Sunteți pe pagina 1din 2

SEMINAR 8 - VEGHEŞ OVIDIU

Noiembrie 2016 / Facultatea de CIG

Tema seminarului: Teoria probabilităţilor - Variabile aleatoare 1-dimensionale. Funcţie de


repartiţie. Variabile de tip discret şi de tip continuu. Media, dispersia.
2.3.1 Exerciţiu a) Pe câmpul de probabilitate (Ω, K, P ), unde Ω = {a, b},
K = P (Ω) = {∅, {a} , {b} , {a, b}} ,
P : K → [0, 1] , P (∅) = 0, P ({a}) = 12 , P ({b}) = 12 , P (Ω) = 1,
se consideră funcţia X : Ω → R, definită prin X (a) = 0, X (b) = 1. Să se arate că X este o
variabilă aleatoare.
b) Pe câmpul de probabilitate (Ω, K, P ), unde Ω = {a, b, c},
K = {∅, {a} , {b, c} , {a, b, c}} ,
P : K → [0, 1] , P (∅) = 0, P ({a}) = 25 , P ({b, c}) = 35 , P (Ω) = 1,
se consideră funcţia Y : Ω → R, definită prin Y (a) = −1, Y (b) = 1, Y (c) = 2. Să se arate că Y
nu este o variabilă aleatoare.
2.3.2 Exerciţiu Fie (Ω, K, P ) un σ-câmp de probabilitate şi X : Ω → R variabile aleatoare.
Pentru funcţia de repartiţie FX : R → [0, 1], FX (x) = P (X < x) asociată variabilei aleatoare X,
să se verifice proprietăţile:
i) FX este nedescrescătoare, limx→−∞ FX (x) = 0 şi limx→∞ FX (x) = 1,
ii) FX este continuă la stânga (FX (x0 − 0) = FX (x0 ), unde FX (x0 − 0) = limxրx0 FX (x)),
iii) dacă FX este continuă pe R, atunci FX este uniform continuă pe R,
iv) pentru orice numere reale a < b avem
P (X ∈ [a, b)) = FX (b) − FX (a) ,
P (X ∈ [a, b]) = FX (b + 0) − FX (a) ,
P (X ∈ (a, b)) = FX (b) − FX (a + 0) ,
P (X ∈ (a, b]) = FX (b + 0) − FX (a + 0)
şi pentru orice număr real a avem P (X = a) = FX (a + 0) − FX (a).
Am notat FX (x0 + 0) = limxցx0 FX (x)
v) dacă Ω are cel puţin două elemente, atunci există mai multe variabile aleatoare care ne conduc
la aceaşi funcţie de repartiţie.
2.3.3 Exerciţiu Fie variabila aleatoare
 
1 2 3 4
X: , unde p ∈ R.
p2 7p 4
1
3
1
6
i) Să se determine constanta p pentru care definirea variabilei aleatoare X este consistentă cu
definirea unei variabile aleatoare disctrete. ii) Să se afle funcţiade repartiţie a variabilei
 aleatoare
 2
 √ 2
X. iii) Să se calculeze P X + X < 5 , P (X  3 | X  2), P X + X > 6 | X  2 . iv) Să se
scrie repartiţia variabilelor aleatoare Y = 4X + 3, Z = X 3 + 1, T = X 2 − 2X. v) Să se calculeze
media şi dispersia variabilelor aleatoare X, Y , Z şi T .
2.3.4 Exerciţiu Se consideră funcţia

k (x + 2) , dacă x ∈ [0, 3]
f (x) = .
0 , altfel
i) Să se determine constanta k pentru care funcţia f este densitatea de repartiţie pentru o variabilă
aleatoare X de tip continuu. ii) Să se aflefuncţia de repartiţie a variabilei aleatoare X. iii) Să
se calculeze probabilităţile P X + X 2 < 5 , P (X  3 | X  2). iv) Să se determine funcţia de
1
2 SEM INAR 8 - VEGHE Ş OVIDIU

repartiţie a variabilei aleatoare X. iv) Să se scrie repartiţia variabilelor aleatoare Y = 4X + 3,


Z = X 3 + 1, T = X 2 − 2X.v) Să se calculeze media şi dispersia variabilelor aleatoare X, Y , Z şi
T.
2.3.5 Exerciţiu Fie X o variabilă aleatoare având funcţia de repartiţie

 a , dacă x ∈ (−∞, 0]
FX (x) = bx3 , dacă x ∈ (0, 3] .

c , dacă x ∈ (3, ∞)
i) Precizaţi valorile pe care le pot lua constantele reale a, b, c astfel încât definirea funcţia de
repartiţie FX este consistentă. ii) Determinaţi valorile pe care le pot lua constantele reale a, b, c
astfel încât FX este funcţia de repartiţie
 a unei variabile
  aleatoare X de tip continuu. iii) Să se
calculeze P (X > 1), P (X  1), P X > 1 | X > 12 , P X  1 | X > 12 , P (X = 1). iv) Să se scrie
1
repartiţia variabilelor aleatoare Y = X 2 , Z = X . v) Să se calculeze media şi dispersia variabilelor
aleatoare X, Y şi Z.
2.3.6 Exerciţiu Un lot de 7 porumbei călători sunt trimişi către o destinaţie. Ştiind că proba-
bilitatea de întoarcere este aceeaşi pentru fiecare porumbel şi egală cu 0, 8, să se scrie tabloul de
distribuţie al variabilei aleatoare care ia ca valori numărul de porumbei întorşi.
2.3.7 Exerciţiu Dintr-o urnă cu 15 bile albe şi 5 negre se fac 4 extracţii de câte o bilă, fără
a se repune bila extrasă înapoi în urnă. Se cere tabloul de distribuţie al variabilei aleatoare care
reprezintă numărul de bile albe extrase.
Bibliografie recomandată:

Bibliografie
[1] G. Beganu (coord.), L. Bădin, L. Manu, M. Covrig, A. Toma. Teoria probabilităţilor şi statistică matematică.
Culegere de probleme. Ed.Meteora Press, Bucureşti, 2002.
[2] Beganu G., Giuclea M. — Elemente fundamentale de matematică în economie. Ed.ASE, Bucureşti, 2011.
[3] Dedu S., Şerban Fl. — Matematici aplicate în economie. Culegere de probleme. Ed.Teocora, Buzău, 2007.
[4] Serban Fl., Dedu S. — Matematici aplicate in economie. Culegere de probleme, Tipogrup Press, Bucureşti, 2005.
[5] Pripoae C. — Matematici pentru economişti. Ed.ASE, Bucureşti, 2008.
[6] Cenuşă Gh (coord.) — Matematici pentru economişti. Culegere de probleme. Ed. CISON, 2000.
[7] Popescu, O. (coord.) — Matematici aplicate în economie. Culegere de probleme. Ed. Didactică şi Pedagogică,
1996.
[8] Şerban R. (coord.) — Exerciţii privind tehnicile computaţionale. Introducere, Ed.ASE, 2009.

S-ar putea să vă placă și