3 PROBLEMA AGRARA IN DIVANOCAD-110C SI ADUNAR1LE TAR/I ROMINESTI 31

Boierimea isi vedea acum pozitiile amenintate de cei invinsi in 1848, care
se reintorc in vara anului 1857 ca invingatori ; iar la sate, unde spiritul
de rezistenta se mentinuse si se dezvoltase in anii urma'tori lui 1848, nadejdea
unei rezolvari a nazuinielor taranesti prinsese viata. Totusi, fostii revolu-
tionari, conducatori ai luptei ce se dadea, lasau pe planul al doilea lupta
pentru reformele sociale, trecind pe planul intii lupta pentru realizarea
Unirii. Ei se gindeau intii la Unire la punerea temeliilor noului stat
burghez unificat apoi la dobindirea institutiilor burgheze, care sä asigure
consolidarea pietii interne, si abea pe urma la o solutionare a problemei
agrare. La fixarea acestui plan de perspective contribuisera doua elemente :
pe deoparte necesitatea realizarii unei unanimitati in privinta asa numi-
telor dorinte nationale" centrate in jurul ideii de Unire, iar, pe de alta,
trebuinta de a dezbate si hotari o reforms a relatiilor agrare in conditiile
consolidarii noului stat si a dominarii politice de catre ei a viitoarei Adunari,
nu numai pe plan national dar si social. Prevederile electorale ale firma-
nului de convocare a Divanului ad-hoc impusesera deputati un numar mare
de stapini de mosii. Acesti deputati puteau impiedica dominind numeric
o rezolvare juste a relatiilor agrare. Aceasta imprejurare, ca si necesitatea
amintita de a se asigura un vot unanim pentru Unire vot imperios necesar,
tinind seama de pozitia anti - unionists a unora dintre puterile Europei
fac sa se ajunga la un compromis intre cele doua laturi ale Divanurilor, caci
fare deputatii conservatori in conditiile date radicalii nu puteau
realiza Unirea. S-ar mai putea adauga ca un motiv de seama al acestui
temporar compromis teama burgheziei europene fate de revolutie. Valul
de conservatorism care cuprinsese Europa determina interventii de repri-
mare oriunde izbucnea un focar de revolutie. Si acest fapt impune radica-
lilor moderatie si temporizare.
Radicalii sau nucleul revolutionar" al partidei nationale, cum
ii denumea consulul austriac Eder prevazusera in programul lor, elibe-
rarea taranilor de claca si improprietarirea. Ei aveau o atitudine similara
burghezilor iluministi rusi de la inceputul celei de-a doua jumatati a seco-
lului al XIX-lea, care dupe cum a aratat Lenin pastrau o atitudine
plina de ostilitate fate de iobagie si fate de tot ceea ce a generat ea in domeniul
economic, social si juridic". De altfel, radicalii munteni ca si burghezii
iluministi rusi aveau ca a doua caracteristica sustinerea inflacarata a
invatamintului, a autoadministrarii, a libertatii, a formelor europene de
viata" 1.
In 1848, articolul 13 al proclamatiei de la Islaz ceruse emancipatia
clacasilor ce se fac proprietari prin despagubire"2 si revolutionarul demo-
crat N. Balcescu observase mai apoi in aceasta privinta ca revolutia din
1848 se cuprinde pe de-a intregul in acest articol al 13-lea" 3. In emi-
gratie, latura radicals a exilatilor pastrase aceeasi pozitie fats de problema
rezolvarii chestiunii agrare. In februarie 1856, Al. C. Golescu-Albu scrie
varului sau Al. G. Golescu-Ara'pila, aratindu-i ca radicalii refugiati la Paris

1 V. I. Lenin, Opere, ed. P.M.R.; Buc., 1951, vol. II, p. 498.

2 Anul 1848 fn Principatele Routine, Buc., 1902, vol. I, p. 496.
3 Nic. BiiIcescu, Opere, ed. G. Zane, Buc., 1940, vol. I, partea a II-a, p. 53 0 280.
www.dacoromanica.ro
:.2 D. BERINDEI 4

