FIŞA DE INFORMARE NR.

13
PARLAMENTUL EUROPEAN: ORGANIZARE ŞI
FUNCŢIONARE

Instituţii şi politici de bază UE 5

Organizarea şi funcţionarea Parlamentului European sunt guvernate de propriul

regulament intern. Instanţele de conducere, comisiile, delegaţiile şi grupurile politice
asigură orientarea activităţilor Parlamentului, a cărui componenţă se modifică, de
obicei, după revizuirea tratatelor şi extinderi.

TEMEI JURIDIC
Articolele 183-201 CE 1 .
Regulamentul Parlamentului European

MEMBRI
În prezent, Parlamentul European numără 785 de membri repartizaţi după cum
urmează: 99 pentru Germania, 78 pentru Italia, Franţa şi Regatul Unit, 54 pentru
Spania şi Polonia, 35 pentru România, 27 pentru Olanda, 24 pentru Portugalia , Grecia
, Republica Cehă şi Belgia, 19 pentru Suedia, 18 pentru Austria şi Bulgaria, 14 pentru
Finlanda şi Slovacia, 13 pentru Danemarca, Irlanda şi Lituania, 9 pentru Letonia, 7
pentru Slovenia, 6 pentru Cipru, Estonia şi Luxembourg şi 5 pentru Malta.

ORGANIZARE
A. Organe de conducere
Sunt constituite de: birou (preşedintele şi 14 vice-preşedinţi), conferinţa preşedinţilor
(preşedintele şi preşedinţii grupurilor politice), cei şase chestori (cinci începând cu
iulie 2009) responsabili cu problemele administrative şi financiare ale deputaţilor,
conferinţa preşedinţilor comisiilor şi conferinţa preşedinţilor de delegaţii. Mandatul
preşedintelui, vice-preşedintelui şi al chestorilor este de doi ani jumătate.

B. Comisiile şi delegaţiile parlamentare

Membrii sunt repartizaţi în 20 de comisii parlamentare, 2 sub-comisii, cât şi într-un
anumit număr de delegaţii parlamentare mixte, la care se adaugă Adunarea
Parlamentară formată în cadrul acordului încheiat între statele din Africa, Caraibe şi
Pacific (ACP) şi UE.
Fiecare comisie sau delegaţie îşi alege pentru doi ani şi jumătate propriul birou format
dintr-un preşedinte şi patru vice-preşedinţi (trei din iulie 2009)

1
În prezent, articolele 199-204 TFUE, 14 TUE, 223-234 TFUE.

1
C. Grupurile politice
Membrii nu se constituie în delegaţii naţionale, ci se regrupează în conformitate cu
afinităţile lor politice în grupuri transnaţionale. Potrivit Regulamentului Parlamentului
European, un grup politic este compus din membri aleşi în cel puţin o cincime din
statele membre. După aderarea Bulgariei şi României numărul minim de membri
necesari pentru a constitui un grup politic este de 20, care să facă parte din cel puţin
şase state membre (art. 29 din Regulamentul Parlamentului). După alegerile din 2009,
acest prag va trece la douăzeci şi cinci de membri din cel puţin 7 state membre.
Grupurile politice organizează periodic reuniuni în cursul săptămânii care precede
perioada de sesiuni şi în timpul acesteia, cât şi seminarii pe parcursul cărora se decid
principiile importante ale activităţilor lor. Mai multe grupuri politice au format partide
politice la nivel european, cum ar fi Partidul Popular European, Partidul Socialiştilor
Europeni, Partidul Verde European şi Partidul European al Liberalilor, Democraţilor
şi Reformiştilor. Acestea lucrează în strânsă legătură cu grupurile politice
corespondente din Parlament.

D. Partidele politice europene

Importanţa partidelor politice în formarea unei constiinţe europene şi în exprimarea
opţiunilor politice ale cetăţenilor Uniunii a fost consacrată de articolul 191 din
Tratatul CE, introdus de tratatul de la Maastricht. Parlamentul prevede crearea unui
mediu favorabil pentru dezvoltarea lor ulterioară, incluzând adoptarea unui cadru
legislativ. Tratatul de la Nisa a adăugat articolului 191 un temei juridic care să permită
adoptarea prin codecizie a unui statut al partidelor politice europene şi, în special,
reguli privind finanţarea lor. După intrarea în vigoare al acestui Regulament, în 2004
(2004/2003/CE), au fost înfiinţate mai multe partide politice noi, numărul lor
ridicându-se la zece.

