Tratamentul edentaţiei parţiale cu

punţi dentare mixte metalo-

acrilice şi metalocompozite
Realizat de Lambantu Adriana
Varietăţile punţilor dentare mixte metalo-acrilice
Fizionomice – materialul fizionomic (acrilatul)
acoperă în întregime scheletul metalic
Semifizionomice – acrilatul acoperă doar o
suprafață, două sau chiar toate suprafețele,
lăsând numai o fâșie vizibilă a scheletului metalic
(corilet)
 Indicaţii către punţi metalo-acrilice cu
componenta metalică ştanţată
Edentații reduse în zona frontală;
Edentații reduse și medii intercalate
Edentații reduse în zona laterală, dacă este
punte semifizionomică cu suprafața ocluzală
metalică;
Dacă dinții stălpi sunt intacți, pentru că se
prepară o cantitate mai mică de țesuturi;
Situație financiară precară;
Contraindicaţii către punţi metalo-acrilice cu
componenta metalică ştanţată
Generale
Pacienți sub 18 ani;
Afecțiuni psihice
Maladii cardiovasculare grave
Pacienți cu tratament chimioterapeutic
Contraindicaţii către punţi metalo-acrilice cu
componenta metalică ştanţată
Relative
dinți stâlpi netratați
dinți stâlpi cu procese apicale
procese inflamatorii ale mucoasei
dinți stâlpi cu distrucții coronare întinse
Contraindicaţii către punţi metalo-acrilice cu
componenta metalică ştanţată
Absolute
dinți stâlpi irecuperabili
mobilitatea dinților stâlpi de gr.III
alergii generale la aliaje și acrilat
tumori maligne
cu scopul fixării sau ancorării protezelor
mobilzabile
Etapele de confecţionare a punţilor dentare mixte
cu componenta metalică ştanţată
Clinic: prepararea dinților stâlpi, amprentarea,
determinarea relației centrice;
Laborator: confecționarea modelelor, gipsarea
lor în ocluzor, ștanțarea coroanelor,
prelucrarea lor;
Clinic: proba coroanelor ștanțate în cavitatea
bucală, amprentarea repetată cu coroanele pe
dinții stâlpi;
Etapele de confecţionare a punţilor dentare mixte
cu componenta metalică ştanţată
Laborator: turnarea modelelor, gipsarea în
ocluzor, modelarea machelei din cear ă a
corpului de punte, turnarea, prelucrarea,
solidarizarea coroanelor ștanțate și a corpului
de punte, prelucrarea, ajustarea carcasului
metalic pe model;
Clinic: proba carcasului metalic; determinarea
culorii acrilatului;
Etapele de confecţionare a punţilor dentare mixte
cu componenta metalică ştanţată
Laborator: mascarea metalului, placarea cu
acrilat, prelucrarea;
Clinic: proba preventivă a punții;
Laborator: finisarea punții;
Clinic: proba definitivă și fixarea punții pe
dinții stâlpi.
 Avantajele punţilor metalo-acrilice cu
componenta metalică ștanțată
Se prepară mai puțin țesut dentar;
Se elimină mai ușor de pe dinții stâlpi;
Oferă un estetic superior față de punțile
metalice;
Au rezistență mai mare decât punțile acrilice;
Cost redus;
 Dezavantajele punţilor metalo-acrilice cu
componenta metalică ștanțată
Sunt laborioase;
Necesită vizite în plus;
Pot crea curenți galvanici, datorită metalelor
diferite (coroanele, corpul de punte, aliajul de
lipire);
Locul de lipire poate ceda presiunii;
Adaptare deficitară la nivelul limitei
preparației;
Dificultatea redării punctelor de contact;
Acrilatul își modifică culoarea în timp;
Indicaţii către punţi dentare metalo-acrilice cu
componenta metalică întreg turnată
Dinți stâlpi cu parodonțiu sănătos, capabil să
suporte presiunea masticatorie;
Dinți stâlpi cu mobilitate de gr. I și II;
Edentații reduse și medii intercalate;
Contrandicaţii către punţi metalo-acrilice cu
componenta metalică întreg turnată
Generale
Pacienți sub 18 ani;
Afecțiuni psihice
Maladii cardiovasculare grave
Pacienți cu tratament chimioterapeutic
Contrandicaţii către punţi metalo-acrilice cu
componenta metalică întreg turnată
Relative
dinți stâlpi netratați
dinți stâlpi cu procese apicale
procese inflamatorii ale mucoasei
dinți stâlpi cu distrucții coronare întinse
Contrandicaţii către punţi metalo-acrilice cu
componenta metalică întreg turnată
Absolute
dinți stâlpi irecuperabili
mobilitatea dinților stâlpi de gr.III
alergii generale la aliaje și acrilat
tumori maligne
cu scopul fixării sau ancorării protezelor
mobilzabile
 Etapele de confecţionare
Clinic: prepararea dinților stâlpi, amprentarea,
determinarea relației centrice, protecția
dinților vitali;
Laborator: turnarea modelelor, gipsarea lor în
articulator, modelarea machetei din ceară a
carcasului metalic, turnarea și prelucrarea
carcasului, ajustarea carcasului metalic pe
model;
 Etapele de confecţionare
Clinic: proba carcasului în cavitatea bucală;
determinarea culorii acrilatului;
Laborator: mascarea metalului, placarea cu
acrilat, prelucrarea, ajustarea pe model;
Clinic: proba preventivă;
Laborator: finisarea (lustruirea);
Clinic: proba definitivă și fixarea pe dinții
stâlpi.
