Principiile

terapiei
funcționale
Coordonator științific: Bulmaga-Bușmachiu Irina
Student: Lambantu Adriana
Terapia funcțională în anomaliile dento-
maxilare cupinde:
Miogimnastica prin exerciții voluntare
(antrenamentul muscular)
Metoda dinamico-funcțională musculo-reflexă
(Andresen-Haupl) prin aparate ortodontice denumite
activatoare
Reeducarea funcțiilor
Combaterea obiceiurilor vicioase
 Miogimnastica prin exerciții
voluntare (antrenamentul
muscular)
Antrenamentul muscular urmărește creșterea funcției musculare statice și
dinamice, obținută prin repetarea frecventă a anumitor mișcări. În cazul
deficitului funcțional se creează condiția necesară reechilibrării tonusului de
repaus, cît și reeducării obiceiurilor vicioase.

Metodologia in terapia miofuncțională:

 - există un număr foarte vast de exerciții de miogimnastică, practic terapeutul
își poate concepe propriile exerciții sau combinații în funcție de
specificul pacientului;
 Obiectivul major al terapiei miofuncționale:
 - obținerea unei funcționalități corecte a ADM a.î. să se prevină sau/și să se
elimine orice condiție patologică care ar putea determina dezechilibre
musculare;
 Se pot aplica 3 tipuri de exercitii de
miogimnastica:

 Exercitii de miogimnastica statice: respiratorii orali sunt rugati sa tina

gura inchisa;  
 Exerctii de miogimnastica dinamice
 Exercitii de miogimnastica dinamice cu rezistenta: adica in timpul
efectuarii miscarii trebuie sa seopuna o rezistenta (ex: un ap.
ortodontic, medicul sau chiar pacientul)
 Tipuri de exerciții de miogimnastică:
1.Miogimnastica adresată musculaturii linguale - în cadrul deglutiției atipice:
Se aplică în:
 deglutiii atipice
 posturi incorecte ale limbii (joasa si anterioara sau joasa si posterioara, protruziva)
 tulburari fonetice (se colaboreaza cu logopedul)
 trebuie sa fie precedata de eliminarea obiceiurilor vicioase (succiunea policelui,
aspirare/interpunerea buzei superioare/inferioare) si de frenectomii la pacientii cu fren scurt al limbii;
 cuprinde 3 etape in cazul deglutiei atipice:
 etapa de fizioterapie– se invata miscarea izolata sau separat pentru fiecare grupa musculara;
seadreseaza portiunii anterioare, mijlocii, posterioare a limbii;
 etapa de invatare propriu-zisa a deglutitiei corecte– poate dura 1-2 luni; se incepe prima data cu
deglutitia salivei, a lichidelor, apoi se trece treptat la deglutitia corecta a hranei solide;
 etapa de conditionare la nivel cerebral a noului tip de deglutitie– sunt necesare mai multe saptamani sau
chiar 2-3 luni daca nu se produce va reaparea deglutitia cu care el e obisnuit;
 parintii trebuie sa repete copilului de cel putin 6-7 ori/zi la inceput la intervale regulate sa isi aplice
limba corect (adica varful limbii aplicat in regiunea anterioara a palatului), iar apoi i se va reaminti la
intervale neregulate;
 Garlinier recomanda aplicarea unui cartonas pe masa cu mesajul: ,,inghit
e corect”
Alte exerciții de
miogimnastică:
 ,,Leul”
 Indicații:
1.stimulează dezvoltarea palatului
2.cicatrizează corect frenul lingual după
intervenții chirurgicale de frenectomie,
evită apariția unor cicatrici retractile
3.creșterea elasticității linguale
 Metoda:
 pacientul aplică vîrful limbii corect și
deschide larg gura pînă la amplitudinea
maxima; se recomandă 20-30 repetari/serie
x 2/3 serii/zi;
,,Căluțul”
 
 Indicații:
1. stimularea dezvoltarii palatului
2. cresterea elasticitatii si tonusului lingual
 Metoda:
pacientul aplica corect varful limbii,
deschide larg gura si in timpul miscarilor de
deschidere a gurii coboara limba pentru a
imita zgomotul de trap; se recomanda 20-30
repetari/serie x 2-3serii/zi;
 
