RAPORT PSIHOLOGIC

 Numele, prenumele și afilierea autorului

Mone Ionuț, Lupan Ioana și Mureșan Anda, studenți la Masteratul de Consiliere în
școală: dezvoltare și sănătate mintală.
 Destinaţia / scopul raportului
Realizarea unui proiect de cercetare pentru cursul de Evaluare în domeniul funcţionării executive
coordonat de Laura Visu Petra.

A. Date de identificare (vârstă, sex, statut marital, nivel educaţional, profesie, ocupaţie etc.)
Nume: Dărăban
Prenume: Andreea
Vârsta: 18 ani
Genul: feminin
Statut marital: necăsătorită
Ocupație: elevă

B. Acuze principale
 gândurile recurente, incontrolabile și inhibiție cognitivă redusă a stimulilor
emoționali negativi
C. Istoricul tulburării prezente (simptome emoţionale, comportamentale, cognitive, fiziologice,
mecanisme de coping, stresori curenţi)
 Ruminație, declanșarea dispoziției afective negativă și persistența acesteia, tristețe,
inhibiție redusă a stimulilor emoționali care ajută la menținerea tendințelor
ruminative, cogniții iraționale.
D. Istoric psihiatric
 Nu există.
E. Istoric personal, familial şi social
 Din datele obținute până în acest moment, nu știm dacă ar exista un istoric familial,
sau social.
F. Istoric medical
 Nu există.

1
METODE SI INSTRUMENTE DE EVALUARE + REZULTATE:
- Negative Affective Priming
o Rezultate: prima listă: 95% acuratețe
a doua listă: 97,5% acuratețe
Scorul obținut la evaluarea inhibiției cognitive este de -5

- Abilitatea de reevaluare cognitivă

o Rezultate: prima condiție (no emotion regulation): după vizionarea filmulețului a
avut un scor de 8 pentru tristețe și 9 pentru furie.
a doua condiție (reevaluare cognitivă): scoruri de 1 și 2 la tristețe, ceea ce
ne arată că sarcina de distragere a atenției și de reevaluare cognitivă a
funcționat.
Scorul obținut la evaluarea reglării emoționale este de 7

- Întrebări despre Reglarea Emoțională - Interviul Reglării Emoționale

o Rezultate: Reuşeşete să îşi identifice emoţiile negative legate de o anumită situaţie,
însă nu ştie cum să vorbească despre ele şi cum să le înlocuiască cu emoţii pozitive.
Clienta, declară că atunci când încearcă să se gândească la lucruri pozitive în anumite
situaţii neplăcute se simte mai bine. Prezintă puţine strategii de coping, pe care să le
folosească.
- Întrebări despre Inhibiția Cognitivă
o Rezultate: Este uşor distrasă de unele gânduri care apar în mod obsesiv şi în siuaţiile
de învăţare, nereuşind să le inhibe şi să se concentreze pe ce are de făcut. În discuţiile
cu ceilalţi, i se întâmplă frecvent să se reîntoarcă la anumite subiecte de discuţie,
chiar dacă acel subiect a fost epuizat.

I. Planul de intervenţie
A. Lista de probleme
- gândurile recurente, incontrolabile
- inhibiție cognitivă redusă a stimulilor emoționali negativi
- ruminație
2
B. Obiectivele intervenţiei
1. Să ameliorăm ruminația prin modificarea metacognițiilor subiacente.
2. Să îi demonstrăm clientei că ruminația este declanșata de dispoziția negativă și că
o menține. (prima ședință).
3. Să motivăm clienta în modificarea ruminației prin întărirea dezavantajelor
percepute și modificarea metacognițiile despre utilitatea ruminației (a doua
ședință).
4. Să îmbunătățim capacitatea clientei de a întrerupe ruminația focalizată pe sine (a
treia și a patra ședință).
5. Modificarea metacognițiilor pozitive și negative ale clientei (a cincea ședință).