intentionau sal prezinte congresului de pace al puterilor un memoriu in

care s5. pledeze pentru Unire si pentru improprietarirea taranilor 1. Peste
citeva luni, Stefan Golescu scrie lui Dimitrie Bratianu ca lui Nicolae
Golescu i se ceruse un proiect cum am socoti not ca s-ar putea face
improprietarirea taranilor" 2. Totusi, trebuie precizat ca in rezolvarea pro-
blemei agrare, radicalii romini ei insisi proprietari sau fosti proprietari de
mosii cazul lui Rosetti isi aveau limitele lor de class. Improprieta-
rirea trebuia facuta prin desp5.gubirea proprietarilor si rezolvarea proble-
mei agrare avea, in primul rind, menirea de a contribui la consolidarea
viitorului stat burghez.
Propaganda unionists in jurul alegerilor pentru Divanurile ad-hoc
va trebui sa tins seama de starea de spirit a taranimii si sa lege ideea Unirii
de rezolvarea problemei agrare. Sint semnificative in aceasta privinta
rindurile adresate de unul din fruntasii radicali din exil lui Kogalniceanu
la Inceputul anului 1857: Unirea ! scrie el, Mai in seama strigati-o mereu...
Impuiati urechile lumii. Spuneti rominului ca numai unirea i1 va scapa
pentru totdeauna... de ciocoi, de girbaciul dorobantului, de lacomia cochin-
telui... de obacie si de claca" 3. Vorbind despre propaganda unionistilor,
Radu Rosetti arata ca propagandistii au fagalduit taranilor imbunatatirea
soartei lor". El adauga ca altii spuneau verde" taranilor ca. destul sufe-
rise taraniinea ping atunci, ca destul fusese calcata, ca puterile cele maxi
hotarise ca vremea boierilor trecuse, ca de acum cu totii, boieri sau tarani
erau tot una, au sal aibal aceleasi drepturi si ca taranii vor deveni stapini
pe cite o bucata de pamint". Efectul acestei propagande s-a facut simtit
in lumea satelor, unde potrivit tot lui Radu Rosetti in cursul verii
1857 s-a facut o schimbare uimitoare in mintea sateanului... Incredintat
cal o schimbare se pregateste pentru el si ca puterea boierilor se sfirseste" 4.
Forta revolutionary a taranimii era chemata la o reinviere. Clacasii pastrau
vie amintirea zilelor din 1848 si ei stiau acum cal din nou, ca si in Comisia
Proprietatii, se apropia clipa de a vorbi in fatal exploatatorilor lor. De aci,
si entuziasmul taranimii pentru cauza Unirii. Taranilor li se aratase o cale
de realizare a nazuintelor lor.
In preajma deschiderii Divanului ad-hoc, pentru radicali rezolvarea
problemei agrare nu putea fi infalptuital decit pe calea improprietaririi,
dar ei nu erau hotariti sa aducal in discutie prea grabnic aceasta chestiune
din motivele tactice aratate ceva mai Inainte. Sintetizind aceasta prudental
atitudine, Rosetti scrie in profesiunea de credinta a Rominului" : In
politics ca si'n agricultural trebuie mai Intii sa ari, sal semen, s'apoi sä
culegi si, ca si in agricultural, fiecare din aceste lucrari isi are timpul si
zioa sa. A nu lasa sä treaca timpul, a nu pierde zioa aceasta va fi tinta
-noastra" 5. Aminarea aceasta nu-i oprea insa pe radicali sa priveascal cu
toata simpatia pe tarani si sä se bucure de prezenta lor in Divan. Un poet

1 G. Fotino, Boierii Golesti, Buc., 1939, vol. IV, p. 142.

2 Al. Cretzianu, Din arhiva lui Dumitru Brdlianu, Buc., 1934, vol. II, p. 80.
3 Ibidem, vol. II, p. 194.
4 R. Rosetti, Pentru ce s-au rdsculat Want', Buc., 1907, p. 282-283.
6 Romtnul, nr. 1, din 9/21 august 1857, p. 2.
www.dacoromanica.ro
5 PROBLEMA AGRARA IN DIVANIIL AD-HOC SI ADIINARILE TOM ROMINESTI 33

improvizat, le adreseaza in Rominul" versuri destul de stingace, dar

totusi semnificative :
... Nu aplecati genunchiul In fata tiranii
Stati drept, destul gemurati ; azi nu mai slnteti sclavi
Avell acum putere ; cu cei buni va dati mina
Si dreapta-va glndire In toate Intrebati,
Stingeti In voi mtnia si fiti cu totii una,
La mari fagaduele credint.A numai dati" 1.
Era o chemare la lupta si la conlucrare 2.
La 30 septembrie 1857, Divanul ad-hoc isi incepe lucrarile. 0 mare
multime de oameni inconjoara in acea zi cladirea Adunarii. Mitropolitul
rosteste un discurs, in care nu pomeneste de Unire 3. Fostul domn Stirbei
are surpriza neplacuta de a vedea asezindu-se linga el un deputat taran,
care dupa informatia data de comisarul francez nu-i vorbeste cu
destula reverenta 4. La 5 octombrie, Divanul din Bucuresti isi alege biroul.
Ca si in Moldova, fruntasii partidei unioniste si indeosebi cei ai laturei
ei radicale patrund in conducerea biroului, dominindu-1 5. Tendinta radicals
a Divanului din Bucuresti este evidenta, de la primele sedinte. $tirbei si
Bibescu isi vad respinse aproape toate propunerile, chiar si in chestiuni
marunte de regulament. Adunarea isi manifests categoric pozitia sa unio-
nists: La 9/21 octombrie, Divanul muntean voteaza in unanimitate cele patru
puncte ale partidei nationale, vot care va fi intarit mai tirziu prin adop-
tarea de care adunare a asa numitului Act dezvoltdtor a votului Adundrii
ad-hoc de la 9/21 octombrie anal 1857.
Fostii exilati indruma metodic lucrarile Divanului. Ei stapinesc pe
moderatii" din sinul partidei nationale si indruma pe deputatii sateni.
De altfel, chiar in cea de-a doua sedinta a adunarii, acestia se facusera
simtiti. Yn judetul Olt administratorul incercase sa inlocuiasca pe alesul
satenilor Tanase Constantin, prin alt candidat. Planurile administratiei
au fost insa dejucate chiar de beneficiarul actiunii samavolnice, care a cerut
ca mandatul sa fie incredintat adevaratului posesor. In discursul rostit
asupra acestei probleme, radicalul Scarlat Turnavitu releva staruinta
generals a locuitorilor", care-1 impusesera pe Tanase Constantin, Mira sa
se sfiasca, ca tarani, de once consecinta ar trage asupra-le prin opunerea
la dispozitiile unui sef al districtului" 6.
Cei 17 deputati tarani, intre care este reintilnit si Ene Cojocaru,
fostul deputat in Comisia Proprietatii, stau in doua hanuri si ei participa
1 A. LazArescu, Deputalilor Divanului ad-hoc, In Rominul, nr. 12 din 17/19 sept. 1857,
p. 3-4.
2 Despre aceastri conlucrare a scris ceva mai tIrziu si C. D. Aricescu In introducerea
lucrarii Chestiunea proprietafil dezbatuta de proprielari gi plugari la 1848, Buc., 1862.
3 D. A. Sturdza si C. Colescu-Vartic, Acte fi doctzmeide relative la istoria renascerei
Romlniei, Buc., 1896, vol. VI, partea II-a, p. 1-2.
D. A. Sturdza etc., op. cit., vol. V, p. 723.
5 Vice-presedinte este ales Nic. Golescu, iar secretari C. A. Rosetti, St. Golescu,
Dim. Bratianu, Nic. Cretulescu si Sc. Turnavitu. Cu exceptia lui Cretulescu, toti erau radicali.
6 D. A. Sturdza etc., op. cit., vol. VI, partea a II-a, p. 7. C. A. Rosetti va Insemna
In aceeasi privinta : Stim ca satenii au multe a'nvata de la noi, dar stim asemenea ca si noi
d'am voi invata cite ceva de la dinsii, am fi mult mai buni, mai deplini si mai folositori patriei
noastre" (Romlnul, nr. 17, din 5/17 oct. 1857, p. 1).

