BC

UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR

A <
AR
Y

I
 Y
AR
IBR
100 DE ANI
YL
DE LA NAȘTEREA LEI

SIT
CUZA-VODĂ
ER
NIV

Cuvintare comemorativă
ținută la Ateneul Romîn
LU

in ziua de 2 April 1920.

RA
NT
CE
I/
AS

BUCUREȘTI
UI

’ipografia „CULTURA NEAMULUI ROMANESC”

Str. Lipscanii-Noi Nr. 12
BC

1920
 f

Y
AR
IBR
YL
î Proprietateai Bibliotecii
| Univerait SIT
Universității__W
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
AR
IBR
ANI

YL
SIT
DE LA NAȘTEREA IAJI
ER
CUZA-VODĂ
NIV

Cuvîntare comemorativă
LU

ținută la Ateneul Romîn

în ziua de 2 April 1920.
RA
NT
CE
I/
AS

BUCUREȘTI
UI

Tipografia „CULTURA NEAMULUI ROMANESC”

Str. Lipscanii-Noi Nr. 12
BC

1920
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
 Y
AR
IBR
YL
— Cuvîntare ținută Ia Ateneul

SIT
Romîn, în ziua de 2 April,
de N. IORGA —
ER
(D. N. Iorga este întîmpinat cu
NIV

călduroase ovațiuni) Onor, audi­

toriu,
LU

Aș avea prilej de puțină emoție

vorbind din locul unde, acum cî-'
RA

teva zile, chestiunea rurală, care

formează marea glorie a aceluia pe
NT

care-1 comemorăm astăzi, era dis­

cutată cu o pasiune cinstită din
CE

partea apărătorilor ei, pe care am

ti dorit să o întîlnim și de o parte
și de alta, de cîte ori această ches­
I/

tiune esențială pentru poporul ro-

AS

mîn chestiunea rurală, va fi din

nou discutată. Biruind acest senti­
UI

ment firesc de emoție, mă grăbesc

să întru de ia început în subiectul
BC

însuși al comemorării.
 Onor, auditoriu, dacă ar dori

Y
cineva să cuprindă într’o formulă

AR
marea personalitate a lui Vodă-
Cuza, ar trebui să spună că el a

IBR
fost un .0111 vrednic de legenda sa
și că în jurul său s’a creat o le­

YL
gendă vrednică de dînsul.
1 Acesta este un cas din cele mai
rare în desvoltarea omenirii. Oa­
SIT
meni fără legendă, chiar dintre
acei cari ar fi meritat le enda, au
ER
fost și sînt destui, și sînt destule
legende fără oameni. Fiindcă a-
NIV

cesta este un lucru mai rar, dati­

nii voie să aduc din trecutul nos­
tru cîteva exempie.
LU

Din cele mai depărtate timpuri

în poporiiLnostru au răsărit perso­
RA

nalități mitice care nu corespundeau

unei existențe reale. Atîta vreme
NT

s’a spus că Domnia Țerii-Romă-

nești a fost întemeiată’ de Radu-
CE

Negru. Radu-Negru n’a existat. Ne­

gru e Neagoe, ctitorul de la Argeș ;
I/

Radu e Radu-Vodă, ctitoruF Tis-

manei; poporul a creat ciudata le­
AS

gendă care reunește numele unuia

cu al celuikTlt. Au început-o călugării
UI

întăiu, pe urmă a urmat poporul;

BC

călugării din Tismana pentru Radu

al lor, care înnălțase mănăstirea ;

Y
călugării din Argeș pentru Neagoe

AR
al lor, care făcuse biserica. Căci
totdeauna cînd legenda există și

IBR
omul nu există, nu există potrivit
acestei legende, este un interesat,
la început, care creiază legenda, ca

YL
s’o exploateze ; turma vine pe
urmă, și sînt cașuri cînd un po-
SIT
por întreg primește legenda a-
ceasta, creată, pentru satisfacerea
ER
unor anumite interese, de un cerc
de oameni foarte restrîns.
NIV

S’a spus că Moldova a înte­

meiat-o un Bogdan-Dragoș. A e-
xistat un Dragoș, care nu e vred­
LU

nic de legendă; a existat nn Bogdan-

Vodă, abia vrednic de dînsa: unii
RA

cărturarii au creat un Bogdan-Dra­

goș. Bogdan-Dragoș s’a menținut
NT

mai puțin, pentru că nu era un

interes care să-l mențină.
CE

Legende de acestea, în jurul oa­

menilor, există și în timpuri mai
apropiate de noi: Ardealul de două
I/

ori a fost vînturat de ta un capăt

AS

la altul de oameni cari nu erau

ceia ce li se atribuia și cari nu
UI

puteau să fie. Legenda e foarte

plăcută la început, chiar cînd nu i
BC
 — s

se potrivește omului, dar e foarte

Y
tragică în momentul cînd se constată

AR
că omul nu se potrivește legendei^
Astfel într’un moment, la începutul

IBR
veacului al XVlll-lea, a răsărit în
Ardeal un călugăr Visarion, ciudata
personalitate a călugărului Visarion,

YL
Sarai, care a mișcat într’adevăr
poporul romîn ortodox dintr’un
SIT
capăt la altul al provinciei. Visa­
rion Sarai nu era nici făcător de mi­
ER
nuni, nici om sfînt, nici mare vorbi­
tor și nici viteaz, nici măcar Romîn,
NIV

și nu cunoștea locurile.
A fost de ajuns ca în Ardeal să
fie o suferință mare, suferința Ro-
LU

mînilor cari luptau ca să păstreze

legea lor și dreptul lor național,
RA

pentru ca acest călugăr, venit din

pârțile bosniace, Care nu știa româ­
NT

nește, nu cunoștea oamenii, să fie

primit pretutindeni ca acela care a-
CE

ducea vestea mîntuirii dumnezeiești.

Austriecii, cari cunoșteau sistemul
cu care se înnăbușă legendele, s’au
I/

priceput imediat să-1 facă să dispară-

AS

Nu se știe ce s’a întîmplat cu Vi­

sarion Sarai: a fost trimis înnapoi
UI

în Bosnia, sau altceva;dar, îndată,

lucrurile s’au liniștit.
BC
 — 9 —

Mai tîrziu, tot în Ardeal, a ră­

Y
AR
sărit bizara persoană a lui Sofronie
din Cioara. Un preot ca toți cei­
lalți, fără cultură, fără talent, fără

IBR
plan politic, fără nimic din ceia ce
atinge populația. Romînii voiau să

YL
aibă un Vlădică, și împăratul nu
voia să-1 acorde. Și atunci Romînii

SIT
au luat un preot, pe Sofronie din
Cioara, și acest Sofronie, cu mij­
loacele lui puține — fiindcă se pare
ER
că.era urît și vorbia prost, n’avea
niciun fel de cunoștință a lucru­
NIV

rilor —, se poate întîmpla — nu ni

luăm pe suflet — să fi fost și puțin
LU

onest față de rolul pe care pretindea,

tindea să-l joace, să fi realisat
RA

și profituri. In tot cașul, Sofronie

din Cioara a fost un adevărat rege
NT

nefncoronat al Romînilor din Ardeal.

Să fi venit cel d’intîiu cărturar, să
CE

fi venit omul care ar fi dat cele

mai mari dovezi de iubire pentru
poporul de acolo, care ar fi jertfit
I/

ceva din viața și ființa lui pentru

IAS

binele națiunii sale și n’ar fi fost

primit cum a fost Sotronie din Cioara,
al cărui talent politic se resumă în
U

două-trei proclamații scrise așa

BC

cum le-ar fi putut rosti orice țeran.

 — 10

într’un moment a dispărut, a trecut

Y
dincoace. Ei bine, multă vreme po­

AR
porul a fost convins că Sofronieo
să vie, cu Tatarii, cine știe cu cine,

IBR
dar nu se poate să nu vie biruința
cu — Sofronie din Cioara.

YL
Acestea sînt cașuri cînd legenda
nu se potrivește’ cu omul, cînd se
creiază din nevoia elementară a po­
SIT
porului care sufere, care speră, care
e convins că nu poate zăbovi mîn-
ER
tuirea, și se creiază deci o perso­
nalitate omenească ce există în
NIV

afară de realitate, o mare persona- •

litate mitică în care el crede, cum
LU

crede în cei mai venerați sfinți ai

religiei sale.
în cașul lui Alexandru Ion I-iuz
RA

pe care poporul l-a numit, trecînd

peste numele oficial, Vodă-Cuza,
NT

în cașul acesta omul era vrednic

să creeze legenda care a răsărit
CE

din suferințile și nădejdile poporu­

lui, întrupate însă pe deplin în
I/

om. Aceasta este formula lui, și

IAS

meritul lui cel mai mare în des-

voltarea întregii istorii a Romînilor.
Omul însuși a avut acel superior
U

hun simț de a înțelege că, atunci

BC

cînd o tendință a poporului său

 11

se cuprindea în el, n’avea dreptul

Y
de a trăi altfel decît potrivit tendinței

AR
care se întrupase în persoana lui.
(Călduroase ovațiuni.)

