În biserica de zid, se manifestă, văzut, Biserica lui Hristos, „corabia” în care omenirea își găsește

salvarea. (Pornind de la acest concept, „corabie”, partea centrală a bisericii se și numește „navă”, așa
cum vom vedea pe parcursul lecției).
În funcție de contextual geografic, istoric sau socio-cultural, bisericile au fost construite în diferite
moduri, de felurite mărimi sau din anumite materiale, au fost împodobite cu picturi, sculpturi sau alte
elemente decorative, conturându-se, astfel, stiluri arhitecturale distincte.
Noi ne vom opri asupra a patru stiluri arhitecturale reprezentative pentru arta creștină universală și la
trei stiluri arhitecturale românești.

1. STILUL BIZANTIN
Este stilul arhitectural oficial al bisericilor ortodoxe din întreaga lume. Este stilul care se conturează
în secolele IV – V, Biserica intrând în legitimitate, după perioada persecuțiilor romane. Acest stil
adaugă stilului basilical elemente orientale, atât în arhitectură, cât și în decorațiunile interioare.
Stilul bizantin ia avânt în secolul al VI-lea, sub înaltul patronaj al împăratului Iustinian. El zidește
basilica Sf. Sofia, în Constantinopol, o bijuterie arhitecturală rămasă până astăzi emblematică pentru
stilul bizantin.

Caracteristici ale stilului bizantin:

-Arhitectura bizantină operează cu forme geometrice perfecte (cercul, pătratul, sfera) sau părți ale
acestora (semicercul, semisfera);
-Atât în exterior, cât și interior, se folosește arcul semicircular, sprijinit pe coloane, prin intermediul
capitelurilor;
-Plafonul bisericilor este semicircular (boltă), iar, central, pe naos este plasată cupola cu bază
rotundă;
-Planul bisericilor este cruciform (cruce greacă înscrisă într-un pătrat, treflat, triconc), având, pe
lângă absida altarului, încă două abside laterale;
-Interiorul bisericii este împărțit transversal, în trei părți: altar, naos(navă) și pronaos. Altarul este
despărțit de restul bisericii printr-un paravan, numit iconostas sau catapeteasmă;
-În interior, biserica este decorată cu pictură murală, executată în tehnica „frescă” sau cu mozaicuri;
-Materialul folosit la construcție este cărămida sau cărămida în alternanță cu piatra.
Exercițiu:
Elevii sunt întrebați dacă pot oferi definiții pentru termenii „frescă”, „mozaic”, „capitel”, iar apoi sunt
invitați să consulte DEX-ul sau site-urile www.dexonline.ro și www.wikipedia.org pentru a obține
definițiile corecte ale termenilor.

În țara noastră, majoritatea bisericilor ortodoxe sunt construite în stil bizantin, iar cea zidită după
planul basilicii Sf. Sofia din Constantinopol, este Catedrala Mitropolitană din Sibiu.

În Apusul Europei, cea mai frumoasă biserică bizantină este basilica San Marco din Veneția,
construită în secolele X-XI.
 2. STILUL ROMANIC
Este un stil arhitectural propriu al Apusului, care se conturează în secolele VIII-IX, în teritoriile
conduse de Carol cel Mare. Noul stil arhitectural crește pe trunchiul artei romane, însă va adăuga
elemente orientale preluate din Noua Romă, dar și din cultura popoarelor germanice stabilite în
vestul Europei, după căderea Imperiului Roman de Apus (secolul al V-lea). Perioada de aur a stilului
romanic va fi însă în secolele XI-XII, după care vor apărea elemente arhitecturale noi, prefigurându-
se, astfel, stilul gotic.
Arhitecții stilului romanic răspund unor nevoi spirituale ale ordinelor monahale din Apus, care
considerau că relația cu Dumnezeu se poate menține și se poate dezvolta doar într-un cadru sobru,
departe de ispitele lumii, iar că rugăciunea și meditația, se pot desfășura doar în spații cât mai simple,
cât mai puțin iluminate.
Reprezentativă pentru stilul romanic este biserica „Sf. Apostoli Petru și Pavel” a Abației Cluny
(Franța), zidită în a doua jumătate a secolului al X-lea, de călugării benedictini. La începutul celui de-
al doilea mileniu creștin, Abația Cluny era cel mai mare centru monastic din Europa și, datorită vieții
monahale excepționale, cel mai mare centru de pelerinaj.
Caracteristici ale stilului romanic:
-Edificiile romanice sunt masive, cu ziduri groase(1-2m), sprijinite de contraforți, iar ferestrele sunt
mici, în comparație cu grosimea și înălțimea zidurilor;
-Planul bisericilor romanice este, cel mai adesea, în formă de cruce romană;
-În interior, bisericile romanice au o navă centrală (brațul lung al crucii romane) și alte două sau
patru laterale, despărțite între ele prin coloane, iar perpendicular pe nave și în fața altarului este
plasat transeptul (brațul scurt/transversal) al crucii romane;
-Atât în interior, cât și în exterior, se întâlnește arcul rotund, ca element de legătură între coloane sau
ca finisare pe verticală a ferestrelor și a ușilor;
-Ca elemente decorative, se întâlnesc sculpturile în piatră și, mai târziu, vitraliile simple la geamuri;
-Bisericile romanice au mai multe turnuri, dintre care unul servește drept clopotniță;
-Materialul de construcție este piatra.
Exercițiu:
Elevii sunt întrebați dacă pot oferi definiții pentru termenii „contrafort” și „vitraliu”, iar apoi sunt
invitați să consulte DEX-ul sau site-urile www.dexonline.ro și www.wikipedia.org pentru a obține
definițiile corecte ale termenilor.

