire de ansamblu pe care n-o găsești
ușor. Cartea este structurată exemplar și reprezintă într-adevăr
o zestre spirituală. (Laura Zamfir, ghid Reiki)

3
 Este o carte care se citeste ușor, frumos structurată, cu
subiecte mari: Religiile, Dumnezeu, Lumile spirituale, Energiile
umane subtile etc. Mi-a plăcut în special această idee, cu care
personal rezonez foarte bine: NU REVOLUȚILE SOCIALE
CONSTITUIE CHEIA SCHIMBĂRII LUMII, CI REVOLUȚIILE
INTERIOARE. (Alina, o-lume-mai-buna.org)

La sfârșitul mileniului se va fi încheiat obsesia noastră,

veche de secole că trebuie să stăpânim forțele naturii. Am creat
mijloacele siguranței materiale, dar acum ne vine în minte, din ce
în ce mai pregnant, întrebarea: de ce am făcut-o? De găsirea
răspunsului depinde însuși viitorul nostru sau mai degrabă al
civilizației, așa cum o cunoaștem... (Oreste Scarlat
Teodorescu, realizator TV)

Mulți dintre noi ne întrebăm ce va fi după moarte, dacă

există sau nu viață pe lumea cealaltă. Pentru a putea trece mai
ușor dincolo de lumea reală, omul trebuie să se îngrijească de
acest lucru încă din timpul vieții. În volumul intitulat „Pașaport
pentru lumea de dincolo“, autorul ne spune cum trebuie să
facem asta. (Adina Avram, OLTV)

Cartea e o capodoperă, merită studiată și disecată la

emisiunile de gen! (Iulia Marcu, revista „Descoperă“)

Domnule Nicolae Zărnescu, cartea dumneavoastră este

foarte interesantă. Pur și simplu m-a fascinat! (Costi Ioniță,
interpret și producător muzical)

O carte superinteresantă! Domnule Zărnescu, multă

baftă în continuare și multă sănătate! (Mihai Radu, Star Fm)

4
 PUR ŞI SIMPLU

Oricare a fost spaţiul exerciţiului său existenţial de până

acum, Nicolae Zărnescu şi-a exhibat întotdeauna, cu o
pertinentă exuberanţă lirică, neliniştile metafizice.
Oricare a fost domeniul exerciţiului său creativ, la
Nicolae Zărnescu a funcţionat irepresibil, în accepţie freudiană,
un Supra-Eu (Über-Ich) ca instanţă nu doar superioară Sinelui
şi Eului, ci şi generatoare în chip conştient de valori morale
extrase hermeneutic din subsolul cuvintelor, textelor şi
practicilor atemporale, mai mult sau mai puţin oculte.
Circumscris intelectualiceşte unui perimetru
gnoseologic obsedant, Nicolae Zărnescu a căutat cu obstinaţie
DRUMUL SPRE SEMN – spre semnificat deci, spre conceptul
incubat de cuvânt, dar şi spre semnificant, spre ipostaza
materială, nu neapărat fonică, a cuvântului.
Se pare că DRUMUL SPRE SEMN este karma vieţii lui
Nicolae Zărnescu, deoarece, chiar dacă între prima sa carte
purtând acest titlu şi PAŞAPORT PENTRU LUMEA DE
DINCOLO, ultima în cronologia scrierilor sale, se înşiră şi
epigrame sau haiku-uri, căutările sale sunt aceleaşi, doar
mijloacele diferă.
Până şi spaţiul explorat este similar: omul contextual în
complexitatea sa ideatică şi atitudinală.
Căci, până la urmă, ce altceva pot fi taumaturgia,
frenologia, necromanţia, astrologia sau karma, fie ea pozitivă
sau negativă, veche sau nouă, sibilinică sau nu, decât semne
interpretate ulterior ca structuri simbolice ale unei culturi sau
alteia, statornicite în timp.
În cartea sa, Nicolae Zărnescu investighează din
perspectiva criticii obiective moderne, a raţionalului invaziv,
conexiuni subiective definite şi întreţinute de antinomii
fundamentale: bine-rău, viaţă-moarte, rai-iad, dar şi concepte
vechi de când lumea: divinitate, univers, religie, reîncarnare,
spirit, realitate, lume fizică etc.

5
 Deliberat, capitolul de început al cărţii concretizează un
dens excurs comprehensibil despre religie (şi religii), acceptată
drept cadru de manifestare a Forţei Superioare ce guvernează
întreg Universul.
Paradoxal, primul capitol devine însă, pe măsura
parcurgerii cărţii, contiguu cu celelalte prin mulţimea de
elemente comune: relaţie liberă colectivă sau individuală cu
Dumnezeu, vibraţie, lumi spirituale, lumi materiale, vacuitate,
contemplare, corp, suflet şi spirit, energii umane subtile, viaţă
după moarte.
Conceptual, autorul se bizuie pe universalitate, pentru
că el nu îşi formulează concluziile doar dintr-o perspectivă
confesională sau alta, ci traversează ontologic lumea de la un
capăt al timpului la altul.
De aceea vorbeşte în acelaşi enunţ şi de Moise, şi de
Budha, şi de karma, şi de Pentateucul exoteric, şi de Kabala
ezoterică, şi de cartea tibetană a morţilor, şi de reîncarnare, şi
de mitul creştin iniţial şi iniţiatic, învierea lui Iisus.
Capitolele despre ştiinţele oculte şi despre capacităţile
umane paranormale încheie temerara explorare, pe nisipuri
mişcătoare, a autorului, pentru că SEMNUL căutat asiduu de
Zărnescu în poezie şi eseu – nu ştiu dacă şi găsit – rămâne
totuşi OMUL. Pur şi simplu. Sau şi pur, şi simplu...

C. VOINESCU

6
 „Doctrina nu-mi aparţine, căci eu nu am fost crucificat
pentru nimeni.“ (Martin Luther)

RELIGIILE

Există mai multe moduri de abordare a fenomenului

religios. Astfel, materialiştii atei refuză să conceapă
existenţa unei Forţe Superioare ce guvernează întregul
Univers, considerând că acesta este de natură materială,
rezultat în urma unui big-bang iniţial, în care materia,
concentrată într-o sferă superdensă, a explodat şi a
început să se răspândească în cosmos. La polul opus se
află sectanţii şi fanaticii religioşi, care cunosc pe dinafară
Cărţile Sfinte, dar au tendinţa de a utiliza aceste informaţii
la modul extremist.
Undeva, la mijloc, se află misticii religioşi, care cred
sincer în religia lor şi chiar au parte de anumite experienţe
extatice, manifestând totodată o atitudine de compasiune
şi de înţelegere faţă de celelalte religii. Eroarea pe care o
săvârşesc aceşti mistici constă în tendinţa de umanizare a
Forţei Superioare, a lui Dumnezeu, căruia i se atribuie
formă şi atribute.
Există, însă, o categorie restrânsă de persoane,
care au studiat în detaliu religiile lumii, căutând să le
priceapă înţelesurile ascunse. În acelaşi timp, posedă şi o
pregătire tehnică adecvată, care îi împiedică să creadă
orbeşte în preceptele religioase. Aceştia încearcă să pună
de acord descoperirile ştiinţelor moderne cu partea
ezoterică a religiilor, care conţine idei deosebit de
interesante despre Dumnezeu şi despre originea
universului, încercând să elaboreze o nouă ştiinţă a
religiilor, taofizica (după cum o numeşte Fritjof Capra).
Trebuie făcută precizarea că învăţăturile religioase
s-au răspândit atât prin intermediul textelor exoterice

7
(accesibile maselor largi), cât şi prin intermediul textelor
ezoterice (accesibile numai iniţiaţilor). Ceea ce ştiu doar
anumite persoane este faptul că aproape toţi întemeietorii
religiilor au urmat diverse şcoli de iniţiere, fiind supuşi unor
probe dure, pe care cei mai mulţi dintre oameni nu le pot
suporta. De fapt, religiile sunt viziunile personale despre
Dumnezeu şi despre univers ale acestor mari iniţiaţi:
Krishna, Hermes Trismegistul, Pitagora, Buddha, Moise,
Mahomed sau Iisus.
Apariţia fiecărei religii a avut un rol enorm în
evoluţia omenirii, de aceea nu avem nici un motiv să o
considerăm pe una din acestea ca fiind superioară
celorlalte. Fiecare a apărut atunci când o anumită parte a
omenirii avea nevoie de ea, a fost acceptată cu greu şi au
fost necesare mari sacrificii umane pentru a o impune. De
aceea trebuie să respectăm cultele religioase, să le privim
cu înţelegere şi compasiune.
Vrem să acceptăm sau nu, în acest stadiu de
evoluţie a omenirii, avem încă nevoie de religie şi,
probabil, vom mai avea nevoie de ea secole de-a rândul,
pentru că nu suntem suficienţi de dezvoltaţi din punct de
vedere al conştiinţei, pentru a accepta o relaţie liberă cu
Dumnezeu, pentru a transforma religia din colectivă în
individuală. Cu timpul, eliminând răul, redescoperindu-ne
esenţa divină şi devenind conştienţi de aceasta, nu vom
mai avea nevoie de intermediari între noi şi Divinitate.
Până atunci să-i respectăm pe preoţi, chiar dacă sunt
uneori sub aşteptările noastre, pentru că prin intermediul
lor ne aducem aminte din când în când că suntem de
origine divină, fapt de o importanţă capitală pentru evoluţia
spirituală a omenirii.
Fără religii, pe Pământ ar domni haosul şi
distrugerea, pentru că omul, nefiind încă suficient de
evoluat, are tendinţa de a fi mai degrabă de partea Răului,

8
decât de partea Binelui. Marii iniţiatori ai religiilor au avut
rolul de a ridica, de fiecare dată, umanitatea din
degradarea spirituală în care începuse să se afunde.

deformare prin iniţiator

comunitate
religie A…Z religioasă
deformare prin limbaj

…
deformare în timp
Trebuie, de asemenea, să facem o altă precizare,
deosebit de importantă. O religie este o formă subiectivă
de percepere a Legilor Universului de către iniţiatorul
acesteia. Cu alte cuvinte, de la început religia apare
deformată, pentru că este filtrată prin personalitatea celui
care o face cunoscută. A doua deformare se produce prin
limbaj. Pentru a se putea face înţeles de cei mulţi, Iisus a
recurs la un limbaj simplu, deşi învăţăturile pe care voia să
le transmită erau deosebit de complicate. Moise a fost mai
precaut şi, odată cu învăţăturile accesibile din Pentateuc,
a transmis iniţiaţilor şi o învăţătură ezoterică (cuprinsă în
Kabbala), pentru că era conştient că religia sa va suferi o
deformare în timp, adică al treilea mod de deformare.
Adevăraţii ezoterişti nu se lasă atraşi de limbajul simplu al
Bibliei, ci încearcă să descopere în cuvintele comune
adevăruri la care cei mai mulţi nici nu gândesc.
Religia face apel mai mult la simţuri şi mai puţin la
capacităţile intelectuale. Pe măsura trecerii timpului
umanitatea va şti să-şi înfrâneze sentimentele egoiste şi
să se „mentalizeze“. Taofizica vine în întâmpinarea
viitoarei religii, încercând să înţeleagă religiile clasice, să

9
le pună de acord cu descoperirile fizicii cuantice şi a celei
relativiste. Luând în serios taofizica şi astrologia (consi-
derată ca ştiinţă a interacţiunilor dintre astre şi psihicul
uman şi nu ca fraze fără fond care umplu ziarele şi
revistele), omul modern se va cunoaşte mai bine pe el
însuşi, va descoperi rolul său pe acest pământ, nu se va
mai lăsa manevrat de destin şi, redescoperindu-şi esenţa
divină, îşi va construi propria religie, prin intermediul căreia
se va afla în permanentă legătură cu Dumnezeu, fără a
mai fi nevoit să apeleze la intermediari.
În paginile următoare vom încerca să prezentăm o
abordare modernă a noţiunilor de Divinitate, a
fenomenului religios, a Universului, a energiilor care
străbat corpul uman, a karmei şi a reîncarnării, a vieţii
după moarte şi a altor subiecte majore. Abordarea se va
baza pe ideea că Universul este de natură mentală.

„Accept toate religiile trecutului şi-l ador pe

Dumnezeu, prin toate aceste religii. Inima mea este
deschisă tuturor religiilor viitorului. Cartea Revelaţiilor nu
este încă terminată.“ (Vivekãnanda)
„A transmite celorlalţi rodul contemplaţiei este un
lucru mai măreţ decât contemplaţia însăşi.“ (Toma din
Aquino)
„Toţi oamenii sunt egali (...), nu există deosebiri
între omul alb şi cel negru, între arab şi non-arab, ci doar
gradul lor diferit de a se teme de Dumnezeu.“ (Hadït)
„Nu există decât un Dumnezeu, dar numele Lui sunt
nenumărate, la fel ca şi formele sub care El poate fi
înfăţişat. Numiţi-L cum vreţi şi adoraţi-L sub orice formă
doriţi, şi astfel sunteţi sigur că veţi ajunge la el.“
(Rãmakrishna)
„Nu vă lăsaţi influenţaţi nici de autoritatea textelor
sacre, nici de logica simplă, nici de aparenţe sau de păreri,

10
nici chiar de învăţătura maestrului vostru; când vă veţi da
singur seama de ceea ce este nefast, respingeţi-l, tot aşa
cum trebuie să acceptaţi şi să urmaţi ceea ce este
favorabil.“ (Buddha)
„Nimic nu mi se pare mai atrăgător decât dialogul
secret al sufletului cu el însuşi şi cu Dumnezeu.“ (Grigorie
de Nazianz)
„Descoperirea lui Iisus Hristos, pe care i-a dat-o
Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se
întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţând prin
îngerul Său, la robul său Ioan...“ (Apocalipsa lui Ioan)
„De-aş putea recunoaşte că orice apariţie nu este
decât o reflectare a propriei mele conştiinţe.“ (Cartea
tibetană a morţilor)
„În anumite momente, (Revelaţia) îmi apare ca un
clinchet de clopoţel şi asta-i pentru mine cel mai greu. Apoi
ea se întrerupe şi doar atunci ştiu ce mi-a transmis îngerul.
Alteori, îngerul mi se înfăţişează sub o formă umană: el îmi
vorbeşte şi eu reţin ceea ce mi-a spus.“ (Mahomed)
„Misticul are acces la lumina supranaturală a
tenebrelor divine, dincolo de tot ceea ce este sensibil şi
inteligibil. Dacă, văzându-l pe Dumnezeu, el înţelege ceea
ce vede, nu pe Dumnezeu îl contemplă, ci unul din lucrurile
care provin de la el şi pe care noi nu le putem cunoaşte.“
(Dionisie Areopagitul)

11
 DUMNEZEU

Încercarea de a-l defini pe Dumnezeu constituie cel

mai îndrăzneţ gând al minţii umane. Buddha şi Iisus au
ezitat să se lanseze în discuţii despre natura lui Dumnezeu
şi a Creaţiei Sale, deoarece erau conştienţi de puterea
limitată a cuvântului. O eventuală explicare a acestor
concepte n-ar fi făcut decât să le deformeze învăţătura. Ei
au arătat doar calea prin care se ajunge la Dumnezeu.
(„Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa“, cu alte cuvinte: „Dacă
vei face ca mine, vei ajunge unde am ajuns şi eu“).
Tentativa noastră poate fi sortită eşecului dublu:
mai întâi unui eşec imediat, deoarece mulţi vor considera
rândurile următoare ca fiind simple aberaţii, apoi, unui
eşec în timp, pentru că s-ar putea să fie foarte departe de
Adevărul Suprem. Totuşi, având circumstanţa atenuantă
că Adevărul Suprem nu poate fi exprimat prin mijloace
umane, considerăm că merită efectuată o astfel de
încercare.
Mai întâi ar trebui să acceptăm existenţa unei Forţe
Supreme, care dirijează întregul Univers. De ce natură
este această Forţă şi cum dirijează Universul, vom vedea
mai târziu.
Să încercăm să acceptăm faptul că mişcarea atât
de exactă a planetelor în jurul Soarelei nu poate fi pur
întâmplătoare. De asemenea, să nu uităm că situarea
Pământului la distanţa actuală faţă de Soare, este cea mai
propice apariţiei şi dezvoltării vieţii. Dacă Pământul ar fi
mai aproape de Soare, s-ar transforma într-un deşert sau
ar fi pur şi simplu incendiat. Dacă ar fi mai departe, ar
deveni un imens gheţar. Dacă n-ar exista mişcare de
rotaţie în jurul axei, partea dinspre Soare ar fi un deşert

12
arid, iar partea opusă, un ţinut îngheţat. Dacă stratul de
ozon protector ar fi străpuns, viaţa ar deveni imposibilă. Cu
alte cuvinte, în fiecare moment, viaţa Terrei atârnă de un
fir de păr, în timp ce noi ne vedem liniştiţi de treburi. Oare
cine face posibilă această armonie pe Pământ, în sistemul
nostru solar, în întregul Univers? Cu siguranţă că numai o
Forţă Supremă poate realiza acest lucru. De aceea,
considerăm ca o maximă infatuare tendinţa de a ne
considera cea mai evoluată formă de viaţă din Univers, ba
chiar de a ne considera egalii lui Dumnezeu.
Să nu uităm că omenirea a acceptat secole de-a
rândul ca adevărate concepte care acum ne apar ca fiind
copilăreşti. Astfel, în timpurile străvechi, toată lumea
credea că Pământul este plat şi că Soarele se învârteşte
în jurul acestuia. Cine ar fi îndrăznit să facă o afirmaţie
contrară era considerat nebun. Vrem să arătăm prin
aceasta că realitatea înconjurătoare este pur şi simplu
produsul minţii umane. Vom reveni asupra acestei idei,
după ce vom încerca să stabilim natura Forţei Supreme.
În abordarea Universului şi a lui Dumnezeu se fac
următoarele erori. În primul rând se absolutizează
simţurile, adică ne-am obişnuit să credem doar ce ne văd
ochii, ce putem pipăi, mirosi, auzi, etc. În al doilea rând,
procedăm la o abordare antropocentrică, adică vedem
lucrurile subiectiv, din interiorul nostru şi nu obiectiv, din
exterior. În al treilea rând, avem tendiţa de
antropomorfizare a Forţei Supreme, căreia îi atribuim
formă şi calităţi umane.
Omul este prizonierul celor cinci simţuri, iar
aparatura ştiinţifică este doar o extensie a simţurilor
(aparatele măsoară efectele, dar nu dezvăluie cauzele).
Ştiinţa este utilă pentru cunoaşterea amănunţită a realităţii
înconjurătoare, dar nu este suficientă pentru a ne releva
adevărata Realitate, căci ştiinţei îi este imposibil de a

13
aduna toate datele despre Realitate, deci ea este şi va
rămâne mereu imperfectă.
Adevărata Realitate o cunoaşte numai Dumnezeu.
Noi nu avem acces decât la o parte infimă a acestei
Realităţi şi anume la realitatea fizică, aşa cum ni se
înfăţişează ea simţurilor noastre. Pentru a înţelege
Realitatea în sine trebuie să facem nişte eforturi mentale,
încercând, în primul rând, să ne eliberăm de „tirania“ celor
cinci simţuri.
Să recunoaştem că, dacă am fi de dimensiunea
atomului şi am avea acelaşi grad de inteligenţă, lumea ni
s-ar înfăţişa cu totul altfel. De asemenea, dacă am putea
vedea în infraroşu, sau am putea auzi ultrasunetele
realitatea ar fi total deosebită de cea obişnuită. Acestea
sunt exemple minore, dar acceptarea lor ne schimbă
fundamental viziunea despre lumea înconjurătoare. Prin
cele cinci simţuri limitate, Dumnezeu nu face decât să ne
protejeze de multitudinea de informaţii care circulă în
Univers, pe care, la nivelul actual de evoluţie, creierul nu
le-ar putea procesa.
Ceea ce mai trebuie să acceptăm este faptul că
totul în jur este vibraţie. Fizica ne învaţă că în interiorul
corpurilor aparent statice este o vânzoleală cumplită de
particule, pe care simţurile noastre nu o pot percepe şi,
este bine că se întâmplă astfel, deoarece am fi pur şi
simplu năuciţi de ceea ce am vedea şi auzi în jurul nostru.
Vibraţia poate fi sesizată cu aparatele de măsură,
dar numai până la un anumit nivel, dincolo de care ştiinţa
capitulează. Cineva a spus că acolo unde se termină
ştiinţa începe Dumnezeu. Afirmaţia ni se pare a fi parţial
corectă şi vom argumenta mai târziu acest lucru.
Deocamdată să încercăm să ne apropiem de esenţa Forţei
Supreme, lansând prima afirmaţie capitală: Forţa
Supremă este de natură mentală, energetică şi

14
informaţională, constituind vibraţia cea mai subtilă care
există în Univers. Cu alte cuvinte, întregul Univers este de
natură mentală, noi, împreună cu realitatea care ne
înconjoară, fiind, de fapt, gândurile lui Dumnezeu. Vom
putea accepta această idee, dacă vom adăuga
dimensiunilor cunoscute (spaţiul şi timpul), o nouă
dimensiune, vibraţia. În accepţia noastră Forţa Supremă
este o Inteligenţă Supremă, un Spirit Suprem, care
creează mental întreaga Realitate. Cu alte cuvinte
Dumnezeu este Totul, noi suntem în Dumnezeu, suntem
gândurile lui Dumnezeu, iar Dumnezeu e în noi. Întreaga
Realitate este de natură mentală, fiind alcătuită din
energie, materie şi informaţie. Acţionând mental, Spiritul
Suprem (Tatăl, în accepţia creştină), transformă energia
subtilă în stare pură (Sf. Duh sau Vacuitatea la buddhişti),
manifestând-o sub formă de materie (Fiul). Creaţia divină
este de natură vibratorie, Dumnezeu creând universul prin
sunet („La început a fost Cuvântul şi Cuvântul era la
Dumnezeu“).
vibraţie
subtilă TATĂL
energie

SF. DUH Infor-

maţie

vibraţie
grosieră materie
FIUL
Abia acum putem să ne dăm seama câtă dreptate
au religiile. Eliberarea, regăsirea spiritului divin care există
în noi, este de fapt întoarcerea la Vacuitate, la Odihna
Supremă. Acest deziderat este realizat de către misticii

15
religioşi în momentul morţii sau poate fi realizat chiar în
timpul vieţii prin tehnici superioare de meditaţie.
Ipotezele următoare sunt desprinse din cartea lui
Fran de Aquino, intitulată The Theory of Everything,
apărută în 2012. Cartea conține 25 de articole de fizică
modernă, publicate de fizicianul brazilian de-a lungul
activității sale.
Conform principiului conservării parității, particulele
materiale nu sunt capabile să distingă între direcțiile de
mișcare (stânga-dreapta). Non-conservarea parității ar
însemna implicit capacitate de alegere, iar particulele cu
masă imaginară, care nu conservă paritatea, ar trebui să
distingă direcțiile de mișcare (stânga-dreapta).
Dar acolo unde există libertate de alegere, prin
definiție, există psihism, deci, într-un anumit mod,
conștiința relaționează cu masa, fapt ce implică redefinirea
psihologiei pe baza fizicii cuantice.
Ideea psihicului asociat materiei datează din
perioada pre-socratică și a fost numit panpsihism, fiind
continuată de Parmenide și Heraclit. Școala din Milet a
numit hylozoists (materie vie) acestă asociere psihic-
materie. În timpurile moderne, Spinoza, Whitehead și
Teilhard de Chardin au preluat panpsihismul, ultimul din
cei trei afirmând chiar că există proprietăți ale proto-
conștiinței la nivelul particulelor elementare.
Cuanta masei imaginare este asociată cu electronul
și fotonul, care ar trebui să aibă proprietăți psihice
(capacitatea de a alege). Din punct de vedere cuantic,
particula psihică este similară particulei materiale, astfel
încât se poate utiliza mecanica cuantică pentru a o
descrie.
Funcția de undă (Ψ) a lui DeBroglie, asociată cu
particula materială, descrie starea dinamică a particulei.
Valoarea sa în coordonatele x, y, z, t descrie probabilitatea

16
de a găsi particula într-un anumit punct din spațiu, la un
anumit timp. Ψ2 (x, y, z, t) este proporțională cu
probabilitatea de a găsi particula, în mod experimental,
într-un anumit spațiu-timp.
Deoarece Ψ2 (densitatea de probabilitate) este
proporțională cu probabilitatea de a găsi o particulă
descrisă de Ψ, dacă integrala funcției Ψ2 de la −∞ la +∞
este zero, atunci particula nu există, iar dacă este ∞, atunci
particula se va afla simultan în toate punctele din spațiu
(omniprezență).
În ceea ce privește particula psihică, cantitatea
variabilă ce caracterizează undele psihice, va fi denumită
tot funcție de undă, dar va fi notată cu ΨΨ, pentru a putea
fi diferențiată de funcția de undă asociată unei particule
materiale.
Forțele psihice gravitaționale sunt foarte slabe,
dacă luăm în considerație interacțiunea dintre două
particule, dar aceste forțe stimulează relația conștiinței cu
întregul univers.
Noi percepem interacțiunile fizice unificate cu cele
psihice ca o singură Lege, ce leagă împreună ființele și
lucrurile, guvernând universul atât prin aspectele materiale
ale acestuia, cât și prin cele psihice. Unitatea acestui
principiu constituie cea mai evidentă expresie a
monismului în univers.
În cosmologia modernă, universul a luat naștere, în
urma unei mari explozii (Big Bang), dintr-o particulă
minusculă (de mărimea unui proton), având o masă
gigantică egală cu masa întregului univers.
Originea, volumul și densitatea acestei particule
n-au putut fi încă explicate, fapt ce ar putea implica
existența unui Creator conștient de condițiile inițiale ale
universului, pe care l-a creat prin gândire.

