1.Moby-Dick incepe cu celebra scurtà propozitie "Spuneti-mi Ismael".

Ishmael, un
marinar, descrie o scenà tipicà din New York City, cu grupuri mari de oameni care se adunà
in
zilele lor sà contempleze oceanul si visul de a avea o viatà pe mare. Explicà cà el insusi s-a
dus la
mare, pentru cà, asemenea acestor oameni, se simtea "un suflet umed si ploios" si a dorit
aventurà. El intotdeauna naviga ca un marinar comun, mai degrabà decât ca un pasager.

2. Ismael cälätoreste de la New York la New Bedford, Massachusetts, capitala vânätorii de

balene din Statele Unite. Soseste prea tarziu pentru a pride feribotul cate Nantucket, centrul
originar de baleniere din New England; de dragul traditiei, Ismael vrea sà navigheze într-o
baleniera din Nantucket. El intra si iese repede dintr-o bisericà plinà de plângeri si jalete din
partea afro-americanilor, unde se propoväduieste o predicà despre "intunericul
intunericului"
in cele din urmà Ismael se rätàceste in "La jetul de balena" , aflat in proprietatea lui Peter
Coffin. Numele amenintätor al hanului si proprietarul fi satisface starea de spirit, iar locul
este
därâpänat si sigur cà va fi ieftin.

3. in interior la "La jetul de balena", Ishmael gàseste o pictura in ulei mare, putin
impresionantà, pe care in cele din urmà o determinà a fi o reprezentare a unei balene care
atacà
o navà. Pe celälalt perete se aflà o colectie de "cluburi si sulite monstruoase". Deoarece
hanul
este aproape plin, Ismael aflà cà va trebui sà impartà o camerà cu un harponier "intunecat"
numit Queequeg. Petrece seara in bar cu niste marinari salbatici, asteptându-l pe Queequeg
sà
soseascà. Din teama, Ismael decide cà preferà sà doarmà pe o bancà decât sà impartà un
pat cu
un om ciudat, probabil periculos. Banca este prea inconfortabilà, asa ca Ishmael decide sã se
doarma cu harponierul necunoscut, despre care, Coffin l-a asigurat ca este perfect in regula
pentru cà "pläteste reglajul". Totusi, Ismael este ingrijorat, deoarece Coffin adaugà cã
harponierul a sosit recent din Mara Neagrà si, in prezent, se aflà in posesia unor capete
ciudate. Când Queequeg se intoarce in cele din urmà, Ismael inspaimântat il urmäreste din
pat,
observând cu groazà tatuajul lui si pipa harponului. Queequeg intra si se inchinà unui idol
mic,
inchis la culoare. Cand isi termina rugaciunea, il descoperà pe Ismael in patul.In timp ce el
flutura harponul, Ismael stria dupaproprietarul hanului. Dupà ce Coffin explicà situatia,
Ismael si Queequeg se fac comozi pentru noapte, Ishmael
hotärând cà este mai bine sà impartà un pat cu un
"canibal sobru" decât un "crestin beat".