Motoare termice

Încă din veacul al doilea î.e.n. Heron din Alexandria cunoştea forţa de
expansiune a vaporilor şi a construit chiar o turbină cu reacţie. Invenţia lui nu a
avut succes datorită faptului că nu avea aplicaţii în practică.
Abia în 1707 Demis Papiui construieşte o maşină cu vapori pe care o
instalează pe o corabie. Principiul de funcţionare era următorul: apa fierbea într-
un cazan închis şi vaporii treceau într-un cilindru care împingea un piston;
mişcarea alternativă a pistonului era comandată manual prin deschiderea şi
închiderea unor robinete.
Mai târziu, în anul 1765, scoţianul James Watt perfecţionează motorul cu
aburi, dându-i forma definitivă sub care funcţionează şi astăzi.
Un alt motor termic este motorul Diesel cu motorină, apărut în 1900, în
Germania şi a fost inventat de Rudolf Diesel.
Invenția motorului cu ardere internă cu piston, în patru timpi, cu
aprindere prin scânteie, pe scurt motorul pe benzină, este atribuita lui Nicolaus
Otto. Pentru propulsarea autovehiculelor cu roți se folosesc motoare cu ardere
internă cu piston. Combustibilul arde în interiorul motorului și degajă căldură,
care este transformată în lucru mecanic.
DEFINIŢIE
Motorul termic este un sistem care transformă căldura primită, prin
arderea unui combustibilul (benzina, motorina, gazul metan etc.) în lucru
mecanic.
Cuvântul motor provine din limba latina și înseamnă “care produce mișcare”.

DEFINIŢIE
Randamentul motorului termic ( η ) este o mărime fizică egală cu
raportul dintre lucrul mecanic efectuat de motor (L) și căldura primită (Q).
OBSERVAŢIE
Randamentul este o mărime adimensională (nu are unitate de măsură,
deoarece J/J se simplifică) și se exprimă sub formă de procente.
Motoarele cu benzină ating randamente de aproximativ 30%, în timp ce
motoarele Diesel au un randament de 40%.

Marchiș Irina Theodora

Clasa 10 SE

Sursa: www.fizichim.ro