17
 Dacă funcția de undă ΨΨ colapsează, în momentul
respectiv toate posibilitățile descrise de această funcție
sunt exprimate brusc ca realitate. Acesta este singurul
fenomen plauzibil ce poate explica procesul de
materializare a universului.
Conștiința Supremă nu doar are cea mai mare
masă psihică din univers, ci este substratul a tot ce există
(întregul spațiu-timp).
Conform teoriei generale a relativității și în urma
observațiilor cosmologice recente, universul ocupă un
spațiu ce are o curbură pozitivă, fiind închis în el însuși.
Volumul acestuia este finit, dar nu are frontiere, fiind
nelimitat, deci și Conștiința Supremă care-l cuprinde ar
trebui să fie unică și aibă un volum și o masă psihică
infinite.
De asemenea, această Conștiință Supremă ar
trebui să aibă un nivel de cunoaștere infinit, fiind
omniscientă, cunoștințele sale existând într-o stare
latentă. Conștiința Supremă poate materializa orice fel de
imagini mentale, deci este și omnipotentă.
Deoarece Conștiința Supremă ocupă tot spațiul,
aceasta nu poate fi înlocuită cu altă Conștiință, deci este
imuabilă. De asemenea, conținând tot timpul, pentru
aceasta nu există trecut, prezent și viitor, ci un prezent
continuu, deci este increată și eternă, iar întrebarea „Ce
făcea Creatorul înainte de Actul Creației?” nu are sens.
Fiind eternă, valoarea integralei funcției de undă
ΨΨ este infinită, deci masa psihică este infinită și
Conștiința Supremă se poate afla oriunde simultan, deci
este omniprezentă.
Toate aceste caracteristici ale Conștiinței Supreme
(infinită, unică, increată, eternă, omniprezentă,
omniscientă și omnipotentă) coincid cu descrierile
Creatorului din majoritatea religiilor lumii.

18
 Conștiința Supremă a ales în mod voit condițiile
inițiale ale universului, astfel încât evoluția acestuia să fie
conformă cu scopul gândit și cu legile naturii Sale
interioare (Marele Plan).
Întrebarea care se pune, în mod firesc, este
următoarea: „Cu ce scop a creat Conștiința Supremă
universul în care trăim?” Un răspuns plauzibil ar fi crearea
conștiințelor individuale, care să aibă atributele Conștiinței
Supreme și care să evolueze ulterior în conformitate cu
Legile impuse de Aceasta.
În Cabala se arată că, mai întâi, Creatorul a creat o
Conștiință Primordială (Adam Kadmon), din care au
rezultat conștiințele individuale. Deși Conștiința
Primordială a luat naștere direct din Conștiința Supremă,
în ciuda similiarităților cu Creatorul, aceasta nu era
conștientă de sine, dar a putut să realizeze starea
respectivă în urma evoluției mentale ulterioare.
Conștiența de sine nu a fost atinsă încă de toate
conștiințele individuale, dar evoluția spirituală recentă
indică realizarea acestui deziderat în viitorul apropiat.
Dacă acest lucru va fi posibil, ne punem din nou o
întrebare firească: „Ce se va întâmpla cu universul nostru
după ce toate conștiințele individuale se vor reintegra în
Conștiința Supremă?”

„Dumnezeu nu seamănă deloc cu imaginea pe care

ne-o facem despre el, absolut deloc.“ (Nicolai Berdiaev)
„Toţi repetă numele lui Dumnezeu, dar nici unul nu e
capabil să atingă profunzimea misterului său.“ (Guru Nãnak)
„Trebuie să facem apel la gândirea pură, pentru a
atinge adevărul absolut.“(Platon)
„Platon vorbeşte de o puritate care nu este din lumea
asta, nici din afara ei, care nu este nici vremelnică, nici eternă,
care nu are nici exterior, nici interior.“ (Meister Eckhart)

19
 „Sunt eu însumi eternitatea, când nu ţin seamă de
timp şi când mă văd doar pe mine în Dumnezeu şi pe
Dumnezeu în mine“ (Angelus Silesius)
„Fiinţa absolută este necunoscutul, omniprezentul,
indispensabilul pe care conştiinţa umană îl caută
necontenit, în cunoaşterea, percepţia şi acţiunea sa.“ (Sri
Aurobindo Ghose)
„Dumnezeu... care este transcendent oricăror
lucruri, incomprehensibil şi indicibil, consimte să devină
participant şi vizibil în mod invizibil.“ (Grigorie Palamas)
„La origine, tenebrele acopereau tenebrele, tot
ceea ce se vede nu era decât un val inform. Închis în vid,
Unu accedând la Fiinţă, a luat atunci naştere prin puterea
căldurii. S-a dezvoltat mai întâi dorinţa, primul germen al
gândirii. Căutând, prin meditaţie, în sufletele lor, Înţelepţii
au găsit în non-fiinţă, locul Fiinţei.“ (Rig Veda)
„Cel Prea-Înalt a creat totul, a organizat totul, a
determinat totul, a îndrumat totul.“ (Coran)
„Dao este fundalul secret, comun tuturor fiinţelor.
(...) Dao nu acţionează el însuşi, dar totul se face prin el.“
(Lao Zi, Dao de Jing)
„Unul, care este dincolo de corporal şi existent, nu
este nici existent, nici corporal, ci, mai curând, el
acţionează, este el însuşi acţiune pură, astfel încât este
Fiinţa supremă. Fiinţa supremă, care este, înaintea
existentului, ca o idee a existentului.“ (Porphyrios)
„Dumnezeu ne permite să fim faţă în faţă cu el, nu
prin enigme. El se apropie de cei care merită şi se
identifică cu ei, ba chiar se întrupează în ei, astfel că, la
rândul lor, ei sălăşluiesc cu trup şi suflet în el.“ (Grigorie
Palamas)
„Cuvântul lui Dumnezeu s-a făcut om, pentru ca tu
să înveţi de la un om cum poate omul deveni Dumnezeu.“
(Clement din Alexandria)

20
 LUMILE SPIRITUALE

Prin Lumi Spirituale înţelegem acele planuri subtile

care ne sunt superioare din punct de vedere vibraţional.
Aceste lumi există simultan cu lumea în care trăim, cea a
unor vibraţiii grosiere, percepută de filtrele simţurilor
noastre ca fiind materie. Hinduismul consideră că
realitatea înconjurătoare este o iluzie (maya). Noi nu vom
fi atât de categorici, ci vom considera că este doar o mică
parte din Adevărata Realitate, pe care o cunoaşte numai
Dumnezeu (Observatorul Unic).
Am mai afirmat anterior că Dumnezeu (Spiritul
Suprem, Inteligenţa Supremă, Vibraţia Supremă)
acţionează asupra Vacuităţii (Energia Pură
Nemanifestată, Eterul Primordial şi nu Vidul, cum înţeleg
unii) creând mental Lumile (Lumea fizică, pe care o
percepem cu simţurile şi Lumile Spirituale, accesibile doar
prin deschiderea „celui de-al treilea ochi“, cu care putem
sesiza vibraţiile superioare).
Considerăm că această
Creaţie este reflectată cel mai bine de
diagrama Tai-Qi (Yin - Yang),
prezentă în figura alăturată. Zona
neagră reprezintă Vacuitatea, zona
albă simbolizează Lumile deja
formate, cercul mic alb - lumile care
tocmai sunt create, iar cercul mic negru reprezintă Lumile
care tocmai se resorb în Vacuitate. Dumnezeu (Spiritul
Suprem, Observatorul Unic) este cercul exterior, care
„îmbrăţişează“ Lumile şi Vacuitatea. De fapt, după părerea
noastră, Spiritul Suprem se află în permanenţă în stare
duală: o stare de Creaţie, în care creează şi urmăreşte

21
evoluţia Lumilor şi o stare de contemplare, în care,
cufundat în Vacuitate, elaborează Planul Divin de creare a
unor noi Lumi. Această diagramă trebuie vizualizată în
mişcare, cu cercurile mici în creştere şi cu zonele albă şi
neagră în scădere. De aici putem trage o concluzie
deosebit de importantă, care poate oferi un răspuns la o
întrebare care a frământat omenirea de mii de ani:
Deoarece Dumnezeu este veşnic, nu putem afirma că a
existat un moment iniţial în care au fost create Lumile.
Acestea sunt în permanetă transformare, născându-se din
Vacuitate şi întorcându-se în Vacuitate. Aşa se întâmplă şi
cu gândurile noastre. Ele există pentru scurte perioade de
timp ca Forme-Gânduri, apoi dispar în Vacuitate. Gândirea
în Sine, însă, a existat şi va exista veşnic (prin acest
aspect ne asemănăm cu Spiritul Suprem, de aceea în
Biblie se spune că am fost creaţi „după chipul şi
asemănarea lui Dumnezeu“, referindu-se la faptul că omul
este un Gânditor, un Creator şi nu la acela că are
înfăţişarea lui Dumnezeu). Comunicarea între om şi
Spiritul Suprem are loc prin vibraţie înaltă (de exemplu prin
rugăciunea creştină).
Dumnezeu

rugăciune, Lumile
mantra Spirituale

Lumea
Om fizică

Ezoterismul creştin consideră că Lumile sunt în

număr de zece şi anume: Lumea Fizică, în care trăiesc
oamenii şi Lumiile Superioare în care-şi desfăşoară
activitatea Eroii (cei care stăpânesc inteligenţa, ştiinţa şi

22
cunoaşterea lucrărilor divine), Îngerii (îngerii păzitori),
Arhanghelii (cei care creează regnul animal), Principatele
(cei care creează regnul vegetal), Virtuţiile (cei care
creează mineralele şi metalele), Forţele (cei care creează
elementele - foc, pământ, aer, apă), Domniile (cei care
plăsmuiesc corpuri şi forme ale materiei), Tronurile (cei
care întreţin formele materiei), Heruvimii (cei care fac
ordine în haos) şi Serafimii (cei care răspândesc Cuvântul
Divin). Eroii au vibraţia cea mai scăzută, iar Serafimii au
vibraţia cea mai înaltă. O astfel de clasificare creează
impresia falsă că aceşti ezoterişti stăpânesc secretele
Lumilor, dar de fapt, reducându-le la un număr (10), ei
limitează Puterea Spiritului Suprem, care este infinită.
Nimeni în afară de Dumnezeu nu este conştient de
diversitatea Lumilor Spirituale. Chiar omul poate crea în
orice moment astfel de Lumi, prin visele sale, prin
călătoriile astrale (călătorii extracorporale) şi prin actul
morţii, care este, de fapt, începutul existenţei într-o Lume
Spirituală, creată exclusiv de mentalul celui decedat. De
fapt Dumnezeu creează Lumile, apoi le lasă să evolueze
liber, entităţile din Lumile respective putând crea, la rândul
lor alte Lumi. Astfel are loc un proces în cascadă, imposibil
de cuprins cu mintea umană.
Dumnezeu transformă Vacuitatea (Energia Pură) în
Lume Fizică (Materie) prin emanaţie de Lumină, fapt
surprins în geniala formulă a lui Einstein E=mc2. Acesta
considerăm noi că este sensul invocaţiei biblice: „Să fie
Lumină“. Începutul Lumii Fizice există numai din punctul
de vedere al unui observator terestru, care a inventat
noţiunea de Timp, pentru a putea delimita evenimentele.
Timpul în sine, ca dimensiune, nu există. În conformitate
cu teoria relativităţii a lui Einstein şi bazându-ne pe
concepţia noastră despre Dumnezeu şi Lumile Spirituale,
vom mai face câteva afirmaţii care, probabil, îi vor şoca pe

23
cei mai mulţi dintre noi. Astfel, îndrăznim să afirmăm că,
din punctul de vedere al unui observator terestru, pe
măsură ce pătrundem în Lumile Spirituale (în vibraţii
înalte), aceste Lumi se „mentalizează“, timpurile se dilată
sau se suprapun, spaţiile se curbează sau dispar. Astfel,
în anumite Lumi Spirituale, viitorul şi trecutul pot coexista
cu prezentul. Din punctul de vedere al lui Dumnezeu,
credem noi, există numai Prezentul Etern, deoarece
Spiritul Suprem este Veşnic.
Revenind la diagrama Tai-Qi, cercul mic alb este
perceput de observatorul terestru prin supernove (Lumi
care tocmai sunt create), iar cercul mic negru prin găuri
negre (Lumi care tocmai dispar).
Viziunile iniţiaţilor asupra Lumilor Spirituale diferă
prin faptul că ele sunt privite cu mintea şi cu simţurile fiinţei
umane, care, după cum am văzut, sunt limitate, unii dintre
ei producând deformări ale acestor viziuni şi prin faptul că
le abordează din punctul de vedere, subiectiv, al unei
anumite religii. Noi considerăm că este mai important să
înţelegem mecanismul de apariţie a Lumilor în general, a
Lumilor Spirituale în special şi că este mai puţin important
să ne pierdem vremea încercând să facem o clasificare a
acestora, încercând să punem de acord viziunile tuturor
iniţiaţilor.
După cum am văzut, nu există o graniţă strictă între
Lumi. Ele coexistă, sunt simultane cu Lumea Fizică şi
pătrunderea într-una din aceste Lumi se poate realiza prin
creşterea vibraţiilor energetice. În funcţie de evoluţia
mentală şi de personalitatea fiecăruia dintre noi, aceste
Lumi pot fi încărcate de beatitudine (Rai) sau de groază
(Iad), după cum pot avea un aspect total diferit de lumea
terestră. În aceste lumi se poate pătrunde prin tehnici de
călătorie astrală sau prin porţi energetice de acces.

24
 „Întreaga lume exterioară vizibilă, cu toate creaturile
sale, este o copie a alcătuirii lumii interioare spirituale.“
(Jakob Böhme)
„Toate puterile divine formează o succesiune de
planuri şi sunt asemenea unui arbore.“ (Kabbala: Sefer
ha-Bahir)
„Lumea este plină de minuni, de mistere
încântătoare şi înspăimântătoare. Iar omul îşi acoperă
ochii cu palma, pentru a stăvili lumina fremătătoare.“
„Rugăciunea constituie o înălţare a inteligenţei spre
Dumnezeu; ea este o conversaţie a intelectului cu
Dumnezeu“(Evagrie Ponticul)
„Slavă lui Dumnezeu, stăpânul lumilor. Prea
milostive Stăpân al zilei Judecăţii de apoi! Pe Tine te
adorăm! Pe tine te implorăm ca să ne ajuţi; Călăuzeşte-ne
pe calea cea dreaptă.“ (Coran)
„Rugăciunea este un sacrificiu de adoraţie, precum
şi o comuniune directă cu Dumnezeu, prin care pătrundem
în sanctuarul cerului, şi, odată admis în prezenţa lui
Dumnezeu, noi îl interpelăm asupra promisiunilor sale“
(Jean Calvin)
„Rugăciunea mentală nu este, după părerea mea,
decât o relaţie de prietenie, în cadrul căreia te afli, adesea,
faţă în faţă cu Dumnezeu, de care ştii că eşti iubit.“ (Tereza
de Avila)

25
 ENERGIILE UMANE SUBTILE

În afară de existenţa sa fizică, omul mai are şi o

existenţă energetică, inaccesibilă în mod normal celor
cinci simţuri, dar percepută de clarvăzători, cărora
realitatea înconjurătoare li se înfăţişează sub o formă mult
mai complexă decât aceea cu care suntem obişnuiţi.
Astfel, întregul Univers este străbătut de o energie vitală,
numită prana în tradiţia indiană, pe care clarvăzătorii o
percep sub forma unor „fluvii“ de lumină. Această energie
este absorbită de corpul uman prin şapte centre
energetice numite în sanscrită chakre (roţi, discuri,
vârtejuri). De asemenea, personalitatea individului este
percepută de clarvăzători prin câmpuri de natură
energetică (de fapt vibraţii superioare), care înconjoară
corpul fizic, având o formă aproximativ ovoidală numită
aură. Deci, corpul fizic preia energia din cosmos prin cele
şapte chakre, iar modul în care o prelucrează este reflectat
în aură. Corpul fizic este străbătut de anumite meridiane
energetice, cunoscute de anticii orientali, care le-au utilizat
în acupunctură şi presopunctură. Dezechilibrul unui
anumit punct, de pe un anumit meridian, produce o
anumită boală. Acupunctura şi presopunctura nu fac decât
să restabilească echilibrul energetic al acestor puncte.
Dacă asupra aurei, chakrelor şi a meridianelor
energetice, clarvăzătorii au început să cadă de acord în
ceea ce priveşte forma şi amplasamentul acestora,
referitor la energiile subtile care străbat corpul uman există
păreri diverse, controversele dăinuind de mii de ani.

26
 chakre

meridian
energetic

Aura corpului

Astfel, cea mai simplă alcătuire a fiinţei umane este

considerată aceea cuprinzând trei elemente: corpul,
sufletul şi spiritul. Sufletul este cel care întreţine viaţa
corpului fizic, iar spiritul este esenţa divină dăruită de
Dumnezeu prin actul Creaţiei. Marii iniţiaţi susţin diverse
amplasamente ale sufletului şi spiritului (de exemplu în
creier, în inimă, în ficat, în glandele endocrine, etc.), pe
această temă ivindu-se nenumărate polemici inutile. De
asemenea, există clasificări mai detaliate ale energiiilor
subtile, pe care unii din ezoterişti le numesc corpuri subtile.
Astfel, ei consideră că fiinţa umană este alcătuită din corp
fizic, corp eteric, corp mental, corp astral, corp cauzal, corp
buddhic şi corp atmic. Denumirile ni se par improprii şi
eclectice. Astfel, nouă, denumirea de corp ne sugerează
ceva de natură tridimensională şi nu ceva de natură
energetică. De asemenea, denumirea de corp astral ni se
pare improprie pentru a desemna sentimentele şi trăirile
emoţionale (astral vine de la astru şi sugerează cosmosul).
Noţiunile de corp buddhic şi corp atmic provin din tradiţia
indiană şi par anacronice. Considerăm că este mai

27
important să înţelegem rolul energiilor subtile şi mai puţin
important să le dăm denumiri sofisticate şi să le plasăm în
diferite puncte ale corpului fizic. De aceea vom încerca
nişte clasificări care ţin în primul rând de bunul simţ,
căutând să numim energiile subtile într-un mod accesibil
tuturor.
Pornim de la ideea că personalitatea unei entităţi
umane este dată în primul rând de gândurile şi sentimentele
sale, acestea determinând acţiunile ulterioare. Deci
personalitea sau Ego-ul poate fi considerată ca vehiculând
două tipuri de energii subtile pe care le vom numi afect
(totalitatea sentimentelor şi a trăirilor emoţionale) şi mental
(totalitatea gândurilor şi a deducţiilor raţionale). Mai
considerăm că omul posedă şi o conştiinţă extinsă, spiritul,
adică un mental superior, în care sunt înmagazinate date
importante despre vieţile noastre anterioare şi cu ajutorul
căruia devenim conştienţi de esenţa noastră divină.
Această conştiinţă reprezintă adevărata noastră identitate,
de aceea o vom numi simplu Eu. Esenţa divină, care nu
este o aglomerare energetică (o „sămânţă“ cum spun unii
ezoterişti), ci o vibraţie continuă care străbate viul şi neviul,
o vom numi SupraEu. Obţinem, astfel, o primă clasificare a
energiilor umane în Ego (afect + mental), Eu şi SupraEu.
Scopul vieţii este eliminarea autorităţii exagerate a Ego-ului
asupra corpului fizic, dezvăluirea conştiinţei extinse prin
care devenim conştienţi de esenţa noastră divină,
sustragerea din ciclul de reîncarnări (samsara) în care ne
angrenează Ego-ul şi obţinerea eliberării finale (nirvana,
cufundarea în Vacuitate, Odihna Supremă).
Să nu uităm, însă, că există un tipar energetic al
corpului fizic, pe care-l vom numi dublu eteric, deoarece
este o dublură energetică a corpului fizic, urmărind fidel
conturul acestuia şi având o grosime de câţiva centimetri.
Spermatozoidul care fecundează ovulul, are înscris în el

28
acest tipar ce determină dezvoltarea ulterioară a fătului.
Corpul energetic este perceput de clarvăzători, împreună
cu efectele reflectate în aură ale afectului, mentalului şi
conştiinţei extinse.
Deci, pentru a fi riguroşi, vom oferi următoare
clasificare a componentelor fiinţei umane: corp fizic, dublu
eteric, afect, mental, Eu şi SupraEu. Vom vedea, mai
târziu, că în momentul morţii, dublul eteric, afectul,
mentalul, Eul şi SupraEul continuă să existe independent
de corpul fizic, sub forma unei entităţi energetice
proiectată într-o Lume Spirituală dată de personalitatea
celui decedat. Acelaşi lucru se întâmplă şi în călătoriile
astrale sau în accesul la Lumile Spirituale prin porţi
energetice, corpul fizic şi dublul eteric rămânând imobile.
Îndrăznim să identificăm sufletul cu dublul eteric
(vitalitatea), spiritul cu conştiinţa extinsă (Eul) şi să
comentăm câteva expresii foarte des întâlnite. Astfel, prin
exprimarea „şi-a dat sufletul“ oamenii se referă de fapt la
desprinderea energiilor subtile (dublu eteric, afect, mental,
Eu, SupraEu) de corpul fizic şi nu doar la dublul eteric (aici
sufletul are o accepţie mai largă). Când spunem că „şi-a
vândut sufletul diavolului“, de fapt spunem că, prin afectul
şi mentalul său de natură negativă, acel om şi-a asigurat
o existenţă chinuitoare după moarte, într-o Lume dominată
de vibraţii grosiere. Când vorbim despre „nemurirea
sufletului“, ne referim, de fapt, la nemurirea spiritului (a
Eului), căci vom vedea mai târziu că dublul eteric, mentalul
şi afectul mor, la rândul lor, după o existenţă de o anumită
durată în Lumile Spirituale. „Un om fără suflet“
desemnează, de fapt, un om cu afect negativ, iar „a avea
suflet bun“ înseamnă a gândi pozitiv, a avea un mental
sănătos.
În final, atragem atenţia că dacă explorarea Lumilor
Spirituale se face prin intermediul Ego-ului (afect + mental)

29
şi nu prin intermediul conştiinţei extinse, perceperea
acestor Lumi va fi deformată, departe de Adevărata
Realitate. Acesta este motivul pentru care, în extazurile
religioase, misticii „văd“ zei, Iisuşi sau Fecioare, pentru că
„văd“ ceea ce doreşte Ego-ul lor să vadă, nu ceea ce
există în realitate. Cu alte cuvinte îşi creează propriile lor
Lumi Spirituale iluzorii. De fapt, Dumnezeu, pentru a
încuraja căutările spirituale ale acestora, li se înfăţişează
sub forma pe care ei o doresc. Greşeala în care persistă
aceşti mistici este că absolutizează aceste viziuni,
considerându-le drept Adevărata Realitate. V-aţi întrebat
vreodată de ce în viziunile unui buddhist apar zeităţi şi nu
Iisus Hristos? Rãmakrishna, unul dintre puţinii oameni
care au experimentat mai multe religii, şi-a dat seama că
aceste viziuni sunt specifice fiecărui mistic religios.