3. - C. 313 www.dacoromanica.ro
34 D. DERINDEI 6

potrivit informatiilpr consulului austriac la toate adunarile pregati-

toare ale partidei nationale, respingind incercarile pe care le face Stirbei
pentru a-i atrage de partea sa 1. Ei voteaza cu entuziasm Unirea la 9/21
octombrie ; unul dintre ei, Stoica Cojocaru, lipsete fiind bolnav, dar cere
apoi ingaiduinta de a subscrie si el votul Divanului 2. Glasul taranilor nu
va fi auzit ins5. in Divan decit mai tirziu, la inceputul lunii noiembrie,
cu prilejul discutarii proiectului actului dezvoltator", de0 principial se
hotarise sa nu se dezbata problemele interne 3.
Hotarirea de a nu discuta aceste probleme fusese luata in buns inte-
legere de conducatorii union4tilor munteni §i moldoveni. Explicind opunerea
partidei revolutionare" la discutarea problemelor interne, un consul
strain scrie lamurit ca ea se impoti-ivea unei dezbateri de acest fel, de teama
unei fractionari a frontului unionist 4. Pentru a stabili ultimele detalii ale
tacticii comune, Dim. Bratianu se deplasase la Iasi, spre sfirOtul lunii sep-
tembrie 5. Dace, in Divanul din Bucurqti, aceasta tactics va fi respectata,
in cel din Iasi, problemele de organizare interns vor fi totu0 luate in discutie.
Kogalniceanu se adreseaza in aceasta privinta lui Dim. Bratianu, scuzind
initiativa. El declara in misiva sa ca situatia din Moldova era atit de
critics ", incit dace ne-am fi hotarit a ne opri dupe rostirea dorintei Unirei,
am fi avut o revolutie de tarani" 6. Dezbaterea problemelor interne de
catre Divanul de la Iasi dezvaluie de altfel, indeosebi in privinta chestiunii
proprietatii, o diversitate ingrijoratoare de pareri, majoritatea deputa-
tilor reprezentanti ai claselor dominante opunindu-se improprieta-
ririi. Panu §i Kogalniceanu incearca, de altfel, tardiv, sa opreasca dezbaterea,
cel din urma declarind ca teara nu este luminata, nu este pregatita pentru
o asemenea mare reforms 7.
in adunarea ad-hoc din Bucurqti, radicalii impiedica orice dezbatere
care ar fi putut oferi un prilej deputatilor reactionari de a se opune Unirii.
TotuO, in cursul discutarii actului dezvoltator", Tell cere precizari cu
privire la viitoarea baza electorala. Se pornqte o discutie, de care se folo-
sete deputatul taran Gh. Lupescu spre a prezenta un amendament, sub-
scris §i de alti deputati sateni. El declara limpede cal de cind teara n-a mai
avut ol:qteasca ei adunare, de atunci satenii, cari sint partea cea mai nume-
roasa a acestei t5.'ri, n-au mai fost chemati in obteasca adunare". Boierii,
continua Lupescu, necunoscind indestul dorintele §i pasurile noastre, precum
ni le cunoWem rioi cari suferim, au facut legi impovaratoare noua, care
au adus man si multe nenorociri tarii". El semnaleaza fuga peste hotare a
taranilor, precum si izbucnirea a grele razmerite". Conchide ca domnii
tarii de la un rind de vreme ajunsesera sa nu mai alba mils de teara" si ca.
' Eder catre Buol, 18 oct. 1857, Acad. R.P.R., Rapoarte Consulare Austriece (copii).
2 edinta, din 11 oct. 1857, D. A. Sturdza, op. cit., vol. VI, partea a II-a, p. 48.
3 In act se afirma, de altfel, ca in condiVunile In cari sunt astazi Adunarea ad-hoc
si aceasta Sara, orice lucrare atingatoare de chestiunile interne ar fi o lucrare primejdioasa, o
lucrare precipitate, defectuoasa, false ...".
4 Eder care Buol, 5 noiembrie 1857, Acad. R.P.R., Rapoarte Consulare Austriece (copii).
6 Romtnul, nr. 14, din 24 sept./16 oct. 1857, p. 1.
5 Al. Cretzianu, op. cit., vol. II, p. 215.
7 Sedinta din 18 decembrie 1857, D. A. Sturdza etc., op. cit., vol. VI, partea I,
p. 416.
www.dacoromanica.ro
7 PROBLEM& AGRARA IN nryArruL AD-HOC $1 ADIINARILE TAM" ROMINESTI 35