IBR
Ca orice om, a avut greutăți în
viață: prieteni de cari s’a putut

YL
plînge, dușmani de cari s’a putut
lăuda ; a întîlnit greutăți pe care

SIT
le-a răzbit, altele înnainte^. cărora
s’a oprit, prea slab ca să poată
face ceia ce nu face decît timpul în
ER
desfășurarea veacurilor. Era însă
un om cu o largă și simpatică per­
NIV

sonalitate ; era în el un prisos de

energie gata să se reserve în toate
LU

direcțiile, în cele omenești care

se iartă, în altele, mai puțin ome­
nești, care nu se iartă. Ar fi putut
RA

să pornească la drum zicînd : acest

drum este al mieu ; la urma urmei,
NT

am și eu o viață, am și eu dreptul
să trăiesc viața mea, cum ceilalți oa­
CE

meni au dreptul să trăiască viața lor.‘

El și-a interzis absolut acest lucru
I/

și s’a ridicat pentru o misiune isto­

AS

rică, a trăit pentru această misiune

istorică, a pătimit pentru dînsa, și
UI

a isprăvit ca mucenic al misiunii

istorice pe care și-a impus-o. (Mari
BC

aplause.)
 — 12 —

Și poporul știe să prețuiască

Y
acest lucru. El îngăduie une ori pe

AR
egoiști, dar nu-i îngăduie decît pe
sama lor; pe sama lui, nu. De

IBR
aceia, de cîte ori cineva, ridicîn-
du-se prin popor, caută să creeze
ceva pentru dînsul, poporul își

YL
răzbună cumplit, și între mijloacele
sale de răzbunare cel mai teribil
SIT
este acela că-i uită cu desăvîrșire
sau creiază o legendă de ridicol în
ER
locul legendei sacre pe care o cre­
ase la început. Nu există mai bun
NIV

socotitor decît acest mare desin-

teresat care este poporul. Cum,
de obiceiu, calculul cel mai bun îi
LU

fac acei cari nu se gîndesc la dîn-

'sul, și cel mai prost calcul îl fac
RA

acei cari pe tabla de șah a poli­

ticei, cu multă înțelepciune, își ur­
NT

mează jocul lor. Pentru că, în ori­

ce joc, sîntem tovarăși cu cineva
CE

care nu e ca noi și care e mult

mai puternic decît noi: dacă nu
voim să ne arătăm mai isteți decît
I/

dînsul, el își răzbună și cu o sin­

AS

gură suflare face să sară toți pionii

așezați de noi, metodic, pe pătra­
UI

tele negre și albe ale jocului de șah.

Cuza n’a pretins să fie mai mult
BC
 - 13 —

decît ceia ce cerea vremea Ini, dar

Y
a avut superiorul bun simț și ma­

AR
rele talent politip de a nu fi nici­
odată mai puțin decît ceia ce vre­

IBR
mea cere de la un om în situația
lui. (Aplause îndelung prelungite.)

YL
Aș zice încă un lucru: e mai
mare păcatul aceluia care la un

SIT
moment dat a fost chemat să joace
un rol, l-a jucat și pe urmă a
scăpătat, din neînțelegere, din slă­
ER
biciune de caracter, din pasiune,
părăsind rolul pe care și l-a atri­
NIV

buit odată, decît acela care, de la

început, nu și-a atribuit rolul pe
LU

care în puterile lui simte că nu e

în stare să-1 joace.
în cașul acesta distrugerea re­
RA

putației lui urmează fulgerător de

răpede, ca a acelu'a care a usurpat
NT

un loc ce nu i se cuvenia în des-

CE

voltarea societății din care face

parte. Și, dacă o societate îngăduie
usurpația în timpuri normale, iri
I/

timpuri anormale ea nu îngăduie

AS

niciodată o asemenea usurpație.

(Aplause prelungite.) Fiindcă înseși
UI

interesele ei de viață pot fi pri­

mejduite prin această usurpație.
BC
 — 14 A

Astfel am definit personalitatea

Y
lui Vodă-Cuza, am încercat să ex­

AR
plicăm această călduroasă iubire
care l-a urmat în timpul luptei lui,

IBR
care l-a întovărășit în exilul lui,
care a vărsat calde lacrimi ia moar­

YL
tea iui, atunci cînd mulțimi imense,
pe care nu le chemase nimeni, s’au
adunat la Ruginoasa pentru a ve­
SIT
dea coborîrea în mormînt a aceluia
care fusese cel d’întăiu Domn al
ER

României Unite; acea iubire neui-

tătoare, care după moarte a creat
NIV

atîtea și atîtea legende în jurul iui,

și legende în toideauna cu înțe­
LU

les. Căci sînt și legende idioate

i pentru idoli mai puțin înzestrați
(decît legenda pe sama lor: legen-
RA

•dele cu privire la Cuza-Vodâ sînt

însă totdeauna legende de un a-
NT

dînc înțeles, de care se prinde ceva

din acea largă poesie, de care po­
CE

porul nostru d spune totdeauna a-

tunci cînd vrea să înnalțe o mare
I/

figură a trecutului său.

AS

E și un fenomen elementar de
popularitate probată, de popula­
UI

ritate caie a resistat.timp de mai

bine de o jumătate de veac la toate
BC

încercările de a o distruge, fără să

»
 - 15 —

existe un singur partid interesat a

Y
susținea popularitatea lui Cuza-

AR
Vodă, ci, din potrivă, orice a fost
organisație politică din Țara Ro­

IBR
manească avea inteies să distrugă
această popularitate/ să conjure

YL
această stafie care venia necon­
tenit să întrebe ce s’a făc.t cu
opera lui. (Furtunoase aplause.)
SIT
După aceasta să încercăm, isto­
ER

ricește, a înțelege de ce a fost el

așa, și, după ce vom încerca a-
NIV

ceastă explicație prin trecutul fa­

miliei lui, prin trecutul lui și prin
caracterul care s’a format în me­
LU

diul particular în care s’a desvoltat,

pe urmă, din toată activitatea lui
RA

Vodă-Cuza, vom insista asupra păr­

ții aceleia în care, după" ce a dat
NT

țeranului dreptul său, el a fost pus

la marea încercare de a-și menținea
CE

punctul lui de vedere împotriva1

tuturora, împotriva tuturor intri­
I/

gilor, tuturor tendințelor de răz-1

bunare, împotriva conservatismului „
IAS

boierimii de tradițiune, ca și împo­

triva ipocritului idealism liberal,
U

pentru, ca la urmă, neputînd birui

nici pe unul, nici pe altul, sacadă
BC

înnaintea coaliției caie, prin felul

 — 15 -

cum a răsturnat pe om, a înnălțat

Y
opera pe care omul o îndeplinise^

AR
(Aplause furtunoase.)

IBR
Domnilor, Cuza-Vodă a fost fără
îndoială un mare democrat. Prin

YL
originea familiei Ini, prin mediul în
care a crescut, prin educația pe
SIT
care a primit-o, a fost un boier.
A fost un boier, dar, — și întrebu­
ințez un cuvînt care e socotit de
ER

mult ca trivialisat, dar care', după

ce-1 voiu explica, va pierde din
NIV

trivialitatea -lui, cum pierde orice

lucru e lămurit deplin—, dar n’a
LU

fost un ciocoiu. Un boier da, un

ciocoiu nu. Și mă grăbesc să fixez
RA

deosebirea între boier și ciocoiu.

Boierul e nobil de sînge: stră­
moșii boierului s’au ridicat luptînd;
NT

moșia lor au căpătat-o într’o zi de

CE

biruință; evlavia lor a întemeiat

biserici; generositatea lor a liberat
pe țeranul șerb; inteligența lor a
I/

creat literatura românească; su­

AS

fletul lor mare a fost însuși su­

fletul nației noastre din veac în
UI

veac. (Aplause călduroase.)

Ciocoiul e sluga necredincioasă
BC

a boierului întăiu, a Domnului pe

 — 17 -

Y
urmă, sfătuindu-1 de rău, profitind

AR
de pe urma* faptei greșite și gata
ca, în momentul cînd va fi tras la

IBR
răspundere, să arunce această răs­
pundere întreagă pe stăpînul său.

YL
(Aplause furtunoase.) Ciocoiul nu
cunoaște altă luptă decît lupta de
anticameră, vrednică de sîngele jos­
SIT
nic pe care-1 are (Aplause) ; n’a
biruit altfel decît prin intrigă; nu
ER

s’a impus altfel decît prin minciună:

nu s’a luptat împotriva dușmanului
NIV

altfel decît prin calomnie.