„Prin propria mea forţă, sunt la fel de orb ca oricare

altul şi nu sunt în stare de nimic, dar prin Spiritul divin,
spiritul meu înnăscut poate pătrunde orice.“ (Jakob
Böhme)
„Temelia tuturor lucrurilor, ceea ce veghează la
ordinea cosmică, ceea ce predomină în toate, este
spiritul.“ (Dhammapada)
„Fiţi mica reflexie a unei mari lumini.“ (Grigorie de
Nazianz)
„Adam, în egală măsură Dumnezeu şi creaţie (...)
este Sufletul unic, din care a fost creată specia umană.“
(Ibn 'Arabi)
„Ceea ce se află în mine este mai mare decât
lumea; dacă Divinitatea nu este acolo, înseamnă că nu se
află nicăieri.“ (Lavater)
„Cel pe care voiam să-l caut a venit în întâmpinarea
mea. Şi acela a devenit ego-ul meu, pe care-l numeam
Altul.“ (Kabir)

30
 „Noi înşine, prin etalarea naturii noastre prezente
(...), merităm să fim numiţi un joc al lui Dumnezeu.“
(Maxim Mărturisitorul)
„În orice suflet se regăseşte sensul spiritual şi
imaginea lui Dumnezeu.“ (Origene)
„Natura noastră spirituală este după chipul
Creatorului, ea seamănă cu ceea ce este deasupra ei; fiind
incapabilă să se cunoască pe ea însăşi, ea reflectă
caracterul inaccesibil al lui Dumnezeu.“ (Grigorie de
Nyssa)
„Omul a fost creat din nimic. De aceea el urmăreşte
acest nimic, care nu se află nicăieri şi, în timpul acestei
urmăriri, el se îndepărtează atât de mult de el însuşi, încât
îşi pierde propria urmă: cufundat în simpla esenţă a
Divinităţii, ca în propria sa interioritate, el se duce să
moară în Dumnezeu.“ (Jan Van Ruybroeck)
„Trebuie să explici lucrurile prin intermediul omului,
nu omul prin intermediul lucrurilor.“ (Saint-Martin)

31
 KARMA INDIVIDUALĂ

Prin karma înţelegem totalitatea gândurilor,

dorinţelor şi acţiunilor, pozitive sau negative, din vieţile
anterioare (karma veche) şi din această viaţă (karma
nouă). Deducem, de aici, o clasificare a karmei, în primul
rînd, în karma pozitivă (aptitudini, talente) şi karma
negativă (boli, traume) şi, în al doilea rînd, în karma veche
şi karma nouă. Aceasta înseamnă că, în orice moment,
karma noastră depinde, mai întâi, de gândurile, dorinţele
şi acţiunile noastre din vieţile anterioare, apoi, de cele din
această viaţă şi chiar de cele din momentul morţii (ne
putem mântui în ultima clipă, pozitivându-ne karma).
După moarte, aşa cum am văzut anterior, dublul
eteric, afectul, mentalul, Eu şi SupraEul îşi continuă
existenţa într-o Lume Spirituală, ca o entitate de sine
stătătoare, care devine conştientă de faptele bune şi rele
săvârşite în viaţa terestră. Pe parcursul acelei existenţe,
mentalul şi afectul sunt reevaluate de către conştiinţa
extinsă (Eu), alcătuind karma veche. Această karma
constituie ceea ce noi numim în mod obişnuit destin. Nu
suntem de acord cu ideea că omul este supus destinului.
Dumnezeu ne-a înzestrat şi cu liberul arbitru, aşa că
putem lupta împotriva karmei vechi, negative, formându-
ne o karma nouă, pozitivă.
Există trei tipuri fundamentale de karma negativă:
de agresivitate (specifică oamenilor violenţi, care caută să
se impună prin orice mijloace, criminalilor, etc.), de
ataşament posesiv (specifică geloşilor, celor care doresc
să acapareze bunuri materiale, hoţilor, etc.) şi de ignoranţă
(cei care refuză să se instruiască sau îşi utilizează
cunoştinţele pentru a-i manevra pe ceilalţi). Dacă această

32
karma este utilizată pozitiv şi este sublimată (dharma),
atunci cea de agresivitate devine utilă sportivilor, cea de
posesivitate poate fi exploatată de către mistici, iar cea de
ignoranţă de către savanţi.
Iată, deci, că liberul arbitru ne permite să ne
transformăm complet karma, să ne mântuim. O karma
bună ne asigură o existentă liniştită şi în viaţa de după
moarte (ne ducem în Rai, conform concepţiei creştine) şi
în următoarea reîncarnare. Diferenţele intelectuale şi
sociale dintre oameni, suferinţele sau bunăstarea acestora
se datorează, în primul rând, acţiunilor pe care le-au
săvârşit în vieţile lor anterioare. Raiul şi Iadul există nu
numai în Cer, ci şi pe Pământ. Depinde de fiecare dintre
noi în care din ele vrem să ne ducem existenţa. Un individ
cu mentalul dezvoltat îşi asigură o existenţă rezonabilă în
această viaţă şi în cele viitoare.
Karmele de agresivitate şi de ataşament posesiv
sunt date în mod predominant de către energiile afective
(afect - am împrumutat acest termen din psihologie), iar
karma de ignoranţă este dată de energiile mentale
(mental). În consecinţă, putem face o clasificare a karmei
în karma afectivă şi karma mentală. Părerea noastră este
că, în stadiul actual de evoluţie a omenirii, karma, atât
individuală, cât şi colectivă, este predominant afectivă (de
aceea se face afirmaţia că omul este robul simţurilor). Pe
măsură ce omenirea va evolua, karma se va mentaliza şi
se va pozitiva. Îndrăznim să afirmăm că este posibilă, în
viitorul îndepărtat, o existenţă pur energetică a entităţilor
umane, aşa cum este, probabil, aceea a vizitatorilor din
O.Z.N.-uri.
Considerăm că, în momentul creării Omului de
către Dumnezeu (Spiritul Suprem), acesta a fost înzestrat
cu un mental şi un afect inferioare, i s-a impus o karma
pozitivă iniţială minimală, pe care trebuia cel puţin s-o

33
realizeze, dacă nu chiar s-o depăşească şi a fost lăsat să
evolueze liber. Prin Adam şi Eva noi înţelegem Omul
(Bărbatul şi Femeia) în general şi nu două persoane
anume. În momentul în care omul a interacţionat cu mediul
şi cu ceilalţi oameni, el a început să acumuleze karma,
pozitivă sau negativă, în funcţie de gândurile, dorinţele şi
acţiunile sale. Aceasta este, în accepţia noastră, căderea
în păcat de care ne vorbeşte Biblia. Ispitit de propriile sale
gânduri (şarpele biblic, urcarea şarpelui kundalini prin
chakre), omul a acces la cunoaştere (a muşcat din fructul
oprit), a început să se creadă din ce în ce mai deştept
(karma de ignoranţă), mai puternic (karma de agresivitate)
şi a început să adune bogăţii (karma de ataşament
posesiv), karma lui generală devenind, în mare măsură,
negativă. Izgonirea din Rai ne sugerează ideea că, după
moartea fizică, omul urma să ducă o existenţă chinuitoare,
care se reflecta şi în următoarea viaţă terestră, după
reîncarnare.
Astfel, pe Pământ a început să se manifeste Răul,
care nu este o creaţie a lui Dumnezeu, sau a vreunui înger
decăzut (Satana), ci este chiar creaţia omului, este
manifestarea legii universale a karmei surprinsă în mod
excepţional, în câteva cuvinte, de înţelepciunea populară:
„Bine faci, bine găseşti; rău faci, rău găseşti“. Răul este o
provocare a Binelui, fără de care acesta nu se poate
manifesta. Un concept este perceput, în primul rând, prin
dualul său (de exemplu caldul ca opus frigului). Dacă ar
exista numai Bine, credem că pe Pământ ar fi o plictiseală
imensă, pentru că n-am mai putea, în actualul stadiu de
evoluţie, să mai percepem Binele la valoarea sa. Binele
Absolut există numai în Dumnezeu, Răul există numai în
entităţile inferioare.
La reîncarnarea într-o nouă existenţă, karma iniţială
pozitivă creşte, deoarece indiferent de acţiunile anterioare,

34
bune sau rele, ale unui individ, el a evoluat într-un anume
fel, deoarece a trăit o experienţă de viaţă conştientă. Nu
suntem de acord cu anumite concepţii orientale, conform
cărora entităţile umane negative se pot reîncarna în plante
sau animale. Părerea noastră este că regnul animal şi
vegetal au fost create de Dumnezeu pentru a susţine
evoluţia Omului, pentru a-i îmbogăţi experienţa şi nu
pentru a-l pedepsi printr-o reîncarnare într-un regn inferior.
În varianta unui scenariu negativ al viitorului,
datorită perpetuării Răului pe Pâmânt, omenirea se poate
autodistruge, ducând la dispariţia tuturor regnurilor.
Oamenii cu o karma pozitivă, chiar dacă vor muri, vor duce
o existenţă liniştită în Lumile Superioare (vor ajunge în
Rai), sau chiar vor fi promovaţi în planurile înalte ale
acestora (vor găsi Împărăţia lui Dumnezeu), iar cei cu o
karma negativă vor suferi cumplit, deoarece nu va mai
exista posibilitatea reîncarnării pentru a-şi satisface
poftele (vor ajunge în Iad), devenind un fel de animale
puse la dispoziţia entităţilor superioare. În varianta unui
scenariu pozitiv, aşa cum am afirmat mai sus, este posibilă
o transformare radicală a corpului fizic, care va deveni, din
ce în ce mai evident, un corp energetic. Acest lucru va fi
posibil numai atunci când mentalul uman va atinge trepte
superioare de dezvoltare.

„Dobândeşte cunoştinţe despre tine însuţi şi-l vei

cunoaşte astfel pe Autorul tău.“ (Avicenna)
„Cu toată fiinţa ta găseşte-ţi refugiul în Domnul,
care sălăşluieşte în inima ta; prin mila lui, tu vei dobândi
pacea supremă şi starea de eternitate.“ (Bhagavad-Gitã)
„A vrea este propriu omului. A vrea răul este propriu
naturii corupte. A vrea binele este dovada graţiei divine.“
(Jean Calvin)

35
 „Nu căutaţi calea prea departe, la ceilalţi; calea este
sub paşii voştri.“ (Tung-chan)
„Dharma este suveranitatea suveranităţii. De aceea
nu există nimic care să fie superior Dharmei.“
(Brihadãranyaha upanishad)
„Nu s-a obţinut nimic, atâta vreme cât individul nu
s-a transformat, în forul său interior.“ (Carl Gustav Jung)
„De aceea trebuie neapărat să cunoaştem existenţa
unui alt principiu, cel al Răului, care devine dăunător
adevăratului Dumnezeu şi creaturii sale, căci acest
principiu pare a-l incita pe Dumnezeu împotriva creaturii
sale şi pe cel creat împotriva lui Dumnezeu.“ (Z.
Oldenbourg, Cartea celor două principii)
„Dumnezeul meu mă mână, Dumnezeul meu mă
obligă, dar asta nu înseamnă că mă conduce. Eu nu sunt
însă liber să fac ce vreau.“ (Martin Luther)
„De fapt, orice om are posibilitatea de a fi bun... sau
rău, înţelept sau prost... Nu există nimeni care să-l
constrângă sau să-i determine, aprioric, purtarea, nimeni
care să-l împingă pe calea binelui sau răului. El însuşi, de
bună voie şi pe deplin conştient, apucă pe calea pe care o
doreşte.“ (Maimonide)
„Este de-ajuns ca să iubeşti ceva cu pasiune, muzica,
soarele sau un prunc, pentru a auzi chemarea divină, pentru
ca harul să se coboare asupra ta.“ (Rãmakrishna)
„Un om ar trebui să fie într-o revoltă continuă contra
lui însuşi, căci ego-ul se micşorează şi se deformează, ca
o oglindă concavă. Acesta este cel mai cumplit tiran, căci
el vă domină complet.“ (Nisargadatta Maharaj)
„Două iubiri au zidit două cetăţi. Iubirea de sine,
mergând până la dispreţul faţă de Dumnezeu, cetatea
terestră. Iubirea de Dumnezeu, mergând până la dispreţul
de sine, cetatea celestă. Una este glorificată în sine însuşi,
cealaltă în Domnul Dumnezeu.“ (Sfântul Augustin,
Cetatea lui Dumnezeu)

36
 KARMA COLECTIVĂ

Am făcut, anterior, o clasificare a karmei în karma

veche (mentală şi afectivă, pozitivă şi negativă) şi karma
nouă (mentală şi afectivă, pozitivă şi negativă). De
asemenea, am afirmat că omul îşi poate pozitiva karma,
îndeplinindu-şi misiunea lui în această viaţă (dharma).
Fiecare viaţă constituie o lecţie ce trebuie învăţată.
Dacă această lecţie nu este bine însuşită, persoana este
obligată să repete experienţele respective, într-o viaţă
viitoare, prin reevaluarea karmei după moarte.
Faptul că nu ne mai amintim evenimente din vieţile
anterioare se explică prin ideea că Eul (conştiinţa extinsă),
cea care memorează toate evenimentele, împiedică
accesul mentalului la acestea, tocmai pentru a ne proteja
psihic. Imaginaţi-vă ce ar însemna să ne putem aduce
aminte toate vieţile în care am fost, de exemplu, maltrataţi,
schingiuiţi sau ucişi.
Karma pozitivă iniţială pe care ne-o impune
Dumnezeu (Spiritul Suprem) poate fi realizată fie prin
iubire (maximizarea karmei afective pozitive, sublimarea
afectului, mântuirea prin iubire - cazul creştinismului), fie
prin gândire (maximizarea karmei mentale pozitive,
sublimarea mentalului, mântuirea prin înţelepciune -
tehnicile de meditaţie), fie prin ambele căi (maeştrii
spirituali, marii iniţiaţi).
Savanţii, de exemplu, maximizează karma pozitivă
mentală, dar neglijează karma afectivă, eroii procedează
exact invers, maximizând karma afectivă pozitivă, dar
dând mai puţină importanţă karmei mentale. Fanaticii
maximizează karma mentală, iar criminalii pe cea afectivă,
ambele karme fiind, însă, negative.

37
 Posedarea poate fi explicată ca fiind amestecul a
două karme negative, care se atrag între ele, o entitate
fiind prezentă în lumea terestră, iar cealaltă într-una din
Lumile Spirituale (reamintim că prin Lumi Spirituale
înţelegem planuri ale existenţei inaccesibile simţurilor
noastre, care sunt simultane cu lumea în care trăim).
Revelaţia este, în accepţia noastră, atragerea unei
entităţi superioare de către un individ cu o karma
predominant pozitivă (ambele entităţi au un grad înalt de
vibraţie interioară)
Persoanele care reuşesc să-şi pozitiveze karma şi
să depăşească valoarea karmei iniţiale impuse de
Dumnezeu, se sustrag ciclului de reîncarnări (samsara),
continuându-şi existenţa, după moarte, într-unul din
planurile Lumilor Spirituale, unde primesc o nouă misiune.
Cei care au atins nirvana (cufundarea în Vacuitatea
primordială) în timpul vieţii, pot renunţa la o nouă existenţă
în Lumile Spirituale, regăsindu-şi Odihna Supremă.
Adevăratul scop al vieţii este obţinerea unei misiuni într-o
Lume Spirituală sau contopirea cu Vacuitatea şi nu
satisfacerea poftelor propriului Ego.
Pentru a ne pozitiva karma, trebuie mai întâi să
conştientizăm karma negativă şi să încercăm diminuarea
ei. Acest deziderat poate fi realizat cu ajutorul clarviziunii
(accesul la viitorul determinat de karma actuală), prin
citirea aurei (evidenţierea gândurilor negative, a
dezechilibrelor energetice şi a bolilor) sau prin regresii
hipnotice în care se pot identifica acţiuni negative din
vieţile anterioare, care se repercutează în prezent.
Pozitivarea karmei este înlesnită de o viaţă morală şi
spirituală de excepţie, printr-o alimentaţie raţională şi o
gândire pozitivă. De asemenea, orice tehnică specială de
meditaţie (yoga, zen, rugăciune) este binevenită,
înbunătăţindu-ne substanţial karma.

38
 Nu există, însă, numai karme individuale, ci şi
karme colective, deoarece indivizii interacţionează între ei.
Astfel, putem afirma că există o karma a fiecărei naţiuni,
după cum există o karma globală, a Terrei.
În cazul României, karma pozitivă se manifestă prin
inteligenţă, elitism spiritual, imaginaţie, fantezie, ospita-
litate, comunicare interumană, credinţă, tradiţii, sacralitate,
incantaţii şi ritualuri magice. Karma negativă este
reprezentată de mediocritate, lipsa valorilor profunde,
ignoranţă, gândire negativă şi superficială, căutarea per-
manentă a unui ţap ispăşitor, mitocănie, lene, hoţie, etc.
Karma colectivă este o consecinţă a karmelor
individuale, a urii între popoare şi rase, a lăcomiei,
agresivităţii sau ignoranţei. NU REVOLUŢIILE SOCIALE
CONSTITUIE CHEIA SCHIMBĂRII LUMII, CI
REVOLUŢIILE INTERIOARE. Nu de Revoluţie este
nevoie, ci de Evoluţie. Degeaba schimbăm conducătorii,
dacă nu ne schimbăm ca Oameni.
Evoluţia colectivă, ca şi evoluţia individuală, este
sinuoasă, oscilând în permanenţă între Bine şi Rău. Nu
există progres în linie dreaptă, ci doar o reevaluare a
istoriei de pe poziţii superioare. Atunci când karma
negativă a omenirii (Răul) ia cote alarmante este trimis un
spirit superior, care se încarnează într-un mare iniţiat,
pentru a salva lumea terestră. Astfel apare o nouă religie.
Dacă Răul este la limita admisibilă, Dumnezeu
formează energetic un om cu o karma pozitivă iniţială
foarte mare (un avatar, cazul lui Iisus Hristos), căruia nu i
se permite să-şi altereze karma, indiferent de suferinţele
îndurate (de aceea se spune că el a preluat păcatele
întregii omeniri). Lui Moise, care era un mare iniţiat, dar nu
era un avatar, i s-a permis, prin liberul său arbitru, să-şi
altereze karma (a ucis un egiptean).

39
 Prin extensie, putem afirma că întregul Univers este
o acumulare de karme, care trebuie „arse“. Legea
cauzalităţii, Legea universală a karmei este aplicabilă
numai Lumilor inferioare lui Dumnezeu. Spiritul Suprem,
având o karma pozitivă infinită, este singurul neafectat de
acestă Lege. Sistemul karmic este un sistem autoactiv,
forţele karmice intrând în acţiune în mod spontan.
Dumnezeu, care acţionează în Eternitate, creează Lumile,
apoi le lasă să evolueze liber, în Timp, guvernate de Legea
inexorabilă a karmei.