C. Strategii de intervenţie
O posibilitate de intervenție în tratarea gândurilor recurente, incontrolabile și
inhibiția cognitivă redusă a stimulilor emoționali negativi poate fi orientată spre combinarea
elementelor din Terapia Metacognitivă pentru Ruminația Depresivă (Wells &
Papageorgiou, 2005), cu paradigma “think-no-think” dezvoltată de către Joorman et al.
(2005). Conform acestei abordări metacognitive, este util să încercăm să ameliorăm
ruminația prin modificarea metacognițiilor subiacente care contribuie la stilul ruminativ de
gândire. Convingerile metacognitive includ convingeri despre utilitatea ruminației,
incontrolabilitatea sau consecințele acesteia (ex: “dacă nu îmi opresc gândurile repetitive voi
înnebuni”; Purdin, 2005). Scopurile terapiei metacognitive sunt 1) socializarea pacienților cu
ideea că stilul ruminativ de gândire și monitorizare atențională a amenințărilor sunt o sursă a
problemei; 2) facilitarea abandonării stilului ruminativ de gândire și creșterea controlului
flexibil asupra cognițiilor; 3) disputarea convingerilor metacognitive și 4) modificarea
convingerilor negative despre emoții care contribuie la preocuparea excesivă cu sinele și
teama de recăderi (Wells & Papageorgiou, 2005).
Intervenția se va derula pe parcursul a cinci ședințe, după cum urmează:
1. Prima ședință: focalizarea asupra mecanismelor cognitive și
comportamentale care sunt asociate cu declanșarea dispoziției negative și
cu persistența acesteia. Ajutăm clienta să identifice episoadele în care a
fost foarte tristă și să vadă schimbarea consistentă care are loc în gândirea

3
 ei în cadrul acestor episoade. Îi arătăm că ruminația duce la consolidarea
dispoziției negative, pe când activarea comportamentală, sau distragerea
ajută în acest sens. De asemenea, i-am dat teme pentru acasă care să o
ajute. Programarea activităților poate fi folosită pentru a îi arăta că
angajarea în activități care îi distrag atenția pot să îi amelioreze dispoziția
și că aceasta este o strategie de reglare emoțională eficientă (Wells &
Papageorgiou, 2005).
2. A doua ședință: facilitarea abandonării ruminației printr-o analiză a
costurilor și beneficiilor acesteia. Această analiză ne-a ajutat să motivăm
clienta, să-și modifice ruminația, întărind dezavantajele percepute și
modificându-și metacognițiile despre utilitatea ruminației. Este important
să asistăm clienta în a identifica dezavantajele: ruminația te împiedică să
ajungi adesea la o soluție, amplifică dispoziția negativă, etc.
3. A treia și a patra ședință: Având în vedere că antrenamentul în funcții
executive care pot opri ruminația aduce beneficii și că clienta noastră are
aparent probleme cu inhibiția cognitivă a materialelor negative am folosit
paradigma think- no –think adaptată de Joorman et al. (2005). Rezultatele
studiului ne arată că această procedură este eficientă și că indivizii care
suferă de depresie beneficiază de antrenamentul în uitare intenționată,
prin faptul că este contracarată tendința de a rumina a acestora și biasurile
congruente cu dispoziția în reactualizare. Efectul de reactualizare scăzută
a cuvintelor suprimate a fost identificat și la indivizii sănătoși. De
asemenea autorii au obținut un efect al antrenamentului, respectiv cu cât
aveau parte de mai mult antrenament subiecții, cu atât mai mare era
efectul intervenției. În paralel cu folosirea acestei paradigme i-am dat
clientei noastre o interdicție de a rumina (Wells & Papageorgiou, 2005).
Aceasta a constat în: clienta să observe semnele incipiente ale ruminației
și să o oprească. Pentru a o ajuta am identificat împreună cu ea episoade
de ruminație și i-am solicitat să țină un jurnal de monitorizare zilnic în
care să noteze de fiecare dată când apare ruminația. Acest proces de
interdicție a ruminației este facilitat de exercițiul atențional și devine mai
ușor cu exercițiul.