Nimic în desvoltarea istoriei noa­
LU

stre nu vine de la dînsul: nimic

din luptele noastre, nimic din gîn-
dul nostru, nimic din fapta, din
RA

sufletul, din arta și literatura noa­

stră. (Furtunoase aplause.) Ciocoiul,
NT

și cel vechiu, și cel nou, și cel

foarte nou (ilaritate), spoit țigă­
CE

nește cu arama Fanarului, ciocoiul

acesta, nu numai că n’a creat ce
I/

e mai frumos în trecutul nostru,

AS

dar, fiindcă nu l-a creat, nu-I în­

țelege și-1 urăște. Și urăște pe toți
UI

aceia cari au întemeiat trecutul

nostru, și-și face din aceasta un
BC

drept de a uri și prigoni pe acei

«jari, cu sufletul curat, încearcă să
 — 18

Y
creeze pe basele acestui trecut, c&

AR
și ale nevoilor presentului, viitorul
însuși al acestui neam. (Aplause

IBR
puternicei)
Boierul a fost din neamul ace-

YL
- lora cari adesea ori- puteau să fie
Dornni și n’au vrut; ciocoiul e dfn
neamul acelora cari, chiar dacă nu
SIT
se simte nevoia de slugi, se îmbul­
zesc pentru a fi aceasta. (Puternice
ER

aplause, ilaritate.) De aceia, unde

boierul poate fi înțelept, ciocoiul e
NIV

calculator; unde boierul poate fi

iertător, el e ipocrit pînditor; unde
LU

boierul poate fi creator, ciocoiul

se gîndește la distrugerea lucrului
făcut de alții; unde boierul simte
RA

datoria de a fi viteaz, ciocoiul caută

colțul de întunerec unde să se poată
NT

ascunde, nu numai pentru a fugir

ci și pentru a căuta drumul care
CE

duce la spatele învingătorului, și

a-1 trînti. (Frenetice aplause, ova-
I/

țiuni prelungite.)
AS

Să nu amestecăm pe boier cu
ciocoiul. A calomnia pe boier în­
UI

seamnă a strica o parte din trecu­

tul nostru; a ajuta pe ciocoiu, în­
BC

seamnă a distruge îq întregime vii­

torul nostru. (Mari aplause.)
 - 19 -

Y
Alexandru, fiul lui Ionită Cuza,

AR
s’a născut dintr’un neam de vechi
și adevărați boieri ai țerii. Numele

IBR
lui 'chiar, în originea lui etimolo­
gică, corespunde cu s mpatica lui
înfățișare de om care se uite franc

YL
în ochii aceluia căruia îi vorbia.
Semn deosebitor în viață. După
SIT
vre-o treizeci de ani de luptă po­
litică și o largă cunoștință a oa­
ER
menilor, pot să dau un sfat: nu
mergeți niciodată cu omul ai cărui
NIV

ochi fug necontenit de la dreapta la

stânga.(Ilaritate, aplause.) Să nu vă
țineți niciodată —ideie bună, și a
LU

spus-o un mare filosof german,

Schopenhauer, — după omul care
RA

nu se uită drept, cu ochii deplin

deschiși: acela niciodată nu e un
NT

om de treabă.
Cuza avea însăși originea etimo­
CE

logică a numelui așa de potrivită

cu francheța personalității sale cap­
tivante,— căci a fost captivant, și
I/

pentru femei, și pentru bărbați,

AS

pentru toată lumea, (ilaritate, a-

plause ) Evident că explicația aces­
UI

tei calități a lui Cuza nu vine de

la «Cusanus», acel Neamț din se­
BC

colul al XV-lea, — cu slăbiciunea

 — 2)

Y
românească de a căuta tot ceia ce

AR
e nobil și curat aiurea, la alte nea­
muri. Cuza se zicea odată Cuzea
sau Cozea, și aceasta vine de Ia

IBR
coz, care înseamnă : frumos. A fost
la început un strămoș frumos, și el

YL
a creat un nume care a trecut la
urmașii cari i-au moștenit și fru-
SIT
museța, — oamenii frumoși căutînd,
pe vremea aceia, cu mai puțină
grijă zestrea, cît femeia frumoasă,
ER

și astfel frumuseța a putut trece

din generație în generație. Familia
NIV

lui, în veacul al XVII-lea, a jucat

un rol foarte șters: evident e mult
LU

mai bine ca o familie să joace un

rol șters, făcînd bine numai celor
RA

ce o apropie, decît să joace un rol

strălucitor pe acele cărări de rău­
NT

tate pe care cineva întră în viața

de multe ori pentru a fi bătut cu
CE

pietre după vrednicia lui. în al

XVlIl-lea, doi din tnnaintașii lui
au murit ca martiri ai causei poli­
I/

tice pe care o credeau bună.

AS

în vremea lui Mihai Racoviță,

Dumitrașcu a mers cu Austriecii,
UI

cari pătrunseseră în Moldova,—în

gîndul că e mai bine să fie cineva
BC

alături de creștini decît alături de

 — 21

Y
Turci. Causa lui a fost zdrobită și,

AR
în loc să facă așa cum fac_atîția :
după ce causa nu mai merge, să

IBR
treacă imediat la causa cealaltă, și
astfel cutare apărător al neutralității
până la sfîrșit, «usque ad finem»,

YL
să devie represintantul victoriei A-
liațiior ori cutare vechiu germanofil
SIT
să se grăbească a-și pune iscăli­
tura pe tratatele care consacra zdro­
ER
birea Puterilor Centrale, și atîția
alții cu asemenea disposiții să pro­
NIV

fite de slăbiciunea unui public ui­

tuc pentru a da ilusia că n’au fost
niciodată ceia ce nu mai au inte­
LU

res să fie, Dumitrașcu Cuza, o fi

greșit el în politica lui austriacă,
RA

dar politica aceasta a dus-o până

la sfîrșit, și a atîrnat în spînzură-
NT

toare în momentul cînd causa lui

a fost învinsă, — singurul fel prin
CE

care se face cineva iertat de o gre­

șeală politică în care a fost ames­
I/

tecat: sa moara împreună cu dînsa.

Cellalt, însuși străbunicul lui Alexan-*
AS

dru loan l-iu, Ioan Cuza, a perit,

nu pentru o causă străină, ci pen­
UI

tru causa drepturilor țerii, tăiat

fiind la iași împieună cu boierul
BC

•Bogdan, cas extrem de rar în e-

4
 - 22

Y
poca fanariotă, în care Domnii nu

AR
îndrăzniau să scurteze de-un cap
pe boierii lor: a fost tăiat deci la

IBR
Iași în momentul aproape cînd no:
pierdeam, de pe urma aceleiași slă­
biri a energiei naționale, Bucovina.

YL
El însuși a fost foarte mîndru
de acești înnaintași’; nu i-a rene­
SIT
gat de loc, ci, într’o ocasie so-
îemnă, i-a amintit, vorbind cu deo­
ER

sebit respect și recunoștință de

acești moși ai lui cari pătimiseră
NIV

pentru țară. El spunea la 21 Maiu

1864, — atunci cînd se constatase
resultatul, favorabil reformei a-
LU

grare, al plebiscitului pe care-1 o-

rînduise împotriva celor pe cari el
RA

îl numia „oligarhi*, și cuvîntul se

întrebuințează întîia oară în chip
NT

oficial în actele anului 1864, rostit

din gură domnească, din gura Dom­
CE

nului învingător în marele războia

social (Aplause) —, el spunea, deci
I/

Ia 21 Maiu 1864, înnaintea acelora

cari veniseră să-i presinte resulta­
AS

tul plebiscitului: «Părinții miei și-

au vărsat sîngele pentru dreptu­
UI

rile Țerii lor» — mai frumos merit

decît acesta ar putea invoca oare
BC

urmașul vrednic al unor oameni

 — 23 —

vrednici ? —; „astăzi, mai mult de-

Y
•cît ori cînd îmi aduc aminte și sînt

AR
hotărît a respecta această lege ve­
che a familiei mele.

IBR
„Vă jur dar, domnilor, în fața
d-v.oastră, în fața întregii țerii, că

YL
și eu voiu ști a muri pentru apă­
rarea drepturilor și voinței Româ­
SIT
niei» (Aplause înduioșate.)
Acestea sînt cuvintele care și
trebuiau a fi rostite a doua zi după
ER

cel d’intăiu pas făcut pe un drum

ca acela pe care .pornise Alexan­
NIV

dru Ioan l-iu.

Familia lui Ioniță Cuza, nepot de
LU

fiu al lui Ioan cel decapitat, a trăit

în împrejurări modeste, în mijlocul
poporului romanesc. Boierii din vre­
RA

mea aceia nu erau separați, prin

luxul stupid din timpul ‘din urmă,
NT

prin desțerările periodice către lo­

curi cu soare cald iarna, către lo-
CE

cifri răcoroase vara, și mai ales cu

joc de cărți șl pentru una și pentru
I/

alta (ilaritate.) Boierii nti erau de­

AS

prinși cu aceste mijloace foarte

moderne de a se desface din mij­
UI

locul poporului lor. Orice aristo­

crație, ori socială, ori politică, ori
BC

Intelectuală, are dreptul de a trai

 - 24

numai atîta vreme cit stă în con­

Y
tact necontenit cu poporul din care

AR
s’a ridicat, cit împărtășește toate
gîndurile, toate sentimentele acestui

IBR
popor și cît este gata ca ea în
rîndul întîiu să puie pieptul pentru

YL
apărarea drepturilor acestui popor..
(Aplause prelungite.) Cuza a co­

SIT
pilărit în mijlocul țeranulni moldo­
vean, deșteptului, cumintelui fcran
moldovean, care nici nu stîrnește
ER
anarhia cea adevărata, nici n’o în­
curajează, dar știe foarte bine sa
NIV

recunoască .anarhia cea adevărată,

chiar dacă e foarte sus, de ceia ce,
LU

oricît de jos, nu e anarhie, ci pornire

către dreptate și libertate. (Furtu­
noase aplause.) Fiindcă cea mai
RA

strașnică anarhie este anarhia îm­

potriva dreptului altuia și a pro­
NT

priei tale conștiinți. Aceasta este

anarhia. (Aplause îndelung prelun­
CE

gite.)
în mijlocul acestor țerani a crescut
I/

el, și este ceva țerănesc intr’însul.