„Ei (oamenii) nu numai că şi-au limitat ambiţiile

intelectuale (...) la a inventa şi a construi maşini, dar au
sfârşit prin a deveni ei înşişi adevărate maşini.“ (René
Guénon)
„Să nutriţi iubire faţă de toţi, fiecare nefiind altul
decât voi înşivă.“ (Rãmakrishna)
„Vrei o lume mai bună, mai fraternă, mai dreaptă?
Ei, bine, apucă-te s-o faci tu însuţi: cine te împiedică? Fă-
o în tine, fă-o împreună cu cei care o doresc. Fă-o la
dimensiuni mici şi ea se va mări.“ (Lanza del Vasto)
„Eu singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci
este prea greu pentru mine.“ (Moise, Numeri)
„Găseşte pacea interioară şi mulţimile îşi vor găsi
salvarea alături de tine.“ (Serafim de Sarov)
„A-i acuza pe ceilalţi de propriile tale nenorociri,
denotă ignoranţă; a-ţi asuma răspunderea lor, este propriu
omului care începe să se instruiască; a nu acuza nici pe
alţii, nici pe tine, este dovada unui om perfect instruit.“
(Epictet)

40
 VIAŢA DUPĂ MOARTE

Dacă vom încerca să le vorbim celor din jurul nostru

despre viaţa de după moarte, de cele mai multe ori ni se
va răspunde în mod autoritar: „Nimeni nu s-a-ntors din
lumea cealaltă, ca să ne spună cum e acolo“. Ignoranţa
maximă în care trăim ne împiedică să luăm în considerare
o anchetă efectuată în mai multe clinici din S.U.A. asupra
cazurilor a peste şase milioane de persoane, care s-au
aflat în stadiul de moarte clinică, la graniţa dintre viaţă şi
moarte. Relatările acestor oameni, care nu sunt unicele,
constituie tocmai dovezile că există viaţa după moarte.
Credinţa în viaţa după moarte constituia un
adevărat cult la vechii egipteni şi la tibetani. „Cartea
egipteană a morţilor“ era un adevărat ghid pentru lumea
cealaltă, fiind menită să-l ajute pe defunct în încercările
care-l aşteptau, pentru a putea „să iasă la lumină“.
Concepută ca o culegere de incantaţii şi formule magice,
cartea era depusă în morminte sau era strecurată printre
bandajele mumiei.
„Bardo Thodol“ (Marea eliberare prin audiere în
timpul Bardo-ului), cunoscută occidentalilor sub titlul
„Cartea tibetană a morţilor“, nu mai este doar o descriere
a itinerarului pe care-l vor parcurge defuncţii, ci un ghid al
eliberării dincolo de moarte. În acest caz, sufletul rătăcitor
este asistat de către un preot, care citeşte în permanenţă
textul la căpătâiul mortului.
În zilele noastre, primele dovezi ale vieţii după
moarte au fost puse în evidenţă de cercurile spiritiste în
care, anumite persoane înzestrate cu capacităţi
paranormale (mediumi) puteau să ia legătura cu cei
decedaţi. Spiritele acestora puteau să răspundă la

41
întrebările celor adunaţi prin bătăi în mobilier sau puteau
„împrumuta“ corzile vocale ale mediumului, adresând
mesaje celor dragi. Au fost realizate şi performanţe
extraordinare cum ar fi materializarea temporară a unei
fiinţe decedate. În acest fel, credem noi, că s-a produs şi
învierea lui Iisus Hristos, dovada supremă a existenţei
vieţii după moarte, care a făcut să triumfe creştinismul în
întreaga lume.
Unele spirite decedate pot indica anumite litere,
care, puse cap la cap, alcătuiesc cuvinte sau fraze. Altele
„împrumută“ braţul unei persoane şi-l forţează să scrie
(scriere automată). Există, de asemenea o bogată
literatură despre persoanele care au comunicat telepatic
cu foşti membri ai familiei sau cu prieteni, descriindu-le în
detaliu lumea de dincolo.
În numeroase fotografii au apărut dâre luminoase
sau entităţi energetice globulare, care parcă doreau cu tot
dinadinsul să fie fotografiate împreună cu persoanele
aflate de faţă. În condiţiile unor măsuri extreme de
depistare a înregistrărilor frauduloase, au fost imprimate
pe banda de magnetofon voci venite din cealaltă lume, ba
chiar a fost inventat un receptor TV, prezentat în direct la
TF1, cu ajutorul căruia puteau fi vizualizate imagini de pe
tărâmul celălalt.
Un loc aparte între dovezile existenţei vieţii după
moarte o constituie fenomenele NDE (Near Death
Experience - experienţe în apropierea morţii), prezentate
la începutul acestui capitol. Astfel, persoanele aflate în
moarte clinică au relatat evenimente incredibile la care
fuseră martore în acel răstimp. Ele au declarat că, la
început, s-au aflat într-o imposibilitate de comunicare
senzorială, părând că au rupt pur şi simplu contactul cu
lumea terestră, apoi au intrat într-o stare de calm, în care
orice durere a dispărut. Și-au zărit corpul fizic şi pe cei

42
care-l vegheau, după care percepeau un fel de vâjâit sau
de şuierat. Unii asociau acestui şuierat o deplasare rapidă
printr-un fel de tunel la capătul căruia se zărea o lumină.
După un timp de rătăcire, apăreau nişte fiinţe de lumină,
care doreau să călăuzească spiritul celui în cauză. Unii au
declarat că simţeau prezenţa unei fiinţe superioare de
lumină şi iubire, pe care, însă, n-o puteau vedea. Alţii au
afirmat că li s-a înfăţişat însuşi Iisus Hristos.
Când entitatea devenea conştientă, în faţa ochilor i
se derula în sens invers „filmul vieţii“, cuprinzând cele mai
importante evenimente, plăcute sau neplăcute, pe care le
trăise persoana fizică, după care simţea un fel de uşurare
sufletească şi plutea într-o lume plină de beatitudine, din
care nu mai dorea să se întoarcă. Acestea sunt, credem
noi principalele etape prin care trece sufletul după moarte,
cu precizarea că etapele diferă de la individ la individ în
funcţie de mentalul şi de afectul fiecăruia şi, mai ales, de
apartenenţa la o anumită religie.
O dovadă incontestabilă a existenţei vieţii după
moarte o constituie corespondenţa încrucişată a
savantului F. W. H. Myers, fost preşedinte al Societăţii de
Cercetări Parapsihologice, cu foştii săi colaboratori. După
cum stabiliseră în timpul vieţii, în condiţii de strictă
observaţie, Myers a trimis de pe lumea cealaltă fiecărui
colaborator câte un mesaj, care putea fi decodificat numai
dacă se puneau cap la cap toate mesajele primite.
Am afirmat într-unul din capitolele anterioare că,
după moartea corpului fizic, dublul eteric păstrează în
interiorul său celelalte componente energetice umane
(mentalul, afectul, Eul şi SupraEul), entitatea rezultată fiind
proiectată în mod automat într-o Lume Spirituală pozitivă
sau negativă, în funcţie de conştiinţa dezvoltată în timpul
vieţii şi de credinţa căreia i-a aparţinut. Astfel, destinaţia
după moarte o stabileşte omul în timpul vieţii terestre, prin

43
gândurile şi faptele sale. Persoanele care au dorit tot
timpul să acumuleze bunuri, care au avut ca principal scop
satisfacerea simţurilor (băutori, fumători, gurmanzi, etc.),
precum şi cei care au săvârşit acte reprobabile, vor avea
parte de o existenţă cumplită, deoarece vor fi privaţi de
corpul fizic, care le permitea să-şi potolească poftele (Iadul
în concepţia creştină). Persoanele evlavioase şi
cumpătate vor avea parte de o experienţă liniştită (Raiul),
în care se vor afla sub ocrotirea permanentă a unor spirite
superioare, care le vor comunica informaţii utile pentru
reîncarnarea viitoare. Iniţiaţii care au realizat eliberarea în
timpul vieţii, pot alege între a se întoarce la Dumnezeu
(cufundarea în Vacuitate) sau în a-şi asuma o misiune în
Lumile Spirituale, consacrată eliberării tuturor oamenilor
(budiştii îi numesc pe aceştia din urmă bodhisattva).
Desigur, problematica existenţei vieţii după
moartea corpului fizic nu poate fi epuizată în câteva fraze.
Cercetările favorabile continuă cu asiduitate, după cum
nici cei care sunt împotrivă nu se lasă mai prejos, aducând
tot felul de contraargumente, mai mult sau mai puţin
întemeiate. Credinţa noastră este că dacă omenirea va
accepta până la urmă această idee, existenţa cotidiană a
fiecăruia dintre noi se va modifica în mod fundamental.

„După moarte, sufletul rămâne nemuritor în sânul

inteligenţei universale. Dimpotrivă, celelalte facultăţi ale
sale, animală sau vegetativă, care nu pot acţiona fără
ajutorul corpului, mor odată cu el.“ (Avicenna)
„Cât timp trăim, moartea nu există şi, când vine
moartea, atunci noi nu mai existăm.“ (Epicur)
„Moartea mea înseamnă a trăi, viaţa mea înseamnă
a muri.“ (Hallãj)

44
 „Eliberarea nu se obţine, de fapt, decât prin
cunoaştere: doar ea rupe legăturile spiritului, doar ea duce
la adevărata fericire.“ (Shankara)
„Sufletul eliberat de materia karmică se înalţă ca o
săgeată spre culmile universului; acolo, într-un fel de
empireu, el se întâlneşte şi comunică cu semenii săi,
formând o comunitate pur spirituală, divină chiar.“ (Mircea
Eliade)
„Lucrul cel mai important nu este ceea ce se
întâmplă după moarte, ci eliberarea conştiinţei, care
înseamnă nemurirea“ (Krishnamurti)
„Eu ştiu că nu voi muri, pentru că sunt în interiorul
vieţii, pe care am simţit-o cum ţâşnea, în străfundurile
mele.“ (Noul Teolog Simeon)
„Trebuie să fie încrezător în soarta sufletului său,
omul care, în timpul întregii sale vieţi, a renunţat la toate
plăcerile, care au ca obiect corpul.“ (Socrate)
„Moartea înseamnă încetarea reprezentărilor care
provin din simţurile noastre, din impulsurile care,
asemenea unor sfori, ne pun în mişcare, din agitaţia
gândirii şi a servituţii cărnii.“ (Marcus Aurelius)
„Fii cu lumea aceasta, ca şi cum n-ai fi fost niciodată
aici, şi cu cealaltă, ca şi cum n-ar trebui s-o părăseşti.“ (al-
Basri)

45
 REÎNCARNAREA

Termenul reîncarnare este de provenienţă relativ

recentă, el fiind inventat în secolul al XIX-lea de către Allan
Kardec. Cei care ştiu să citească printre rânduri, pot
descoperi, însă, în învăţăturile lui Iisus, gânduri şi
convingeri despre reîncarnare. Episodul schimbării la faţă
de pe munte constituie un act de iniţiere a discipolilor în
doctrina respectivă.
Cu mii de ani înainte de naşterea lui Iisus, vechii
hinduşi vorbeau despre antrenarea sufletului în ciclul
infernal al naşterilor şi al morţilor (samsara), sub acţiunea
inexorabilei legi a karmei (concept împrumutat şi de
literatura ezoterică din zilele noastre).
Ce nu cunosc cei mai mulţi dintre noi este
evenimentul, am spune penibil, prin care doctrina
reîncarnării a fost eliminată din religia creştină. Împăratul
Iustinian dorea să diminueze importanţa şcolii creştine din
Alexandria, favorabilă reîncarnării, iar soţia sa, Teodora,
implicată în numeroase asasinate, se împotrivea acestei
idei conform căreia, potrivit legilor karmei, într-o viaţă
ulterioară trebuia să ispăşească toate crimele săvârşite.
Cei doi au convocat în anul 553 un conciliu la
Constantinopol, forţându-l să elimine din textele religioase
creştine orice referire la reîncarnare.
Manuscrisele de la Marea Moartă aparţinând sectei
esenienilor, descoperite după cel de-al doilea război
mondial, datând din secolul I după Hristos, dovedesc că,
la acea vreme, ideea reîncarnării era încă prezentă. De
asemenea, textele paleocreştine de la Nag Hamedi
(Egiptul Mijlociu), scoase la iveală relativ recent (1945),
conţin texte din Evanghelii în forma originală, în care

46
aluziile la reîncarnare sunt foarte clare. Chiar papa Ioan
Paul al II-lea a instituit, în 1985, o comisie care să studieze
reîncarnarea.
Există persoane care şi-au dedicat întreaga viaţă
acestei idei. Astfel doctorul Ian Stevenson, împreună cu
colaboratorii săi, au studiat peste 2600 de cazuri legate de
fenomenul reîncarnării. Un exemplu edificator îl constituie
o fetiţă indiană de 5 ani, care susţinea că fusese soţia unui
bărbat aflat la 100 km depărtare, cu care avusese copii,
de care începuse să i se facă dor. După ce a fost
examinată şi declarată normală din punct de vedere psihic,
părinţii fetiţei au acceptat să se deplaseze împreună cu ea
în localitatea respectivă. Acolo a găsit locuinţa, iar pe
văduv şi pe copii i-a strigat pe nume. A umblat în lada cu
scrisori primite în tinereţe de la fostul soţ, apoi a identificat
mormântul în care fusese înhumată. Bărbatul văduv a
confirmat că soţia îi murise de tânără din cauza unei boli
grave.
Vizualizarea unor fragmente din vieţile anterioare
se poate face prin regresie hipnotică (retrocogniţie), având
ca intermediar un medium. Aşa cum am arătat anterior,
după moartea fizică supravieţuieşte în planurile Lumilor
Spirituale o entitate energetică formată din dublul eteric
(corpul vital), mentalul, afectul, Eul (conştiinţa extinsă,
care memorează karma) şi SupraEul (esenţa divină).
După un număr de zile învelişurile energetice vitale,
mentale şi afective se descompun (au loc încă trei „morţi“),
rămânând doar conştiinţa extinsă care păstrează în ea
esenţa divină. În anul 1907, doctorul Duncan Mac Dougal
de la Massachusetts General Hospital a pus în evidenţă
această entitate energetică, măsurând greutatea unei
persoane, înainte şi după momentul morţii, constatând o
diferenţă de 21 grame, fără corespondent medico-legal.

47
 Dumnezeu

mântuire

moarte SupraEu 3 morţi SupraEu misiune

fizică Eu energe- Eu
mental tice
afect reîncarnare
SupraEu
Eu SupraEu
mental Eu
mental afect naştere
afect mental
d.eteric afect
c.fizic
corp fizic

dublu eteric

Durata stagiului în Lumile Spirituale diferă de la un

individ la altul. În cazul fetiţei indiene de 5 ani,
reîncarnarea s-a produs foarte rapid, datorită grijii faţă de
copiii rămaşi fără mamă. În general, indivizii puternic legaţi
de activităţile terestre se reîncarnează mai repede, dar şi
spiritele evoluate pot forţa reîncarnarea pentru a scurta
durata samsarei. Reîncarnarea poate avea loc nu numai
în planul terestru, ci şi în planuri aferente altor planete sau
sisteme solare.
Maeştrii spirituali care au atins eliberarea
(mântuirea) în cursul vieţii pot alege între a reveni la
esenţa divină (contopirea cu Vacuitatea) sau a-şi continua,
într-un plan al Lumilor Spirituale, misiunea legată de
mântuirea întregii populaţii terestre (idealul de
bodhisattva).
Reîncarnarea se produce pentru a corecta greşelile
din vieţile anterioare (karma negativă), fiecare viaţă
terestră constituind o lecţie pe care individul trebuie să şi-
o însuşească. Dacă nu înţelege acestă lecţie, va fi nevoit
s-o repete într-o reîncarnare viitoare. Nu suntem de acord
cu reîncarnarea în animale sau plante (metempsihoză),
considerând că orice tip de existenţă constituie un progres.

48
 Spiritul se reîncarnează în familia, societatea şi
epoca în care i se oferă condiţiile optime pentru o nouă
evoluţie. Mecanismul prin care ia naştere o nouă fiinţă
este, credem noi, următorul. Spermatozoidul care
fecundează ovulul are înscris în el tiparul energetic după
care se va dezvolta ulterior corpul fizic. Dublul eteric
(corpul vital), care se dezvoltă în paralel cu fătul, constituie
ceea ce noi numim suflet. Primele mişcări ale viitorul copil
sunt semnele care însoţesc începutul dezvoltării afectului
(apar primele sentimente). În momentul naşterii, spiritul
(Eul) care conţine esenţa divină (SupraEul) „coboară“ din
Lumile Spirituale şi „ocupă“ corpul fizic al copilului.
Concomitent, prin contactul cu realitatea exterioară,
începe dezvoltarea mentalului, care continuă în strânsă
dependenţă de părinţi până la vârsta de aproximativ 7 ani
(cei 7 ani de-acasă), după care începe să se manifeste
liberul arbitru. Calităţile fizice sunt transmise astfel
ereditar, prin tiparul energetic, dar aptitudinile şi talentele
depind de evoluţiile din vieţile anterioare (karma conţinută
în conştiinţa extinsă sau Eu)
Scopul oricărei vieţi este eliberarea de ciclul infernal
al reîncarnărilor (samsara), prin redescoperirea esenţei
divine (SupraEul), ceea ce duce la starea pe care budiştii
o numesc nirvana, iar creştinii mântuire (unirea cu
Dumnezeu). Această stare poate fi atinsă în oricare din
sistemele solare, sau în oricare din planurile Lumilor
Spirituale.
Iisus este, după părerea noastră, printre puţinii
oameni care nu s-au reîncarnat, ei fiind creaţi energetic de
către Dumnezeu sau de spirite evoluate din Lumile
Spirituale (concepţia imaculată a Fecioarei Maria), cu
scopul de a salva omenirea. El a fost un avatar, spre
deosebire de ceilalţi întemeietori de religii, născuţi din trup
de femeie, care au fost profeţi. Este posibil ca Iisus Hristos

49
să fie un avatar al lui Krishna, considerat de hinduşi ca
fiind de origine divină. Cei care au studiat în paralel vieţile
celor doi mari iniţiaţi, au descoperit asemănări uluitoare.
De altfel, religia indiană, mult mai tolerantă decât alte
religii, îl recunoaşte pe Iisus ca avatar al lui Dumnezeu.

„Dar dacă vei învăţa să cunoşti că eşti alcătuit din

viaţă şi din lumină (...) te vei întoarce la viaţă.“ (Hermes
Trismegistul)
„Atinge suprema vacuitate şi păstrează-ţi liniştea
sufletească. În faţa agitaţiei nenumăratelor fiinţe, nu
contempla decât întoarcerea lor.“ (Lao Zi, Dao de Jing)
„Viaţa mea, cu toate renaşterile mele, cu toate
posesiunile mele, întregul merit pe care l-am dobândit sau
îl voi dobândi, dacă părăsesc toate acestea fără speranţa
unui câştig în folosul meu, o fac pentru a favoriza
mântuirea tuturor fiinţelor.“ (Santideva)
„Asemenea unui pictor, îngrozit de monstrul cumplit
pe care l-a pictat, omul simplu este înspăimântat de
samsãra (ciclul fără sfârşit al naşterilor şi al morţilor).“
(Mãhãyanavinsikã)
„Dacă eşti eliberat, eliberează-i şi pe alţii: dacă ai
ajuns pe celălalt mal, ajută-i şi pe ceilalţi să ajungă: dacă
ai fost consolat, consolează-i şi pe alţii; dacă ai ajuns în
nirvãna, ajută-i şi pe semenii tăi să ajungă acolo.“ (Vinaya)
„Într-adevăr, toate lucrurile sunt inexprimabile, vide,
liniştite şi pure. Cei care le văd astfel sunt demni a fi numiţi
buddha şi bodhisattva.“ (Nãgãrjuna)
„Precum moartea întreţinuse, prin intermediul
oamenilor, puterea sa împotriva oamenilor, Întruchiparea
Cuvântului lui Dumnezeu a reintrodus ruina morţii şi
reînvierea corpurilor.“ (Atanasie de Alexandria)

50
 „Şi dacă tu ajungi, după ce ţi-ai părăsit corpul, în
liberul eter, tu vei fi un zeu nemuritor, incoruptibil şi, pentru
totdeauna, eliberat de moarte (Pitagora)
„Asta arată cât efort se impune: să evadezi, de-aici,
de jos, cât poţi de repede, spre înălţimi. A evada,
înseamnă a te asimila lui Dumnezeu, în măsura posibilului;
or, te poţi asimila devenind drept şi sfânt, în claritatea
spiritului.“ (Platon, Teetet)
„Sinele trebuie să fie cunoscut chiar aici, în această
viaţă. (...) Dacă sinele este cunoscut aici, există atunci un
adevăr suprem şi scopul existenţei va fi atins (...) Dacă
Sinele nu este cunoscut, viaţa este inutilă...“ (Shankara)

51
 ŞTIINŢELE OCULTE

Diversitatea ştiinţelor oculte face imposibilă tratarea

lor într-un singur capitol, de aceea ne vom rezuma la a
sublinia doar caracteristicile esenţiale ale acestora.
Considerăm că cele mai cunoscute ştiinţe oculte sunt
magia şi alchimia.
Oprindu-ne mai întâi asupra magiei, trebuie să
facem distincţia dintre vrăjitor, şaman şi mag. Magia se
produce prin apelarea unor spirite simple ale Lumilor
Spirituale, numite elementali, corespunzătoare
elementelor foc, pământ, aer şi apă. Dacă elementalii sunt
dirijaţi spre acţiuni negative, avem de-a face cu magia
neagră, iar dacă sunt implicaţi în acţiuni pozitive, atunci
este vorba de magie albă. Vrăjitorul apelează elementalii
în mod inconştient, prin diferite incantaţii şi mişcări ale
corpului, „vânzându-şi“ sufletul spiritelor inferioare pentru
serviciile pe care i le fac elementalii. Şamanul intră într-un
fel de transă, în care poate comunica cu elementalii, pe
care-i dirijează după bunul său plac, fără a-şi vinde
sufletul. Magul controlează elementalii în mod conştient,
această capacitate fiind obţinută în urma unor studii de
specialitate şi a călătoriilor astrale. Trebuie să facem
distincţia dintre mag (cel care stăpâneşte magia) şi
magician, care prin anumite trucuri, creează iluzii ce par a
fi magie. Unul dintre magicienii care se apropie cel mai
mult de magie şi de paranormal este David Copperfield,
ale cărui performanţe sunt departe de fi simple trucuri.
Cele trei mari obiective ale alchimiei erau: 1)
obţinerea Pietrei Filozofale, capabilă să producă
transmutarea metalelor în aur (Marea Lucrare) sau în
argint (Mica Lucrare); 2) Palingeneza, prin care alchimiştii

52
pretindeau că pot reconstitui o fiinţă vie din orice regn
(vegetal, animal, uman): 3) Panaceul (remediul universal)
care avea ca scop vindecarea prin acţiune asupra planului
astral (Lumile Superioare), adică asupra cauzei iniţiale a
răului, acest panaceu fiind, de fapt, mult discutatul elixir al
tinereţii. În afară de legende în care anumite persoane
transformau în aur tot ce atingeau (regele Midas), nu
cunoaştem altă finalizare a primului deziderat. Mistica
orientală vorbeşte despre maeştri spirituali care pot
materializa diverse obiecte, construindu-şi, prin acţiuni pur
mentale, un adevărat oraş (Shambala), accesibil numai
iniţiaţilor, situat undeva în zona Tibetului. Nu avem la
cunoştinţă că cineva a putut materializa fiinţe vii (animale,
oameni). Realizarea acestui obiectiv ne-ar transforma în
nişte mici Dumnezei. În ceea ce priveşte elixirul tinereţii,
rezultatele cele mai promiţătoare le-au obţinut tot orientalii,
care, prin yoga (în special prin kundalini-yoga şi tantra
yoga), prin sublimarea energiei sexuale aplicând retenţia
seminală, prin exerciţii de Qi-Gong care îmbunătăţesc
circulaţia fluxului energetic în corp, prin presopunctură şi
acupunctură au reuşit să stăpânească energiile umane şi
să prelungească în mod substanţial durata vieţii (o
persoană moartă la 120 de ani era considerată tânără,
pentru că mulţi bărbaţi întreţineau la această vârstă relaţii
sexuale normale).
Kabala (kblh - tradiţie, în transcripţie ebraică) este
o altă ştiinţă ocultă despre care am auzit vorbindu-se, dar
despre care nu cunoaştem multe amănunte. Unii o
consideră ca fiind cheia tuturor sistemelor religioase. Deşi
există o kabala iudaică, adevărata origine este
necunoscută, leagănul ei fiind considerat de diverşi
kabalişti în Egipt, India, Persia, China, etc. Poporul evreu
a păstrat, se pare, amintirea cea mai precisă şi, într-un fel,
ideală. Se presupune că Moise, temându-se că

53
învăţăturile exoterice expuse în Pentateuc vor fi
interpretate greşit după mai multe secole, a transmis oral,
unui cerc restrâns de iniţiaţi, o învăţătură esoterică, aflată
la originea kabalei, care a început să circule în scris abia
la începutul secolului al XII-lea. Kabala consideră că cele
10 numere şi cele 22 de litere ale alfabetului ebraic rezumă
în ele secretele întregului univers, numerele dezvăluind
principalele structuri arhetipale (sefiroturile), iar literele
reprezentând intercondiţionările dintre sefiroturi (căile).
Vom trata în continuare acele ştiinţe oculte care se
ocupă de divinaţie (ghicit). Din cele 10 numere ale Kabalei
a derivat numerologia. Numerologii pretind că numele unei
persoane ascunde în el destinul acesteia, justificându-şi
afirmaţia prin vibraţia sonoră asociată numelui. Ei
consideră chiar că, pentru a schimba destinul unei
persoane, este suficient ca ea să-şi schimbe numele
(bineînţeles după ce a consultat un numerolog). Fiecărei
litere a alfabetului i se asociază o cifră. Aceste cifre sunt
adunate succesiv modulo 10 până se obţine o cifră de la 0
la 9. Este luată în calcule şi data naşterii (an, lună, ziuă).
Chiar dacă uneori coincidenţele sunt uimitoare, constatăm
că acelaşi nume se pronunţă diferit în limbi diferite, iar
sistemul nu poate fi aplicat în ţările care utilizează
ideogramele.
Tot din kabala a derivat şi Tarotul, set de 78 cărţi de
joc alcătuit din 22 Arcane Majore şi 56 Arcane Minore.
Arcanele Majore reprezintă transpunerea în imagini cu o
puternică încărcătură simbolistică a celor 22 de litere
ebraice ale kabalei. De fapt Tarotul este anterior kabalei
iudaice, Moise preluând cele 22 de hieroglife inscripţionate
pe pereţii interiori ai Marii Piramide şi adaptându-le
alfabetului ebraic (să nu uităm că iudeul a fost un mare
iniţiat, principalul său punct de iniţiere constituindu-l
Egiptul). Preoţii egipteni considerau Tarotul ca fiind sacru

