Cum ținem o ședință cu părinții?

Sfaturi pentru
cadre didactice debutante

Pedagogii sunt deseori judecați de părinți după prima ședință cu părinții.

Deși nu e prea corect să se întâmple astfel, este o realitate pe care o
trăim zi de zi. Cum de s-a ajuns aici - ar putea să întrebe unii dintre noi.
S-a ajuns, pentru că părinții nu au ocazia să cunoască educatoarea,
învățătoarea sau dirigintele înaintea începerii anului școlar. În cel mai
bun caz, poate au șansa să discute cu acești pedagogi câteva minute,
dar prima ședință cu părinții este ocazia mult așteptată, când părinții pot
afla mai multe despre noi, cei care stăm cu copiii lor zi de zi.

Pentru o bună colaborare cu părinții, consider că este foarte important

cum ne prezentăm la această întrunire, cum organizăm și desfășurăm
ședințele cu părinții.
Ca orice activitate didactică și întrunirile cu părinții trebuie planificate și
organizate. Iată câteva aspecte de care e bine să ținem seama când
organizăm o ședință:

1. Momentul organizatoric

Întotdeauna trebuie să pregătim sala înainte, asigurându-ne că toți

participanții au loc. Să nu uităm faptul că, un elev poate fi reprezentat de
ambii părinți, așadar să pregătim și niște scaune de rezervă. Nu toți
părinții vor ajunge la timp la întâlnire, astfel e bine să păstrăm câteva
locuri libere în față, care pot fi ocupate de cei întârziați fără să-i
deranjeze pe ceilalți.

Dacă e nevoie ca părinții să completeze chestionare sau alte

documente, va trebui să amenajăm sala astfel încât participanții să nu fie
nevoiți să întocmească hârtiile, ținându-le pe genunchi. Desigur ideal ar fi
să avem la îndemână și câteva pixuri. Pentru menținerea atenției putem
prezenta câteva formalități introductive.

2. De la discurs, la dialog

2.1. Discursul
”Unii oameni sunt vorbitori înnăscuți, însă ceilalți trebuie să învețe
să țină discursuri, mai ales dacă profesia le cere asta. ” ne spune
Aristotel. Primele momente ale ședinței cu părinții sunt foarte
importante. Acum se conturează relaţia cadru didactic - părinți.
Participanții acum decid dacă ne vor asculta sau dacă îşi pot lăsa
gândurile să zboare către preocupărilor lor cotidiene. Ședințele cu părinții
încep de obicei cu un scurt discurs al cadrului didactic, care se
transformă treptat în dialog sau chiar dezbatere, dacă este cazul.
Discursul ca și compunerea are o introducere, un cuprins și o încheiere.
E bine să ținem seama de aceste reguli. Se cuvine să ne prezentăm la
începutul primei ședințe cu părinții, adică să le spunem în câteva cuvinte
simple, bine gândite, cine suntem noi, cum vedem procesul educațional
și care e crezul nostru pedagogic. Atenție însă, acest moment al
discursului nostru e bine să fie scurt, concis, fără exagerări!

2.1.1. Multe cadre didactice aleg să își deschidă discursul cu un citat

despre educație.

Un text bine ales ne poate salva discursul de la înec. Citatul însă, se

justifică doar dacă spune ceva important sau interesant despre subiectul
pe care îl abordăm. Textele lungi și siropoase nu impresionează, ci
dimpotrivă ne pun într-o lumină nefavorabilă. Orice discurs trebuie să fie
formulat cât mai simplu, astfel încât părinții să rețină cât mai ușor
mesajul nostru.

Să nu uităm că, în ochii părinților, cadrul didactic competent se remarcă

prin discursul lui, prin faptul că e capabil să capteze și să mențină atenția
unei audiențe.

2.1.2. Discursul nu este egal cu monologul.

Dacă ne propunem ca ședința cu părinții să dureze o oră, discursul

nostru nu poate depăși 10-15 minute, astfel nu dăm impresia că numai
noi avem voie să vorbim și ceilalți sunt obligați să ne asculte.

2.1.3. Ședința cu părinții nu se începe NICIODATĂ cu ”punerea la punct”

a părinților, prin enumerarea nemulțumirilor și neajunsurilor noastre sau
ale tuturor regulilor din regulamentul de ordine interioară, repetând la
infinit: ”nu e voie să...” Elevii noștri nu sunt la o școală de corecție, nici
noi nu lucrăm într-o astfel de instituție. Dacă ținem neapărat ca părinții să
ia la cunoștință întreg regulamentul de ordine interioară, le putem
înmâna să citească aceste reguli acasă, de exemplu. Regulamentul
poate fi afișat de asemenea, pe ușa clasei sau la avizier.

2.1.4. Părinții nu sunt ”inamicii care ne pun bețe în roate”.

Părinții sunt mai degrabă cei care ne ajută să fim buni în meseria
noastră. Ei au făcut primul pas către noi, înscriindu-și copilul lor în
instituția noastră. Mesajul lor indirect este că au încredere în
competențele noastre profesionale. Nu cred că au luat această hotărâre
din dușmănie sau din dorința de a se răzbuna pe vreun cadru didactic.
Logic, nu? Acum este rândul nostru să facem un pas către ei. Cel mai
bine e să renunțăm la atitudinea de cadru didactic sever, arogant și
atotștiutor. Ei nu ne vor rău, ei vor binele copiilor lor. Atât timp cât dorim
și noi același lucru, nu se prea pot ivi conflicte majore între pedagogi și
părinți.

2.2. Dialogul

Încheierea discursului nostru poate fi începutul unui dialog cu părinții. Nu

este recomandat în schimb, ca trecerea de la discurs la dialog să se
realizeze prin dezbaterea ”publică” a performanței individuale a elevilor.
Opinia noastră care fără dar și poate este subiectivă, poate influența un
colectiv întreg. Astfel, unii copii riscă să fie etichetați și stigmatizați.
Discutarea absențelor, a notelor, a situației financiare a unor elevi nu îi
privește pe toți părinții. Nu este o problemă generală, deci nu se dezbate
în fața tuturor. Aceste lucruri pot fi discutate în particular, cu părinții
copiilor care se confruntă cu aceste probleme.
La ședința cu părinții putem dezbate activitățile opționale, organizarea
unor evenimente pentru elevi, cerințele pentru evaluări, problema
uniformelor școlare, participarea la programul prelungit, probleme legate
de programa școlară, banii de buzunar, etc.

Să nu uităm că părinții au dreptul să ne spună opinia lor, au dreptul să

nu fie de acord cu toate ideile noastre și au dreptul să se implice în
educația copiilor lor.

În încheiere, să nu uităm să le mulțumim celor prezenți pentru

participare.
Vă mulțumesc și eu că ați citit acest articol și vă doresc un an școlar plin
de împliniri profesionale!