 Tehnica de preparare a dinţilor stîlpi
Este tehnica clasică și cea modernă;
Tehnica clasică prevede utilizarea discurilor și
a pietrelor pentru reducerea țesutului dentar,
dar cea modernă folosirea frezelor de diferită
dimensiune și granulație;
La moment se folosește tehnica modernă.
 Tehnica de preparare a dinţilor stîlpi
Se urmărește excizia de ţesut dur și realizarea unui
bont cu diametrul maxim la colet, pereţii oșor
convergenţi (6-10 grade), netezi, neretentivi,
margini rotunjite. Se folosesc freze diamantate de
diferite forme și granulaţie montate la turbină. Se
folosește numaidecât răcirea cu apă.
Sunt mai multe variante de succesiune a etapelor de
preparare, important este ca prepararea să nu se
facă haotic, ci după un algoritm.
Se poate face o cheie din silicon chitos cu ajutorul
căreia se va urmări corectitudinea reducerii
suprafeţelor dentare
 Tehnica de preparare a dinţilor stîlpi
1. Şlefuirea reductională a suprafeţei ocluzale:
se urmăreşte crearea unui spaţiu interocluzal
între bont şi dinţii antagonişti care să ofere
grosime suficientă metalului şi să permită
refacerea morfologiei ocluzale în acord cu
ocluzia funcţională.
Şlefuirea trebuie să se facă uniform, urmărind
reperele anatomice, cuspizii şi şanţurile
intercuspidiene.
 Tehnica de preparare a dinţilor stîlpi
Mărimea spaţiului interocluzal trebuie să fie mai
mare în dreptul cuspizilor de sprijin (1,5-2 mm)
decât la nivelul cuspizilor de ghidaj (1-1,5 mm).
Dacă nu există dinţi antagonişti planul preparaţiei
va fi dictat de dinţii vecini.
Pentru a asigura o şlefuire uniformă atât la nivelul
cuspizilor cât şi a şanţurilor intercuspidiene, se
trasează şanţuri de orientare care marchează
profunzimea preparării, apoi se reduce ţesutul dur
rămas. Amplasarea corectă a şanţurilor conduce
automat la un spaţiu ocluzal adecvat
 Tehnica de preparare a dinţilor stîlpi
Se recomandă ca reducerea ocluzală să fie realizată
în două etape. Jumătate din suprafaţa ocluzală este
redusă iniţial, astfel încât cealaltă jumatate poate fi
menţinută ca o referinţă convenabilă.
La nivelul cuspizilor de sprijin (palatinal superior,
vestibular inferior) se şlefuieşte un bizou (plan
înclinat) pe versantele externe. În final un spaţiu
minim de 1,5 mm va fi realizat pe cuspizii de
sprijin şi de cel puţin 1 mm pe cuspizii de ghidaj.
Spaţiul trebuie verificat în toate mişcările excursive
pe care pacientul le poate face.
 Tehnica de preparare a dinţilor stîlpi
2. Şlefuirea feţelor vestibulară şi orală
Iniţial se realizează şanţuri de orientare pentru
reducerea axială: se plasează câte trei şanţuri
paralele cu o freză diamantată cilindro-conică
cu vârf rotunjit. Unul este amplasat pe centru,
iar celelalte două aproape de marginile
suprafeţei. Urmează șlefuirea pereţilor de
smalţ rămași. Pereţii vestibulari şi orali trebuie
să asigure o convergenţă ocluzală.
 Tehnica de preparare a dinţilor stîlpi
3. Şlefuirea feţelor proximale
Pentru desfiinţarea ariei de contact se
foloseşte un instrument diamantat în formă de
flacără, montat la turbină. Instrumentul trebuie
să fie subţire şi scurt. Mişcările sunt
ocluzogingivale şi în plan orizontal, de
ferestruire. Prin executarea corectă şi
controlată a mişcărilor trebuie evitată lezarea
dintelui adiacent, acesta poate fi protejat prin
aplicarea unei matrici de metal interdentare.