54
şi-l utilizau pentru interogarea spiritelor superioare. Din
Tarot, prin eliminarea Arcanelor Majore au derivat mai
târziu cărţile obişnuite de joc şi ghicitul în cărţi
(cartomanţia).
Oracolul chinezesc prezentat în Cartea
Schimbărilor (Yi-jing) de către Confucius (numele latinizat
al lui Kong-Fu-Zi) are la bază taoismul, care consideră că
secretul universului constă în transformarea reciprocă a
contrariilor Yang (masculin, pozitiv, luminos, etc.) şi Yin
(feminin, negativ, întunecat, etc.). Yang este reprezentat
printr-un segment mai mare, iar Yin prin două segmente
mai mici, din combinaţiile lor luate câte trei rezultând 8
trigrame (23=8), care au primit diverse denumiri şi care
cuprind toate posibilităţile de transformare din Yang în Yin
şi invers. Prin combinarea a câte două trigrame rezultă, în
final, 64 de hexagrame, dispuse în cerc sau în pătrat, care
constituie oracolul. Interogarea acestuia este realizată prin
aruncarea de şase ori a trei monede, cărora li s-au atribuit
valori de la unu la trei, numerele rezultate fiind trans-
formate în segmente Yang şi Yin şi, în final, într-o hexa-
gramă. Semnificaţia hexagramei e răspunsul oracolului.
Originile chiromanţiei (ghicitul în palmă) datează din
vremea egiptenilor, caldeenilor, sumerienilor sau
babilonienilor. S-au descoperit amprente palmare chiar în
picturile rupestre datând din Epoca Pietrei. Explicaţia
interesului pentru chiromanţie rezidă în faptul că în
palmele noastre există mii de terminaţii nervoase, care se
găsesc în contact cu creierul. Medicina chinezească ne
învaţă că multe din meridianele energetice ale corpului,
utilizate în presopunctură şi acupunctură, se termină în
vârfurile degetelor. Este foarte probabil ca liniile şi
semnele din palme să reflecte starea energetică, fizică şi
emoţională a unei persoane. Chiromanţia este o ştiinţă
destul de complicată, ea constituind, în secolul al XVII-lea,

55
obiect de studiu în universităţile din Leipzig. Adevăraţii
ghicitori în palmă îşi formează mai întâi o privire de
ansamblu, evitând să facă afirmaţii tranşante, aşa cum fac
ţigăncile, care cunosc doar semnificaţia câtorva linii. Nu
trebuie uitat că destinul ilustrat de palmă nu este imuabil,
configuraţia liniilor şi a semnelor suferind schimbări
importante pe parcursul vieţii.
Încă din antichitate chinezii analizau caligrafia şi
caracteristicile ei. Romanii şi călugării din Evul Mediu
studiau caracterul după scris. Primul tratat de grafologie
(interpretarea scrisului) datează din 1622. Psihologul Carl
Jung a acordat o importanţă deosebită scrisului în studiul
caracterului şi al personalităţii. Deşi mâna este cea care
efectuează acţiunea, creierul este cel care o dirijează şi
este răspunzător de formarea literelor. În lumea
comercială grafologia este utilizată în evaluarea celor care
doresc să fie angajaţi sau a angajaţilor existenţi. Atunci
când primim o scrisoare de la o persoană cu care tocmai
am iniţiat o relaţie de durată, analizându-i scrisul ne putem
face o idee despre caracterul acesteia. Marele dezavantaj
al grafologiei constă în faptul că reflectă o stare de
moment, scrisul diferind în perioadele de stres faţă de cel
din perioadele de calm. În plus, după cum am observat cu
toţii, scrisul unei persoane mature diferă în mod sub-
stanţial de cel din copilărie.
Cea mai profundă dintre ştiinţele oculte este
astrologia. Ea studiază efectele Soarelui, Lunii şi ale celor
opt planete asupra unui individ născut pe Pământ. Fizica
modernă a măsurat câmpurile electro-magnetice emise de
fiecare din cele zece corpuri cereşti (pe care le vom numi
în continuare planete) şi a ajuns la concluzia că acestea
sunt mai mici decât cele emise de un cuptor cu microunde,
deci este imposibil de acceptat vreo influenţă asupra
comportamentul uman. În plus, Pluton a fost retrogradată

56
la gradul de planetă pitică, deoarece, în jurul său au fost
descoperite alte planete, mai mari decât aceasta, fapt ce
ar implica rescrierea întregii astrologii.
Noi credem că, dincolo de influenţele pur fizice,
poziţia planetelor la un moment dat reprezintă o codificare
realizată de Spiritul Suprem, pe care, dacă o putem
descifra, putem acţiona asupra destinului nostru, îmbu-
nătăţindu-ne karma.
Astrologia serioasă se fereşte de previziuni. Se
cunoaşte faptul că Nostradamus era și astrolog, dar este
mai probabil ca acesta să fi fost un clarvăzător și să fi
„văzut” viitoruri alternative, decât să fi efectuat calcule
astrologice pentru a scrie celebrele sale catrene.
Considerăm că astrologia trebuie utilizată mai mult
în scop formativ şi mai puţin în scop previzional. Celui care
solicită astrograma trebuie să i se prezinte atât calităţile
cât şi defectele, asigurându-l că viitorul său depinde de
propria voinţă şi nu de poziţia astrelor.
Ne simţim datori să atragem atenţia că interpretarile
astrogramelor obţinute prin intermediul Internet-ului sau
prin utilizarea unor programe de astrologie sunt realizate
la modul mecanic, prin tipărirea unor definiţii cores-
punzătoare poziţiilor planetelor în case şi zodii. Numai un
astrolog calificat poate realiza o interpretare holistică (de
ansamblu), singura în măsură să evidenţieze adevărata
personalitate a solicitantului.
În final, să amintim că mai există şi alte tehnici de
divinaţie, mai mult sau mai puţin cunoscute: fizionomia
(ghicitul după expresia facială), metoscopia (ghicitul după
liniile frunţii), frenologia (ghicitul după forma capului), oni-
romanţia (interpretarea viselor), necromanţia (spiritismul),
piromanţia (ghicitul în foc), geomanţia (ghicitul în nisip),
taseografia (ghicitul în cafea), tragerea la sorţi, runele,
zarurile, piesele de domino, etc.

57
 „Ocultismul merită să reţină atenţia (...) în măsura
în care el a făcut evidentă existenţa (...) unei subalimentaţii
spirituale, în sânul confortului intelectual şi material al
civilizaţiei occidentale.“ (R. Alleau)
„Noi toţi, câtă vreme trăim, pândim această oglindă
uzată, în care defilează figurile unui mister obscur,
încercând să surprindem adevărul invizibil.“ (Carl Gustav
Jung)
„Scopul iniţierilor este să permită sufletului să
revină din nou spre acest final, acolo unde ele au făcut
prima lor coborâre sau început.“ (Olympiodor)
„De trei ori fericiţi sunt acei muritori care, după ce
au contemplat aceste mistere, vor pleca spre Hades; doar
ei vor putea trăi acolo; pentru ceilalţi nu va fi decât
suferinţă.“ (Sofocle)
„Finalmente, problema din Yi-jing nu este alta decât
cea a unei interdependenţe universale (...) Ideea unei
structuri invariante subiacente la o superstructură mobilă
este clasică în filosofia chineză.“ (Charles Hirsch)

58
 CAPACITĂŢILE PARANORMALE

În ultimii ani interesul pentru fenomenele

paranormale a crescut în mod deosebit, mai ales datorită
sfârşitului de mileniu și a datei de 21 decembrie 2013, care
anunţa, prin unii exponenţi ai religiilor, sfârşitul lumii sau/şi
venirea unui nou Mesia. Posturile de televiziune acordă
spaţii numeroase dezbaterii subiectelor cu tematică
paranormală, au apărut multe reviste de specialitate, iar
numărul cărţilor care tratează aceste fenomene este enorm.
Apar din ce în ce mai mulţi energoterapeuţi,
exorcizatori, chiromanţi, astrologi, ghicitori, iar lumea se
înghesuie pentru a fi vindecată sau pentru a i se prezice
viitorul. Apectul neplăcut al situaţiei îl constituie existenţa
unor şarlatani, care pretind că au anumite capacităţi
paranormale, unii cerând pentru acţiunile lor
„binefăcătoare“ onorarii exorbitante.
Şarlatanii spirituali pot fi recunoscuţi uşor pentru că
fac caz în orice moment de puterile lor paranormale, se
plasează alături de Iisus sau chiar consideră că îi sunt
superiori, se cred noii Mesia şi afirmă că sunt în contact
permanent cu Dumnezeu, au o cultură superficială,
fumeză, beau, consumă droguri sau înjură ori de câte ori
au prilejul. Scopurile lor principale sunt formarea de
prozeliţi şi obţinerea avantajelor materiale.
Persoanele care posedă într-adevăr capacităţi
paranormale sunt înzestrate de la naştere sau au obţinut
aceste calităţi prin cursuri de iniţiere. Cultura lor este
solidă, sunt toleranţi faţă de alte culte religioase, au o viaţă
morală impecabilă, evită alimentele toxice, axându-se în
principal pe o alimentaţie naturistă. Ele ajută cu plăcere pe
cel care le solicită ajutorul, fără a urmări beneficii materiale.

59
 Publicaţiile, emisiunile de televiziune şi destul de
multe cărţi aduc uneori mari deservicii cercetării
fenomenelor paranormale, deoarece le conferă un
caracter senzaţional şi permit aducerea în prim plan a
multor şarlatani spirituali. Filmele cu subiect paranormal
tind să se transforme în filme de groază, aşa cum cele cu
arte marţiale s-au transformat în scene de luptă bestiale.
Puţini sunt cei care încearcă să dea o explicaţie
raţională abundenţei unor astfel de fenomene, unele
persoane religioase considerându-le chiar manifestări ale
diavolului. Alţii cred, dimpotrivă, că numai spiritele
religioase pot dezvolta cu adevărat capacităţi
paranormale, că acestea sunt consecinţe ale unei vieţi
anterioare sau că apar în urma unor traume puternice.
Credem că obţinerea puterilor paranormale nu
constituie un obiectiv inaccesibil, ele fiind înnăscute în
fiecare dintre noi. Scopul în care sunt dezvoltate şi utilizate
astfel de capacităţi le definesc ca fiind bune (în folosul
celorlalţi) sau rele (în interese meschine).
Am afirmat anterior că Lumea Fizică, aşa cum o
percepem prin cele cinci simţuri, există în paralel cu alte
Lumi ce au o vibraţie superioară, pe care le-am numit Lumi
Spirituale („lumea de dincolo“). În aceste Lumi, Legile care
acţionează sunt total diferite de cele din Lumea Fizică.
Ştiinţa, care nu face decât să extindă capacităţile celor
cinci simţuri, limitându-se la adevăruri parţiale, nu poate
explora imensitatea Lumilor Spirituale.
Singurul contact cu Lumile respective îl putem avea
tocmai prin intermediul capacităţilor paranormale.
Dezvoltarea lor ne asigură cunoaşterea şi înţelegerea
Lumilor Spirituale, ne dovedeşte existenţa acestora şi
modul cum interferează cu Lumea Fizică.
Capacităţile paranormale asigură extensia celor
cinci simţuri într-o direcţie pe care ştiinţa n-o poate realiza.

60
 Când am făcut afirmaţia că Universul este de natură
mentală, am vrut să arătăm că Lumea Fizică poate fi
stăpânită şi prin intermediul minţii, nu numai prin acţiune
directă asupra ei. În esenţă, fenomenele paranormale sunt
de natură mentală, în desfăşurarea lor implicîndu-se enti-
tăţi aparţinând atât Lumii Fizice, cât şi Lumilor Spirituale.
Pentru obţinerea, dezvoltarea şi menţinerea
capacităţilor paranormale esenţiale sunt dieta, exerciţiile
fizice şi aerul curat. Sedentarismul, abuzurile de alimente,
alcool, medicamente, tutun, precum şi poluarea aerului
uzează şi distrug energiile, existând chiar posibilitatea de
a fi afectaţi de influenţe exterioare nefaste.
Marii iniţiaţi (Moise, Iisus) posedau puteri
paranormale pe care le-au utilizat în favoarea celor mulţi,
ei constituind adevărate modele de viaţă morală şi
spirituală. Yoghinii pot căpăta, la rândul lor, puteri
fantastice pe care le numesc siddhi, dar aceştia le
consideră că reprezintă doar aptitudini suplimentare,
constituind o etapă normală a evoluţiei spirituale şi nu fac
din obţinerea lor un scop în sine.
Pentru marii maeştri spirituali adevăratul scop al
vieţii îl constituie redescoperirea esenţei divine, părăsirea
ciclului infernal al reîncarnărilor (prin învingerea karmei) şi
contopirea cu Dumnezeu.

„Fiinţa nu este defel absorbită odată cu obţinerea

Eliberării (...), dimpotrivă, ea este dilatată peste măsură
(...), căci a realizat, în mod efectiv, plenitudinea
posibilităţilor sale.“ (René Guénon)
„Eliberat, sufletul urcă spre Lumina supremă, care
este Brahman, şi se identifică cu el. (Shankara)
„În simpla nuditate care învăluie toate lucrurile,
contemplativul se simte identic cu această lumină, graţie
căreia el vede.“ (Jan Van Ruysbroeck)

61
 „În ceea ce priveşte căutarea originii, manifestarea
sufletului în afara corpului fizic, prin meditaţie, viziune
extatică sau prin moarte (...) constă în faptul că acestuia i
se revelă Lumea Sufletelor, care este atunci Orientul său.“
(Sohrawardi)
„Yoghinul îşi retrage simţurile din obiectele
senzoriale, aşa cum o broască ţestoasă îşi ascunde capul
şi labele sub carapacea sa.“ (Baghavad-Gitã)

62
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Fritjof Capra - TAOFIZICA

*** - ENCICLOPEDIA ŞTIINŢELOR OCULTE
Papus - KABALLA
Mario Mercier - ŞAMANISM ŞI ŞAMANI
Jacques Brosse - MAEŞTRI SPIRITUALI
C. J. Chaterjii - FILOSOFIA EZOTERICĂ A INDIEI
*** - CARTEA TIBETANĂ A MORŢILOR
Lama Anagarika Govinda - BAZELE MISTICII TIBETANE
*** - NIRVANA - TEHNICI DE MEDITAŢIE
Simona şi Claudiu Trandafir - SHAMBALA
Edouard Schuré - MARII INIŢIAŢI
Marc de Smedt - TEHNICI DE MEDITAŢIE
Paul Brunton - ÎNŢELEPCIUNEA SUPRAEULUI
T. Stănciulescu - O CALE A RAŢIUNII CĂTRE DUMNEZEU
Paul Liekens - REÎNCARNAREA
I. Mamulaş, C. Bianu - FENOMENE PARAPSIHOLOGICE
Fl. Gheorghiţă - FENOMENUL VALENTINA
Fl. Gheorghiţă - INCURSIUNI ÎN ALTE LUMI
Dan Farcaş - OZN-URI DE PE CELĂLALT TĂRÂM
Mircea Eliade - ARTA DE A MURI
Yog Ramcharaka - VIAŢA DINCOLO DE MOARTE
R. Bourdiol - MISTERELE LUMII DE DINCOLO
Victor Bodo - CĂLĂTORII ASTRALE
Gavin, Yvonne Frost - CĂLĂTORII ASTRALE
Robert Monroe - CĂLĂTORII EXTRACORPORALE
Lobsang Rampa - CUNOAŞTEREA DE SINE
Ruth Berger - DEZVĂLUIREA AUREI
Cornelia Guja - AURELE CORPURILOR

DE ACELAŞI AUTOR:

 DRUMUL SPRE SEMN, versuri, Ed. Anotimp, Slatina, 1995

 TREI, versuri, Ed. Fundaţiei „Universitatea pentru toţi“, Slatina, 1997
 IDEOGRAME LASCIVE, epigrame, Ed. Fundaţiei „Universitatea pentru toţi“,
Slatina, 2001
 CLIPA REGALĂ, versuri, Ed. Fundaţiei „Universitatea pentru toţi“, Slatina, 2004
 CU TOPORUL PRINTRE EPIGRAMIŞTI, epigrame (în colaborare cu Nicolae Topor), Ed.
Fundaţiei „Universitatea pentru toţi“, Slatina, 2004
 MUZE, DIVE ŞI NEVESTE, epigrame, Ed. Fundaţiei „Universitatea pentru toţi“,
Slatina, 2005
 PAȘAPORT PENTRU LUMEA DE DINCOLO, ezoterism, e-book și audio book, Ed.
Scribul, 2010
 GHID PRACTIC DE FOTOGRAFIE DIGITALĂ, fotografie, Ed. Hoffman, 2014
 WINDOWS 10 GHID PRACTIC, sisteme de operare, Ed. Hoffman, 2015
 TEORIA M A UNIVERSULUI, cosmologie, Ed. Arena Artelor, 2017

PAGINA WEB PERSONALĂ: www.zarnescu.go.ro

63
CUPRINS

Ecouri - 3
Pur şi simplu ─ 5
Religiile ─ 7
Dumnezeu ─ 12
Lumile spirituale ─ 21
Energiile umane subtile ─ 26
Karma individuală ─ 32
Karma colectivă ─ 37
Viaţa după moarte ─ 41
Reîncarnarea ─ 46
Ştiinţele oculte ─ 52
Capacităţile paranormale ─ 59
Bibliografie selectivă ─ 63

64
 Nicolae Zărnescu

Stephen Hawking
versus Dumnezeu
Convorbiri libere cu
dr. Păun Bădoi
ing. Călin Mihai
ec. Virginia Cruceru
poeta Madălina Bărbulescu
și alții

Editura WOW
2016
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
ZĂRNESCU, NICOLAE
Stephen Hawking versus Dumnezeu / Nicolae Zărnescu. – București: Editura
WOW, 2016
Conține bibliografie
Index
ISBN 999-777-666-555-4
 Cuvânt înainte

Cuvânt înainte
Dacă nu aveți un nivel de conștiință peste medie și un IQ ridicat, nu citiți aceste
rânduri, pentru cā nu vă folosesc la nimic.
1. Dacă nu puteți accepta ideea unei Forțe Superioare Inteligente, care
guvernează Universurile paralele (lumea văzută și nevăzută), atunci n-are rost să citiți
mai departe.
2. Dacă nu puteți accepta faptul că universul observabil e o iluzie (suntem limitați
de cele 5 simțuri și de instrumentele de măsură), iar legile fizicii sunt valabile doar
pentru universul observabil, atunci înseamnă că aveți altceva mai important de făcut
(să cultivați ceapă sau să vă uitați la telenovele).
3. Dacă nu puteți accepta faptul că universurile paralele (lumea nevăzută)
coexistă cu universul observabil (lumea văzută) și universurile sunt separate prin
niveluri vibraționale, atunci înseamnă că aveți o imaginație necultivată.
4. Dacă nu puteți accepta faptul că prin rugăciune, mantra, meditație etc. ne
ridicăm nivelul vibrațional și „corpul" nostru spiritual călătorește în universurile
paralele, întâlnind spirite din „lumile superioare", apropiindu-se de Dumnezeu,
înseamnă că nu înțelegeți Religia Universală și trebuie să urmați religia în care v-ați
născut.
5. Fiecare religie indică o Cale pe care trebuie s-o urmați pentru a ajunge la
Dumnezeu. Eu vreau să v-o arăt pe cea mai simplă. Poți ajunge în vârful muntelui pe
100 de cărări, dar e mai bine s-o știi pe cea mai scurtă.
6. „Raiul” sau „Iadul" vi-l alegeți în timpul vieții. Totul depinde de cât de corect sau
de incorect trăiți în această viață.
7. Cea mai necruțătoare lege este Legea Karmei (Legea Compensației Divine).
Pe românește: „Bine faci, bine găsești; rău faci, rău găsești.” Dacă nu sunteți
conștienți de legea karmei, atunci trăiți degeaba pe pământ! Încercați să faceți
dezinteresat cât mai mult bine oamenilor, animalelor și plantelor și veți fi răsplătiți
înzecit sau chiar înmiit („Iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți.")
8. Nu trebuie să știți Biblia pe dinafară. Trebuie doar să fiți conștienți de existența
lui Dumnezeu, să vă recunoașteți păcatele (și eu sunt unul dintre păcătoși), apoi să
vă formulați propria rugăciune sau mantra. A mea este următoarea: „Doamne,
Dumnezeule, ajută-mă să găsesc calea spre Lumină și să-mi regăsesc Odihna
Veșnică!"
9. Religia pe care o propun se numește Religia Universală Eu – Dumnezeu
Această religie constă într-o relație liberă și directă cu Dumnezeu, fără intermediul
preoților, care sunt doar niște instrumente ce încep să-și piardă utilitatea (excepție
fac preoții cu har).
10. A face sex cu o persoană de sex opus este păcat doar dacă o faci contra-cost.
Te poți ridica la Dumnezeu și prin sex, dacă poți dirija canalele de energie de la tine
spre persoana iubită (vezi retenția seminală, energia Kundalini și Tantra Yoga).
11. Nu mai credeți în falși profeți. Am cunoscut unul, pe vremea când conducea
Partidul Vieții Sănătoase și candida pentru președinție. Îi plăcea să bea, fuma și era vulgar.
Cărțile sale îmi comunică o energie negativă enormă. Nu pot citi mai mult de o pagină. Un
maestru spiritual autentic trebuie să fie un model de viață și de comportament.
 Cuvânt înainte

12. Hrăniți-vă cât mai naturist și beți cu măsură (o ceașcă de țuică și un pahar de
vin pe zi).
13. Evitați fumatul. Fiecare țigară scurtează viața cu 10 minute. Eu n-am fumat
niciodată.
14. Dacă sunteți supraponderali sau aveți diverse afecțiuni, urmați diete
personalizate recomandate de nutriționiști avizați și nu diete urmate la întâmplare,
care vă pot duce chiar la deces! Eu urmez dieta ketogenică, recomandată de fiul meu,
Alin, instructor de fitness având recunoaștere internațională
15. Televizorul este cel mai important instrument de îndobitocire, dirijat de
Masoneria mondială. Inclusiv desenele animate conțin simboluri ascunse, ce
afectează gândirea copiilor, inoculându-le violența și anarhia. Evitați emisiunile
politice, telenovelele, manelele și filmele horror. Uitați-vă doar la emisiuni sportive,
documentare interesante și filme relaxante.

Conform cărții „Dan Ciupercă – Astrologia în noua eră”, misiunea mea în această
viață este următoarea:
Nodul Nord în Fecioară: „Într-o viaţă anterioară a trait existenţe în care
imaginaţia şi inventivitatea sa au făcut minuni. A fost un visător genial sau un
excentric. A dezvoltat idei revoluţionare şi de avangardă. Şi-a dezvoltat intuiţia şi un
mare interes pentru esoterism, obţinând iluminarea. În această viață trebuie să
înveţe să vadă clar, să analizeze situaţiile şi evenimentele existenţei sale cu logică şi
dreptate. Dispune de conjuncturi favorabile, dar trebuie să le folosească metodic şi
practic. Trebuie să-şi dezvolte o judecată critică şi să nu se înduioşeze. E necesar să
înveţe să spună „nu“ şi să nu se lase speculat de orice profitor.”
Nodul Nord în casa 5: „Într-o viaţă anterioară a trecut, desigur, prin experienţe
pline de încercări, de infirmitate, dar şi pline de credinţe şi de superstiţii care-l
determinau să trăiască în iluzie. Avea tendinţa să se replieze în sine şi să se
compătimească pentru soarta sa. A dezvoltat uneori calităţi intuitive şi vizionare. În
această viaţă îşi dezvoltă calităţile creative. Imaginaţia sa este bogată, iar calităţile
sale de intuiţie şi de inventivitate îl duc în scurt timp la reuşită. Îi place să-şi
concretizeze unele visuri. Are calităţi artistice şi trăieşte numeroase aventuri de
dragoste dar, în general, dă mai mult decât primeşte, fiind un neînţeles sentimental
(consecinţa egoismului său anterior). Întâlnirile sale sunt regăsiri karmice
(prieteni/prietene* sau amanţi/amante* din vieţile anterioare). Relaţii privilegiate cu
copiii. Trebuie să înveţe să-şi analizeze visele.”