4
 Pentru a îmbunătăți inhibiția cognitivă a materialelor negative am
folosit așadar trainingul uitării intenționate dezvoltat de Joorman et al.
(2005). Trainingul l-am implementat cu ajutorul calculatorului. Acest
training presupune o sarcină “think-no-think” cu trei faze separate.
Cuvintele pentru sarcină au fost extrase din Affective Norm for English
Words (ANEW; Bradley & Lang, 1999). Pentru a verifica ce strategie
folosește clienta în faza de supresie am folosit scala chestionarul de
strategii ( Hertel & Calcaterra, 2005).
4. A cincea ședință: modificarea metacognițiilor pozitive și negative.
Combaterea acestora s-a făcut atât cu ajutorul interdicției de a rumina cât
și cu ajutorul temelor pentru acasă în care i-am cerut clientei să amâne
ruminația. Am mai folosit și disputarea empirică ( unde sunt dovezile că
este incontrolabilă) și pragmatică (explicăm consecințele metacogniției).

D. Rezultate
Andreea, clienta noastră, a parcurs prima listă de cuvinte de la proba NAP (Negative
Affective Priming) în 69 de secunde, având 38 de răspunsuri corecte, ceea ce ne dă o acurateţe de
95%. Aceste valori ne arată că .... Lista de control, Andreea o parcurs-o în 64 secunde, avand 39 de
răspunsuri corecte, având 97,5 % acuratețe. Ceea ce ne dă un scor al inhibiţiei cognitive de: Scor
inhibiție cognitivă = 64-69= -5. Acest scor se explică ....
În ceea ce priveşte proba pentru reglare emoţională, Andreea a vizualizat două filmileţe.
După primul filmuleţ, ea a obţinut un scor de 8 la tristeţe şi un scor de 9 la furie. Andeea a specificat
că a simţit şi furie (“filmul m-a înfuriat deoarece el este de vină pentru ceea ce s-a întâmplat -
boxerul care moare”). Aceste scoruri au fost obţinute în prima condiţie, cea de no emotion
regulation şi semnifică faptul că . După prima secvenţă Andreea a parcurs lista de cuvinte.
În a doua condiţie, cea de reevaluare cognitivă, după vizualizarea celei de a doua secvenţă
Andreea a obţinut un scor de 2 la tristeţe ceea ce ce ne arată că distragerea atenţiei a funcţionat şi un
scor de 1 care ne arată că şi reevaluarea cognitivă a funcţionat. Când Andreea a fost întrebată ce a
făcut ca să nu se simtă tristă la a doua secvență a răspuns: “Da, am încercat să mă concentrez
obiectiv, din punct de vedere a calității realizării filmului. Și am găsit aspectele pozitive din situație.
Câinele mai era lângă el, avea pe cineva nu era cu totul singur (reevaluare pozitivă). Asta m-a făcut
să mă simt mai puțin tristă”. A folosit aşadar, strategia indicată de către evaluator și a funcționat
deoarece filmul nu i-a produs deloc tristeţe.
În urma parcurgerii celor două condiţii, scorul pentru reglare emoţională este de 7 (8-1=7) şi
arată că
Următoarea probă a constat în răspunderea la unele întrebări legate de Inhibiţia Cognitivă.
Răspunsurile Andreei sunt redate mai jos.