IAS

Se vede din vorba Ini, din scrisul

lui, din gestul lui.
Acum cîțiva ani am pus să se
U

tipărească «Mesagirle, proclamați­

BC

ile, răspunsurile» lui Cuza-V»dă :

 , — 25

Y
cartea, cu greu, s’a răspîndit,

AR
dar o asemenea carte ar fi tre­
buit trimeasă, cu ocasia cente-

IBR
nariului, în sute de mii de exem­
plare ’n tot cuprinsul României, și
ea ar trebui, astăzi cînd avem Ro­

YL
mânia Mare, să se găsească, ală­
turi de cărțile religioase, în mîna
SIT
fiecărui țeran roinîn, căci el ar
putea să învețe de acolo tot drep­
ER
tul său, și n’ar fi lucrare mai po­
trivită pentru a servi și ca mijloc
NIV

de apărare împotriva șarlatanilor

cari, fără să semene cu Cuza-Vodă,
pretind să continue opera lui tocmai
LU

pentru a o distruge. (Aplause.)

Șarlatani empirici veniți tocmai din
RA

mijlocul acelor ciocoi despre cari

am vorbit, sau simplu paravan zu­
NT

grăvit în tot felul, ca dragonii pa­

ravanelor cliinese și iaponese, după
CE

care se ascund acei șarlatani.

Prin urmare în mediul acesta par­
I/

ticular a crescut Cuza-Vodă, cunos­

cînd sărăcia alor săi, cunoscînd ome­
IAS

nia celor de cari era încunjurat, cu­

noscînd religia în bisericuța din sat,
U

cunoscînd pe sătean la brazda lui,

cunoscînd p.e boier în îndeplinirea
BC

funcțiunilor lui sociale seculare,

 — 26 —

Y
cunoscînd nația în ceia ce are ea-

AR
mai esențial, în ceia ce are mai
adine, mai valoros și mai sacru.

IBR
Națiunea romînă poate să o cu­
noască cineva pe o mulțime de căi r

YL
băiatul de oameni bogați se trimite
în străinătate să învețe. întors de

SIT
Ja Paris sau din alte locuri străine
pe unde a fost, el reînvață limba
părinților lui, admițînd că ar fi
ER
știut-o. Expunîndu-se la Capșa, el
se spoiește azi cir o democrație
NIV

tricoloră totdeauna la îndemînă,

căci sînt văpsitori eineriți pentru
LU

a zeasta. Iar, după aceia, mai înnainte

trecea prin Colegiul al treilea la
RA

alegerile pentru Cameră, acum va-

trece printr’un sufragiu universal
NT

diabolic falsificat, și astfel întră pe

arena politică, cunoscînd națiunea
CE

romînă, nu atunci cînd sprijină ne­

voile ei, ci cînd el se găsește pe
umerii acestei nații românești, destul
I/

de apăsată ca să nu se suie noi

AS

generații de trîntori pe umerii ef

obosiți. (Furtunoase aplause, înde­
UI

lung prelungite.)
Cuza a fost și el la Paris, la
BC

Parisul de după marile comoțiuni

politici și sociale ; a fost în acel
 — 27 —

Y
AR
Paris care se cumințise supt re­
galitatea lui Ludovic-Filip, dar
păstrase din amintirea marii re­

IBR
voluții destul pentru ca idealismut
să fie totuși o religie pentru bur-

YL
ghesia francesă încă, în cea mai
mare parte a ei, cu desăvîrșire să­

SIT
nătoasă și doritoare de adevărată
libertate, respectuoasă de adevăra­
tele drepturi ale tuturora. A studiat
ER
dreptul, dar n’a învățat mult acolo.
Sînt însă împrejurări, sînt anumite
NIV

momente istorice în care a nu în­

văța așa de multe lucruri inutile,
LU

nepotrivite cu țara ta, e mai cu-

rînd un ’avantagiu. N’am putea
RA

spune cît rău au făcut elevii foarte

buni cari au mers în străinătate de
NT

la începutul așa-numitei noastre

renașteri —într’un sens: renaștere,
CE

într’alt sens: decădere — cari au

mers, zic, în străinătate pentru a se
deromanisa, pentru a reveni ca
I/

escelenți oameni, asemenea altor

AS

focuitori din alte țeri, dar incapa­

bili de a jucă un rol în propria lor
UI

țară, incapabili de a se renatura-

lisa în mediul românesc; în care
BC

s’au întors, și cari s’au ținut toată

viața lor de formule foarte bune
 — 2S —

Y
AR
in abstracția lor, foarte capabile de
a fi aplicabile în alte locuri, dar

IBR
la noi străine de pamîqt, străine
de oameni, de trecutul și presen-
tul ferii noastre și cu desăvîrșire

YL
nechemate a pregăti viitorul nostru.
Cuza s’a întors în țară bun pen ­
SIT
tru orice decît pentru o speciali­
tate. Vedeți: și aici în aparență ar
ER
fi o scădere. E foarte bine ca un
om să aibă o specialitate și prin
NIV

acea specialitate o carieră.

în ceia ce cetiam acum un ceas
la Academia Romînă, în observa-
LU

țiile'unui Frances, profesorul Repey,

de la 1836, se cuprind învățături
RA

foarte bune: el spunea elevilor săi

de la Academia Mihăileană, între
NT

cari se aflau tocmai tovarășii de

mai tîrziu ai lui Cuza-Vodă : ri-
CE

dicați-vâ la nivelul Europei; na­

țiunile care nu vor ajunge să se
ridice la acest nivel vor cădea în
I/

desprețul lumii civilisate și vor dis­

IAS

părea prin slăbiciunea lor în con­

curența mondială; dar el mai spu­
nea un lucru : ceia ce învățați, pu­
U

teți învăța pentru carieră, dar,

BC

înnainte dea învăța pentru carieră,

să învățați pentru umanitatea voas-
 .9

Y
AR
tră. (Aplause): nu pentru ce veți fi
în breasla voastră, ci pentru ce veți

IBR
fi ca oameni în mijlocul oamenilor
celorlalți. (Aplause.) Ei bine, ceia
ce deosebește pe Cuza-VoJă și

YL
înnainte de a învăța la Paris și-
după, e caracterul acesta de om
SIT
deplin, de om real, simțindu-se tot­
deauna în mijlocul altor oameni,
ER
văzînd drumul drept care duce la
nevoile acestor oameni și călcînd
NIV

cu bărbăție pe acest drum, orice

ar fi să i se întîmple iui personal.
De formule a avut totdeauna scîrbă.
LU

Acesta e motivul pentru care nu

s’a înțeles niciodată cu liberalii-
RA

naționali, partidul lui Rosetti * și

Brătianu era atunci partidul roșu,
NT

și foarte multă vreme așa li s’a

zis liberalilor: «roșii», de și n’au so­
CE

cotit niciodată că în aceasta s’ar

cuprinde o învinuire de anarhie
I/

(ilaritate). Ei au combătut pe Cuza-

Vodă de la un capăt al Domniei
IAS

lui la cellalt; au stat împotriva

legii agrare, în loc să se unească
U

cu Domnul împotriva vechiului

conservatism cu ișlic sau fără, —
BC

speța lui Manolachi Costachi, om

învățat în școala germană, dar care
 — M

Y
AR
avea reacționarismul doctrinar, —
în Ioc să se unească, prin urmare,

IBR
cu acest Domn renovator,, spăr­
gător de uși, dărîmător de temple
falșe, răsturnător de idoli, nu crea-r