legile nu mai erau acute de toate starile..., ci numai de o seama de boieri".

Yn consecinta, Lupescu propune Divanului adoptarea unui amendament,
in care se exprima dorinta ca viitoarea adunare sa fie formata de infati-
satori luati din toate starile de oameni ai tarii, cari sa alba dreptul sa inf5.-
tiseze toate pasurile si trebuintele a tot norodul romin".
Mihail Marghiloman, C. A. Cretulescu si C. A. Rosetti se arata favo-
rabili amendamentului, in timp ce latura dreapta a partidei nationale care
cuprindea pe partizanii caimacamului Alex. Ghica i se opune, Ipceanu
observind ca dl Lupescu si-a propus amendamentul in adunarile pregati-
toare si i s-a explicat ca Adunarea ad-hoc nu poate intra astazi in chestii
de reforme din nauntru". Chestiunea famine in suspensie, ping la discutarea
partii din actul dezvoltator" referitoare la viitoarea adunare 1.

In ziva urmatoare, la 2 noiembrie, Dim. Ghica nu pierde prilejul de

a-§i manifesta dezaprobarea pentru stilul" amendamentului lui Lupescu.
Cu acest prilej, are loc un schimb de cuvinte intre nepotul caimacamului
si C. A. Rosetti 2. In cursul aceleiasi sedinte, Divanul dezbate baza electo-
rala a viitoarei adunari. Se is in discutie amendamentul lui Lupescu,
pe care-1 combat Tell, B. Ganescu si Ipceanu, in timp ce radicalul Al. Pe-
trescu it sustine. C. A. Cretulescu i se opune si declar5, ca Divanul nu trebuia
sa intre in discutarea problemelor interne, caci atunci se creia primejdia
de a se pierde once speranta d'a mai capata vreo majoritate insemnata
in favorul memorandului". Gr. Ioranu, un alt tinar radical, schiteaza o
incercare de sustinere a amendamentului, dar atunci intervine Ion Bra-
tianu. El desminte zvonul intocmirii amendamentului satenilor de catre
radicali, dar recunoaste ca in adunarile pregatitoare amendamentul nu fusese
respins spre a nu se stirni neincrederea" taranilor. El semnaleaza apoi
ingrijorarea manifestata de deputati tarani, tematori ca deputatii repre-
zentanti ai claselor dominante sa nu hotarasca far. ei lucrurile vitale ale
terii". In incheiere, adreseaza un apel taranilor, rugindu-i sa-si retraga
amendamentul, pentru ca, spune el, not sä putem iscali cu totii in unani-
mitate memorandul, care dezvolteaza cele patru puncte". Deputatii tarani
sustinatori ai amendamentului se lass convinsi, dar Lupescu dirz declara
ca daca odat5. 1-a propus, 11 sustine". Deputatul taran Roates arata ca
accepta renuntarea la amendament, nadajduind c5. In temeiul articolului 4
al actului dezvoltator, t5.ranii vor lua parte la Adunarile obstesti viitoare".
Pus la vot, amendamentul lui Lupescu este apoi respins $.
Radicalii au cunoscut si au sprijinit tacit amendamentul taranilor.
Este semnificativa in aceasta privinta atitudinea for imediat dup5, citirea
acestui document. Faptul cal ei nu i s-au opus in adunarile pregatitoare
merita, de asemenea, sa fie retinut. Amendamentul a fost o incercare indi-
recta de a asigura o baza de mase viitoarei legi electorale. Radicalii au vrut
sä incerce pulsul Divanului, lasind pe tarani s5.-si exprime pe fata dorinta,
in nadejdea ca poate si ceilalti deputati vor accepta cerinta satenilor, care
convenea intru totul grupului radical. Amendamentul se lovise insa nu numai
de opozitia marilor boieri partizani ai fostilor domni Bibescu si Stirbei,
1 Sedinta din 1 noiembrie 1857, vol. VI, partea a II-a, p. 83-86.! :3,
2 Sedinta din 2 noiembrie 1857, ibidem, p. 91-92.
8 'bittern, p. 60, 101-103.
www.dacoromanica.ro
36 D. BERINDEI 8

