CURS 2.Sanatatea si echilibrul.

Echilibrul este necesar deoarece acesta afecteaza insasi

homeostazia, starea de normalitate a organismului chiar la baza
nivelului fiziologic. Corpul uman este un organism remarcabil de
mobil. Pe parcursul vi stres. Organismul este capabil sa se lupte si sa
se adapteze la multe dintre aceste amenintari indreptate asupra
propriei identitati si astfel sa revina la starea de normalitate. Pentru a
dobandi aceasta capacitate, organismul cauta in continuu sa mentina
echilibrul intre factori constanti, precum temperatura, puls accelerat,
TA, continutul de apa si nivelul de zahar in sange. Acest echilibru
natural, sau homeostazie, este realizat prin activitatea unor
mecanisme automate, din organism. De exemplu, fiintele umane
incearca sa-si mentina o temperatura normala la nivelul a 37⁰C. In
apa calda, organismul transpira pentru a se racori si astfel incearca sa
impiedice deteriorarea din supraincalzire. In apa rece, corpul tremura
pentru a accentua activitatea musculara si astfel arde substantele
nutritive si produce caldura. Revenind la starea de echilibru normal,
aceasta este de asemenea un factor cheie in vindecarea sau
combaterea bolii. Organismul uman se poate regenera in mod
automat sau, sa inlocuiasca majoritatea celulelor pe baza unor
procese normale. Cand pielea este taiata, noi celule se construiesc in
locul celor deteriorate si noile celule sanguine le inlocuiesc pe cele
pierdute prin sangerare. Vindecand ranile si inlocuind materialele
“uzate” in procesul vindecarii, corpul reuseste astfel sa revina la
starea de homeostazie. In mod similar se lucreaza si in apararea in
fata bolii, pentru a-l readuce la starea de echilibru. Totusi, o astfel de
aparare nu este doar o functie a organismului. Dupa cum am aratat
deja, starile emotionale pot genera efecte fiziologice (somatizari) si
astfel pot juca un rol important atat in distrugerea cat si in refacerea
echilibrului nostru fiziologic. Din punctul de vedere al emotiilor,
creierul produce diferite substante chimice care se varsa in fluxul
sanguin si afecteaza procesele de homeostazie a organismului.
Deoarece emotiile apar ca raspuns la toate aspectele vietii, se
impune cu necesitate mentinerea unui echilibru pe toate
dimensiunile sanatatii, fapt important pentru functionarea normala a
organismului. Emotiile accentuate sau pe termen lung si
incapacitatea solutionarii adecvate, afecteaza sistemul endocrin, in
special glanda tiroida. Pe de alta parte, lipsa alimentelor esentiale in
alimentatie, in special iod, conduce de asemenea la tulburarea
tiroidiana. Astazi, in Romania, 20% din populatie sufera de tulburare
tiroidiana1) .

1.2.1. Conceptul de boală

Pentru limba română, termenul de boala este de origine slavonă şi
semnifică în accepţiunea curentă, laică, “o abatere de la starea de
sănătate”.

 Boala este definită în mod diferit dar după Dicţionarul medical

român reprezintă: „ deviere de la starea de sănătate din cauza
unor modificări ale mediului intern sau ale acţiunii unor agenţi
din mediul extern” sau „ este o deviaţie sau o abatere de la
normal cu consecinţe nedorite asupra confortului personal şi
activităţii sociale”.

 Boala acută – un episod de durată destul de scurtă la sfârşitul

căreia pacientul îşi reia activitatea normală.
 Boala cronică – o boală de lungă durată care generează
incapacitatea permanentă, parţială sau totală, este o alterare
organică sau funcţională care obligă bolnavul să-şi modifice
modul său normal de viaţă şi care persistă mai mult timp
Definirea bolii in literatura anglo-saxonă
Illness – se referă la realitatea subiectivă a bolii
Disease – se referă la realitatea biofizică a bolii
Sikness – se referă la a treia dimensiune a bolii, respectiv la realitatea
socioculturală a bolii
Boala presupune nu doar tratament medical dar şi îngrijire umană,
datorită faptului că boala (stare obiectivă) este acompaniată de cele
mai multe ori şi de suferinţă personală (stare subiectivă).
Pentru a putea delimita şi respectiv defini ştiinţific conceptul de boală
ar fi necesară definirea sau, mai exact, aprecierea corectă a
conceptului de normalitate şi diferenţierea lui faţă de conceptul de
boală, însă, la fel ca şi starea de boală, starea de sănătate, de
“fiziologic” este greu de încadrat într-o definiţie riguros exactă.
Boala, ca şi sănătatea, este definită în mai multe moduri, în funcţie de
perspectiva din care este privită:
 formă particulară de existenţă a materiei vii
 abatere de la normă
 consecinţă a unor agenţi patogeni sau traumatici
 semne, simptome, disfuncţii
 manifestarea eşecului în adaptare
Termenul de boală (ca şi condiţie obiectivată şi diagnosticată de
medic) se relaţionează cu alte concepte:
 deficienţă: orice pierdere sau deviaţie datorată unei boli sau
traume în funcţionarea fizică şi psihică optimă a individului
 dizabilitate: orice restricţie în îndeplinirea sarcinilor cotidiene şi
în abilităţile de auto-îngrijire
 handicap: orice dezavantaj social indus de deficienţă şi
dizabilitate
 suferinţă: experienţă subiectivă a simptomelor

Caracteristicile esentiale ale starii de boala

În accepţiunea actuală orice încercare de delimitare a conceptului de
boală trebuie să urmărească precizarea a cel puţin câtorva trăsături
esenţiale ale acestei categorii, valabile pentru orice stare patologică.
Aceste caracteristici trebuie să se bazeze pe analiza următoarelor
elemente:
- cauzele şi condiţiile ce duc la instalarea bolii ;
- natura, caracterul şi modul de producere al modificărilor structurale
şi funcţionale ce caracterizează starea de boală ;
- modul în care aceste modificări se reflectă asupra relaţiilor dintre
organism şi ambianţă ;
- particularităţile, semnificaţia şi importanţa elementelor pozitive sau
negative restante după lichidarea bolii, ca factor de modificare
ulterioră a terenului etc