YL
tor, nici susținător de «idei». (Apla-
use puternice.) Fiindcă iată ce se
SIT
întîmplă cu idolul: îl pui într’un
templu ca să facă minuni pentru
ER
d-ta, dar vine momentul cînd un
Samson scutură stîlpii templului
NIV

pentru idol, și, cînd se răstoarnă

templul, nu numai idolul se poate
găsi supt dărîmături. (Aplause pu­
LU

ternice.) Totdeauna e periculos

să-și creeze cineva idol într’un
RA

templu care totdeauna poate fi

i^sturnat, pentru că sămînța Sain-Z
NT

sonilor e veșnică în omenire. (Ila­

ritate, furtunoase apîause.)
CE

Revenind la cele ce spuneam,

roșii, liberalii-naționaii n’au susținut
pe acest Domn răsturnător de idoli
I/

împotriva acelora cari vse găsiau

AS

bine în umbra neagră a vechilor

capiști de închinare, ci s’au unit
UI

tocmai cu aceștia împotriva Dom­

nului, și, la 1866, în Februar, s’a
BC

aflat la un loc tot politicianismul

romîn, sau, cum zice cineva, «toți
 31

Y
fruntașii politici ai nației» s’aii a-

AR
flat împreună pentru ca să răstoarne
pe Vodă-Cuza pentru «administra­

IBR
ție rea». Administrației rea este însă
caracterul indelebil al desvoltârii
noastre istorice în secolul al XlX-lea,

YL
si nu era nimeni așa de naiv ca
să-și închipuie că,disparînd Cuza-

SIT
Vodă, ar veni o administrație bună.
De obiceiu administrația rea este
ER
aceia de care nu profiți d-ta (ila­
ritate) ; de îndată ce se schimbă
NIV

lucrurile și profiți de administrație,

ea se ridică și devine chiar ideală.
Și cu tirania e tot așa. Caii sa însă
LU

pentru care s'a făcut această legă-

tură intre toți «fruntașii politici ai *
RA

nației», pentru care și liberalii au

făcut partg din această Ligă sfîntă .
NT

din Febmar 1866 e că, de fapt, ei

îl urau sincer, chiar în afară de si­
CE

tuația lor de proprietari de pămînt.

Pe urmă, ce e drept, s’a întîmplat
o schimbare la liberali : au trecut
I/

ia fasa capitalului mobil urban, și

AS

atunci au putut fi generoși față de •

capitalul pus în pămînt, a cărui
UI

ruină nu mai însemna ruina celor

cari nu mai dețineau acest pămînt.
BC

Dar nu era numai liberalismul cu •

 32 —

Y
moșii care luptă contra lui Cuza-

AR
Vodă, era și altceva: era ura fer
roce a oamenilor aserviți unei for­

IBR
mule contra roditorului om de rea­
lități. (Aplause puternice.) îi durea
omul acesta scînteietor de inteli­

YL
gență, plin de bunătate, iertător —
și fiecare iertare a luK era o păl-

SIT
rnuiri! pentru dușmanii lui. L-au
dărîmat a doua zi după amnistia
ER
pe care o dăduse acelora cari în­
scenaseră, cum veți vedea la sfîrșlt,
răscoala mulțimii, în August 1865.
NIV

îi durea tot ce era larg uman în-

tr’însul, pe ei, reduși la represintarea
LU

abstractă a unei formule moarte.

(Aplause prelungite.)
RA

Ajunsese Domn fără să vrea, in-

NT

oposiție cu atîția cari af fi voit să

fie Domni și n’au ajuns,—și aceasta
CE

nu i-au iertat-o o viață întreaga.

Unii cari se visau președinți de Re­
publică (ilaritate) — nu vă spun
I/

nume, pentru că este unul dintre

AS

dînșii, altfel foarte generos și sincer

în politica lui, pe care-1 respectăm,
UI

dar fără îndoială el vedea și repu­

blica roșie și ocasiunea de a o pre-
BC

sida. Cuza na voit să fie nici Domn,

 33

Y
! nici — președinte de Republică :

AR
vremea l-a scos înnainte, acel ano-
Ș nim lucru care se chianiă vreoiea și
f care posedă mai multă înțelepciune,

IBR
mai multă prevedere și mai multă
măsură decît oricare dintre noi.

YL
h Fiindcă «vremea» sînt oamenii cari
nu vorbesc, sînt oamenii cari nu
SIT
.se înfățișează, sînt oamenii fără in­
teres, oamenii fără ambiții, cari mun­
ER
cesc, cari sufăr și cari sprijină pe
ceilalți, și aceștia de aceia nu
NIV

muncesc și ji’au de ce să sufere.

Și vremea înseamnă, nu numai cei
neștiuți din momentul acela, ci vre­
LU

mea înseamnă și tot trecutul, milioa­

nele de oameni cari îndeamnă din
RA

urmă, din mormintele lo^ care nu

pot cuprinde sufletul lor; și ea în­
NT

seamnă și nesfîrșitul număr de oa­

meni din viitor, cari apucă de piept
CE

pe represintanții presentului si-i

tîrăsc necontenit înnainte pentru
ca ei înșii să trăiască mai bine decît
I/

înnaintașii lor cari au fost. (Aplause

AS

înflăcărate.)
Așa a fost el adevărat «Domn
UI

din mila lui Dumnezeu și din voința

națională». A fost Domn din mila
BC

cea adevărată a lui Dumnezeu, care

 34 —
•

Y
alege pe un om din mulțime, pe 1

AR
David păstoriți, și-1 trimite lui Sa-
muil,, marele preot, ca să-l încu-

IBR
nune fără să țină samă de cine a
fost, de ce demnitate a avut, de i
cîți și cari sînt oamenii c'e-1 spri- ‘

YL
țină. Și a fost Domn prin voința I
națională, fiindcă din cel d’întăiu •
SIT
moment el a fost cel mai devotat
îndeplinitor al voinței naționale, -
ER
singurul fel de a fi: «al voinței na­
ționale». (Âplause prelungite.)
NIV

De la început a pus în execuție

programul însuși al nației, progra­
mul Divanului ad hoc. Cuza n’a făcut .
LU

greșeala de a crede că un cenacul

de cîțiva miniștri, plus de zece ori
RA

mai mulți intriganți, sînt în stare

să corecftze ceia-ce iese în chip
NT

natural din desbaterile, de multe

ori pătimașe, furtunoase, ale oa­
CE

menilor cari se simt, cu dreptate, |

represintanți ai poporului lor. Poate
I/

că nici Divanurile ad hoc n’or fi

fost alese după toate cerințele cons­
IAS

tituționale. Fusese aleasă înnainte

de aceasta altă Adunare, supt Vo-
U

goridi, Adunare disolvată de Eu­

BC

ropa, pentru că boierimea falșificace

listele și se aleseseră indivizii cei
 — 35

Y
mai groși la minte, cei mai tari ia

AR
inimă din cîți se găsiau pe vremea
aceia în Moldova. Pe urma sau

IBR
făcut alegeri nouă. Sistemul era
foarte restrîns ; atîția, fără îndoială,
n’au știut -de alegeri și s’au abținut,

YL
căci nu orice țeran din fundul
munților Sucevq>erasă vie pentru
SIT
a îndeplini funcția de alegător la
Divanul ad lioc — și poate că po­
ER
porul nici nu știa ce înseamnă tur­
cește «divan» și ce înseamnă la­
NIV

tinește «ad hoc»; nici nu i se mai

vorbise țeranului de o Adunare a
poporului care, în lipsa Domnului,
LU

să îndeplinească rosturi pe care

Domnul pănă atunci le îndeplinia;
RA

toate acestea erau lucruri noi pen­

tru mintea iui, oricît s’ar fi trezit
NT

vechi amintiri de o represintanțâ a

poporului în trecutul depărtat. Cuza-
CE

Vodă nu și-a zis însă că acei ce

au pregătit munca în Divanul ad
I/

hoc ar fi greșit din causa originii

lor constituționale dubioase sau
AS

fiindcă au fost pătimași într’un a-

nume moment și patima lor ar fi
UI

trecut mai departe decit ceia ce

trebuie îndeplinit; și Cuza-Vodă.
BC

iarăși, n’a crezut că în presența

 Y
frumoșilor țerani din Divanul mot-

AR
dovenosc de la lc>57 se {găsește
un motiv de inferioritate,—fiindcă

IBR
omul n’are niciun certificat de baca­
laureat, de licență sau doctorat și

YL
prin urmare nu poate fi la nivelul
unei fabricațiuni didactice, cum sînt

SIT
aceia cari pot exhiba tot felul de
titluri, dar dincolo de titluri nu mai
au nimic de presintat, căci tot ceia
ER
ce sint se cuprinde în petecul de
hîrtie tipărită din care nu mai pot
NIV

ieși. (Aplause.) Cuza-Vodă și-a

zis: m’am ales cu acest program,
LU

programul acesta este al poporului

mieu, și eu trebuie să-l îndeplinesc.
Dar dacă Tronul printr’aceasta
RA

i-ar fi fost în primejdie, dacă și

dinastia ? Și un moment s’a gîndit,
NT

ca orice părinte care-și iubește

copiii, la copiii iubirii sale, in a-
CE

fară de legăturile lui cu Doamna.