FUNCŢIONARE
În cadrul definit de tratat, Parlamentul îşi organizează activitatea în mod independent.
Adoptă regulamentul intern cu majoritatea membrilor săi (articolul 199 CE 2 ). Dacă
tratatele nu dispun altfel, Parlamentul statuează cu majoritatea absolută a voturilor
exprimate (articolul 198 CE 3 ). Decide ordinea de zi pentru sesiunile parlamentare,
care sunt consacrate, în principal, adoptării rapoartelor (elaborate de Comisiile
parlamentare), întrebărilor adresate Comisiei şi Consiliului, dezbaterilor urgente şi
declaraţiilor preşedintelui. Sedinţele în plen sunt publice.

SEDIU ŞI LOCUL LUCRĂRILOR

Din 7 iulie 1981, Parlamentul a adoptat mai multe rezoluţii privind sediul său, cerând
guvernelor statelor membre respectarea obligaţiei atribuită prin tratate - de a stabili
un sediu unic pentru instituţii. În absenţa deciziei statelor membre în această privinţă,
Parlamentul a luat unele decizii privind organizarea şi locul activităţilor (Luxemburg,
Strasbourg , Bruxelles).

2
Articolul 232 TFUE.
3
Articolul 231 TFUE.

2
La Consiliul European de la Edinburg din 11 şi 12 decembrie 1992 guvernele
statelor membre au ajuns la un acord privind sediul instituţiilor:
- Parlamentul are sediul la Strasbourg, unde au loc cele doisprezece sesiuni,
inclusiv sesiunea bugetară;
- Sesiunile plenare adiţionale au loc la Bruxelles;
- Comisiile parlamentare au sediul la Bruxelles;
- Secretariatul general şi serviciile sale rămân la Luxemburg
Această decizie a fost criticată de Parlament. Cu toate acestea, Curtea de Justiţie
(hotărârea din 1 octombrie 1997, cauza C-345/95 4 ) a confirmat că sediul
Parlamentului a fost stabilit în conformitate cu articolul 289 din Tratatul CE.
Conţinutul acestei decizii a fost inclus în Tratatul de la Amsterdam sub forma unui
protocol anexat la tratatele comunitare, ceea ce Parlamentul a regretat.
Calendarul sesiunilor este stabilit în fiecare an de către Parlament printr-o propunere
în cadrul conferinţei preşedinţilor. În general, Parlamentul are douăsprezece sesiuni a
câte patru zile la Strasbourg şi şase sesiuni de câte două zile la Bruxelles. Pentru
prima dată la 18 decembrie 2006, Parlamentul s-a reunit pentru o sesiune plenară
suplimentară la Bruxelles, imediat după reuniunea Consiliului European din 15/16
decembrie 2006. Pe viitor, această practică va fi consolidată.

MEMBRII PARLAMENTULUI PE GRUPURI ŞI STATE MEMBRE

PPE- PSE ALDE UEN VERZI/ GUE/ IND/ NI
DE ALE NGL DEM
Belgia 6 7 6 2 3 24
Bulgaria 5 5 5 3 18
Republica 14 2 6 1 1 24
Cehă
Danemarca 1 5 4 1 1 1 1 14
Germania 49 23 7 13 7 99
Estonia 1 3 2 6
Grecia 11 8 4 1 24
Spania 24 24 2 3 1 54
Franţa 18 31 10 6 3 3 7 78
Irlanda 5 1 1 4 1 1 13
Italia 24 17 12 13 2 7 3 78
Cipru 3 1 2 6
Letonia 3 1 4 1 9
Lituania 2 2 7 2 13

4
Republica Franceză/Parlamentul European, Rec. 1997, p. I-5215.

3
Luxemburg 3 1 1 1 6
Ungaria 13 9 2 24
Malta 2 3 5
Olanda 7 7 5 4 2 2 27
Austria 6 7 1 2 2 18
Polonia 15 9 6 19 3 2 54
Portugalia 9 12 3 24
România 18 10 6 1 35
Slovenia 4 1 2 7
Slovacia 8 3 3 14
Finlanda 4 3 5 1 1 14
Suedia 6 5 3 1 2 2 19
Regatul 27 19 11 5 1 8 7 78
Unit
Total 288 217 100 43 43 41 22 31 785

PPE-DE: Grupul Partidului Popular European ( Creştin-Democrat) şi al Democraţilor

Europeni
PSE: Grupul Socialist din Parlamentul European
ALDE: Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa
UEN: Grupul Uniunea pentru Europa Naţiunilor
Verzi/ALE: Grupul Verzilor/ Alianţa Liberă Europeană
GUE/NGL: Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/ Stânga Verde Nordică
IND/DEM: Grupul Independenţă şi Democraţie
ITS: Identitate, naţiune, suveranitate
NI: neînscrişi

Traducere realizată de Luiza DĂNEŢ

Data: 17.09.2009

NOTĂ
Materialul este tradus după fişa de informare de pe site-ul Parlamentului European
Autor: Wilhelm LEHMANN
Redactare: 07.2008