 Cântatul
 – solicita aplicarea corecta a limbii pe palat;
 Plimbarea vârfului limbii
 -din regiunea posterioara a unei hemiarcade
pana in regiunea posterioara a hemiarcadei
contralaterale atat pe fata vestibulara cat si
pe fata orala a dintilor; poate fi efectuata
atat la arcada superioara cat si inferioara;
 Indicatii: atenuarea santului mentonier;
2. Exerciții de miogimnastică pentru orbicularii buzelor
-pot fi contractii izotonice (sa tina buzele apropiate) sau izometrice
(cu deplasare);
 Indicatii:
1. pacienti cu incompetenta labial
2. pacienti cu aspirarea sau interpunerea/muscarea buzei superioare
sau inferioare
3. respiratori orali
Cauzele incompetentei labiale:
• buza scurta genetic
• proalveolodentie accentuata (data de succiunea policelui tinut 
paralel cu arcadele dentare sau la respiratorii orali)
Tipuri de exerciții:
Năsturelul
- nasture cu diametrul de 2-3cm (aproximativ cat o moneda de 50 bani) cu
una dintre fete plane si cu 2 orificii prin care trece un elastic subtire cu o
lungime de minim 20 cm;
-se recomanda interpunerea nasturelului intre arcadele dentare si buze;
- pacientul trebuie sa traga ritmic de elastic a.i. sa apara contractia
suplimentara a orbicularilor, se efectuează in serii de mai multe repetari x 2-
3ori/zi;
-se poate efectua si in 2 cu 2 nasturei si cu un elastic mai lung;
 Țuguierea buzelor
 Fluieratul
 Umflarea obrajilor cu aer cu exercitarea unor
presiuni pe ei;
 Alunecarea pasivă (la inceput) a buzei
superioare peste cea inferioara sau invers;
 Alunecarea activă aceeasi metoda cu
mentinerea buzei timp mai indelungat (pana
apare senzatia de oboseala musculara);
 Exercițiul cu ruloul in contact cu buza
superioara sau inferioara aplicat in vestibul;
amelioreaza si santul labio-mentonier;
 Exercițiul cu cardul labial – imita cardul de
bancomat (3x5cm, grosime 1,5-2mm) mentinut
un timp indelungat;
 Mâncătorul de spaghete: sa aspire spaghetele
cu presiuni pentru contractia orbicularilor;
3. Exerciții de miogimnastică pentru mușchii
propulsori ai mandibulei:

exercitii de propulsie dinamice cu rezistenta (palma aplicata

pe barbie);
inspiratie profunda, lenta, cu propulsia mandibulei si extensia
capului;
pastrarea mandibulei in pozitie propulsata mai mult timp sau
aspirarea buzei superioare;
4. Exercitii pentru muschii masticatori:
 miscari de lateralitate executate numai in partea sanatoasa
opusa laterodevierii mandibulei;
 miscari de rezistenta prin aplicarea palmei;
 obtinerea pozitiei centrice si mentinerea ei timp indelungat cu
un aparat ortodontic:
 -lip-bumper - rol de a indeparta actiunea buzei inferioare asupra
arcadei dentare;
-monobloc/aparat Frankel;
-placa palatinala cu scut lingual - indeparteaza actiunea limbii
asupra arcadelor dentare, dar nu corecteaza dezechilibrele
musculare ale limbii;
Metoda dinamico-funcțională
musculo-reflexă (Andresen-
Haupl) prin aparate ortodontice
denumite activatoare
Activatoarele sunt dispozitive care stimulează
activitatea musculară, aducând, prin forța generată,
restructurări la nivelul aparatului dento-maxilar.
Scopuri:
 Modificarea activității câmpurilor maxilare în
vederea optimizării potențialului de creștere a
unităților scheletale
 Ghidarea erupției dinților în poziții favorabile
 Dezvoltarea unui nou echilibru corespunzător din
punct de vedere funcțional și estetic
Elementele constitutive ale activatorului sunt:
 Placa palatină
 Placa linguală
 Masa acrilică interocluzală care unește cele două plăci
 Arcul vestibular
 Arcul Coffin

