Iarna pe uliță

de George Coșbuc

A- nceput de ieri să cadă Nu e , dar e bine,

Câte-un , acum a stat, Peste e numai fum.
s-au mai răzbunat -i liniștit acum,
Spre apus, dar stau grămadă Dar năvalnic vuiet vine
Peste sat. De pe

Sunt copii. Cu multe fac ca morii;

De pe coastă vin Și de-a valma se ponesc,
Și se-mping și sar Cum prin se gâlcevesc
Prin fac mătănii gureșe, când
Vrând-nevrând. vestesc.
...............................................................................................................................
Colo-n colț acum răsare - i măturând pământul
Un , al nu știu cui, Și-o târăște - abia, abia:
Largi de-un cot sunt pașii lui ca el încap în ea,
Iar el mic, căci pe cărare Să mai bată, soro,
Parcă nu-i. Dac-o vrea!
...............................................................................................................................
- Uite-i mă, , frate, Vine-o - ncet pe stradă
Mare cât o zi de post, În cojocul rupt al ei
Aoleu, ce mi-a fost! Și încins cu sfori de tei.
Au sub dânsa sate Stă pe loc acum să vadă
Adăpost! Și ea ce-i.
S-oțărește rău - Ce-i pe drum atâta
Pentru micul Barbă-cot. - Nu-i nimic. ștrengari
- Ați înnebunit de tot – - Ei, auzi! Vede-i-aș mari,
ul mamii, dă-mi tu Parcă trece-adunătură
Să te scot! De tătari!