La noi în țară, reprezentativă pentru stilul romanic este Catedrala Romano-Catolică ”Sf. Mihail” din
Alba-Iulia.
În Răsăritul ortodox, o frumoasă și reprezentativă biserică romanică este Basilica Sf Dimitrie din
Salonic (Grecia), care adăpostește Sfintele Moaște ale Sfântului Mare Mucenic Dimitrie,
Izvorâtorul de Mir.
3. STILUL GOTIC
Este un stil arhitectural care continuă, în chip strălucit, stilul romanic, începând cu a a doua
jumătate a secolului al XII-lea și ai cărui arhitecți, cu preponderență laici, s-au ghidat după
conceptul filosofic ”Dumnezeu este Lumină”. Aceștia au hotărât, deci, să proiecteze lăcașuri de cult
în care, prin ferestre imense, cu vitralii spectaculoase, atmosfera să fie luminosă și vibrantă
cromatic. Astfel, stilul gotic reprezintă, în opinia lor, o evoluție a stilului romanic sobru și auster.
Reprezentativă pentru stilul gotic este Catedrala Notre Dame de Paris.
Caracteristici ale stilului gotic:
-Zidurile bisericilor gotice sunt foarte înalte și subțiri, iar din această cauză, pentru susținere, sunt
construiți contraforți, care, uneori, se continuă cu arce butante până la baza bolții bisericii;
-Planul bisericilor gotice este cruciform;
-În interior, bisericile sunt împărțite în nave longitudinale (de obicei, în număr de trei): una centrală
și două laterale, despărțite prin coloane;
-Atât în interior, cât și în exterior, se întâlnește ogiva- arcul frânt, ca element de legătură între
coloane sau ca finisare pe verticală a ferestrelor și a ușilor;
-Ca elemente decorative, se întâlnesc sculpturile și dantelăriile în piatră, care împodobesc portalurile
impunătoare, statuile reprezentând figuri antropomorfe sau mitologice-în exterior, rozetele mari și
ornate cu geamuri cu motive florale și vitraliile foarte colorate care împodobesc ferestrele imense;
-Bisericile gotice au, de obicei, două turnuri pătrate pe fațadă și unul foarte înalt și ascuțit, care se
ridică mult peste costrucția bisericii;
-Materialul de construcție este piatra.
Exercițiu:
Elevii sunt întrebați dacă pot oferi definiții pentru termenii „arc butant” și „ogivă”, iar apoi sunt
invitați să consulte DEX-ul sau site-urile www.dexonline.ro și www.wikipedia.org pentru a obține
definițiile corecte ale termenilor.

O altă biserică gotică spectaculoasă este La Sainte Chapelle, tot din Paris, o bijuterie a acestui stil
arhitectural.
La noi în țară, reprezentativă pentru stilul gotic, este Biserica Neagră din Brașov, aparținând Bisericii
Evanghelice.
 4. STILUL RENASCENTIST
Acest stil arhitectural apare în Italia, în secolele XV-XVI, sub influența renașterii literare și filosofice,
care propunea revenirea la valorile culturale ale lumii greco-romane. Deci și edificiile bisericești vor fi
construite apelând la elemente arhitecturale preluate din antichitatea greco-romană.
Reprezentativă pentru stilul renascentist este Basilica San Pietro din Vatican (Italia).
Caracteristici ale stilului renascentist:
-Planul bisericilor renascentiste este de diferite forme: cruciform, dreptunghiular sau circular;
-În interior, bisericile au o singură navă sau sunt împărțite în trei nave longitudinale, iar deasupra,
tronează o cupolă imensă, sprijinită pe întreaga structură;
-Ca elemente decorative, se apelează, în interior, la pictură. Aceasta este laicizată, scoțând în evidență
frumusețea trupească, sfinții fiind reprezentați cu figuri robuste. Artiștii au apelat adesea la modele
umane pentru a picta chipuri de sfinți;
-La exterior, biserica este împodobită cu sculpturi în piatră sau marmură, iar pereții sunt acoperiți cu
faianță;
-Materialul folosit pentru construcție este piatra.