Și Doamna, cu care eu am vor­
I/

bit acum cîțiva ani, Doamna Elena,

IAS

n’avea niciun fel de resentiment

pentru lucrurile de atunci ; din po­
trivă, dacă păreai că atingi cît de
U

puțin acele lucruri trecute, se su­

BC

păra și tăia vorba imediat : «nu,

nu! lucrurile acestea nu sînt de
 - 37 -

Y
vorbit cu privire la Vodă»; îi era

AR
<irag si așa : avea motivele ei pen­
tru care-i era drag și așa. El nu

IBR
s’a .gîndit nici la Tron, nici la co­
piii lui, frumoși, suflete nobile, cari

YL
au murit înnainte de vreme, și a
fost un fel de izbăvire a lor: nu
se știe ce ar fi făcut toți nemul-
SIT
țumiții din Țara Românească cu
dînșii, jucîndu-i pentru interesele
ER
lor. Nu -s’a gîndit Cuza-Vodă la
nimic din ale lui, ci singur și-a
NIV

spus: acest lucru trebuie făcut, îl

voiu face împotriva tuturora, îm­
LU

potriva mea însăși, împotriva feri­

cirii mele, a viitorului mieu, dar
nu împotriva datoriei pe care o am
RA

fată de Dumnezeu și față de oameni,

și nu împotriva numelui bun pe
NT

care sînt chemat să-l las în pagi­

nile istoriei neamului mieu. (Aplause
CE

entusiaste, îndelung prelungite.)

Și a procedat, fără un moment
I/

de îndoială, la lovitura de Stat, la

AS

lovitura de Stat pentru dreptate,

pentru cea mai neapărată dreptate.
UI

<Aplause prelungite).
Adunarea refusă sistematic re­
BC

formele propuse pănă ce, la urmă,

el le-a primit pa toate în afară de
 - :;s

Y
AR
aceia care interesa mai mult: re­
forma agrară. Toate da, insă re­
forma pâmîntului, nu!

IBR
în Novembre 1863, prin mesa-
giul lui de la 8 a acestei luni, ei

YL
chiamă din nou pe represlntanții
clasei politice din Principatele Unite

SIT
la îndeplinirea celei mai elementare
datorii față de țerani, datorie care,
să nu uitați un lucru, nu venia
ER
numai din desvoltarea întregii noa­
stre istorii, din cerința neapărată a
NIV

epocei noastre, din nevoia care stă-

pinia lumea întreagă, din această
LU

cerință pe care așa de fiumos o

exprima, ca Moștenitor al Tronului,
RA

Regele nostru la Craiova, cu pri­

lejul desvelirii monumentului lui
NT

Știrbei : «România nu poate fi trai­

nică decît cînd se va sprijini pe
CE

mulțămirea tuturor locuitorilor ei».

A tuturor, și nu pentru mulțămirea.
cîtorva de sus, cîtorva agățați sus,
I/

nu stînd de drept sus,și împotriva

IAS

milioanelor de jos, a doua zi dupâ

cel mai mare sacrificiu pe care l-au
făcut aceste milioane. (înflăcărate
U

aplause muit prelungite și din nou

BC

repetate.)
Să nu uităm însă că încă de
 39 -

Y
AR
tund reforma agrară deplină era
datorită Euiopei. care a sancționat
noua noastră-existentă, de țeri unite.

IBR
Convenți i din Paris, care a prece­
dat Statutul, care Statut a prece­

YL
dat Constituția, Convenția din Paris
cupripde cerința neaparată de a se

SIT
resolvi definitiv și radical chesti­
unea rurală în România. Sînt de
atunci șeizeci de ani, și îndatorirea
ER
formală din Convențiune a fost tre­
cută cu vederea, tot așa ca și alte
NIV

nevoi esențiale de viață ale acestui

popor. (Aplause puternice.) Și Cuza,
LU

indemnînd pe deputați «să-și a-

lîne patimile și urile între dinșii»
RA

— sînt propriile lui cuvinte —, a-

x mintindu-li că «strămoșeasca fră­
NT

ție» a făcut «strămoșească putere»,

puse înnainte necesitatea resol-
CE

virii imediate a chestiunii agrare.

Adunarea a zăbovit necontenit
această chestiune esențială, și atunci,
I/

la 2 Februar 1864, s’a prelungit

AS

ferminulde desbateri până la 3

Mart, pe urmă pănâ la i-iu April.
UI

Adunarea nu luase în desbatere

proiectul de reformă rurală, pe
BC

care-1 presinta acum Kogălniceanu.

La 14 Mart, se vine cu proiectul
 — 40

Y
AR
formal al acestuia și, în Mesagiu,
iată ce spune Domnitorul: „Proiec-

IBR
tul de lege rural votat de onora­
bila Adunare în sesiunea din anul
1862’ nu l-am putut sancționa,

YL
fiindcă el nu corespundea la con-
dițiunile de îmbunătățire a soartei

SIT
muncitorimii de pămînt, garantată
lor prin art. 46 al Convențiunii în­
ER
cheiate la Paris în 7;19 August 185^*
Adecă ceilalți făcuseră altă lege
NIV

agrară, legea din 1862, și Domnul

refusase formal să primească a-
ceastă lege, pe care o socotia scă-
LU

zătoare pentru dreptatea clasei țe-

rănești și, raportîndu-se la Con­
RA

venție, el cerea să se treacă din­

colo de ce se acordase la 1862
NT

pentru ca această chestie să-și ca­

pete deslegarea ei trainică.
CE

Din partea Adunării se observă

aceiași lipsă de bunăvoință. Minis-
I/

teriul e pus în minoritate în ches­

tiunea rurală; e pus în minoritate
IAS

pentru că acest Ministeriu voiă să

treacă mai departe, mult mai de­
U

parte în resolvirea acestei chestii

decît Camera. Și Domnul, avînd să
BC

hotărască asupra acestei demisii a

Minișteriului Kogălniceanu, se ex-
 — 41

Y
primă astfel: «Eu nu âm putut

AR
primi această demisie pentru că vo­
tul de desaprobare este dat de

IBR
d-voastră fără măcar să fi intrat
în discuția unei chestii de mare im­
portanță : îmbunătățirea soartei lo­

YL
cuitorilor muncitori de pămînt, ga­
rantată lor de articolul 46 ol Con­

SIT
venției din Paris și pe care țara în­
treagă o așteaptă cu o legitimă ne­
ER
răbdare, și aceasta în însuși intere­
sul asigurării proprietății funciare.»
NIV

Prin urmare Cuza-Vodă judeca

așa: dacă între Cameră și Guvern
se ivește un conflict, conflictul se
LU

resolvă în dauna acelei părți care

dă mai puțin în ce privește drep­
RA

tatea causei rGrale, iar nu în dauna

acelei părți care dă mai mult în fo­
NT

losul acestei clase rurale. (Furtu­

noase aplause.) Cu alte cuvinte, a-
CE

vînd să cucerească o posiție puter­

nică și bine apărată, el se hotăra
pentru acei cari mergeau mai a-
I/

aproape de zidurile dușmanului, și

AS

nu se dădea înnapoi cu fugarii cari

n’aveau curajul să înnainteze către
UI

această cetate. (Aplause furtunoase.)

Camera a fost prorogată și atunci
BC

(ilaritate), a fost prorogată atunci

 Y
(Ilaritate, aplause), pentru serbăto-

AR
rile Paștilor, și prorogarea aceasta,
pentru pocăința Camerei retrograde,

IBR
o anunță Vodă înaceste cuvinte:
«De aceia eu am însărcinat p3 Mi-

YL
nisteriul mieu a vă înfățișa pro­
iectul pentru reforma legii electo­
rale, prevăzută de înnaltele Puteri
SIT
subscriitoare Convenției de la Paris,
reclamată de un îndelungat timp
ER
de țară și, în multe rînduri, și de
însuși dvoastră. Această reformă,
NIV

mai mult decît orișicînd, a devenit

astăzi urgentă, pentru că numai
prin ca România poate dobîndi o
LU

Adunare în care interesele tuturor

claselor societății vor fi mai de­
RA

plin represintate. ?
«însă, fiindcă, pe de o parte, se
NT

apropie sfintele seibâtori ale în­

vierii Mîntuitorului omenirii, iar, pe
CE

de alta, doresc ca d-voastră pe un

scurt timp să vă întoarceți la lo-
I/

cuințile d-voastră pentru ca la în­

săși sorgintea mandatului dvoastră
IAS

să vă încredințați de sentimentele
națiunii..."
U

Vedeți ce om cuminte : trimite

BC

la alegători pe membrii Adunării

cari se ridicaseră împotriva lui.,
 - 43 —

Y
fiindcă el zice: această reformă

AR
e a mea, mă identific cu vederile
miniștrilor mei. în loc să disolve

IBR
de-odată Adunarea, îi spune: re­
cunosc că sentimentul națiunii e mai
puternic decît sentimentul și jude­

YL
cata oricăruia dintre noi; mergeți deci
acasă, întrebați pe ai dvoastră cari
SIT
v’au ales, ce preferă: reforma mai
largă pe care o aduc eu, sau re­
ER
forma mai îngustă pe care o vreți
dv., aleșii. Și numai după aceia,
NIV

cînd deputății și-au astupat ure­

chile ca să nu audă, numai după
aceia Cuza-Vodă a. trecut la mă­
LU

sura, atit de zguduitoare pentru

orice conștiință de Suveran, carg
RA

este o disolvare, și nu o disolvare

obișnuită, ci o disolvare în mo­
NT

mentul cînd se discută o chestiune

de viață, o mare chestiune de viața
CE

pentru un popor și cînd acei cari

sînt în stare s’o resolve se găsesc
la locurile lor gata, poate, să dea
I/

resolvirea deplină. (Furtunoase a-

AS

plause mult repetite.)