dar chiar de aceea a partizanilor caimacamului, aliati ai radicalilor, fapt

care-i determina pe acestia la 2 noiembrie sa execute o retragere tactica
menita sa apere votul de Unire". De altfel, aceasta concesiune nu le va
folosi decit la mentinerea unitatii partidei nationale, c5.ci la votarea actului
dezvoltator Base glasuri i se vor opune, nerealizindu-se unanimitatea dorita.
Retragerea radicalilor a fost totusi de folos, deoarece tocmai in zilele votarii
actului dezvoltator se duceau tratative intre gruparea fostilor domni Bi-
bescu si Stirbei si cea a caimacamului Ghica pentru realizarea unei iknitati
de actiune, In vederea eliberarii adunarii de terorismul unei minoritati
revolutionare". Boierii intentionau, de altfel, pe de alta parte, sa atraga
in tabara for si pe deputatii tarani 1.
Adoptarea actului dezvoltator de catre Divan creaza o noua situatie.
Radicalii reusisera sä arate puterilor unanimitatea dorintei de Unire. De
acum inainte, ei incep sa se gindeasc5., totusi, la dezbaterea unora dintre
problemele interne si in special la luarea in discutie a viitoarei legi electo-
rale. In noile conditii create prin votarea de catre Adunare a celor patru
puncte, radicalilor nu be mai era necesar un vot unanim pentru un proiect
de lege electorala. De aceea, singurul impediment in calea discutarii acestei
chestiuni nu-1 mai reprezenta pentru ei decit recunoasterea de catre puteri
a votului celor patru puncte". Pe de alta parte, radicalilor le convenea
nedesfiintarea Divanului, in care ping atunci reusisera sa domine dezba-
terile.
In cursul lunii noiembrie, se vadeste din ce in ce mai sporita teama
reactionarilor munteni fata de continuarea lucrarilor Adunarii si fata de
eventualitatea discutarii chestiunilor interne. Intr-un raport al sau, comi-
sarul francez Talleyrand semnalase ingrijorarea sa fata de dominarea Diva-
nului de catre oamenii de la 1848", pe care cei 17 deputati tarani u urmau
orbeste". Diplomatul francez isi exprimase totodat5. surpriza fata de sin-
gele rece si increderea in sine a deputatilor sateni 2. Sintetizind teama
conservatorilor, Dim. Ghica propune la 18 noiembrie ca Adunarea munteana
sä declare formal ca nu va intra in ample dezbateri, in afara celor patru
puncte. Combatindu-i parerea, un fruntas radical incearca sä rezerve
dreptul Adunarii pentru dezbateri ulterioare 3. Din zi in zi, se v5.deste
desp5.rtirea grupului partizanilor caimacamului de cel format din radicali
si deputatii sateni.
La 7 decembrie, glasul deputatului taran Tanase Constantin se aude
la tribuna Adunarii. El citeste o motiune in care reia dorinta taranilor de a
participa la viitoarele adunari. El declara ca tarani sint partea cea mai
numeroasa" a tarii si afirma ca ei aveau dreptul incontestabil" de a parti-
cipa la viitoarele adunari. Tanase Constantin protesteaza in numele tuturor
deputatilor tarani impotriva unei eventuale inlaturari a satenilor 4. In
aceeasi sedinta, Dim. Bratianu face propunerea prorogarii Adunarii ping
1 Eder catre Buol, 11 noiembrie 1857. Acad. R.P.R., Rapoarte Consulare Austriece
(copii).
2 Talleyrand cAtre Walewski, 25 octombrie 1857, D. A. Sturdza etc., op. cit., vol. V,
p. 736.
3 Sedinta din 18 noiembrie 1857, ibidem, vol. VI, partea a II-a, p. 330-337.
6 edinta din 7 decembrie 1857, ibidem, p. 382-384.
www.dacoromanica.ro
9 PROBLEMA AGRARA IN DIVANIIL AD-HOC SI AM-IN/MILE TAW] ItoMINEur 37

in ianuarie 1858, ceea ce Adunarea accepta peste trei zile, respingind cu

42 de voturi impotriva a 38 propunerea ca prorogarea lucrarilor sa fie
nedefinita 1. Consulul Eder semnaleaza, de altfel, in aceasta vreme, incer-
carea grupului de deputati conservatori de a face Divanul sa adopte hota-
rirea de a nu mai participa la alte lucrari. Incercarea fusese impiedicata
prin retragerea imediata din sale a deputatilor tarani si a radicalilor 2.
Un firman turcesc dizolva Divanul ad-hoc, netinind seama de votul
de prorogare. De altfel, simtind acest inevitabil deznodamint, radicalii
munteni trimit la Paris pe Nic. Golescu si pe Dim. Bratianu, carora li se
da o scrisoare de acreditare din partea a 41 deputati, intre care si zece
deputati sateni. Mircea Malaeru, Lupescu, Moglan, Ene Cojocaru, Ta'nase
Constantin nu lipsesc dintre acestia 3.
Chestiunea proprietatii n-a fost prezenta in Divanul ad-hoc decit
ca un spectru, care infiora pe conservatori. In schimb, incercarea de a asigura
participarea taranimii la viitoarea adunare legislative, unde urma sa fie
rezolvata aceasta problema, apare ca o prezenta indirecta in dezbateri
a insasi chestiunii celei mai arzatoare. Necesitatea de a asigura o unanimi-
tate pentru programa nationala" si dorinta de a stapini si mai temeinic
adunarea, ce urma sa dezbata adoptarea tuturor masurilor menite sa
contribuie la constituirea noului stat, iar apoi delicata chestiune agrara,
fac pe radicali sa temporizeze si sa nu arunce in discutie arzatoarea pro-
blems. Deputatii tarani ii inteleg si se multumesc doar ca in intelegere
cu grupul radical sa incerce de a dobindi asigurarea participarii for la lucra-
rile adunarilor urmatoare. Lucrarile divanului ad-hoc iau sfirsit, lasind
viitorului sarcina de a rezolva problemele cele mai spinoase.