*Într-o viață anterioară este posibil să fi fost femeie.

 Religia universală

Religia universală
N.Z.: „Ce este religia? De ce oamenii raționali, practici, o adoptă încă? De
ce toate religiile umanității, din toate timpurile, prezintă asemănări frapante
între ele? De ce mituri și ritualuri neînrudite genetic au intrigi narative și
succesiuni rituale similare?” (Eliade, Culianu - DICȚIONAR AL RELIGIILOR).
Dacă această întrebare este pusă de doi istorici ai religiilor, putem îndrăzni
să afirmăm că este posibilă o RELIGIE UNIVERSALĂ? Pe ce ar trebui să se
bazeze această Religie?

P.B.: Aș asemui credința cu nația. Dacă te-ai născut român, rămâi român.
Dacă vrei să devii neamț, de exemplu, oricâte merite ai avea, nemții te vor
considea în sinea lor tot un venetic, un auslander. M-am născut ortodox. Să
zicem că trec la catolici. Nu știu câtă încredere poate oferi un transfug, care
a trecut acolo din interes și nu din convingere.
Iată și părerea mea despre o religie universală. Cred ca s-ar putea ajunge
la o religie unică, dar numai dacă s-ar mai putea ivi un mentor formidabil,
cum au fost Iisus sau Mohamed. Până atunci, fiind de credință ortodoxă, cred
în respectarea celor 10 porunci, printr-o educație riguroasă în acest sens, de
la cea mai fragedă vârstă, în familie, gradiniță, școală, facultate, fapt ce ar
putea fi baza acestei religii fundamentale.

N.Z.: Eu cred că sunt acel mentor formidabil de care vorbiți. În aceleași

timp, nu vă cer să renunțați la religia în care v-ați născut, dacă veți considera
că aceasta este Calea care vă duce spre mântuire (eliberarea din ciclul
infernal al vieților și al morților - samsara). Poate că, în timpul vieții mele, 5%
din populația globului va accepta ideea RELIGIEI UNIVERSALE. Apoi, în
timpul vieții următoare, va accepta RELIGIA UNIVERSALĂ alt procent de 5%.
Eu nu mă grăbesc. Știu foarte bine ce am de făcut, pentru că, într-o viață
anterioară, am obținut iluminarea (așa spune astrograma mea, nu eu), iar
acum am fost retrimis pe Pământ pentru a trage oamenii după mine. Chiar
Dumneavoastră mi-ați redat aceste Puteri, atunci când eu îmi pierdusem
încrederea în mine însumi! Ramakrishna a experimentat mai multe religii
(hinduismul, creștinismul, islamismul și alte culte ale zeităților), ajungând la
concluzia că Dumnezeu este același pentru toți, doar modalitatea de a ajunge
la el este diferită. Eu nu trebuie să experimentez. Eu doar raționez și-mi
exploatez imaginația.
 Religia universală

N.Z.: Cea mai elocventă definiție a religiei am întâlnit-o în manualul opțional

pentru liceu „Istoria religiilor”, al doamnei profesoare Elena Cozma (Ed.
Polirom, 2000): „O religie este un sistem de credințe și practici ritualice (cultice)
care fixează conduita individului în societate, raporturile acestuia cu divinul, îi
jalonează timpii vieții (nașterea, căsătoria, moartea), îi satisfac nevoia de a ști
rosturile pe pământ. Putem vorbi despre religie atunci când anumite credințe
și ritualuri se încheagă într-un sistem unitar, cu o doctrină care dă răspunsuri
unor întrebări fundamentale, între care: de unde venim și cum s-a născut
Universul sau ce se întâmplă după moarte? În același timp, religiile au și
dimensiuni interioare, subiective, deoarece credința individuală este
fundamentală, dar se poate vorbi și despre o evlavie colectivă. Ea dă naștere
unei conștiințe religioase, atât în individ, cât și în colectivitate.” Considerați că
disciplina „Istoria religiilor” ar trebui introdusă, în mod obligatoriu, în sistemul
de învățământ al fiecărei țări?

C.M.: Încă de la cele mai fragede vârste ar trebui să li se ofere copiiilor

viziuni multiple asupra existenței unui CREATOR SUPREM, să li se facă
cunoscut mecanismul KARMEI și chiar conceptul de RELIGIE UNIVERSALĂ.
În felul acesta am elimina îndoctrinarea creata de actuala disciplină, „Religia”,
predată de preoți, conform cărora dacă nu-i dai bani Bisericii, o să ajungi în
IAD. Nu vreau să generalizez, dar în 80% din cazuri cam înspre direcția asta
se îndreaptă lucrurile.

D.M.: Da, cu siguranță, ar trebui. Aș dori ca băiatul meu să învețe mai

degrabă istoria religiilor, decât un pomelnic de rugăciuni!

ȘTIAȚI CĂ... Procedeul utilizat de mine în această carte se numește

MAIEUTICĂ și a fost creația lui Socrate? Iată definiția maieuticii, așa cum
apare în MIC DICȚIONAR FILOZOFIC, ediția a II-a, 1973: „MAIEUTICĂ (gr.
maieutike = priceperea de a moși): Metodă folosită de Socrate în cadrul
discuțiilor filozofice angajate cu interlocutorii săi în vederea descoperirii
adevărului. El consideră că, îndrumat prin întrebări meșteșugite, omul ar
ajunge să dea la iveală adevărul în răspunsurile sale, pe care l-ar poseda fără
să-și da seama și care ar trebui doar «moșit» prin asemenea întrebări. Metoda
se sprijină pe teza idealistă a ideilor înnăscute.”
 Religia universală

N.Z.: „Maestrul spiritual” este asociat adesea, în mod eronat, cu

conducătorul unei secte, fondate pe cultul personalității, care abuzează de
discipolii săi (vezi documentarul „Mecanismele manipulării și adevărul despre
Osho”). În cartea mea, „Pașaport pentru lumea de dincolo” (declarată de
www.paranormal.ro drept cea mai bună carte spirituală a anului 2010), vorbesc
despre „șarlatanii spirituali”, care apar foarte des la posturile de televiziune și
despre modul în care aceștia pot fi identificați. Ce alte criterii credeți trebuie să
îndeplinească un maestru spiritual autentic, pe lângă susținerea unei doctrine
pozitive, cum este teoria RELIGIEI UNIVERSALE?

N.Z.: Răspunsul la această întrebare îl dă Jacques Brosse în cartea

„Maeștrii spirituali”: „Un veritabil maestru spiritual nu poate obține un profit
material din învățăturile sale. Dacă s-ar fi ținut cont de această regulă,
impostorii ar fi fost eliminați de la sine. Un veritabil maestru ignoră ceea ce
este și nu încearcă deloc să devină maestru. Cel mai adesea, a fost
desemnat de propriul maestru ca succesor sau chiar a fost recunoscut ca
atare de către cei veniți să-l consulte. Renunțând la lume și la sine însuși, el
rămâne indiferent la judecățile semenilor și nu-l preocupă numărul discipolilor
săi, ci doar calitatea lor. […] Un maestru spiritual nu se poate confunda cu
un profesor, cu un psihoterapeut, nici măcar cu un îndrumător al conștiinței.
Misiunea sa este de a-i conduce pe ceilalți pe calea pe care el însuși o
străbate. El îi ajută să realizeze acea întoarcere din afară spre interior, fără
de care nu există viață spirituală; el îi dirijează în exercițiile lor de meditație
și concentrare, îi lămurește despre revelațiile născute din acestea, despre
obstacolele pe care vor trebui să le depășească, despre pericolele pe care
le vor avea de urmat. Niciodată maestrul nu impune adevărul pe care l-a aflat,
ci numai permite discipolului să-l descopere, la rândul său, el însuși. Dacă
maestrul se sprijină neapărat pe propria sa experiență, atunci doctrina pe
care o transmite nu este în niciun caz personală. Oricât ar fi de inovator, se
consideră doar o biată za într-un lanț; chiar dacă pare independent, el se
leagă întotdeauna de o tradiție. De aceea succesiunea de la un maestru la
altul deține o atât de mare importanță. Astfel, confreriile musulmane (tarīqa)
trebuie să-și găsească originea în Profet, diversele școli budiste afirmă
înălțarea la Buddha însuși, iar «lanțul de aur» îi leagă pe maeștrii ortodocși
de Părinții Bisericii, de apostoli și, în cele din urmă, de Iisus. Chiar dacă se
referă la o singură religie, căreia îi rămâni fideli, marea majoritate a marilor
maeștri a admis validitatea altor căi spirituale, căci, atunci când acestea
diferă sau chiar se opun la bază, ele converg pe culmea lor, întoarcerea ființei
la unitatea sa primară, prezența divinității în acea ființă.”
 Religia universală

N.Z.: În faimosul „Dicționar al religiilor”, Eliade și Culianu lansează

următoarea întrebare: „Dacă religia funcționează într-adevăr ca un software
sau ca un program de computer în interiorul societății umane, atunci s-ar
putea ca societatea să nu fie capabilă să răspundă decât la mesajul religiei;
astfel, există sperața ca, prin intermediul unor transformări în sfera religiei,
viitorul apropiat al societăților sau al grupurilor sociale să poată fi reprogramat?
Eu sunt de profesie informatician și am lucrat zece ani ca programator.
Credeți că aș putea fi în stare reprogramez religia creștină, astfel încât s-o
transform în RELIGIE UNIVERSALĂ?

C.M.: Eu sunt de profesie automatist și lucrez în domeniul respectiv. Aș

vedea religia creștină ca o funcție de transfer cu mai mulți parametri și, din
punctul meu de vedere, care am cunoștințe destul de avansate, pot spune ca
da, religia creștină ar putea fi programată, înglobând-o într-un rationament de
tip cauză-efect, care să evidențieze necesitatea acesteia pe Pământ.

C.V.: Eu cred că religia creștin-ortodoxă nu are nevoie de programare,

este ca un sistem cibernetic perfect! Orice adept al său, indiferent de gradul
de evoluție, poate ajunge la Adevăr și implicit, la mântuire! Gândiți-vă, omul
simplu, care este credincios și respectă cele zece porunci, deja ajunge la un
nivel de vibrație spirituală care îl va conduce spre altă înțelegere a lumii. Dar
un om evoluat, cultivat, ce dimensiuni va atinge? Este ceva superb! Și DA,
cred din tot sufletul meu că putem ajunge la Adevăr prin credință!

N.Z.: Problema este că mulți nu înțeleg sau nu vor să aplice religia

creștină, chiar dacă este la îndemâna tuturor, prin învățăturile foarte simple
ale lui Iisus Hristos. Altă problemă este că oamenii evoluează foarte diferit:
unii bat pasul pe loc sau progresează foarte lent, iar alți evoluează
extraordinar de rapid. În momentul de față, religia creștină, așa cum este
aceasta prezentată în Noul Testament, nu mai este de actualitate pentru
toată lumea. Să nu uităm faptul că religia creștină a suferit deja două
reprogramări, prima, odată cu conciliul de la Constantinopol din 553,
convocat de împăratul Iustinian și soția sa, Teodosia, când s-au scos, în mod
abuziv, din textele religioase, orice referiri la reîncarnare (termen inventat
abia în secolul al XIX-lea de Aland Kardec) și a doua, odată cu Marea
Schismă din 1054, când creștinismul a fost împărțit în două mari ramuri:
vestică (catolică) și estică (ortodoxă), sistemul cibernetic perfect
(creștinismul pur) fiind deja dereglat.
 Religia universală

N.Z.: Pentru ca un software (program sau sistem de operare) să

funcționeze corect, trebuie eliminate „bug“-urile acestuia (în limba engleză
„bug” înseamnă gândac, ploșniță). Un „bug” software este o eroare de
programare, care face ca programul sau sistemul de operare să funcționeze
incorect sau să se comporte în mod neașteptat (vezi cruciadele și Inchiziția).
După umila mea părere de programator, „bug”-urile creștinismului sunt
următoarele: clerul, instituțiile religioase, interesele acestora și dogmatismul.
Ce alte „bug” -uri credeți că ar mai trebui înlăturate, pentru a se reveni la
creștinismul pur, pe care l-a promovat Iisus?

C.M.: În primul rând, „bug”-ul cel mai mare al religiei creștine îl reprezintă
îndoctrinarea și anume ilustrarea unui CREATOR care este bun, dar care
pedepsește greșelile și care vrea să transforme ființa umană în sclav. Nu este
nici pe departe așa, CREATORUL intervenind foarte rar în viața ființei umane,
care este o ființă a deciziilor. Un alt mare „bug” este acea răutate născută în
religia creștină, conform căreia celelalte religii nu sunt acceptate, adepții lor
fiind considerați sectari sau păgâni. Mai mult decât atât, nimeni nu poate ști
care e adevărata religie și dacă CREATORUL ar fi vrut să existe pe Pământ
conceptul de religie, aceasta fiind „inventată" de om pentru a ține populația în
frâu.

C.V.: „Bug” este un preot fără chemare, care nu își înțelege menirea lui
divină și cade pradă banului. „...și templul Domnului să fie simplu.” Iisus s-a
născut în iesle. Eu am avut o stare de rău în anumite locuri și în altele am simțit
o pace interioară desăvârșită. Să încercăm, fiecare din noi, să ne dorim din
suflet să fim mai buni. Dacă nu avem nimic de cerut în rugăciuni, asta trebuie
să cerem: să fim mai buni! Și Domnul va lucra în noi!

C.M.: O altă concepție greșită a creștinismului este următoarea: încă de

mici, copiii sunt învățați în școală că „dacă greșești, te bate Dumnezeu”, lucru
cum nu se poate mai greșit. De asemenea, există anumite învățături despre
chinurile Iadului, care, în concepția mea, nu există, sufletul prezentându-se sub
forma unei energii fără percepție senzorială. Mihai Eminescu spune în poezia
„Împărat și proletar”: „Religia – o frază de dânşii inventată/ Ca cu a ei putere
să vă aplece-n jug...”
 Religia universală

N.Z.: Textele religioase sunt de două tipuri: exoterice (care se adresează

profanilor și care constituie religia în ea însăși, urmărind salvarea individului și
pregătirea acestuia pentru o viață viitoare mai bună) și ezoterice (care se
adresează inițiaților, urmărind depășirea statutului individual, pentru a ajunge
la eliberare/mântuire). RELIGIA UNIVERSALĂ se bazează, în principal, pe
ezoterismul creștin, dar și pe ezoterismul celorlalte religii, plus descoperirile
fizice recente din mecanica cuantică și din teoria relativității. Considerați că
sunteți pregătiți pentru o astfel de Religie?

C.M.: Da, consider ca sunt pregătit pentru RELIGIA UNIVERSALA și mulți

din jurul nostru ar putea fi pregătiți dacă ar întelege mecanismul KARMEI și
anume: nimic nu se iartă, totul se plătește, mai devreme sau mai târziu. Spre
exemplu, copiii preiau KARMA parinților ș.a.m.d. (Karma se moștenește).
Acesta este răspunsul de ce, de multe ori, pentru greșelile părinților pățesc
copiii. În opinia mea, KARMA e conceptul care stă la baza RELIGIEI
UNIVERSALE.

N.Z.: Am spus și eu că cea mai nemiloasă, dar și cea mai generoasă lege
a RELIGIEI UNIVERSALE este legea KARMEI. Dar KARMA acționează chiar
și în această viață. Pot da nenumărate exemple.

C.M.: Am și eu multe exemple. Am simțit-o și pe pielea mea.

N.Z.: Pentru a putea pune în practică Religia Universală, propun

următoarea reformă religioasă:
1. ISTORIA RELIGIILOR și ASTROLOGIA să devină materii obligatorii în
școli și licee.
2. Preoții să nu predea în școli doar religia de care aparțin, ci ISTORIA
RELIGIILOR, făcând tot timpul paralelisme între religia care se predă la lecția
respectivă și religia curentă. Astfel orizontul elevilor se va deschide și-și vor da
seama că toate religiile spun același lucru, dar cu alte cuvinte. În acest fel
„ochelarii de cal” vor fi înlocuiți cu „ochelari 3D”.
3. Rolul preoților să se rezume la ceremoniile căsătoriilor religioase, bote-
zurilor și înmormânărilor, care și acestea să fie rezumate la minimum de texte.
4. Marile ceremonii religioase (Paște, Înălțare, Crăciun etc.) să fie oficiate
doar de preoți cu har, aleși după criterii foarte stricte.
 Religia universală

5. Spovedania să fie eliminată, deoarece constituie o violare a intimității

persoanei și o sursă de informare pentru serviciile secrete. Este suficient să se
conștientizeze păcatul și să se spună de 1000 de ori rugăciunea următoare:
„Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine păcătosul!” sau orice formulă
care credeți că vi se potrivește și care vă ridică nivelul vibrațional.
Ce alte măsuri benefice ați mai putea propune?

M.B.: Sunt total de acord cu primele două, dar cultele ar trebui să-și urmeze
ceremonialurile ca și până acum. Important este să se renunțe la acest
egocentrism religios. Dumnezeu este acelasi, omniprezent, omnipotent,
apodictic prin excelență, religiile constituind doar moduri distincte de raportare
la divinitate. Ideea este ca in illo tempore exista o religie universală solară.
Datorita defectului psihologic manifestat, s-a ajuns astazi să ne confruntam cu
pseudoreligii, cu un mozaic de doctrine, dintre care doar foarte puține mai
păstrează elemente din cunoașterea transcendentală ce duce spre mântuire,
excluzand firește religiile moarte din această categorie.

C.M.: La admiterea la Seminarul Teologic ar fi bine să se facă o selecție

foarte strictă și să fie admiși doar cei înzestrati de Divinitate cu harul preoțesc.
Copiilor ar trebui să le fie implementat încă din clasele primare conceptul de
Karma si de hartă natală, mai pe larg astrologia, in felul acesta, copiii ar ști
către ce să se îndrepte și mai târziu ar da mult mai mult randament la muncă
practicând profesia pentru care au fost trimiși pe acest Pamant, nu mai vorbim
de relațiile interumane care s-ar îmbunătăți semnificativ.
Făcând și un paralelism între religii, omul poate alege la un moment dat
în viață să își schimbe religia, ființa umană fiind fiiință liberă, care are drepturi
depline asupra propriei vieți.

M.B.: Indiferent ce fel de religie se predă, ea are o dimensiune etică foarte

utilă copiilor. Religia ca atare nu trebuie asimilată instituției Bisericii. Aici este
greșeala fundamentală.
Predarea Istoria religiilor în școli ar putea fi redusă doar la o dimensiune
teoretică. Trebuie găsite modalități de experimentare a cultelor, ar trebui
accentuată dimensiunea lor practică. Pană la urmă, afinitatea față de un cult
rezidă din felul în care reușim să relationam cu Divinitatea prin practica
specifică (rituri, ritualuri, ceremonialuri).
 Religia universală

N.Z.: Nu trebuie să-și schimbe religia, ci poate să experimenteze,

adoptând temporar o altă religie. Rāmakrishna, marele mistic hindus al
secolului al XIX-lea, a experimentat mai multe religii orientale și europene
(printre care creștinismul și islamul), demonstrând prin experiențele sale
personale unitatea tuturor căilor spirituale. Iată ce spunea Rāmakrishna: „Nu
există decât un Dumnezeu, dar numele lui sunt nenumărate, la fel ca și
formele sub care el poate fi înfățișat. Numiți-L cum vreți, adorați-l sub orice
formă doriți și astfel sunteți siguri că veți ajunge la El”.

C.V.: Părerea mea este ca un om se naște într-o familie de o anumită

orientare religioasă, crește cu aceste informații și, poate toată viața sa, trăiește
sub aceeași credință. Sunt destul de rare cazurile în care cineva trece la altă
religie, doar dacă se informează despre existența altor religii și se simte
compatibil cu una dintre ele, fie întâlnește o persoana care să îl convertească.
Deci cunoașterea Istoriei Religiilor este o modalitate și un mijloc de a descoperi
și altă religie decât cea cu care te naști. Liberul arbitru rămâne și aici.
Nu cred nici eu în studiul la școală a religiilor, la nivel pur teoretic. Cred
că decizia cu privire la credința fiecăruia este o decizie intima pur personală,
nu trebuie forțată la școală... poți evolua sub orice religie, doar să vrei să
cunoști Divinitatea!

N.Z.: Astrologia spune că fiecare suflet se reîncarnează în locul, la data, la

ora, în familia și în religia în care trebuie să-și „ardă” KARMA și să învețe noua
lecție de viață. Este posibil ca, într-o viață ulterioară, să se reîncarneze într-o cu
totul altă religie! Reamintesc că referirile la reîncarnare au fost scoase în mod
abuziv din Biblie prin conciliul de la Constantinopol, din anul 553.
Religia Universală se adresează, în primul rând ezoteriștilor (deci
oamenilor inteligenți), dar trebuie să-i tragem după noi și pe ceilalți, care nu
pot înțelege lucruri atât de complicate ca acestea pe care le discutăm aici.