STILURI ARHITECTURALE ROMÂNEȘTI

Arhitectura bisericească, în cele trei provincii românești, a fost influențată de condițiile istorice,
sociale și politice în care s-au aflat, de-a lungul timpului, teritoriile românești, fiind de sorginte
bizantină, dar împrumutând și elemente și caracteristici ale celorlalte stiluri arhitecturale
reprezentative.
Țara Românească
Stilul bizantin a fost stilul arhitectural oficial al bisericilor din Țara Românească, așa cum vedem la
biserica Sf. Nicolae Domnesc, de la Curtea de Argeș, ctitorită de Basarab I, în secolul al XIV-lea.

Arhitectura bisericească a suferit influențe sârbești și bulgărești, după secolul al XIV-lea, astfel încât
ia naștere stilul sârbo-bizantin, așa cum se vede la biserica Mănăstirii Tismana, construită de Sf.
Nicodim de la Tismana, cel mai vechi așezământ monahal din țara noastră.
Influențele orientale se regăsesc, de asemenea, în arhitectura bisericească valahă, exemplu viu și
impresionant fiind biserica nouă a Mănăstirii Curtea de Argeș, zidită de Neagoe Basarab, în secolul al
XVI-lea.
Sub domnia lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714), stilul muntenesc evoluează, se desăvârșește,
luând numele patronului său- stilul brâncovenesc- și devine stilul arhitectural oficial al bisericilor din
întreaga Țară Românească, ajungând până în Transilvania.
Dintre numeroasele ctitorii ale domnitorului, amintim Mănăstirea Hurezi, jud. Vâlcea, biserica
Stavropoleus București și biserica Mănăstirii Sâmbăta de Sus, jud. Brașov, unde își doarme somnul de
veci voievodul martir.
Cea mai de seama ctitorie brâncovenească este Mănăstirea Hurezi (Horezu), din județul Vâlcea.

Caracteristici ale stilului brâncovenesc:

-Planul bisericii este treflat;
-Biserica are două turle, turnul clopotniță este situat pe pronaos;
-Pridvorul este deschis, împodobit cu coloane și sculpturi în piatră;
-În interior, bisericile sunt împodobite cu sculpturi de lemn, cu motive vegetale, la nivelul
catapetesmei și al tronului arhieresc.

Moldova
Bisericile de zid din Moldova au fost construite în stil bizantin, împrumutând apoi elemente romanice
sau gotice. Cele trei stiluri se regăsesc într-una dintre cele mai vechi biserici de zid din Moldova, Sf.
Nicolae din Rădăuți, considerată prototip al bisericilor de mai târziu. Aceasta este biserica Mănăstirii
Bogdana, ctitorie a întemeietorului statului feudal Moldova.
Sub domnia lui Ștefan cel Mare, se conturează stilul moldovenesc, ctitoriile domnești deosebindu-se
de cele boierești prin adăugarea unui turn deasupra naosului. Cea mai veche ctitorie în stil
moldovenesc a voievodului Stefan cel Mare este Biserica din Pătrăuți, jud. Suceava.
Cea mai spectaculoasă dintre ctitorii este însă biserica Mănăstirii Voroneț, zidită în doar trei luni, în
anul 1488.

Stilul moldovenesc se îmbogățește cu elemente noi sub domniile lui Petru Rareș și Vasile Lupu, ca mai
apoi să decadă, odată cu influențele tot mai mai puternice venite din Țara Românească, după secolul
al XVII-lea.
Caracteristici ale stilului moldovenesc:
-Planul bisericii este dreptunghiular sau triconc;
-În interior, biserica este împărțită în altar, naos, pronaos și pridvor închis, despărțite prin ziduri;
-Pe naos este plasată o singură turlă (în cazul ctitoriilor domnești);
-Bolțile interioare sunt supraînălțate;
-Zidurile sunt înalte, sprijinite de contraforți;
-În interior, bisericile sunt împodobite cu picturi în frescă, iar la exterior sunt bogat ornamentate cu
picturi în frescă sau sculpturi în piatra.

Transilvania
În această provincie românească, din cauza stăpânirilor străine succesive și de lungă durată, nu s-a
putut dezvolta o arhitectură specifică. Cea mai veche biserică de zid, este cea din Densuș, jud.
Hunedoara, zidită în secolele XII-XIII, pe ruinele unei biserici din secolul al IV-lea. Biserica este din
piatră, la ridicarea ei folosindu-se blocuri luate din ruinele cetății romane Ulpia Traiana
Sarmizegetusa.
Alte biserici din piatră se găsesc la Prislop, Strei-Sângiorgiu și Râmeț.
Cele mai multe biserici din Transilvania au fost construite din lemn, material la îndemâna
credincioșilor creștin ortodocși, cei mai numeroși, dar cei mai săraci. Reprezentative sunt bisericile de
lemn din Maramureș, creații de exceptie ale meșterilor lemnari, impresionante prin înălțimea de
influență gotică a turnului. Cea mai înaltă biserică de lemn din lume, este la Săpânța-Peri, jud.
Maramureș. Acesta biserică este construită recent, iar înălțimea ei este de 78 m.