5
Răspunde cu da sau nu și detaliează la fiecare întrebare puțin.
1. Ești usor distrasă de propriile gânduri?
Depinzand de amploarea și importanța lor… da, pot fi usor, uneori foarte usor distrasa de ganduri,
mai ales pentru ca sunt destul de importante pentru mine, chiar prea importante… si trebuie sa fac
eforturi pentru a le constrange. (de aici reiese ca atunci cand is saturate emoțional îi greu să le
inhibie)
2. Îți este greu să te oprești din a te gândi la ceva atunci când spre exemplu trebuie să te
concentrezi la a-ți face temele?
Gandurile si sentimentele mele mereu au venit pe primul loc pentru mine… De aceea le las sa ma
distraga in general. Dar daca am un termen l imita gen “in zece minute trebuie sa termin de scris
doua pagini” ma concentrez. Dar adevarul e ca felul in care ma simt in acel moment imi
influenteaza cam 40% din performanta… daca nu mai mult.
3. Ti se intamplat ca atuncI când discuți cu alte personae sau trebuie să fii atentă la
cursuri să fii absorbită și distrasă de propriile gânduri sau emoții ?
Da, dar depinde foarte mult de ziua respective si cum ma simt… Fac eforturi medii in a ramane
atenta cand cineva imi povesteste ceva ce nu ma intereseaza personal, daca e un subiect de care nu
am chef sa aud in acea zi sau daca e ceva ce am mai auzit de atatea ori ca deja nu mai support sa
aud. Dar depinde foarte mult si de persoana cu care vorbesc… Iar la cursuri, depinde daca e
important sau nu.Daca e foarte important atunci sunt atenta mai usor, dar daca stiu ca nu e asa
important mi-e greu sa ma concentrez. Si abilitatea mea de a invata, nu numai de a asculta, depinde
de cat de important mi se pare acel lucru. Daca mi se pare inutil, mi-e extraordinar de greu in a ma
convinge sa ma concentrez.
4. Ți se întâmplă frecvent să te gândești prea mult, aproape obsesiv la același subiect chiar
dacă nu îți dorești asta?
Da, intotdeauna exista un subiect care sa ma obsedeze. Inainte erau mai multe, dar am reusit sa le
reduc… si acum se schimba intre ele. Cum scap de un gand obsesiv, apare altul. Si daca imi iau
atentia de la ele tot ramane acel gand sa ma macine pe fundal…
5. În anumite situații, (discuții) atunci când se trece la un alt subiect, ai pățit vreodata să
rămâi blocată pe același subiect?
Daca mai am ceva de spus, da. De foarte multe ori patesc (in majoritatea cazurilor) cand vorbesc cu
diferite persoane despre diferite subiecte si am atat de multe de spus despre acel subiect incat ma
adancesc tot mai mult si mai mult in a-l analiza. Iar in restul cazurilor trec de la un subiect la altul
asa de rapid incat persoanele raman dezorientate si ajung, aproape de fiecare data, sa nu mai
inteleaga aproape absolut nimic. In general cand e vorba de sentimentele, gandurile, ingrijorarile
mele, ceva ce ma apasa am nevoie sa ma tot invart pe subiectul acela foarte mult timp, uneori
exagerat de mult pentru ca am nevoie de o concluzie ca sa pot inceta orice discutie si sa nu ma simt
nesatisfacuta dupa aceea. Iar cand vine vorba de trairile mele, etc, imi ia destul de mult sa ajung la o
concluzie pentru ca mie foarte greu sa imi dau seama ce e mai exact cu mine.

6
II. Concluzii
Adolescența este perioada, circumscrisă social, dintre pubertate și vârsta adultă în care apar
la copii o serie de modificări biologice și psihologice necesare asumării rolului de adult.
Adolescența este o perioadă importantă pentru dezvoltarea abilităților de coping cognitiv, întrucât în
această perioadă indivizii ajung să stăpânească abilități cognitive superioare (Garnefski, Legerstee,
Kraaij, Kommer & Teerds, 2002).
Diferențele de gen care apar în adolescență în ceea ce privește vulnerabilitatea la depresie
sunt mediate de strategiile de coping folosite de băieți/fete. Băieții folosesc strategii de coping
focalizate pe problemă și distragerea atenției pe când fetele folosesc mai frecvent ruminația, ceea ce
le face mai vulnerabile la depresie ( Li, DiGiusseppe & Froh, 2006).
Așadar în urma intervenției noastre asupra problemelor cu care s-a confruntat clienta noastră
și a scorurilor obținute de către aceasta la probele la care am solicitat-o, putem concluziona că o
intervenție bazată pe combinarea Terapiei Metacognitivă pentru Ruminația Depresivă și a
paradigmei “think-no-think”am reușit să ne atingem obiectivele intervenției.