Conventia de la Paris nu indeplineste dorinta taranimii de a lua

parte la dezbaterile adunarilor legislative, dupe cum nu da o rezolvare
problemei agrare. Nadejdea taranimii nu mai sta de acum inainte decit
in Unire, in statul nou ce trebuia sa is nastere si in rezolvarea dorintelor
ei cu ajutorul radicalilor.
Taranimea sprijina infaptuirea indoitei alegeri. Mii de tarani, indru-
mati de Mircea Mara' eru, fostul deputat in Divanul ad-hoc si de tribunii"
radicali, sint prezenti in Bucuresti pe dealul Mitropolieit in zilele de 22-24
ianuarie 1859. Conservatorii cedeaza presiunii minoritatii datorita in buns
masiira sprijinului dat acesteia de masele de la sate4. Deosebita trebuie sa fi
fost bucuria taranilor din intreaga ta.Ta la vestea dobindirii nu numai a
unui domn nou, dar si a unui om ribu". Deosebit de sugestiva este in
aceasta privinta o jalba a s5.tenilor din Ciomagesti-Olt. Dreptatea, scriu
satenii la inceputul noii domnii, ridicind umbrele ei, fericirea adevaratului
romin si sarmanului satean incepu a zimbi, increzindu-se fericit. Alegerea
1 Sedinta din 10 decembrie 1857, ibidem, vol. VI, partea, VI-a, p. 398.
2 Eder ciltre Buol, 27 decembrie 1857, Acad. R.P.R., Rapoarte Consulare Austriece
(copii).
3 Al. Cretzianu, op. cit., vol. II, p. 218 219.
4 Pentru amanunte : Dan Berindei, Fromintari politice §i sociale in jurul alegerii domni-
torulut Cuza in Tara Romineascd, in Studii, an. 8 (1955), nr. II (martie-aprilie), p. 51-74.
www.dacoromanica.ro
 38 D. BERINDEI 10

printului romin, reunirea ministrilor si modul d-a se bucura tot rominul

de fericirea lui imparti ngdejdea astfel, incit napastuitorul pierklu corajul,
iar napgstuitul se bucura, laudind dreptatea. Tarani sintem ! romini ade-
varati si victime am fost ai veacurilor de urgie. Trgiascg. unirea ! traiasca
printul nostru stapinitor, traiasca ministrii ce vor dreptatea si adevgrul" I.
Rezolvarea insg a dorintelor fundamentale ale tgranimii era Inca foarte
departata. In noile conditii ale Conventiei, radicalii nu mai puteau dobindi
decit o minoritate in noile Adungri, riscind pe linga aceasta, in momentul pu-
nerii in discutie de catre ei a improprietaririi, sg-si piarda parte din partizani,
stgpini sau arencrasi de mosii. Ei sint siliti sa adopte o evidenta atitudine
de tergiversare a rezolvgrii problemei agrare, in asteptarea unor imprejur5.ri
favorabile unei solutii potrivit planurilor lor. In acest sens trebuie interpre-
tata si scrisoarea trimisg de un fruntas radical lui Cuza, argtindu-i ca tgranii
mai puteau Inca Indura 2. Dacg in 1857 radicalii fusesera Impiedicati sa
puny in discutie problema proprietatii din pricina necesitatii de a obtine
votul de Unire" si a numarului mare de deputati stgpini de mosii, care
puteau stinjeni rezolvarea spinoasei probleme, acurn, in 1859, situatia for
nu era mai bung.. Dimpotrivg, noile dispozitii electorale accentuau domi-
narea situatiei politice de care conservatori. Este drept insg ca dace majo-
ritatea era in miinile conservatorilor, masele nu-i sprijineau pe acestia, ci in
conditiile unei largiri a bazei electorale, ele ar fi asigurat izbinda radicalilor.
Sesiunea din 1859 a Adunarii Tarii Rominesti, inauguratg la 22 ianuarie
se Incheie la 4 iulie. Ea se desfasoarg Intr -o continua atmosferg de inversu-
nare si de ura, partial stinsa doar timp de citeva saptamini, dupg indoita
alegere.
Conservatorii se tern de ridicarea satelor. De aceea, ei nu pot inggdui
mentinerea departamentului din Nauntru in miinile lui Niculae Golescu.
Spre sfirsitul lunii februarie, se dezlantuie atacurile pentru rasturnarea celui
dintii guvern muntean al domniei lui Cuza. Brailoiu declarg c5. guvernul
sau voeste sa lucreze intr-un chip arbitrar sau voeste sa ne lase pradg unei
societati salbatice, fare pravili" 3. Sub presiunea acestei atmosfere din
Adunare si pentru ca Dreapta cerea o profesiune de credintg a tuturor minis-
trilor din coalitia guvernamentala, se aduce in dezbatere un proiect de lege
pentru o lgmurire provizorie ping la noua lege agrarg a raporturilor
dintre sgteni, stgpinii de mosii si arendasi 4. Totusi, majoritatea Adunarii
este pe punctul de a respinge creditul de 8 milioane solicitat printr-un
mesaj domnesc 5. Un reprezentant al Stingii dg. explicatii, cautind se linis-
teascg aprehensiunile conservatorilor. Multi au spus, arata el, ea e o
mare agitatie in tare, ca mii de tarani yin Inarmati, a arde, a pustii, a
ucide, a inghiti Bucurestii !". El adaugg cg trimisii Departamentului din
Nauntru nu intilniserg. anarhia, ci numai mori de vint", ceea ce nu-1 opreste

