46 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 44 bis/16.I.

2023

NORMATIV NP 133 – VOLUMUL III CAPITOLUL 3

STRUCTURI HIDROEDILITARE Analiza răspunsului structurilor din beton

(3) Asamblul acestor ipoteze permite aplicarea principiului suprapunerii efectelor pentru eforturi şi
deformaţii şi are drept consecinţă admiterea variaţiei eforturilor unitare pe grosimea plăcii după
legile Rezistenţei Materialelor.
(4) Pentru a efectua analiza stării de eforturi şi de deformaţii luând în considerare interacţiunea
structurilor cu terenul de fundare este necesară alegerea modelelor adecvate pentru definirea
presiunilor de contact dintre radier şi terenul de fundare, precum şi cunoaşterea caracteristicilor
principale ce caracterizează comportarea structurii, după cum urmează:
a. alcătuirea şi configuraţia geometrică a structurii, tipul legăturilor dintre elementele
structurale componente;
b. caracteristicile fizico-mecanice ale materialului utilizat în realizarea structurii;
c. natura şi caracteristicile fizico-mecanice ale terenului de fundare;
d. încărcările de calcul care acţionează asupra structurii;
e. rigidităţiile axiale şi la încovoiere ale fiecărui element structural şi modul lor de variaţie pe
un element structural şi pe întreaga structură. .
(5) Se recomandă evitarea creşterilor bruşte de rigididitate pe un element structural. (0)

3.3.2 Modele de calcul pentru exprimarea interacţiunii dintre structuri şi terenul de

fundare
(1) Elaborarea modelelor fizico-matematice care să descrie cu bună aproximaţie comportarea reală a
structurilor în interacţiunea cu terenul de fundare utilizând ipotezele de calcul din mecanica
construcţiilor şi mecanica pământurilor este departe de a fi considerată o problemă rezolvată
mulţumitor, întrucât pământurile nu sunt materiale continue, omogene şi izotrope, iar domeniul de
comportare liniar-elastic este limitat la încărcări mici.
(2) Numărul mare de lucrări existente în literatura de specialitate pentru exprimarea interacţiunii
structură–teren este datorat încercărilor de îmbunătăţire a modelelor adoptate pentru terenul de
fundare, în vederea obţinerii unei concordanţe mulţumitoare între rezultatele teoretice şi cele
experimentale pentru presiunile reactive pe suprafaţa de contact structură-teren de fundare.
(3) Din multitudinea de modele existente în literatura de specialitate merită reţinute ca fiind aplicabile
la acest gen de structuri următoarele modele:
a. modelul semispaţiului elastic (modelul Boussinesq) consideră masivul de teren ca un
semispaţiu elastic caracterizat de un modulul de deformaţie sau de compresibilitate (E0), de
modulul de deformaţie transversal (G0) şi de coeficientul Poisson (P0) al terenului. Utilizarea
modelului semispaţiului elastic se poate folosi în metodele de calcul bazate pe teoria
elementelor finite întrucât există posibilitatea discretizării masivului de pământ în adâncime
cu luarea în considerare a variaţiei caracteristicilor fizico–mecanice atât în plan vertical, cât
şi în plan orizontal.
b. Modelul lui Winkler (modelul coeficientului de pat) care asimilează masivul de pământ cu
un mediu elastic continuu în care presiunea în orice punct este proporţională cu tasarea locală
din acel punct. Ecuaţia fundamentală are forma:
i. în cazul grinzilor şi plăcilor dreptunghiulare:

pc ( x, y) k0 ˜ w( x, y) (3.71)
ii. în cazul plăcilor circulare: .

pc (r,T ) k0 ˜ w(r,T ) (3.72)

43