Și Cuza-Vodă continuă, după ce
UI

li spune să se ducă acasă ^pentru

ca să consulte poporul: «totodată
BC

să vă convingeți că, rnulțămitâ

 41

Y
Providenței, ordinea publică, nici

AR
într’o parte a României nu este
turburată, nici chiar amenințată.»

IBR
El voiâ să spună prin aceasta că
se turbură ordinea publică, nu cînd
acorzi Unui popor dreptul său, ci

YL
cînd i-1 refusi. (Aplause prelungite.}
Pentru aceasta deputății sîut pro­
SIT
rogați până la 2 Maiu. La 2 Maiu A-
dunarea se înfățișează hotărîtă să re-
ER
tuse proiectul de lege. Atunci e disol-
vată. Țerii i se adresează Domnul
NIV

printr’o splendidă proclamație în

care întînim următorul pasagiu: „Ro-
mîpilor, ș^se ajii se vor împlini în
LU

curînd de cînd existența politică a

României s’a recunoscut într’un chip-
RA

solemn și s’a proclamat printr’un

tratat la care an luat parte înnalta
NT

Poartă, augusta noastră suzerană,

și marile Pateri ale Earopei. Actul
CE

internațional. Convențiunea din 7

și 19 August 1858, ni-a înzestrat
țara cu instituții liberale și bine­
I/

făcătoare, a cărora desvoltare pro­

AS

gresivă ar fi asigurat prosperitatea

noastră. “
UI

Acei^cari cred că Ia 1866 s’a fă­

cut un lucru nou prin Constituție,
BC

nu țin samă deci că Vodă Cuza, la

 Y
1864, considera ca o datorie a lui

AR
„desvoltarea progresivă" a princi­
piilor cuprinse în Convenție. Și, d-ior,

IBR
progresiv este altceva decît progre­
sist (ilaritate): progresiv înseamnă
intenția de a progresa, „progresist"

YL
une ori situația de spectator duș­
man al progresului epocei tale. (Ila­

SIT
ritate. aplause.)
„...Și cu toate acestea România
ER
stă încă pe loc.“
Ceia ce supăra pe Cuza era că
NIV

țara „sta pe loc“. Nimeni nu poate

dori mai mult decît o necontenită
mișcare de conștiință națională, sin­
LU

gura în stare să ție un popor la

același nivel cu desvoltarea însăși
RA

a epocei.
„De unde vine răul?
NT

„Ridicat la tron prin voturile u-

nanime ale ambelor Adunări Elec­
CE

tive, eu eram în drept de a mă

răzima pe concursul acelora cari
I/

mi-au impus glorioasa, dar greaua

misiune de a organisa țara. A fost
AS

însă din contra; de a doua zi eu

am găsit înnaintea mea o neîmpă­
UI

cată oposiție,"
BC

Fiindcă el represinta causa re­

formei, și oricînd, față de vechea
 — 46 —.

Y
clasă politică ce există încă, a re-

AR
presinta causa reformelor, însem­
nează a avea înnaintea ta „neîm­

IBR
păcată oposiție."
«In zădar eu am dat nenumărate

YL
dovezi despre cel mai scrupulos al
mieu respect pentru privilegiile par­
lamentare; în zădar am chemat la
SIT
putere toate partidele, unul după
altul. In zădar am făcut Adunărilor
ER
concesii peste concesii și am împins
spiritul de împăcare pănă a tolera
NIV

încălcări grave asupra atribuțiilor

mele. In zădar m’am învoit pănă a
LU

face sacrificiul spontaneu chiar și

al unor prerogative suverane. Toate
au fost nefolositoare.
RA

„Unirea terilor surori săvîrșită; a-

verile mănăstirilor închinate, a cin-
NT

cea parte a pămîntului românesc,

înnapoiate domeniului național, niște
CE

asemenea mari resultate dobîndite

de Guvernul mieu, toate au fost
I/

uitate.
IAS

„Interesele țerii și demnitatea sa

dorințile, trebuințile voastre cele
mai neapărate, toate s’au sacrificat
U

unor patimi vinovate.

BC

„Drept răsplată pentru devotamen­

tul său către causa națională, Ale-
 — 47 —

Y
sul Romînilor n’a găsit decît ultra-

AR
giul și calomnia; și, cu toată înțe-
jepciunea unui număr de deputați,

IBR
o oligarhie turburătoare a știut a
împiedeca necontenit stăruințile
mele pentru binele public și a re­

YL
dus guvernul mieu la neputință.
(Aplause puternice.)

SIT
„Ce-mi rămîne dar de făcut ?“
Să congedieze Guvernul redus la
ER
neputință pentru că voia să înde­
plinească reforma neapărată, sau
NIV

să lovească în Camera recalcitrantă

în această „oligarhie turburătoare?"
 lovit, ia sfîrșit, în «oligarhia turbu­
LU

rătoare», care se poate lovi și într’o

Cameră, ca și într’un Guvern, și
RA

chiar aiurea decît într’un Guvern

și într’o Cameră. (Aplause puternice.)
NT

Totuși, plin de grijă ca nicio­

dată să nu i se poată aduce o cri­
CE

tică de ordine constituțională, iată

cum urmează Cuza-Vodă :
I/

„Am hotărît a face o de pe urmă

cercare, a face un de pe urmă apel
AS

la patriotismul Adnnării. Mi-am

schimbat din nou mifiiștrii, și, în
UI

timpul sesiunii actuale, Guvernul

mieu a înfățișat Camerei toate pro­
BC

iectele de legi ce ea însăși le ceruse.

 4S —

Y
în toate acestea eu am roit aceia

AR
ce au voit auguștii subscriitori ai
tratatelor care au ridicat România,

IBR
aceia ce o voiesc marile principii
de egalitate și de dreptate ale tim­

YL
pului nostru. Am voit, în fine, sâ se
realiseze și marea făgăduință dată
SIT
muncitorilor de pămînt de art. 46 al
Convenției..."
Suna ca un clopot articolul 46
ER
al Convenției !
„Am voit ca clăcașii, prin plata
NIV

muncii lor, să ajungă a stăpîni păr­

ticica lor de pămînt în plină pro­
LU

prietate.
„Cum a răspuns Adunarea la în­
RA

fățișarea proectului de lege rurală ?

O știți toți. Ea a dat un vot de
NT

blam Guvernului mieu. Și pentru

ce ? Pentru că proiectul înfățișat
CE

era o lege de dreptate, era reali-

sarea speranțelor legitime a’ trei
milioane de țerani. Adunarea, prin
I/

blamul său, lovia, în persoana mi­

IAS

niștrilor, propria cugetare a șefului

Statului."
Iată că, prin urmare, prin această
U

declarație Cuza-Vodă își însușește

BC

cugetarea lui Mihail Kogălniceanu,

confundă personalitatea lui politică
 în personalitatea marelui său mi­

Y
nistru, reunește tot ceia ce era mai

AR
nobil în ființa amîndurora pentru a
crea această dublă figură legendară

IBR
a lui Cuza și Kogălniceanu, în care
se cuprinde întîia operă curagioasă

YL
de eliberare a țeranului romîn. (A-
plause călduroase, îndelungate re­

SIT
petate.)
După aceia Domnul se adresează
către țară, cerînd să confirme ho-
ER
tărîrea lui.
Răspunsul țerii a venit în cîteva
NIV

zile. între 10 și 14 Maiu s’a vo­

tat asupra Statutului care crea
LU

noua ordine constituțională și asu­

pra reformei agrare. Resultatul a
fost 582.621 voturi care aprobau
RA

purtarea Domnului. Domnul a pri­

mit atunci pe represintanții tutulor
NT

claselor, în ziua de 21 Maiu, la Pa­

latul din București, și a constatat
CE

că prin noul așezămînt se acordă

o mai largă represintare a țerii.
I/

Adecă din lovitura de Stat dela 2

AS

Maiu a resultat, pe lingă consa­

crarea reformei dorite de Domn, și
UI

un regim electoral mai larg și mai

sincer decît regimul d’innainte.
BC

Fiindcă este o monstruositate a se

 — 50

Y
face o lovitură de Stat pentru a

AR
aduce un regim electoral Inferior
aceluia care exista în Adunarea di-

IBR
solvată (Furtunoase aplause, mult
repețite.)
Iar, adresîndu-se către săteni, la

YL
14 August, Domnul li spune, „ca
Domn și ca părinte"— frumoase cu­
SIT
vinte— așa: „de astăzi voi aveți o
patrie de iubit și de apărat".
ER
Soldatul de la 1877 și de la 1916
a fost creat atunci, în 1864, de
NIV

Cuza-Vodă. (fîntusiaste aplause.)