ȘTIAȚI CĂ... Prima reformă religioasă din istoria omenirii a fost pusă în
aplicare de faraonul Amenhotep al IV-lea al Egiptului, care a încercat să
impună un fel de religie monoteistă, transformându-l pe Aton (discul solar) în
Divinitate Supremă a panteonului egiptean? Reforma interzicea chiar
utilizarea cuvântului „zeu” la plural (zei) și impunea demolarea statuilor
reprezentând alte divinități și părăsirea templelor. Faraonul și-a schimbat
numele în Akhenaton (Cel care este plăcut de Aton), vechea capitală Teba a
fost părăsită, construindu-se o nouă capitală, Akhetaton (Orașul lui Aton).
 Religia universală

Preoții slujitori ai templelor lui Amon-Ra au fost deposedați de marile lor

privilegii. Noile temple nu aveau acoperiș, pentru ca razele soarelui să poată
pătrunde în interior. Zeul Aton nu avea trup fizic (nu există reprezentări
sculpturale), ci sub forma discului solar având razele îndreptate spre o
anumită direcție, simbolizând atât Soarele, cât și acțiunea lui (uneori razele
se terminau cu mâini sau cu crucea ANKH). Iată deci că simbolul CRUCII
apare pentru prima dată la egipteni, care cred și în puterea suverană a
CUVÂNTULUI, a VERBULUI CREATOR („La început a fost Cuvântul.” Biblia
a apărut ulterior religiei egiptene!) După 17 ani de domnie, succesorul
faraonului, Tutankhamon, a reluat legăturile cu marele preot al Lui Amon-Ra,
a abandonat noua capitală și a revenit la religia politeistă. Ulterior, mișcarea
lui Aton a fost considerată o erezie execrabilă! (sursa: Eliade, Culianu -
DICȚIONAR AL RELIGIILOR și Elena Cozma - ISTORIA RELIGIILOR)

ȘTIAȚI CĂ... „S-a formulat ideea că religia egiptenilor ar fi un gen aparte

de monoteism „cu fațete”, fiecare zeu nefiind altceva decât o ipostază a lui
Amon-Ra, identificat cu Soarele, rege al zeilor și stăpân al oamenilor?” Nu
cumva religia iudaică (mozaică), în care Dumnezeu are mai multe nume, s-a
inspirat din religia egipteană? Moise, care a fost un Mare Inițiat, a preluat
cele 22 de hieroglife (Arcanele Majore ale Tarotului) inscripționate pe pereții
interiori ai Marii Piramide și le-a adaptat alfabetului ebraic (vezi Kabbala).
Preoții egipteni considerau Tarotul ca fiind sacru și-l utilizau pentru
interogarea spiritelor superioare. Din cele 56 de Arcane Minore (existau patru
de 1 - Așii, plus patru de 11) ale Tarotului au derivat, mai târziu, cărțile de joc
din ziua de azi. (Elena Cozma - ISTORIA RELIGIILOR și Nicolae
ZĂRNESCU - PAȘAPORT PENTRU LUMEA DE DINCOLO).
 Dumnezeu

N.Z.: Ideea Trinității (Triadei) este existentă în aproape toate religiile. În

Upanișade întâlnim următorul text: „Acela care creează neîncetat lumile
este întreit. El este Brahma-Tatăl; El este Maya-Mama; El este Vishnu-Fiul;
Esența, Substanța și Viața. Fiecare cuprinde în sine pe celelalte două și
toate trei sunt una în cel Negrăit.” În panteonul sumerian există Triada
Creatoare: Anu (zeul suprem, părinte al celorlalți și stăpân al Cerului,
căsătorit cu Ki, zeița pământului), Enlil (fiul lui Anu și al lui Ki) și Enki
(divinitate benefică, prieten al oamenilor, zeul înțelepciunii, al artelor și
meșteșugarilor). Hermes Trismegistos (Hermes cel de trei ori mare)
vorbește despre tripla natură a Divinității aflată în echilibru perfect: Tatăl
(Esență, Inteligență, Spirit, Lumină), Mama (Manifestare, Suflet, Cuvânt),
Fiul (Substanță, Trup, Viață). Creștinismul propune Sfânta Treime: Tatăl
(Creator, dar co-mântuitor, co-sfințitor), Sfântul Duh (Sfințitor, dar co-
creator, co-mântuitor) și Fiul (Iisus - Mântuitor, dar co-creator, co-sfințitor).
Ce alte exemple de Trinități mai cunoașteți?

C.M.: „Deși termenul Trinitate nu este menționat ca atare în Sfânta

Scriptură (nici un apostol sau proroc nu a scris despre aceasta), la 28
februarie 380, împăratul Teodosiu I (347 – 395) a declarat „Credința trinitară”
drept religie de stat. Primul conciliu de la Constantinopol a confirmat această
decizie în luna mai 381. Astfel, toți cetățenii Imperiului Roman au fost obligați
să accepte religia creștină. Noțiunea de Trinitate există și în alte religii,
uneori și sub denumirea de triadă, de exemplu: În mitologia etruscă, Tinia,
Uni și Minerva formează o trinitate. La romani apare „triada Capitolină”
formată din Jupiter, Minerva și Iuno, dar și triada Iupiter (care reprezenta
suveranitatea), Mars (care reprezenta funcția războinică) și Quirinus (care
reprezenta funcția nutritivă și protectoare). De asemeneea, în mitologia
nordică, apar cele trei norne (divinități ale destinului) Skuld, Verdandi și Urd
sau Urdhr. În mitologia lusitană, Runesocesius, împreună cu Ataegina și
Endovelicus, formează o altă trinitate. În religia hindusă este venerată de
către evlavioși trinitatea divină Trimurti, compusă din Brahma, Vishnu, și
Shiva. În mitologia egipteană apar, succesiv: triada Khnum – Satet – Anuket
de la Elephantine, unde zeul suprem era Khnum; triada Amon – Mut –
Khonsu de la Teba, unde zeul suprem era Amon și triada Ptah – Sekhmet
– Nefertem de la Memphis (neobișnuită pentru că zeii nu erau înrudiți înainte
ca triada să fie formată), unde zeul suprem era Ptah. În Mesopotamia, triada
a fost formată din zeul lună Sin, zeul soare Samas și zeul furtunii Adad.”
(ro.wikipedia.org)
 Dumnezeu

M.B.: În Arborele kabalistic primele trei emanații, cele mai elevate, sunt
numite Keter, Chokmah, Binah și formează Lumea Arhetipurilor sau a
Emanațiilor, Aziluth.
Acești trei Sephiroți corespund trinităților din alte religii, doctrine,
mitologii, etc., cu care poate suntem mai familiarizați. Învățând despre
acesti trei sephiroți înțelegem mai multe despre trinitățiile religiilor. Și,
reciproc, analizând diversele trinități, în variatele forme în care sunt
prezente, de la cele mai ermetice la cele mai descriptive, găsim atribute,
fațete ale acestor trei sephiroti și, implicit, ale celorlalți șapte.
În Creștinism: Tatal, Fiul, Sfântul Duh. În Hinduism: Brahma, Vishnu,
Shiva. Acestia au corespondentele lor polarizate feminin: Sarasvati,
Lakshmi, Parvati. În Budism: Dharmakaya, Sambogokaya, Nirmanakaya -
cele Trei Kaya.
În tradiția Mayașă apar, în Popol-Vuh: Huracan Kakulha, Chipi
Kakulha, Raxa Kakulha (Uraganul Fulgerător, Fulgerul Nou Născut,
Fulgerul cel Viu).
În mitologia nordică: Odin, Balder, Thor sau Wotan, Wili, We.
În mitologia Nahua, Aztecă, Tonatiuh este Trinitatea. Quetzalcoatl este
Cristosul.
În Taoism: Unu, Doi, Trei – „Cei Trei Puri" (Yuanshi Tianzun, Lingbao
Tianzun, Daode Tianzun)
„Dao a dat naștere Unului. Unul a dat naștere lui Doi. Doi l-a născut pe
Trei. Trei a născut 10.000 de ființe. Cele 10.000 de ființe îl poartă în
spinarea lor pe yin și îl îmbrățișează pe yang".
În Shintoism: Ame-no-Minaka-Nushi-no-Mikoto, Takami-Musubi-no-
Mikoto, Kammi-Musubi-no-Mikoto
În Zoroastrianism: Ahura Mazda, Spenta Mainyu, Angra Mainyu.
În Gnosticism: Primul Logos, Al Doilea Logos, Al Treilea Logos. Aziluth
este numit Lumea Logoică.

N.Z.: Kabbala vine de la cuvântul ebraic KBLH. Se presupune că

Moise, temându-se că învățăturile sale exoterice (destinate oamenilor
simpli) vor fi interpretate greșit după mai multe secole, a transmis oral,
unui cerc restrâns de inițiați, o învățătură ezoterică ce este la originea
Kabbalei. Aceste învățături au circulat în formă scrisă abia începând cu
secolul al XII-lea după Hristos. Trebuie precizat că, în Kabbala, Ein-Soph
(Infinitul, Conștiința Cosmică, Brahman, Dumnezeu), din copacul
sephirotic, este considerat deasupra Triadei Keter (Kether) = Coroana,
Chokmah (Hokmah) = Înțelepciunea și Binah = Inteligența.
Dumnezeu
Dumnezeu
 Dumnezeu

Acesta nu poate fi cunoscut, ci doar intuit, prin urmele care le lasă.

Kabbala consideră că întreaga Realitate este constituită din trei niveluri
ale Cosmosului (lumea cosmogonică, psihică și fizică), prin combinarea
celor 10 numere primordiale (cele 10 nume ale lui Dumnezeu) cu cele 22
de litere ale alfabetului ebraic (Căile). În interiorul Triadei, principiul Daath
(Sephira ascunsă, a Cunoașterii) joacă rol de mediator.

N.Z.: „Dumnezeu (Spiritul Suprem, Inteligenţa

Supremă, Vibraţia Supremă) acţionează asupra
Vacuităţii (Energia Pură Nemanifestată, Eterul Primordial
şi nu Vidul, cum înţeleg unii) creând mental Lumile
(Lumea fizică, pe care o percepem cu simţurile şi Lumile
Spirituale, accesibile doar prin deschiderea „celui de-al
treilea ochi“, cu care putem sesiza vibraţiile superioare).
Considerăm că această Creaţie este reflectată cel mai bine de diagrama
Tai-Chi (Yin - Yang), prezentă în figura alăturată. Zona neagră reprezintă
Vacuitatea, zona albă simbolizează Lumile deja formate, cercul mic alb -
lumile care tocmai sunt create, iar cercul mic negru reprezintă Lumile care
tocmai se resorb în Vacuitate.
Dumnezeu (Spiritul Suprem, Observatorul Unic) este cercul exterior,
care „îmbrăţişează“ Lumile şi Vacuitatea (Trinitatea Dumnezeu – Lumi –
Vacuitate). De fapt, după părerea mea, Spiritul Suprem se află în
permanenţă în stare duală: o stare de Creaţie, în care creează şi
urmăreşte evoluţia Lumilor şi o stare de contemplare, în care, cufundat în
Vacuitate, elaborează Planul Divin de creare a unor noi Lumi. Această
diagramă trebuie vizualizată în mişcare, cu cercurile mici în creştere şi cu
zonele albă şi neagră în scădere. De aici putem trage o concluzie deosebit
de importantă, care poate oferi un răspuns la o întrebare care a frământat
omenirea de mii de ani: Deoarece Dumnezeu este veşnic, nu putem afirma
că a existat un moment iniţial în care au fost create Lumile. Acestea sunt
în permanentă transformare, născându-se din Vacuitate şi întorcându-se
în Vacuitate.” (Nicolae Zărnescu – PAȘAPORT PENTRU LUMEA DE
DINCOLO)

„Dacă crezi în Dumnezeu și el nu există, atunci nu ai pierdut nimic, dar

dacă nu crezi în Dumnezeu și el există, atunci ai pierdut totul.” (Blaise
Pascal)
 Biblia

N.Z.: Biblia a fost finalizată înainte de a se fi împărțit creștinismul în

ortodocși, catolici și protestanți (Marea Schismă). Cum comentați faptul că
fiecare secțiune a creștinismului a modificat Biblia după propriile sale
interese? La nivel internațional, cele mai populare Biblii sunt cele
neconfesionale sau în traduceri ecumenice. În Apocalipsa 22,18 se spune că
Biblia are un „blestem” pentru cei care scot sau adaugă cuvinte din / în
aceasta? Cum a acționat sau cum credeți că va acționa acest „blestem”?

C.M.: Pentru început, în opinia mea, ceea ce scrie în Biblia din zilele
noastre nu cred ca are nicio treabă cu Biblia Religiei Universale, religie
apărută inainte de împărțirea creștinismului. Numai că fiecare ramură a
creștinismului a luat din Biblia autentică ce a vrut, urmarindu-și propriile
interese de manipulare a maselor de oameni. Curiozitatea mea este unde se
află acea Biblie autentică, finalizată înainte de împărțirea creștinismului. În
zilele noastre, după cum observăm, fiecare religie / sectă are propria doctrină,
care conține, în unele cazuri viziuni total contradictorii. În ceea ce privește
blestemul din Apocalipsa, se pare că îl simțim din plin în zilele noastre prin
calamitățile naturale, crizele economice și politice care au loc între națiuni și
religii.

C.V.: Nu pot să accept ideea că Biblia ascunde eventuale „blesteme "...

Dimpotrivă, trebuie să fie citită și recitită, interpretată, pentru că ne dă
revelația divinului, ascunde predicții care s-au întâmplat dar și care se vor
întâmpla. .. Lazarev s-a vindecat de cancer citind Biblia, apoi a devenit un
mare psihoterapeut... Deci să citim și să interpretăm Biblia, fiecare în felul
nostru. Oricum vom avea revelații care ne vor duce mai repede spre
împlinirea destinului.

N.Z.: Eu am o Biblie în traducere internațională (limba engleză

contemporană - 1984). Vă prezint coperta Bibliei și un extras din prefață,
pentru a vedea modul în care a fost realizată această carte. Mai am
următoarele Biblii: Biblia creștină (aprobată de patriarhul Teoctist și de
Sfântul Sinod), Biblia adventistă (publicată în limba română de The Bible
League), Biblia catolică (publicată în engleza veche de Cambridge University
Press), Biblia catolică (publicată în engleza contemporană de Collins' Clear-
Type Press) și Biblia luterană (publicată în limba germană de Deutsche
Bibelgesellschaft). Vă puteți imagina că mi-ar trebui o viață întreagă pentru
a compara conținuturile acestor Biblii, așa că merg pe mâna celor care au
realizat traducerea internațională.
Biblia
 Biblia

Ș𝗧𝗜𝗔Ț𝗜 𝗖Ă... a) Biblia a fost împărțită în capitole abia în anul 1205, iar în
versete în 1571? b) Cercetătorii Bibliei spun că nu există nici un original al
Vechiului Testament, dar că trebuie să avem încredere în metodele de
copiere ale manuscriselor, care aveau o garanție de până la 1000 de ani? c)
Primele copii ale Noului Testament au apărut după circa 100-125 de ani de
la moartea lui Iisus Hristos? d) Biblia a fost cea mai iubită carte din lume, dar
și cea mai disprețuită, fiind arsă în piețele publice în timpul Revoluției
Franceze sau transformată în hârtie igienică de Nicolae Ceaușescu?
 Iisus Hristos

N.Z.: Pare incredibil, dar pe vremea primei civilizații din istoria omenirii,
cea mesopotamiană, cei mai stimați și apreciați de popor nu erau preoții, ci
astrologii și magii, care preziceau viitorul citind în stele sau interpretând alte
semne divine. Sumero-babilonienii au întocmit primele hărți cerești și primele
horoscoape personale. Astrologii comerciali din zilele noastre, care ne
prezintă horoscoape zilnice, săptămânale, lunare sau chiar anuale, aduc
mari deservicii astrologiei natale (individuale), care se bazează pe pozițiile
astronomice ale celor 10 „planete“ în momentul nașterii unei persoane și pe
filozofia RELIGIEI UNIVERSALE, prezentată de mine în cartea „Pașaport
pentru lumea de dincolo“. Astrograma unei persoane este unică, la fel cum
este amprenta. Propun ca astrograma să apară, în mod obligatoriu, pe dosul
cărții de identitate. Astfel criminalii ar putea fi depistați și izolați, înainte de a
săvârși crimele, iar angajatorii ar ști dacă persoana este potrivită pentru jobul
solicitat. Separarea în buni și răi nu se va mai face după rase, ci după
astrograme. Ce părere aveți despre această propunere?

C.M.: Ar fi o idee foarte bună, însă oamenii ar trebui initiați încă din primele
clase în tainele celei mai vechi științe și anume astrologia. În felul acesta
oamenii ar ști mult mai bine care le e menirea în viață, ne-am înțelege mult
mai bine unii cu alții, știindu-ne menirea și scopul în această viață. Mai mult
decât atât, s-ar reduce numărul divorțurilor și al incompatibilităților astrale.
Așadar astrograma reprezintă algoritmul vieții fiecăruia dintre noi,
succesiunea de etape pe care trebuie să o urmăm pentru a ne împlini
KARMA în totalitate. În concluzie, dacă ne-am cunoaște astrograma, am fi
mult mai fericiți, deoarece s-ar crea un echilibru între EUL nostru Biologic și
EUL Cosmic.

C:V.: Pare o viziune avangardistă la momentul acesta, dar marile revoluții

spirituale se produc tocmai datorită unor asemenea vizionari ca voi. O idee
superavaansată, după umila mea părere, chiar ar trebui aplicată. Dacă s-ar
introduce în programa școlară astrologia, s-ar deschide orizonturi fantastice
pentru ființa umană, am fi mult mai profunzi, de la vârste fragede, copiii noștri
nu ar mai fi atât de dezorientați cu privire la scopul lor în viață, așa cum sunt
azi! Eu subscriu la această idee!
 Iisus Hristos

N.Z.: „În unele societăți, magia este asociată cu astrologia, tălmăcirea

viselor și interpretarea diferitelor semne.” (Elena Cozma – ISTORIA
RELIGIILOR). Deși stăpânesc foarte bine astrologia (sunt informatician și
întocmesc astrogramele pe computer sau pe smartphone), am învățat să
tălmăcesc visele (în mod științific și intuitiv, nu citind dicționare de vise) și pot
să interpretez semnele (prima mea carte publicată se numește DRUMUL
SPRE SEMN), nu mă consider un om cu puteri magice, ci un „rezultant” al
lecturilor. Dacă aș avea puteri magice, le-aș utiliza totuși doar în scopuri
benefice. Care este diferența dintre mag și magician? Este Iisus un Mare
Inițiat?

M.B.: Magul este un Maestru, un Inițiat, care uzitează magia albă, dacă
ne referim la Magii Albi ai Umanității Universale, de pildă. Există și Magi Negri,
care instrumentează magia neagră. Pe magicieni îi asociez cu niște indivizi
care speculează magia.

C.M.: Într-adevăr, mulți înțeleg greșit semnificația cuvântului astrologie.

Termenul este asociat de majoritatea oamenilor neiințiați cu ghicitul viitorului,
ceea ce este cât se poate de fals, astrologia fiind o stiință exactă, ca și
matematica sau fizica. Mai mult decât atât, în ceea ce privește puterile
magilor, consider că, dacă omul le-ar deține, s-ar întâmpla ca în Mitul lui
Gyges, unde Platon ilustrează tema dreptății și dualitatea ființei umane, care
este, în majoritatea cazurilor înclinată către egoism și satisfacerea propriilor
necesități. În ceea ce privește magul, aș putea spune că acesta este înzestrat
de CREATOR cu anumite puteri de vindecare (cazul bioterapeuților) sau, ca
și în cazul transmisiei datelor, dețin anumite canale de comunicație cu
Divinitatea, dobândite de la CREATOR, în timp ce un magician poate fi un
simplu iluzionist. De asemenea, Iisus este un Mare Inițiat, deoarece a reusit
să atingă NIRVANA - fericirea supremă și totodată deține puterile mai sus
amintite.

C.V.: Iisus nu este nici mag, nici magician, dar cu siguranță este cel mai
Mare Inițiat! Ar mai fi ceva de spus: nu cred că este suficient să îți dorești să
atingi această stare, trebuie să și fii printre cei aleși. De exemplu, Petrache
Lupu era un țăran simplu și habar nu avea ce avea să i se întâmple. Pe de
altă parte, Părintele Arsenie Boca, un erudit (a studiat medicina și artele
plastice), un căutător al Semnului, a dobândit darul clarviziunii după ce a
petrecut o vreme la Muntele Athos, ajungând și el un Inițiat.
 Iisus Hristos

M.B.: Iisus Cristos este cel mai mare inițiat, deoarece a făcut drumul
sacrificiului pentru umanitate, în mod constient, de 7 ori și e singurul care a
transpus drama cosmică în plan fizic. Pe de altă parte, e eronat să consideri
ca Iisus a atins doar Nirvana. El a încorporat în structura lui animică Cristosul
cosmic. Conform Arborelui Sephirotic din Kabbala ebraică, Nirvana e o lume
subsidiară Tetragramatonului. Acolo se opresc maeștrii care nu urmează
drumul muchiei de cuțit. Magii, prin definiție, sunt Inițiați. Ei aparțin Lojei Albe
a Umanității Solare (vorbim de Magii Albi, nu de cei Negri sau de
pseudomagi).

N.Z.: „Trebuie să facem distincţia dintre vrăjitor, şaman şi mag. Magia se

produce prin apelarea unor spirite simple ale Lumilor Spirituale, numite
elementali, corespunzătoare elementelor foc, pământ, aer şi apă. Dacă
elementalii sunt dirijaţi spre acţiuni negative, avem de-a face cu magia
neagră, iar dacă sunt implicaţi în acţiuni pozitive, atunci este vorba de magie
albă. Vrăjitorul apelează elementalii în mod inconştient, prin diferite incantaţii
şi mişcări ale corpului, „vânzându-şi“ sufletul spiritelor inferioare pentru
serviciile pe care i le fac elementalii. Şamanul intră într-un fel de transă, în
care poate comunica cu elementalii, pe care-i dirijează după bunul său plac,
fără a-şi vinde sufletul. Magul controlează elementalii în mod conştient,
această capacitate fiind obţinută în urma unor studii de specialitate şi a
călătoriilor astrale. Trebuie să facem distincţia dintre mag (cel care
stăpâneşte magia) şi magician, care prin anumite trucuri, creează iluzii ce
par a fi magie.” (Nicolae Zărnescu - PAȘAPORT PENTRU LUMEA DE
DINCOLO)

ȘTIAȚI CĂ... Începând cu vârsta de 7 ani, până la moarte, omul se poate

baza pe liberul arbitru? În acest fel, KARMA sa se accentuează sau se
diminuează. Orice om, cât ar fi de păcătos, se poate mântui (ajunge în
Nirvana), dacă-și cunoaște și învinge astrograma sau dacă are revelația
existenței lui Dumnezeu Atotputernic și Bun, având, de asemenea, și
revelația existenței legii inexorabile a KARMEI. Astrele predispun, dar nu
dispun. Nu suntem niște marionete manevrate de astre. De aceea
horoscoapele zilnice, săptămânale, lunare sau anuale n-au nicio valoare!
Astrograma este pentru oamenii inteligenți, iar revelația este pentru oamenii
simpli.
 Iisus Hristos

N.Z.: Practic astrologia natală (individuală) din 1998 și toate prezicerile

mele s-au adeverit (inclusiv morțile premature ale actorului Adrian Pintea și
generalului Nicolae Buzatu). Nu cred în astrologia previzională și în
horoscoapele zilnice de la radio și TV, care sunt fraze extrase din cărțile de
astrologie. Dacă interpretez astrograma natală, pot să prevăd un eveniment
(moarte prematură, divorț, accident etc.), dar nu pot să spun cu exactitate
când se va întâmpla evenimentul respectiv. Dacă sutele (miile) de
astrograme întocmite de mine s-au dovedit a fi adevărate, atunci și
astrograma lui Iisus ar trebui să fie adevărată. Cât de precis cunoașteți locul,
data și ora la care s-a născut Iisus? Credeți că aceste date pot fi aflate
modificând datele programului de astrologie până când se va obține
astrograma ideală?

P.B.: Pot să vin cu ceva date din cultura mea generală, fără să mai pot
menționa sursa informațiilor: Iisus trebuie să se fi născut în primele ore ale
zilei de 25 decembrie – vezi „steaua care a rasarit” – în localitatea Betleem
din Palestina.

N.Z.: După calculele mele astrologice, Iisus s-a născut pe 25 decembrie,

anul 1, ora 6:40, în orașul Betleem (Viflaim) aflat la 10 km depărtare de
Ierusalim.
În stânga astrogramei, deasupra ascendentului (ASC), se poate vedea
simbolul planetei Venus (un cerc peste o cruce), cunoscută de români ca
Luceafărul („steaua care-a răsărit”).
Soarele nu răsărise (este sub ASC), dar Luceafărul „răsărise“ încă de la
ora 6:30. Probabil că cerul avea o culoare deosebită, care i-a impresionat pe
toți cei care au privit atunci spre răsărit.
Se poate vedea clar, cu culoare roșie, simbolul crucii creștine (crucea
cosmică, în astrologie), cu planeta Pluton deasupra crucii, semnificând
moartea (răstignirea), iar cu simbolul lui Uranus în partea de jos a crucii,
semnificând faptul că, prin moartea sa, va schimba lumea. Saturn din stânga
crucii simbolizează înțelepciunea, iar Soarele din dreapta crucii indică faptul că
Iisus a fost un Mare Inițiat, care le-a luminat mințile celor din jur.
Mercur în casa 1 și-n careu cu Mijlocul Cerului (MC) și Fundul Cerului
(IC) ne indică faptul că ideile promovate de Iisus Hristos nu au fost acceptate,
la început, de majoritatea oamenilor.
Casa 8 (a morții) în Leu (conducător, șef) semnifică faptul că moare dorind
să fie un lider, un maestru spiritual.
 Iisus Hristos

ȘTIAȚI CĂ... Jer me Cardan / Gerolamo Cardano (1501 - 1576), medic

celebru, mare astrolog și matematician cu axiome renumite, a fost primul care a
încercat să întocmească astrograma lui Iisus Hristos? Pentru acest lucru a avut
probleme cu Inchiziția și a fost pedepsit cu închisoarea.