1 Dan Berindei Aspecle ale problemei agrare fn Tara Romlneascii la tnceptxtul domniei
lui Cuza Voda, in Studii si materiale de istorie modermi, I, Buc., 1957, p. 178.
2 D. A. Sturdza, op. cit., vol. VIII, p. 1130.
3 Sedinta din 21 febr. 1859, Monilorul oficial al Tarii Romtne§tia nr. 24, din 11 martie
1859, p. 93.
4 Sedinta din 26 febr. 1859, ibidem, nr. 25, din 12 mart. 1859, p. 97-98.
6 5edinta din 27 febr. 1859, ibidem, nr. 27, din 16 mart. 1859, p. 105 107.
www.dacoromanica.ro
11 PROBLEMA AGRAILA IN DIVANUL AD-HOC $1 AnuNkitrug TABU ROMINESTI 39

sä recunoasca, totusi, existenta unei start febrile in lumea satelor, caracte-

.rizata de el drept tirculatia in om a singelui sanatos... ferberea ce se
produce pins a nu se naste ceva" I. Asigurarile date de radicali nu linistesc
pe conservatori, care in ziva urmatoare, la 28 februarie, isi exprima nein-
crederea in guvern 2.
La 5 martie, majoritatea Adunarii trece grabita peste interpelarea
lui Vasile Boerescu in favoarea arendasilor manastiresti, lasind la o parte
pentru scurt timp chiar si proiectul de lege referitor la relatiile provizorii
dintre clacasi si mosieri, pentru- a vota raspunsul sau la mesajul domnesc
referitor la creditul de 8 milioane, prilej de manifestare a neincrederii ei
in guvern. Discutiile sint inversunate, dar majoritatea este implacabild.
Dim. Ghica, sincer, dezvaluie radicalilor motivul adinc al neincrederii
conservatorilor. Avem a regula chestiile sociale cele mai importante,
spune el, chestia proprietatii si cum vreti ca Camera si tara intreaga sa nu
fie ingrijata, cind astazi, sint pusi la cirma administratiei interioare acei
oameni, care la 48 au prejudecat acea chestie. Cer dar sa atragem atentia
printului asupra acestui lucru, pentru ca sä eserseze activitatea si inteli-
-genta for in alte ramuri ping cind se va regula chestia proprietatii, chestie
pe care acei oameni au devenit imposibili a o regula, fiindca au prejudecat-o
si nu mai pot avea toata libertatea actiunei lor" 3. Purtatorul de cuvint
al fostilor boieri declara." deci limpede radicalilor ca adversarii for nu erau
dispusi sa-i lase sä guverneze, de teama ca ei sa nu infaptuiasca reforma in
defavoarea stapinilor de mosii. Aceasta atitudine categorica a majoritatii
Adunarilor alese pe baza Conventiei, sporeste, pe de o parte, de acum inainte,
prudenta radicalilor in privinta atitudinii for fata de problema agrara,
jar, pe de alta, hot5.rirea for de a lupta pentru o reforma a legii electorale,
care sa le asigure suprematia in Adunari.
In ziva urmatoare votului din 5 martie, Adunarea is in discutie pro-
iectul de stabilire provizorie a relatiilor agrare. Este un prilej pentru conser-
vatori de a-si reafirma teza referitoare la stapinirea absoluta a pamintului.
Alex. Florescu cere ca in proiect sa se precizeze chezasuirea liberii facultati
a proprietarului pe pamintul sau si a locuitorilor pe bratelelor, sau libertatea
reciproca de invoire", iar Barbu Catargiu declara si el ca legea recunoaste
pe taran slobod chirias si pe proprietar slobod proprietar, acordul de bung
voie fiind si gindul si vointa ei". Tot el nu se sfieste sa afirme ca impiedicarea
unui regim de libere invoieli ar insemna calcarea principiului libertatii
individuale" ! Replica radicalilor este slaba. Bratianu incearca sä arate
cu timiditate necesitatea ca taranii sa se simta legati de pamint, caci acolo
unde societatea nu este statornicita, nu este civilizatie", iar Sc. Voinescu
.declara Adunarii ca invoielile sint pe alocurea asa de grele, incit se pre-
supune scopul proprietarului de a goni pe locuitor" 4.