Mecanismul de acțiune al acestui aparat este

multiplu:
 Menținerea în cavitatea orală se realizează prin contracția
musculaturii
 Modelarea unităților scheletale are loc datorită intensității și
direcției rezultantei forțelor musculare
 Închiderea cavității bucale duce la anularea condițiilor de
practicare a unor obiceiuri vicioase
 Deasemenea corpul aparatului devine un ecran protector
împotriva obiceiului vicios de deglutiție de tip protruziv
Alte dispozitive funcţionale:
Dispozitivele funcţionale sunt destinate în primul rând
pentru corectarea problemelor funcţionale, precum şi
pentru modificarea creşterii şi schimbarea concordanţei
între maxilare. Au fost cunoscute aşa dispozitive, cum
ar fi Bionator Balters, Andresen Activator, Aparatul
Herbst, acesta este singurul dispozitiv funcţional non-
amovibil, "Twin-Blok" Clark, regulatorul funcţiei
Frankel, Aparatul Briuchlea, plăcile Nawley. În anii
1990 au fost elaborate dispozitive universale
funcţionale pentru pacienţii de aproape orice vârstă.
Suzeta
Suzeta cu o formă anatomică asigură poziţia corectă a limbii
copilului, fără ca să o apese în jos.
Se recomandă, dacă este posibil, utilizarea  suzetei până la 1,5 ani,
copilul trebuie dezvăţat de ea cât mai curând posibil. Odată ce
copilul a adormit, scoateţi-i suzeta din gura.
Plastinele Hinz 
sunt de diverse forme - în formă de bară de protecţie labială, bară de
protecţie labială cu o zonă care poate fi muşcată, la fel cu o zonă pentru
limbă sau cu o mărgică pentru plasarea limbii în poziţia corectă. Ca formă
ele seamănă cu suzetele şi de fapt sunt continuarea acestora. Placa Hinz,
desigur, nu poate fi pe deplin numită aparat ortodontic, deşi acestea
reprezintă un remediu excelent pentru antrenarea buzelor şi a limbii la
copii. Ele pot fi folosite în vârstă de la 1.5 – la 5 ani, în dependenţă de
indicaţii.
Formatorii miofunctionali 
sunt nişte aparate unice universale pentru corectarea
funcţiilor limbii, buzelor, respiraţiei pe gură, şi înlăturarea
anomaliilor în dezvoltarea ocluziei. Ei mai sunt numiţi
formatori preortodontici, deoarece folosirea acestora precedă
vârsta tradiţională de debut al tratamentului ortodontic.
Utilizarea lor este recomandată la vârsta de 6-11 ani, în aşa-
numita"ocluzie tranzitivă."
Ele sunt universale ca mărime şi sunt fabricate din silicon
medical. Tratamentul începe cu varianta uşoară Trainer
(albastru), apoi, după aproximativ 6 luni, este recomandat
continuarea tratamentului cu un Trainer dur (roz). Timpul
recomandat de a purta - 1 oră pe zi şi pe toată noaptea.
Succesul tratamentului cu formatori, la fel ca şi cu toate
unităţile funcţionale, în primul rând, depinde de motivaţia
copilului şi al părinţilor lui.
Poziţionatorii standard
Sunt fabricaţi din poliuretan moale,
prezentat în 40 de versiuni, aceste
dispozitive corespund cu imaginea
conceptuală ideală despre ocluzie a
medicilor americani. Pentru
corectarea unor disfuncţii minore de
poziţionare a dinţilor ele sunt destul
de oportune.
Dispozitivul LM-activator
înglobează proprietăţile celor două tipuri
anterioare de dispozitive. Din păcate,
Internetul furnizează un minim de
informaţii despre aceste dispozitive, iar
experienţă autohtonă în lucrul cu astfel de
dispozitive este foarte limitată. Din
motivul că aceste dispozitive individual
se aleg după mărime, în timpul
tratamentului unui copil în creştere, este
nevoie de mai multe dispozitive.
 Reeducarea funcțiilor
Reprezintă un set de acțiuni îndreptate spre corectarea tulburărilor funcționale.
 Reeducarea fonației
Pacientul e poziționat pe un scaun înalt, genunchii strînși, în fața unei oglinzi cu alta mică
în mînă, fixează limba pe cerul gurii, rugi și înghite. Se pronunță în poziția dată d, t, l, n.
Se pronunță da, ta, na, la, at, an. Apoi umflă buza superioară, iar medicul presând cu o
contraforță, aduce buzele în poziție normală.
 Corectarea respirației orale
Exerciții de inspir-expir culcat, exerciții de inspir-expir culcat cu aplicarea de greutăți în
zona epigastrului, lectura cu voce tare într-un ritm.
 Corectarea deglutiției atipice
1. Bula de aer-se umflă buza superioară și se duce aerul acumulat în jos spre menton
2. Gorillo-cînd se umflă buza superioară și se trece cu limba în spațiul format din stînga
în dreapta cît mai jos
3. Antrenarea buzei inferioare-ridicăm buza inferioară spre nas și încercăm cu buza
inferioară să presăm și să tragem în jos buza superioară
4. Exercițiu cu un elastic intermaxilar-se poziționează un elastic pe vîrful limii.
Menținerea acestuia timp de cîteva ore va obliga pacientul să poziționeze limba pe
palat.
Bibliografie:
Ortodonție: diagnostic-clinică-
tratament, A. V. Fratu
Ortodonție și ortopedie dento-facială,
V. Dorobăț, D. Stanciu
Scribd