Tema şi motivul în textul literar

Aprofundare
 Tema este construită dintr-un domeniu, o idee, o atitudine, un
sentiment etc. în jurul cărora se încheagă acţiunea unei opere artistice.

Exemple: iubirea, natura, condiţia umană (viaţa, moartea, fericirea,

suferinţa, eşecul existenţial), destinul omului superior, aspiraţia spre
ideal, creaţia şi creatorul, jertfa creatoare, timpul, vârstele (copilăria,
adolescenţa etc.), raportul dintre om şi Dumnezeu, istoria, eroismul,
lupta (pentru libertate, pentru dreptate).
 Motivul literar constă într-un simbol, o idee, o imagine reluate sau subliniate cu
insistenţă şi care contribuie la definirea mesajului unei opere.

Obiecte: motive acvatice (izvorul, lacul, marea, ploaia, lacrima; apa vie/apa
moartă; zăpada), motivul focului, al pietrei (preţioase), motive vegetale (iarba;
motive florale: floarea albastră, crinul, trandafirul…; arborele sacru: teiul, salcâmul,
bradul, gorunul…); motive terestre (codrul, grădina, muntele, dealul), motive
astrale (steaua, luceafărul, luna, soarele, norul); motivul obiectelor fermecate
(paloşul fermecat, armura tatălui, oglinda, peria, basmaua…) obiecte simbolice
(cartea-simbol cultural, treapta-simbol ascensiv, oglinda-simbol al reflectării în
conştiinţă, cheia-accesul, calea, soluţia, lacătul-interdicţia, masca-aparenţa, jocul,
rolul, plugul-munca, ochiul-cunoaşterea prin contemplare, buzele-rostirea,
cunoaştere prin cuvânt, sărut, inima-iubirea).
 Motive cromatice: verdele-viaţă, tinereţe; albul-puritate, ideal; negrul-
simbol al morţii.
Cifre: zero (nimicul, golul, vidul, perfecţiunea increatului), unu (cifră
sacră- Divinitatea nepereche), doi (pereche, cuplul originar), zece
(totalitate=fiinţa + nefiinţa: 1+0), doisprezece (ciclu temporal/anul cosmic),
trei, şapte, nouă (cifre fatidice).
Sentimente: dorul, suferinţa, bucuria, comuniunea om-natură, aspiraţia
spre ideal, nostalgia absolutului, răul existenţial, solitudinea, fascinaţia
morţii, uitarea prin somn/visare;
Acţiuni/situaţii arhetipale: vânătoarea magică, transhumanţa, călătoria
iniţiatică, coborârea în infern, zborul, călcarea interdicţiei, lumea ca teatru,
viaţa ca vis.
 Personaje: mitologice: Orfeu, Prometeu, Ulise, Hercule, Sisif…
biblice : Isus, Lucifer, șarpele, Adam, Eva, Cain şi Abel, Iuda, magul,
profetul… folclorice : Zburătorul, Manole, ciobanul mioritic, haiducul,
câinele credincios, Făt-Frumos, Ileana Cosânzeana, calul năzdrăvan, zâna,
ursitoarele, zmeul, strigoiul, ielele…din literatura cultă: Oedip, Hamlet,
Romeo si Julieta, Don Quijote, Don Juan, Faust.
Modele mitice/ legendare: mitul cosmogonic, mitul jertfei pentru
creaţie, al destinului christic, al păsării Phoenix, motivul labirintului,
păcatul originar, pactul cu diavolul…
Aforisme: carpe diem, vanitas vanitatum, fortuna labilis, fugit
irreparabile tempus.
 Motivul literar central (care ordonează viziunea) – impus prin repetiţie
– laitmotiv.
Viziunea artistică – particularităţile care compun concepţia despre
lume a unui scriitor, aşa cum apare ea transfigurată în opera literară.