Sunteți pe pagina 1din 4

Teoria relativitatii restranse Teoria relativitii reprezint n fizica modern un ansamblu a dou teorii formulate de Albert Einstein: relativitatea

restrns i relativitatea general. Ideea de baz a acestor dou teorii este c timpul i distanele unui eveniment msuratede doi observatori au, n general, valori diferite, dar se supun totdeauna acelorai legifizice. Cnd doi observatori examineaz configuraii diferite, i anume deplasrile lor,una n raport cu cealalt, aplicnd regulile logice, se constat c legile fizice au n modnecesar o anumit form. Relativitatea restrns, formulat n 1905, s-a nscut din observaia c transformarea carepermite schimbarea unui sistem referenial, transformarea lui Galilei, nu este valabilpentru propagarea undelor electromagnetice, care sunt dirijate de ecuaiile lui Maxwell.Pentru a putea mpca mecanica clasic cu electromagnetismul, Einstein a postulat faptulc viteza luminii, msurat de doi observatori situai n sisteme refereniale inerialediferite, este totdeauna constant (ulterior a demonstrat c acest postulat este de faptinutil, pentru c viteza constant a luminii deriv din formele legilor fizice). Aceasta l-a condus la revizuirea conceptelor fundamentale ale fizicei teoretice, cum sunttimpul, distana, masa, energia, cantitatea de micare, cu toate consecinele care deriv.Astfel, obiectele n micare apar mai grele i mai dense pe direcia lor de micare, pecnd timpul se scurge mai lent la ceasurile aflate n micare. O cantitate de micare esteacum asociat vitezei luminii, viteza luminii n vid devenind vitez limit att pentruobiecte, ct i pentru informaii. Masa i energia devin echivalente. Dou evenimentecare par simultane unui observator, apar n momente diferite altui observator care sedeplaseaz n raport cu primul. Relativitatea restrns nu ine cont de efectele gravitaiei,elementul central al formulrii ei matematice sunt transformrile lui Lorenz. Relativitatea general a fost formulat de Einstein n 1916. Aceast teorie utilizeazformulele matematice ale geometriei difereniale i a tensorilor pentru descriereagravitaiei. Spre deosebire de relativitatea restrns, legile relativitii generale suntaceleai pentru toi observatorii, chiar dac acetia se deplaseaz de o manierneuniform, unii fa de ceilali. Relativitatea general este o teorie geometric, care postuleaz c prezena de mas ienergie conduce la "curbura" spaiului, i c aceast curbur influeneaz traiectoria altorobiecte, inclusiv a luminii, n urma forelor gravitaionale. Aceast teorie poate fi utilizatpentru construirea unor modele matematice ale originei i evoluiei Universului ireprezint deci unul din instrumentele cosmologiei fizice.

1 Principiul relativitatii restranse Fizicienii Albert Michelson si Edward Morley, pornind de la premisa unui eter rigid aflatin stare de repaus in spatiu, au analizat urmatoarea problema : daca eterul este in repausfata de Soare si nu se misca odata cu Pamantul(viteza Pamantului fata de Soare este decca 30 km/sec), aceasta miscare rapida a eterului fata de Pamant ar trebui sa fie sesizatape baza unei modificari a vitezei luminii pe Pamant.Viteza luminii ar trebui sainregistreze atunci, conform asteptarilor, mai multe valori, in functie de directia relativa arazelor de lumina fata de vantul eteric. Toate experimentele de acest tip au esuat insa,aratand ca viteza luminii nu poate fi pusa in relatie cu ipoteza eterului. Dar pentru calumea nu dorea sa renunte la eter, s-au incercat interpretari matematice ale problemei.Orice corp care are viteza V fata de eter se contracta pe directia de miscare cu fractiunea . Meritul lui Einstein consta in aceea ca lui i se datoreaza formularea definitive indomeniul conceptului de timp si spatiu. Einstein voia un principiu general, asemanatorcelui din termodinamica:... legile naturii sunt in asa fel alcatuite incat este imposibil sacontruesti un perpetuum mobile ( de speta 1 si a 2-a ). Cele doua principii, cel al constantei vitezei luminii si principiul lui Galilei de relativitate,reprezinta punctul de plecare.Ne amintim de observatorul din tren, care a putut confirmasimultaneitatea deplasarii luminii in sistemul sau spre deosebire de colegul de peterasement. Dupa cum s-a mai aratat, in fizica clasica simultaneitatea tuturor sistemelorinertiale a fost acceptata fara obiectii. Acum acest concept devine un ajutor al gandirii .Sa-l analizam, efectuand in gand urmatorul experiment: simultaneitatea va fi doveditadaca se va reusi sa se sincronizeze un ceas U aflat intr-un loc A cu un al doilea ceas U inB, pentru a fi reglat, iar a doua presupune sa se compare timpul cu ajutorul unor semnale. Prima metoda E posibil ca cele cele doua ceasuri sa fie sincrinizate in punctul B, dar nu este sigur careglarea mai este valabila cand ceasul U se afla din nou in A. In orice caz, aceastasupozitie nu poate fi verificata, neavand prin urmare, in sensul lui Mach, nici osemnificatie pentru stiinta naturii. 22876ori12gxe6v A doua metoda Pentru a lamuri aceasta metoda ne vom folosi de urmatorul exemplu: pe Rin se afla treivapoare, care alcatuesc un convoi, fiind numite A,B si C. Fiind ceata, se utilizeazasemnale sonore in scopul compararii ceasurilor de pe cele