N.Z.: Iisus a spus următoarele: „Veți cunoaște Adevărul, iar Adevărul vă va

face liberi." Credeți că ființa umană poate cunoaște Adevărul Absolut sau acesta
este privilegiul lui Dumnezeu, noi cunoscând doar Adevăruri Relative?

I.M.: Adevărul Absolut îl cunoaște doar Dumnezeu. Deocamdată, din

păcate, nu și ființa umană.

M.S.: Putem atinge și cunoaște Adevarul Absolut doar când vom fi

cunoscut evoluția supremă, care ne va pune din nou acolo unde ne e locul:
alături de Divinitate.
 Iisus Hristos

P.B.: Cred că adevărul este relativ, iar adeziunea fiecăruia la una sau alta
dintre fațetele lui este indusă atât de subiectivitatea și interesele fiecăruia
dintre noi, cât și de forța de sugestiie a unor lideri puternici, care-și impun
voința, adevărul sau prin aservirea voinței celorlalți.

N.Z.: Cu mult timp în urmă am întâlnit într-o carte următorul citat: „Un
prieten adevărat este acela care crede în tine atunci când nici tu mai crezi”.
Atunci nu am înțeles cu adevărat sensul cuvintelor. În urmă cu câțiva ani, am
suferit o afecțiune gravă, de care nu credeam că o să mă mai vindec și nu
credeam că voi mai putea vreodată să scriu o carte. Medicul meu drag m-a
încurajat însă tot timpul și împreună am reușit să depășim această afecțiune.
Mai mult, mi-a oferit, din biblioteca personală, jumătate din volumele incluse
în bibliografia acestei cărți. Acest medic drag este Iisus al meu. Credeți că
fiecare avem un Iisus al nostru, pe care trebuie doar să-l căutăm?

I.S.: Prietenii buni sunt rari. Prietenii de nădejde sunt și mai rari! Dacă-i
întâlnim odată-n viață, da, atunci suntem binecuvântați! Prietenii de nădejde
sunt cei care fac ceva concret pentru tine, prietenii buni sunt cei care vorbesc
frumos despre tine!
Să vorbești despre adevăr, cale și viață pare accesibil, dar nu-i chiar așa.
În ceea ce mă privește, un singur lucru pot să confirm: oamenii au revelații
divine!

C.M.: Da, orice om are un Iisus al lui, pornind de la partea spirituală, unde
acesta poate fi EUL COSMIC și ajungând în lumea fizică de zi cu zi, unde
fiecare om are pe cineva care îl păzește, îl ajută și îi poartă noroc. Aș putea
afirma că pe acest om, care ne poartă noroc, l-am mai întâlnit într-o viață
anterioară, fiind trimis din nou în această viață pentru a ne ajuta să „creștem"
spiritual și să ne îndeplinim KARMA.

N.Z.: Iisus trăiește, în continuare, prin sufletele oamenilor buni de pe

această planetă.

M.B.: Cred că fiecare dintre noi poate încorpora Cristosul în structura lui
animică, într-un fel particularizându-l.
 Iisus Hristos

N.Z.: Iisus nu i-a orbit pe discipoli cu lumina învierii și nici nu i-a mustrat,
dându-le canoane, ci le-a tălmăcit Scriptura. De-abia după ce au înțeles
Scriptura, discipolii l-au înțeles pe Iisus. Credeți că rolul nostru, al celor aleși,
este să răstălmăcim atât Vechiul Testament, cât și Noul Testament, pentru a
înțelege Religia Universală?

C.V.: Poate ști oare cineva că este un ales? Dacă citim Vechiul și Noul
Testament, încet și foarte atent, vom găsi noi și noi simboluri, noi dimensiuni
ale existentei noastre. Toate vor conduce spre înțelegerea că vom fi fericiți
și liberi dacă rămânem buni, blânzi, iubitori, dar mai ales simpli. Este foarte
complicat să rămâi simplu...simplitatea, așa cum ne-a arătat-o Iisus. Dacă
vom înțelege că nu suntem doar niște semințe aruncate în vânt, atunci vom
ști că sămânța din fiecare poartă în ea promisiunea a o sută de păduri – cum
spunea Chopra. Da, sunt de acord să răstălmăcim Scripturile, pentru că
acolo, după părerea mea, este ascuns trecutul, prezentul și viitorul!

N.Z.: Eu știu că sunt un ales, pentru că astrograma mea spune că am

obținut iluminarea într-o viață anterioară, iar acum am misiunea să-i trag pe
ceilalți după mine.

C.M.: Consider ca noi, oamenii ar trebui să urmăm spusele lui Iisus, să

răstălmăcim Vechiul și Noul Testament, să ne creăm propria noastră religie,
nu să ne lăsăm orbiți de obicieiurile religioase fără nicio semnificartie sau să
credem în anumite „Chipuri cioplite". Asta consider a fi un mare „bug” al
religiilor existente. Astfel, odată înțeles cuvântul lui Iisus, ar trebui ca cei aleși
să încerce să le creeze oamenilor o altă viziune despre divinitate ș,i încetul
cu încetul, să dispară acea imagine a unui Dumnezeu care vânează greșelile
omului și îl pedepsește. Unii nu înțeleg că, de multe ori, Răul și Binele
respectă principiul cauzalității: un rău poate avea un efect bun și te poate
îndrepta într-o direcție bună. Mai mult decât atât, Dumnezeu și Diavolul sunt
cei mai buni prieteni, amândoi contribuind la îndreptarea omului spre calea
învățăturii și a bunei stări.
 Iisus Hristos

N.Z.: Există o asemănare frapantă între Krishna și Iisus (au avut vieți
aproape identice). Eu îi consider pe amândoi avatari ai lui Dumnezeu. Unul
a dat brahmanismul, iar celălalt creștinismul. Edouard Schuré face
următoarea afirmație în cartea sa „Marii Inițiați”: „Prin doctrina sa, acest geniu
puternic a răspândit în lume o idee nouă, de o însemnătate imensă: aceea a
Cuvântului Divin sau a Divinității întrupate și manifestate prin om. Primul
Messia, acest Fiu mare al lui Dumnezeu, a fost Krishna.” Cum comentați
această afirmație?

N.Z.: Bhagavad-Gita este a şasea carte din Mahabharata (echivalenta

Sfintei Scripturi), cea mai lungă epopee din literatura mondială (90.000
versuri). Unul dintre eroii principali ai Bhagavad-Gitei este Krishna. Iată care
sunt similitudinile cu Iisus Hristos: 1. Brahmanii îl consideră pe Krishna ca Fiu
al lui Dumnezeu (Mahadeva), deoarece, asemenea lui Iisus, s-a născut dintr-o
fecioară, Devaki, pătrunsă de Spiritul Luminilor. El este un Avatar (Fiu al lui
Dumnezeu), care s-a reîncarnat periodic pentru a mântui lumea (Messia). 2.
Iisus este un Avatar al lui Krishna (Krishna afirmă, asemenea lui Iisus: „Acela
care cunoaşte cu adevărat natura şi opera Mea divină, acela, când părăseşte
trupul, nu se mai reîntoarce la o nouă naştere, ci vine la Mine”. De asemenea,
el propovăduieşte, înainte de toate, asemenea lui Iisus, mila faţă de aproapele
fiecăruia. 3. Ca şi Iisus, Krishna face să triumfe religia sa prin jertfa personală.
Înainte de a muri se retrage pe munte, alături de cele două discipole Sarasvati
(Iubirea) şi Nichidali (Credinţa) şi, după 7 zile de rugăciuni şi abluţiuni, Krishna
părea că radiază (schimbarea la faţă a lui Iisus). 4. Surprins de poporul rival şi
de arcaşii acestuia, el este ocărât şi batjocorit (asemenea lui Iisus), apoi este
legat de un copac (crucea de lemn) şi ucis cu 3 săgeţi (cuiele şi suliţa soldatului
roman), murind cu cuvântul Dumnezeu (Mahadeva = Brahman) pe buze. 5. La
moartea lui, soarele apune, se stârneşte un vârtej de zăpadă şi cerul se
întunecă. 6. Trupul lui Krishna este ars de discipoli. Cele două femei discipole
se aruncă pe rug, pentru a se regăsi cu Învăţătorul. Mulţimii i se pare că zăreşte
ieşind din flăcări trupul de lumină al lui Krishna (învierea lui Iisus).

M.S.: Altă versiune a morții lui Krishna: Conform Mausala Parva din
Mahabharata, războiul Kurukshetra a dus la moartea tuturor celor 100 de fii ai
lui Gandhari. În noaptea de dinaintea morții lui Duryodhana, Domnul Krishna a
vizitat-o pe Gandhari pentru a-i aduce condoleanțe. Gandhari, îndurerată,
blestemă pe Krishna pentru a nu fi pus capăt războiului, ca, împreună cu toți
ceilalți din dinsatia yadu, să piară după 36 de ani.
 Iisus Hristos

La un festival, o luptă se iscă între Yadavași, care se ucid unul pe celalalt.

Fratele mai mare al lui Krishna, Balarama, renunță la trupul său, folosind
tehnicile Yoga. Krishna se retrage într-o pădure și meditează sub un copac.
Vânătorul Jara, confundă partea vizibilă a piciorului lui Krishna cu piciorul unei
căprioare și trage o săgeată, rănindu-l mortal. După ce a înțeles greșeala,
Domnul Krishna îi spune lui Jara: „O, Jara, ai fost Vaali în viața anterioară, pe
care l-am ucis eu însumi când eram Rama în Tetrayuga. Aici ai avut șansa să
îmi plătești înapoi și, pentru că toate acțiunile sunt făcute la dorința mea, nu
trebuie să îți faci griji pentru asta. Sufletul lui Krishna s-a ridicat apoi la ceruri,
în timp ce trupul său fizic a fost incinerat de Arjuna.
Conform surselor puranice, moartea lui Krishna marchează sfârșitul lui
Dwapara Yuga și începutul lui Kali Yuga, care este datată la 17/18 februarie
3102 îen. Totuși, după datarea și explicațiile lui Sri Yukteshwar din Învățătura
sacră, această dată marchează trecerea la Dwapara Yuga și nu la Kali Yuga,
care conform acestui calcul începe undeva în jurul anului 700 îen. Această
datare corespunde descoperirilor arheologice care plasează existența lui
Krishna și războiul Mahabharata undeva între anii 1500 îen și 500 îen.
(ro.wikipedia.org)

ȘTIAȚI CĂ... Mitul morții și reînvierii a fost întâlnit pentru prima dată în
religia egipteană, ceea ce dovedește că Iisus a fost un Mare Inițiat, care și-a
„însușit” tainele magiei egiptene și tehnicile de meditație orientale? Osiris,
zeul vegetației, a fost ucis de Seth, tăiat în 14 părți și împrăștiat în toate
punctele cardinale. Soția sa, Eset / Isis, zeiță a cerului și mare magiciană,
i-a refăcut trupul și l-a readus la viață! (Elena Cozma - ISTORIA RELIGIILOR)

N.Z.: După părerea mea, cea mai elocventă dovadă de puritate creștină
a fost cea a lui Constantin Brâncoveanu, care n-a renunțat la creștinism nici
după ce și-a văzut cei patru fii murind decapitați. Poate fi considerat
Constantin Brâncoveanu un Iisus al românilor?

F.B.: Nu. Știa că va fi următorul! Condamnarea era deja validată!

Decapitarea copiilor a fost o tortură. Un supliment din partea turcilor.
 Stephen Hawking

N.Z.: În cartea sa, „Scurtă istorie a timpului”, Stephen Hawking, considerat

a fi al doilea mare fizician al lumii, după Einstein, face următoarele afirmații:
„Dumnezeul meu este rațiunea.” „Universul are sens și fără Dumnezeu.”
„Viața de apoi este un basm pentru oamenii cărora le e frică de întuneric.”
„Nu exclud posibilitatea ca Divinitatea să fi avut un rol în crearea Universului”.
„Dacă descoperim o teorie completă (atât pentru macrocosmos - fizica
relativistă, cât și pentru microcosmos - mecanica cuantică n.n.), acesta va fi
triumful suprem al rațiunii umane, pentru că atunci vom ajunge să cunoaștem
«mintea lui Dumnezeu».” „Cred că Universul este guvernat de legile științei.
Legile pot fi decretate de Dumnezeu, dar Dumnezeu nu intervine pentru a
întrerupe legile.“ Cum comentați aceste afirmații, aparent contradictorii?
Poate fi cunoscută Realitatea doar rațional? E posibilă descoperirea unei legi
fizice care să descifreze misterele Universului? Adevărata Realitate se
rezumă doar la realitatea fizică (universul observabil)? Putem ajunge să
cunoaștem «mintea lui Dumnezeu»?

C.V.: Deși fizica este una din științele mele preferate (alături de chimie și
matematică , nu sunt de acord deloc cu Hawking și nu îl agreez, dar pe Einstein
îl ador și îl iubesc! Zice Hawking ca Dumnezeul lui este rațiunea. Pot să înțeleg
de ce spune asta, dar nu pot să accept. Are un orgoliu dar și o furie și chiar
revoltă date de handicapul său fizic. Nu va cunoaște mintea lui Dumnezeu !
Universul nu are sens fără Dumnezeu, pentru că El l-a creat și tot El îl
guvernează! Iar cine cunoaște realitatea doar rațional, nu a înțeles nimic din
sensul vieții pe pământ și nu va evolua ca spirit! Dacă Hawking ar fi avut
credință, chiar și cât un bob de muștar, atunci poate că ar fi fost mai fericit!
Spre deosebire de Einstein, care a înțeles că totul este guvernat de fapt doar
de IUBIRE, așa cum îi spunea și fiicei lui în scrisorile pe care i le scria. Am
curaj să afirm că Einstein a cunoscut "mintea lui Dumnezeu "!

N.Z.: Cu ani în urmă, Papa Benedict s-a întâlnit cu celebrul fizician Stephen
Hawking, la un eveniment găzduit de Academia Pontificală de Științe. Cu
această ocazie, Papa a declarat: „Nu există nicio opoziție între înțelegerea
creației bazate pe credință și dovezile științelor empirice. Papa susținea teoria
evoluționistă, pe care o considera compatibilă cu Biblia. Aveți alte păreri?

M.P.: Teoria evoluționistă este complet greșită după părerea mea.

Numerele lui Fibonacci demonstrează clar că tot ce există pe planeta asta
este o creație care are la bază un tipar.
 Stephen Hawking

N.Z.: Universul fiind infinit, este absurd să credem că omul este cea mai
evoluată ființă din Univers. Rasa umană a fost „implementată” pe Terra de
ființe mult superioare nouă. Descrierile din Biblie (care de foc, îngeri etc) sunt
făcute de oamenii cu mintea acelor vremuri. Cum am descrie, în zilele
noastre, o ființă care trece prin ziduri, materializează obiecte, citește cu
palmele sau se teleportează dintr-o zonă în alta? Pur și simplu nu suntem
pregătiți pentru așa ceva. Și totuși, asemenea ființe există: copiii paranormali
din China, care sunt ținuți sub stricta supraveghere a guvernului chinez!

N.Z.: Stephen Hawking face următoarea afirmație: „Dumnezeul meu este

rațiunea!” Credeți că Realitatea poate fi cunoscută și în mod irațional?

I.S.: Aș spune da, din moment ce unele descoperiri au fost făcute din
greșeală (deci irațional).

N.Z.: Faptul că nu auzim ultrasunetele, nu vedem în infraroșu sau nu

simțim radiațiile electromagnetice de la smartphone-uri, nu înseamnă că
acestea nu există. Realitatea mai poate fi cunoscută și prin metode ce nu țin
de rațional: tehnici de meditație, călătorii astrale, mantre sau rugăciunea
isihastă creștină.

C.M.: În cele mai multe cazuri, rațiunea este irațională, realitatea din jurul
nostru fiind percepută de fiecare în felul lui, de unde vine și expresia „trăiește
în lumea lui", iar singurul lucru care face ca irationalul să devină rațional ar fi
variabila timp, care în momentul de față nu este stăpânită de oamenii din
dimensiunea noastră, iar cel care va putea controla aceasta variabilă l-am
putea numi noul Dumnezeu.

F.B.: Realitatea poate fi cunoscută și irațional. Priviti viața animalelor

sălbatice cum singure recunosc realitatea ce le înconjoară prin prisma
instinctelor, acele barometre celulare ce dau semnale creierelor! Noi oameni
ne-am strangulat această parte a instinctului, de aceea dăm răspunsuri vagi
și echivoce la ceea ce trăim și vedem, iar viața noastră este o robotizare și o
rutină ruginită, ce ne face să stăm închiși într-o carapace toți anii ce-i
petrecem pe acest pământ! Trebuie să putem să ne explicăm nouă în primul
rând și celorlalți ce este în jur și de ce. Și atunci putem pleca dincolo împăcați
ca ne-am îndeplinit menirea de OM!
 Stephen Hawking

Stephen Hawking (8 ianuarie 1942 – 14 March 2018) a fost un fizician englez,

teoretician al originii universului și unul dintre cei mai mari cosmologi contemporani,
profesor la catedra de Matematică la Universitatea Cambridge, deținută cândva de
Isaac Newton.

Studii
Stephen Hawking s-a născut în ziua când se împlineau 300 de ani de la moartea lui
Galileo Galilei. Și-a făcut educația la St. Albans School (Hertfordshire) și la University
College (Oxford). În 1962 – la vârsta de 20 de ani – obține titlul de Doctor în Fizică la
Trinity Hall din Cambridge, unde își începe activitatea didactică și științifică.

Lupta cu boala și infirmitatea

În 1963, la vârsta de 21 de ani, Hawking observă pentru prima dată o slăbiciune
a mușchilor. În urma unui examen medical, se constată o boală progresivă de neuron
motor, afecțiune cunoscută sub numele de scleroză laterală amiotrofică. I se dau
maximum 2 ani de trăit. Hawking nu cedează, continuă să lucreze, în ciuda agravării
continue a invalidității. Se căsătorește, în 1965, cu Jane Wilde (divorțând ulterior, în
1990), și va avea trei copii. Paralizia progresează și, cu timpul, devine complet
imobilizat, își pierde vocea și este constrâns să comunice cu ajutorul unui computer
sofisticat (conceput special pentru el de un prieten), care poate fi controlat cu mișcări
ale capului și globilor oculari, la o viteză de cincisprezece cuvinte pe minut!
Infirmitatea nu îl poate împiedica să își continue activitatea didactică și științifică. În
1995 se căsătorește din nou, cu Elaine Mason.
În data de 20 aprilie 2009, Universitatea Cambridge a declarat că Hawking este
„foarte bolnav”, și a fost internat la spitalul Addenbrooke. A două zi s-a declarat că
starea lui este stabilă, dar, pentru observație și o recuperare integrală, este în
continuare ținut la spital.

Activitatea științifică
Principalele domenii de cercetare sunt cosmologia teoretică, relativitatea generală
și mecanica cuantică. În anii 1965-1970 elaborează un model matematic asupra
originii și evoluției universului în expansiune, din momentul „marii explozii" inițiale
(The Big Bang) și întreprinde studii asupra relației dintre găurile negre din univers și
termodinamică.
Cercetările sale l-au dus la concluzia că aceste găuri negre au o durată de
existență limitată, constituirea unor perechi de particule-antiparticule virtuale ducând
la o „evaporare" treptată a acestora sub forma radiației Hawking. Mai târziu, revine
asupra acestei teorii, admițând că radiația se produce indiferent de procesul ce are
loc înăuntrul unei găuri negre, reprezentare ce contrazice regulile mecanicii cuantice,
teorie cunoscută sub numele de paradoxul informațional al găurilor negre.
 Stephen Hawking

La Conferința Internațională asupra Relativității Generale și Gravitației din 21

iulie 2004, care a avut loc la Dublin, Hawking a emis idea că găurile negre ar putea
transmite, într-o manieră deformată, informații asupra întregii materii pe care au
asimilat-o.
Foarte populare sunt cărțile sale de popularizare a științei, pentru nespecialiști: A
Brief History of Time, 1988 (publicată în limba română sub titlul Scurtă istorie a timpului,
2004), Einstein's dream, 1993 (Visul lui Einstein și alte eseuri), The Universe in a
Nutshell, 2001 (Universul într-o coajă de nucă, 2004) și A briefer history of time, în
colaborare cu Leonard Mlodinow, 2005 (O mai scurtă istorie a timpului).
În data de 1 octombrie 2009, Universitatea din Cambridge declară că: În joia
aceasta celebrul fizician și cosmolog predă la celebra „Catedră Lucasiană de
Matematică” a Universității.
Stephen Hawking a construit un calculator la vârsta de șaisprezece ani, folosind
piese de schimb.

Premii și distincții
 Fellow of the Royal Society din 1974
 Companion of the Order of the British Empire din 1982
 Medalia de Aur din partea Royal Astronomical Society 1985
 Premiul J. E. Lilienfeld de la American Physical Society 1999
 Medalia de aur Papa Pius al XII-lea, decernată de Vatican în 1975
 Membru al Academiei Pontificale de Științe din 1986, deși teoriile sale nu
sunt întru totul de acord cu interpretarea religioasă a creației lumii
 Premiul Wolf pentru Fizică, împreună cu Roger Penrose, în 1988

(articol preluat de pe ro.wikipedia.org)

Bibliografie minimală
 Teoctist, Sfântul Sinod – BIBLIA SAU SFÂNTA SCRIPTURĂ
 *** – ADEVĂR PENTRU VIAȚĂ (DIN TAINELE SFINTELOR SCRIPTURI)
 Mircea Eliade – ISTORIA CREDINȚELOR ȘI IDEILOR RELIGIOASE
 Eliade, Culianu – DICȚIONAR AL RELIGIILOR
 Jacques Brosse – MAEȘTRII SPIRITUALI
 Victor Kernbach – DICȚIONAR DE MITOLOGIE GENERALĂ
 Elena Cozma – ISTORIA RELIGIILOR
 Societatea Misionară Română – CREAȚIONISMUL ȘTIINȚIFIC
 Nadia Angelescu – INTRODUCERE ÎN ISLAM
 Stephen Hawking – SCURTĂ ISTORIE A TIMPULUI
 Peter Russel – DE LA ȘTIINȚĂ LA DUMNEZEU
 Dr. Amit Goswami – FIZICA SUFLETULUI
 Dr. Amit Goswami – UNIVERSUL CONȘTIENT DE SINE
 Fritjof Capra – TAOFIZICA
 Ervin Laszlo – ȘTIINȚA ȘI CÂMPUL AKASHIC
 Greg Braden – CODUL LUI DUMNEZEU
 Greg Braden – EFECTUL ISAIA
 Greg Braden – VINDECAREA SPONTANĂ A CREDINȚEI
 Lynn Picknett & Clive Prince – MISTERUL TEMPLIERILOR
 Nicolae Zărnescu – PAȘAPORT PENTRU LUMEA DE DINCOLO
‫ּתֹורה‬
‫ָ‬
‫יְצִ ָירה סֵ פֶ ר‬