 Tehnica de preparare a dinţilor stîlpi
După desfiinţarea ariei de contact prepararea
se continuă cu un instrument de mărime mai
mare şi formă adecvată tipului de preparare:
cu sau fârâ prag.
Controlul preparării se face vizual şi prin
sondare.
 Tehnica de preparare a dinţilor stîlpi
4. Rotunjirea muchiilor:
cele 4 muchii pe care le formează feţele
vestibulară şi orală cu suprafeţele proximale.
trecerea între suprafeţele bontului trebuie să
fie lină, aşa cum este şi la dinţii naturali, fârâ a
fi complet desfiinţate demarcările.
Se folosesc freze de finisat diamantate de
formă adecvată tipului de preparare: cu sau
fară prag.
 Tehnica de preparare a dinţilor stîlpi
5. Şlefuirea la nivelul zonei terminale.
În cazul preparării în chanfrein această fază este
inutilă deoarece cu freza chanfrein de rotunjit
muchiile s-a finisat şi zona terminală a bontului.
La bonturile preparate fară prag se definitivează
zona terminală prin şlefuirea crestelor de smalţ
asigurând o adaptare subgingivală. Şlefuirea se face
cu instrumentul diamantat în formă de flacără,
montat la turbină. Mişcarea se face uniform,
circular, fară a leza epiteliul şanţului gingival.
 Tehnica de preparare a dinţilor stîlpi
6. În faza finală a preparării bontului se rotunjesc
muchiile formate între suprafaţa ocluzală şi feţele
axiale pentru a uşura adaptarea coroanei finite pe
bont.
Finisarea se face cu instrumente abrazive cu
granulaţie foarte fină, sub jet de apă. Se urmăreşte
netezirea neregularităţilor şi asperităţilor apărute în
cursul şlefuirii reducţionale. Bontul nu se
lustruiește, deoarece microretentivităţile de pe
suprafaţă ajută la fixarea coroanei
 Obținerea amprentelor
Se iau amprente duble cu linguri standard,
într-un timp sau în doi timpi;
Straturile se pot presa pe câmpul protetic
concomitent sau succesiv;
După ce sunt eliminate din cavitatea bucală,
amprentele sunt examinate cu atenție și
dezinfectate.
 Proba carcasului metalic
Se examinează contactul elementelor de
agregare cu dinții stâlpi: închiderea marginală
(dacă e la limita preparației, dacă e prea
strânsă sau largă), adaptarea intimă pe bont,
spațiu necesar pentru cimentul de fixare;
Se verifică contactul cu suprafața mucoasei, în
dependență de tipul de corp de punte ales;
 Proba carcasului metalic
Se verifică stabilitatea pe toți dinții stâlpi,
adică să nu basculeze;
Se verifică spațiul necesar pentru materialul
fizionomic cel puțin 0,8mm (acrilat);
Se verifică elementele de retenție pentru
acrilat.
 Indicaţii către tratamentul cupunţi metalo-
compozite
Dinți stâlpi cu parodonțiu sănătos, capabil să
suporte presiunea masticatorie;
Dinți stâlpi cu mobilitate de gr. I și II;
Edentații reduse și medii intercalate;
Contraindicaţii către tratamentul cu punţi dentare
metalo-compozite
Generale
Pacienți sub 18 ani;
Afecțiuni psihice
Maladii cardiovasculare grave
Pacienți cu tratament chimioterapeutic
Contraindicaţii către tratamentul cu punţi dentare
metalo-compozite
Relative
dinți stâlpi netratați
dinți stâlpi cu procese apicale
procese inflamatorii ale mucoasei
dinți stâlpi cu distrucții coronare întinse
Contraindicaţii către tratamentul cu punţi dentare
metalo-compozite
Absolute
dinți stâlpi irecuperabili
mobilitatea dinților stâlpi de gr.III
alergii generale la aliaje
tumori maligne
Etapele de confecţionare a punţilor dentare
metalo-compozite
Clinic: prepararea dinților stâlpi, amprentarea,
determinarea relației centrice, protecția
dinților vitali;
Laborator: turnarea modelelor, gipsarea lor în
articulator, modelarea machetei din ceară a
carcasului metalic, turnarea și prelucrarea
carcasului, ajustarea carcasului metalic pe
model;
Etapele de confecţionare a punţilor dentare
metalo-compozite

Clinic: proba carcasului în cavitatea bucală;

determinarea culorii compozitului;
Laborator: mascarea metalului, placarea cu
acrilat, prelucrarea, ajustarea pe model;
Clinic: proba preventivă;
Laborator: finisarea (lustruirea);
Clinic: proba definitivă și fixarea pe dinții
stâlpi.