trei vapoare. La un anumitmoment dat, A emite un semnal, la care marinarii din B si C isi vor potrivi ceasurileconform unei intelegeri prealabile. Deoarece ceasurile trebuie sincronizate foarte precis,este necesar sa se ia in considerare si timpul pe care semnalul are nevoie pentru a strabatedrumul. Pentru aceasta, distanta dintre sursa de vibratii sonore A si locurile B si Cprecum si viteza de propagare a sunetului trebuie sa fie cunoscute. In acest mod, poate fidovedita simultaneitatea relativa a celor trei ceasuri in unul si acelasi sistem. 2 Spre a gasi un sistem de referinta pentru vapoare, trebuie sa intemeiem conceptul de timppe legea propagarii luminii. Dintre toate procesele fizice care intra in discutie pentrudefinirea timpului, lumina a fost cercetata cel mai bine. Dupa cum stim, ea se propagaconstant indiferent de starea de miscare a suersei de lumina si de cea a observatorului.Aceasta este un rezultat sigur al cercetarii in domeniul fizicii. Consecinte pentru dinamica Una dintre cele mai importante consecinte ale teoriei relativitatii restranse este echivalenta dintre masa si energie. Teoria relativitatii restranse aduce o corectura: nu numai masa de repaus ci si vitezainitiala prezinta importanta pentru schimbarea vitezei. Conform teoriei lui Einstein, cu catviteza initiala este mai mare, cu atat creste si forta necesara pentru a o modifica. La vitezeapropiate de viteza luminii, rezistenta corpului miscat (deci a masei inerte) devine foartemare, apropiindu-se de infinit. Viteza maxima posibila este viteza luminii. 100 de ani de teoria relativitii i interacia gravitaional Anul Internaional al Fizicii reprezint un prilej potrivit pentru a vedea dezvoltrile recente n teoria gravitaiei la 100 de ani de la elaborarea teoriei relativitii speciale. ntr-una dintre cele 5 lucrri excepionale publicate de Einstein n 1905 n care trateazelectrodinamica corpurilor n micare sunt puse bazele teoriei relativitii. Aceast teorie va ficunoscut ulterior ca teoria relativitii speciale atributul de special referindu-se la faptul c ease aplic numai la reperele neaccelerate. Einstein postuleaz c, indiferent ct de repede ne micm, lumina se propag cu aceeai vitez.Viteza luminii este o constant fundamental a naturii, ce nu poate fi depit. La acest postulatel adaug cerina ca legile fizicii s fie identice n toate sistemele ineriale (neaccelerate). Altfelspus,

rezultatul oricrui experiment local, negravitaional este independent de momentul i loculdin Univers n care a fost realizat. n 1907 Einstein a nceput s lucreze sistematic la includerea gravitaiei i acceleraiei n teoriarelativitii speciale. n 1915 el prezint ecuaiile relativitii generale adugnd la teoriarelativitii speciale principiul echivalenei. ntr-o form slab principiul echivalenei statueazegalitatea (pn la o eventual constant irelevant) dintre masa inerial i masa gravitaional.Masa inerialm apare ca factorul de proporionalitate dintre for i mas n binecunoscuta legea lui Newton:F = m a unde a este acceleraia produs de foraF. Pe de alt parte, masagravitaional apare n legea atraciei universale n care fora gravitaional de atracie dintredou corpuri este proporional cu masele lor: F = GMm /r2 unde F este fora de atraciegravitaional dintre cele dou maseM im situate la distanar, iar G este constantagravitaional. ntr-un fel se face legtura cu principiul lui Mach care l-a influenat puternic peEinstein. Conform acestui principiu, ineria unui corp este o consecin a cmpului gravitaional ncare se afl corpul respectiv, cmp produs de toate celelalte corpuri din Univers. ntr-o formulare tare principiul echivalenei postuleaz c nu exist diferene observabile ntre uncmp gravitaional i o acceleraie uniform. Pentru orice cmp gravitaional, unui corp n cdereliber i se poate asocia un sistem inerial n care local toate legile fizicii au aceeai form ca nrelativitatea special pentru orice cmp i orice form de materie. 3