Sînt puțini oameni cari se hotă­
LU

răsc să facă ceia ce a făcut Cuza-

Vodă sau ce a făcut Regele nostru
RA

la Iași, în 1917, în urma făgăduielilor

formale date soldaților săi în ziua
NT

de Sfîntul Gheorghe. O reformă im­

pusă — o mai spun încă odată— de
CE

Suveran unui Guvern care pănă în

momentul acela nu se gîndise să
I/

aducă din nou causa pentru care

venise la putere. (Aplause puter­
AS

nice.) Am mai spus-o și o spun și

acuma, și știu de ce o spun; iar
UI

cine spune altfel, minte, minte din

BC

interes egoist de partid (Puternice

aplause), și minte din falșă trufie
 51

Y
personală, sau. cînd minte pentru

AR
altul, minte din prostie (Ilaritate,
puternice aplause.) E foarte greu să

IBR
se iea o hotărîre ca aceia a lui
Cuza-Vodă la 1864 și ca a regelui
Ferdinand în April 1917. Toată

YL
lumea știe că, în cașul din urmă,
imediat s’a ridicat escepția de ne-

SIT
constituționalitate pentru procla­
mația față de armată prin care se
ER
făgăduia soldaților pămînt; s’a spus:
e neconstituțională, Coroana n’are
NIV

dreptul să se amestece în lucrurile

acestea. Dar este ceva mai greu
de cît a lua asemenea hotărîri:
LU

este a le ținea împotriva tuturora

și împotriva ta însuți (Furtunoase
RA

aplause mult prelungite).

Cuza-Vodă a știut să menție ho-
NT

tărîrile sale; el n’a întins niciodată

mîna pe care cei disolvați la 2
CE

Maiu erau bucuroși să o prindă. Nu

s’a lăsat convins niciodată că ră-
mînerea lui pe tronul țerii este con­
I/

diționată de împăcarea cu fruntașii

AS

din toate partidele; a menținut luni

întregi de zile pe acel mare ministru
UI

care în Constituanta de la 1866 a

fost izgonit din Adunare pentru că
BC

la 2 Maiu călcase privilegiile con-

 52 —

venționale. A avut curajul, el ca și

Y
marele lui ministru, să stea, de și

AR
țerănimea nu înțelegea încă pe de­
plin binefacerea pe care i-o făcuse,

IBR
să stea alături de acest om, si, cînd
acest om a căzut, să stea el singur

YL
împotriva coaliției tuturor acelora
cari aveau un rost politic în Ro­
SIT
mânia. Acesta este marele lui merit.
(Entusiaste aplause.)
Glorios a fost Cuza-Vodă la 2
ER
Maiu 1864, dar gloria lui culminează
prin felul cum a întrebuințat lunile
NIV

care urmează pănă la catastrofa lui,

intransigent de strajă înnaintea
LU

operei pe care o îndeplinise.

RA

în ceia ce privește pe adversarii

lui, ei au întrebuințat mijloacele care
NT

se pot vedea întrebuințate și în alte

timpuri: nu s’au ridicat, ferească
CE

Dumnezeu, ca niște proprietari jig­

niți, ca niște conservatori turburați
în acele vechi jdei care flutură ca
I/

liliecii unsuroși și negri în anume

AS

capete goale unde e loc de zburat;

nu, ferească Dumnezeu, nu a in­
UI

vocat principii pe care opinia pu­

blică le-ar fi primit cu indiferență, ci
BC

s’au cantonat în două domenii: pe

 53 —

Y
de o parte păstrători ai dreptului

AR
public jignit, care se cere a fi răz­
bunat-și nu era altceva decât di-

IBR
solvarea unei Adunări care dăduse
un vot de blam ministrului ce
presintase un proiect pe care Su­

YL
veranul și-l însușise și care repre-
sinta însăși rațiunea de a fi și a

SIT
ministrului și a Suveranului și di­
ctatura de o clipă pentru o mai
ER
bună ordine constituțională—; și, pe
de altă parte, au îndrăznit — sînt
NIV

unele îndrăzneli care nu datează

de ieri—, au îndrăznit să se presinte
ei ca reprtsintanții clasei țerăncști
LU

turburate, sărăcite prin reforma lui

Cuza-Vodă!
RA

Au trecut cîteva luni de zile.

Domnul, foarte obosit de cumplita
NT

luptă pe care o dusese, a fo3t silit

să părăsească, în vara anului 1865,
CE

țara pentru a se căuta. Era bol­

nav de boala de care a și murit la
Ileidelberg, cînd abia trecuse vîrsta
I/

de 50 de ani, în plină putere, ca­

IAS

pabil de a duce, după întoarcerea

în țară unde nu ar H fost Domn,
o nouă luptă, Ce strașnic deputat,
U

luptînd în mijlocul Adunării pentru

BC

liberarea mai departe a țeranilor,

 — 54 —

Y
AR
ar fi fost aceia care-și primejduise
?coroana pentru a îndeplini misiu­

IBR
nea sa și care, întors la războiul
său, ar fi putut spune: m’ați doborît

YL
în luptă, ei bine o încep din nou,
de aici, împotriva voastră, a tutu­
ror 1 (Entusiaste aplause, îndelung
prelungite.). SIT
Și ce frumos bătrîn ar fi fost,
ER
dacă nu pentru noi,-pentru părinții
noștri, acela care s’a chemat A-
NIV

lexandru Ioan l-iu și care, cum

spunea el în ultima lui adresă către
LU

Camere, fusese gata oricînd să se

întoarcă în mijlocul fraților săi de
luptă de odinioară tot cum fusese
RA

odinioară: „colonelul Guza“.

Ara zis că în vara anului 1865
NT

s’a dus să-și caute sănătatea, foarte

zguduită. Atunci s’a organisat falșa
CE

. revoluție populară în contra libe­

ratorului țeranilor. Cum s’o fi orga­
I/

nisat: cu sticleți, cu broșe (ilaritate),

IAS

ce-o fi fost, — n’avem informații.

Presupun că lucruri atît de idioate
nu pot fi cu totul nouă; prin ur­
U

mare se poate să fi fost întrebuin­

BC

țate și pe vremea aceia. 0 ceată de

oameni rătăciți, supt conducerea
unor agenți, au „făcut revoluție" în
 — 55 —

Y
București. Acei cari țineau locul lui

AR
Vodă au fost siliți să întrebuințeze
mijloace violente. A doua zi după

IBR
aceasta, șefii partidului liberal, cari
puseseră la cale această sinistră mas­

YL
caradă, au fost închiși. Iar cel d’in-
tăiu act pe care l-a făcut Cuza, cînd
s’a întors, a fost acela, de suprem
SIT
despreț, de a li da drumul. Ii soco-
tia mai inofensivi de cum erau, de
ER
și nu-i socotia, de sigur, mai buni de
cum s’au dovedit. A doua, zi după
NIV

ce iertarea domnească-i scosese din

închisoarea pe care o meritau, a
LU

început acea uneltire care a dus la

conspirația militară din Februar
1866 și la căderea Domnului.
RA

Plecînd din țaiă, pentru cîtăva

vreme, Franța, care nu-1 uitase, fi-
NT

indcă-1 știuse totdeauna prieten loa-

ial în legăturile cu străinătatea,
CE

cum fusese loaial în îndeplinirea

misiunii lui interioare, l-a invitat,
I/

prin ducele de Grammont, la Viena,

AS

să vie din nou în țară, căci va fi

susținut împotriva regimului care
UI

încunjurase imediat pe Carol I-iu,

regim contra căruia dusese el ma­
BC

rea lui luptă biruitoare și care acum

era înfățișat la putere de antre-
 ț)\) —■

Y
AR
prenorii noului Domn. (Furtunoase
aplause.) Carol I-iu a știut să se

IBR
ridice pesto antreprenorii lui, cari
crezuseră să aibă în Domnitor o
simplă unealtă străină, menit să nu

YL
înțeleagă viața întreagă a țerii în
care omul care înțelegea fusese so­
SIT
cotit ca foarte primejdios. Atunci
Cuza a răspuns: prin intervenție
ER
străină nu mă întorc în România.
— Dar cu voința poporului tău?
NIV

Aici sufletul omului s’a zbătut

într’un teribil chin de conștiință și
a schițat gestul : mai mare decît
LU

oricine era de sigur poporul care-1

ridicase pe tron, căruia-i răsplătise
RA

pentru credința lui și care n’a fost

printre cei ce l-au înlăturat, în
NT

noaptea criminală, de pe tronul ce­

lor două Principate Unite.
CE

Am încheiat expunerea mea. Ea

I/

arată cît de mult samănă vremurile.

Și arată încă un lucru: cît de mult
AS

sînt datori, chiar dacă au greșit un

moment, să semene cu Vodă-Cuza
UI

oricine se găsesc în locul lui.

BC
 Y
AR
V

IBR
YL
SIT
ER
NIV

I BIBLIOTECA
31 ‘ IAȘI
LU
RA

m— w».ilw»n» .... rt«w—

NT
CE
I/
AS
UI
BC
BC
U IAS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y