1 ibidem, p. 106 ; Rominul, nr. 13, din 14/26 martie 1859, p. 123, col. 3.
2 Sedinta din 28 febr., 1859 ibidem, nr. 28, din 18 martie 1859, p. 109-110.
3 Sedinta din 5 martie 1859, ibidem, nr. 32, din 27 martie 1859, p. 127-128. In vara
.anului 1859, Dim. Ghica marturiseste public, in Adunare, ca rasturnase guvernul Filipescu-
Golescu, spre a se stavili propagandele ce se fiiceau prin sate", cu sprijinul tacit al lui
Niculae Golescu (sedinta din 27 iunie 1859, nr. 115, din 22 sept. 1859, p. 458).
4 Sedinta din 6 martie 1859, ibidem, nr. 34, din 1 aprilie 1859, p. 134-136.
www.dacoromanica.ro
40 D. BERINDEI 12

Dupe adoptarea proiectului referitor la relatiile agrare, lucrarile Adu-

narii se desfa§oara mai departe, in conditiile dominarii ei de catre conser-
vatori, care indraznesc totu0 sa afirme ca Adunarea nu era impartita in
doua tabere. Cind un deputat radical pomene0e de Dreapta si de Stinga,
loan Otetele§anu ii replica cu inver§unare Ci ia lase incolo ca nu mai
e nici partea dreapta, nici stinga, iear ati inceput !" ; de0 cu putin mai
inainte alegindu-se o comisie a Adunarii, conservatorii se ingrijisera sa nu
patrunda in aceasta nici un singur radical 1.
Chestiunea agrara nu mai revine in discutia acestei Adunari decit
tangential. 0 data, C. A. Rosetti, se declare pentru desfiintarea ravwlor
de drum, propunere la care se opune Dimitrie Ghica, sustinind ca sint
cazuri in care biletele de drum sint foarte folositoare pentru siguranta
publica" 2. Alta data, un frunta5 radical aminte0e de robirea taranilor 3,
pentru ca intr-o §edinta din 26 iunie Barbu Catargiu sa profite de discutarea
situatiei wzamintelor spitalice$i pentru a pleda din nou dreptul sfint"
de proprietate 4. La 4 iulie, Adunarea isi incheie prima §i ultima sesiune.
Este semnificativ incidentul povestit de G. Stirbei, in una din ultimele-
edinte, pentru a oglindi increderea pe care o mai aveau in acea vreme
taranii in radicali, de0 motivele de oportunitate politica u sileau pe ace0ia
la o totall rezerva in chestiunea proprietatii. Sint doua-trei zile, poves-
te§te Stirbei, eram cu dl. Catargi pe 11145.. Un satean se apropie si ne in-
treaba : Boieri, ce faceti aci la Mitropolie ? Dl. Catargi ii raspunse ca nu
sintem not boierii. Dar cine sint azi boieri, intreba sateanul ? Cei din stinga,
raspunse d. Catargiu. Nu, domnilor, zise sateanul, ei nu sint boieri, caci
au vorbit bine ..." ! 5.
Problema agrara este prezenta in cea dintii Adunare a Tarii Rominqti.
Chestiunea proprietatii determina voturile majoritatii si duce la r5.sturnarea
primului guvern muntean al noului domn. Cind au prilejul, conservatorii
isi proclama asa zisul drept de proprietate absolute asupra mo0ilor, iar
radicalii constrin0 de situatia for minoritara si tematori de a-0 pierde
sprijinul unei parti din partizani, in conditiile mentinerii dispozitiilor elec-
torale ale Conventiei, nu pledeaza cauza taranilor decit cu sfiiciune, a0ep-
tind imprejurari mai prielnice.

Spre toamna anului 1859 da grq incercarea radicalilor de a forta

mina domnului si de a-1 determina s5. le incredinteze puterea. Guvernul
Cretulescu este inlocuit, dar ii ia locul alt guvern moderat condus de Joan
Ghica. Acesta hotara0e dizolvarea Adunarii, in nadejdea ca noile alegeri vor
mic0)ra numarul deputatilor conservatori. Prezenta nefasta a acestora nu se
facuse simtita numai in Adunare, ci §i in Comisia Centra15., unde, beneficiind
de majoritate, elaborasera un proiect de constitutie jignitor pentru domn.
In amplul mesaj domnesc lansat cu prilejul dizolvarii Adunarii din
Bucure0i, un capitol este consacrat chestiunei proprietatii. Se marturise0e-
1 Sedinta din 14 mai 1859, ibidem, nr. 59, din 25 mai 1859, p. 233, 235.
2 Sedinta din 23 iun. 1859, ibidem, nr. 102, din 28 august 1859, p. 408.
3 Sedinta din 25 iun. 1859, ibidem, nr. 104, din 31 august 1859, p. 416.
4 ,Sedinta din 26 iun. 1859, ibidem, nr. 111, din 14 septembrie 1859, p. 444.
5 Sedinta din 27 tun. 1859, ibidem, nr. 114, din 21 septembrie 1859, p. 455.
www.dacoromanica.ro